Contestaţie la executare

Deliberând asupra prezentei contestaţii instanţa reţine următoarele;

Prin contestaţia înregistrată sub nr.  ... din data de ... pe rolul Judecătoriei ... contestatoarea ... în contradictoriu cu intimata ... a formulat contestaţie la executare şi contestaţie la titlu în dosarul de executare silită nr. ... al S.C.P.E.J. ... şi a solicitat anularea încheierii pronunţată de Judecătoria Bacău în dos. nr. ... prin care a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul contractului de credit nr. ... din ... şi a actului adiţional nr. 1 din ... la solicitarea creditoarei  ...., anularea actelor de executare silită întocmite de S.C.P.E.J ..., anume somaţia emisă la data de ... şi primită la data de ..., precum şi constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la:

- pct. 3.5 ultimul alineat din contractul de credit nr. ... din.... cu privire la faptul că rambursarea în avans parţială sau în avans se poate efectua numai după plata comisionului aferent calculat la pct. 4.2, respectiv comision de administrare;

- art. 4.1 lit. a din contract cu privire la faptul că dobânda este revizuibilă periodic de către bancă pe toată perioada contractului „în funcţie de condiţiile dominante ale pieţei sau a modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost iniţial stabilită, precum şi în raport de politicile de creditare ale băncii;”

- art. 4.1 lit. a cu privire la următoarele paragrafe: în cazul în care în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a noului nivel al dobânzii comunicat ... primeşte din partea împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea facilităţii în noile condiţii, toate sumele datorate de împrumutat băncii devin scadente şi plătibile imediat. În cazul în care împrumutatul, ca urmare a luării la cunoştinţă a noului nivel al dobânzii, nu va rambursa soldul creditului, dobânzile şi celelalte speze aferente, în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă, se consideră că acesta a acceptat noul nivel al dobânzii;

- art. 4.1 lit. b şi c din contract referitor la marja majorată, precum şi penalităţile de întârziere;

- art. 4.2 lit. a, b şi d din contract referitor la comisionul de administrare în cuantum de 600 euro, comisionul de modificare a scadenţarului în cuantum de 1% din suma creditului rămasă, precum şi comisionul de rambursare avans;

- art. 7.3 referitor la alineatul în care banca poate institui un gaj asupra întregului patrimoniu al contestatoarei.

Ca urmare a constatării abuzive a clauzelor anterior menţionate, se solicită de contestatoare restituirea sumelor încasate în mod nelegal. Se solicită şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată din ... contestatoarea a depus la dosar o cerere de modificare a contestaţiei în care a solicitat lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu şi constatarea clauzelor abuzive mai sus menţionate.

Ulterior, la termenul de judecată din ... contestatoarea a renunţat la capătul de cerere în care a solicitat lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu în aplicarea dispoziţiilor art. 711 alin. 2 C.pr.civ., la acelaşi termen de judecată instanţa a luat act de renunţarea la judecata acestui capăt de cerere şi a calificat contestaţia la executare ca fiind o contestaţie la executarea silită însăşi, iar nu o contestaţie la titlu.

Contestatoarea a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru de 1000 lei.

În motivarea cererii contestatoarea arată, în rezumat, că la ... a încheiat cu intimata contractul de credit nr. ... prin care a contractat un credit în valoare de 10.000 euro, echivalentul în lei, pentru o perioadă de 120 de luni, cu o dobândă de 7,75% p.a. şi marja de 2% p.a. revizuibilă. La data de 13.05.2010 între ea şi intimată a fost încheiat actul adiţional nr. 1 prin care i s-a acordat o înlesnire de aproape un an de zile constând în reducerea temporară a cuantumului ratei lunare.

În 28.07.2016 a primit de la executorul judecătoresc somaţia mobiliară prin care i s-a adus la cunoştinţă achitarea debitului de 32.661,16 lei şi a cheltuielilor de executare silită în cuantum de 4161,20 lei, iar în cazul în care nu se achită tot debitul, executarea silită va continua împotriva sa sub toate formele.

Se invocă de contestatoare faptul că nu există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă astfel încât executarea silită să fie una legală şi temeinică, executarea fiind începută în afara cadrului legal. Se susţine că actele de executare silită sunt nelegale în condiţiile în care somaţia a fost emisă pentru suma de 36.882 lei reprezentând debit restant şi cheltuieli de executare, în condiţiile în care încheierea de încuviinţare a a executării silite din dosarul nr. ...  a fost pentru suma de 32.661,16 lei din contractul de credit, dobândă şi comisioane, precum şi suma de 62 lei cheltuieli de judecată. Cu privire la suma de 4161,20 lei reprezentând cheltuieli de executare, se afirmă de contestatoare că instanţa a încuviinţat executarea doar pentru suma din titlul executoriu şi chiar dacă executorul a stabilit cheltuieli de executare, ea nu poate fi urmărită şi pentru recuperarea acestor sume deorece s-ar încălca prevederile instanţei de executare privind suma pentru care s-a încuviinţat executarea silită.

Cu privire la înlăturarea din convenţia de credit modificată prin actul adiţional nr. ... a clauzelor abuzive, se invocă de contestatoare că aceste clauze cuprinse în petitul contestaţiei sunt prevederi contractuale preformulate şi încalcă flagrant prevederile Legii nr. 193/2000, cât şi dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2010, acestea nefiind negociate direct de către părţi, aşa încât stabilesc o poziţie net inferioară împrumutatului în cursul executării convenţiei de credit, contrar cerineţelor bunei-credinţe.

Se invocă de contestatoare că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. Prevederea lor constituie încălcarea unei norme imperative exprese care interzic comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii(art. 1 lin. 3 din Legea nr. 193/2000), iar sancţiunea care intervine în acest caz este nulitatea absolută care poate fi invocată oricând pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie, acţiunea în declararea nulităţii absolute fiind imprescriptibilă, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958. Se invocă de contestatoare faptul că în jurisprudenţa comunitară este recunoscut dreptul judecătorului de a se sesiza din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale, ceea ce întăreşte concluzia aplicării sancţiunii absolute a clauzelor abuzive(Cauza Oceano Grupo Editorial S.A.c. Rocio Marciano Quintero, CJCE – 27.06.2000).

Se afirmă de contestatoare că art. 4.1 lit. a poate fi considerat abuziv prin aceea că banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi/sau comisioanele nefiind specificate condiţiile concrete în care pot interveni aceste modificări, că modificarea dobânzii este lăsată la puterea discreţionară a băncii, aspect constatat şi de ...  prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor nr. ...  din ... ce face obiectul dosarului civil nr. 434/2/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Se invocă de contestatoare prevederile art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000 potrivit cărora, principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral, nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract, şi, totodată, cu condiţia informării imediate a clientului, care să aibă de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Pentru revizuirea ratei dobânzii este necesară prezentarea unei situaţii clare, corespunzător descrisă care să ofere clientului posibilitatea de a cunoaşte de la început fără a fi necesar a avea cunoştinţe de specialitate, că, dacă această situaţie se produce, dobânda va fi mărită. Doar astfel opţiunea sa de a contracta este liberă, perfect conştientă şi cu reprezentarea consecinţelor actului juridic pe care îl va semna. Motivul trebuie să fie suficient de clar arătat pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să aibă posibilitatea de realiza un control judiciar adecvat şi eficient pentru a conchide în sensul existenţei sau inexistenţei situaţie care constituie motiv pentru majorarea dobânzii.

Se afirmă de contestatoare că acele clauze din contract referitoare la marja majorată cât şi dobânda penalizatoare sunt lovite de nulitate întrucât pârâta ar efectua o dublă penalitate în contul contestatoarei. Contestatoarea invocă prevederile art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, anume că rata dobânzii penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR plus 4 puncte procentuale, iar această dobândă penalizatoare se va calcula potrivit dispoziţiilor art. 8 din acelaşi act normativ, numai asupra sumei împrumutate.

Referitor la art. 4.2 lit. a, b şi d din contract privind comisionul de administrare, modificare scadenţar, cât şi comisionul de rambursare în avans sunt abuzive deoarece se poate constatat că scopul perceperii acestor comisioane este neclar, terminologia folosită nefiind descrisă în cuprinsul condiţiilor generale ale contractului, pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comisioane. Se afirmă că nu se poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze din moment ce motivaţia perceperii acestor comisioane nu este detaliată. Cuprinderea acestor clauze în contracte preformulate creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, determinând nulitatea absolută a acestei clauze abuzive. Contestatoarea arată că prin inserarea acestor comisioane se încalcă flagrant dispoziţiile art. 4 din Legea nr.193/2000 şi art. 18 din O.G. nr. 21/1992.

Cu privire la comisionul de administrare se afirmă de contestatoare că acesta disimulează de fapt un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului şi creând băncii un avantaj concurenţial contrar uzanţelor cinstite faţă de celelalte bănci şi nu reprezintă altceva decât o dobândă mascată. Se afirmă de asemenea că această disimulare a dobânzii echivalează cu un dol.

Raportat la comisionul de rambursare în avans de 2%p.a. din suma plătită în avans, dar nu mai puţin de 3 euro echivalentul în lei, se afirmă că este abuziv prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 50/2010 care a eliminat un astfel de comision pentru creditele cu dobândă variabilă, iar în cazul creditelor cu dobândă fixă, acesta nu trebuie să depăşească 1%. În acest sens instituţiile bancare aveau obligaţia de a modifica în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei  toate contractele aflate în curs de derulare cu referire la perceperea de către instituţiile bancare a acestui comision. Se susţine de contestatoare că acest comision este abuziv şi faţă de dispoziţiile art. 1143 şi urm. din vechiul Cod civil privind compensaţia legală, art. 4.5 şi art. 4.6 fiind o aplicarea a acestei instituţii şi faptul că este incident pct. 1 lit. i din anexa la Legea nr. 193/2000.

Cu referire la art. 7.3, pentru a nu fi abuzivă, clauza ar trebui să vizeze raporturile contractuale dintre părţi doar asupra bunului garantat, nu alte bunuri care nu fac obiectul contractului, în caz contrara s-ar crea un prejudiciu major în patrimoniul împrumutaţilor.

 În drept contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 711 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004 şi O.U.G. nr. 50/2010.

În dovedire contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză contabilă. Ulterior, la termenul de încuviinţare a probelor contestatoarea nu a mai insistat asupra probei cu  expertiză contabilă.

 Intimata a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii cu motivarea că prin intermediul contestaţie la executare nu se poate solicita a se pronunţa o hotărâre  de desfiinţare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, ci cel mult să se pronunţe asupra încheierilor date de excutorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de excutare, asupra anulării încheirii prin care s-a încuviinţat executarea silită. Se arată că apărările invocate de contestatoare în acţiune prin care se contestă chestiune legale de interpretarea, validitatea şi interpretarea clauzelor contractuale, exced obiectului unei contestaţii la executare.

În susţinerea caracterului cert al creanţei, se arată de intimată că a fost întocmit un scadenţar de plată şi un istoric al plăţilor, iar contestatoarei i s-a comunicat notificarea de scadenţă anticipată a creditului prin care este înştiinţată cu privire la debitul restant şi declararea scadenţei anticipate.

În privinţa cheltuielilor de executare silită intimata a invocat prevederile art. 670 C.pr.civ. şi arartă că deşi creditoarea a avansat doar o parte din cheltuielile de executare, totalitatea lor este calculată de executor prin încheirea de stabilire cheltuieli în conformitate cu Codul de procedură civilă şi cu Ordinul MJnr. 2561/2012.

Cu privire la caluzele din contractul de credit invocate de contestatoare ca abuzive, se arată de intimată că şi-a îndeplinit obligaţia de transparenţă, precum şi obligaţia de a nu stipula clauze abuzive în sensul art. 1 şi 4 din Legea nr. 193/2000. Se invocă de intimată că toate clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri sunt elemente care formează costul total al creditului şi împreună alcătuiesc preţul contractului, nefiind supuse controlului din perspectiva caracterului abuziv.

Sub aspectul negocierii se arată că prezumţia instituită în cazul contractelor preformulate este relativă, iar claiuzele invocate de contestatoare nu sunt preformulate, conţinutul lor fiind stabilit de comun acord între părţi. Se afirmă că nu este îndeplinită nici condiţia dezechibrului semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor întrucât creditoarea a pus la dispoziţia debitorului o sumă importantă ce urmează a fi achitată într-un termen relativ lung. Astfel, singurul risc asigurat rămâne cel al neexecutării obligaţiilor de către consumator. Se susţine pe baza acestor consideraţii că nici una din clauzele invocate nu este abuzivă.

Referitor la dobândă, se afirmă că aceasta este formată dintr-o marjă plus dobânda de referinţă. Se invocă de intimată prevederile pct. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000 şi faptul că modificarea dobânzii s-a făcut cu respectarea prevederilor legale şi se arată că împrumutatei i s-au prezentat mai multe tipuri de facilităţi de credit, cu dobândă fixă în primul an, cu dobândă variabilă şi cu dobândă mixtă, iar debitoarea a optat în cunoştinţă de cauză pentru creditul cu dobândă variabilă şi astfel şi-a asumat obligaţiile spacifice acestei facilităţi de credit.

Cu privire la comisioanele percepute de bancă, se invocă de intimată prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, precum şi că acestea fac parte din costul total al creditului,  că a informat contestatoarea cu privire la toate  clar şi fără echivoc cu privire la costul creditului şi la tipul de comisioane practicate şi că scopul activităţilor de administrare a creditului reprezintă chiar buna funcţionare a contractului, anume alocarea plăţilor, monitorizarea acestora şi, dacă este cazul, raportarea în bazele de date legale sau atenţionarea scrisă ori telefonică a debitorului. Intimata afirmă perceperea legală a comsionului de administrare şi faptul că acesta este recunoscut şi de O.U.G. nr. 50/2010, precum şi de Uniunea Europenă prin Directiva CE nr. 2008/48 care a fost transpusă în ordonanţa menţionată, iar cu privire la comisionul de rambursare în avans, se afirmă că acesta nu este perceput abuziv, nu obligă l plata unor sume de bani în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, ci reprezintă o compensaţie pentru costurile legalte de rambursarea anticcipată.

În drept intimata a invocat prevederile art. 205, art. 206 şi art. 208 C.pr.civ.

Contestatoarea nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Excepţia inadmisibilităţii contestaţiei a fost respinsă de instanţă prin încheirea din 23.11.2016.

Instanţa a ataşat dosarul de executare nr. ...  al S.C.P.E.J. ....

 În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Pe fond, din analiza probatoriului administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin cererea din data de ... intimata .... a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în contractul de credit de nevoi personale nr.... din data de ... încheiat cu contestatoarea în calitate de împrumutat, prin care s-a acordat acesteia din urmă un credit în valoare de 10.000 euro, cu scadenţa finală la data de ....

În acest sens s-a format dosarul de executare nr. ... al S.C.P.E.J. ...

După încuviinţarea executării silite prin încheierea din data de ... a Judecătoriei ... pronunţată în dos. nr. ..., au fost stabilite cheltuielile de executare în sumă de ... lei şi s-a emis somaţia din data de 21.07.2016 prin care contestatoarea a fost somată ca în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul ei, să se conformeze titlului executoriu contract de credit  nr.... din data de ...  în sensul de a achita creditoarei sume totală de ... lei reprezentând credit nerambursat(32.661,16 lei), taxă judiciară de timbru(62 lei), onorariu executorului judecătoresc(3919,20 lei) şi cheltuieli de executare(180 lei inclusiv TVA). Somaţia a fost comunicată contestatoarei la data de 28.07.2016(dovada de la fila 96 dos.).

S-a solicitat de contestatoare anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, fără a se arăta în concret care sunt motivele de nelegalitate, chiar mai mult, încheierea este invocată drept criteriu pentru a sprijini apărarea debitoarei cu privire la emiterea somaţiei pentru o altă sumă decât cea prevăzută în încheierea de încuviinţare a executării silite. Instanţa nu observă nici un motiv de nelegalitate a încheierii de încuviinţare, fiind verificate toate condiţiile prevăzute de art. 666 alin. 5 N.Cpr.civ., modificat. Sub aspectul sumei menţionată în încheierea de încuviinţare a executării silite(32.661,16 lei cu titlu de credit nerambusat, dobânzi aferente, comisioane bancare, penalităţi) şi cea inserată în somaţia din ..., instanţa constată că executorul judecătoresc în mod corect a menţionat suma globală pretinsă de creditoare pe care a detaliat-o(32.661,16 lei debit fiind identică cu cea din încheierea de încuviinţare a executării silite). Se remarcă însă netemeinicia apărării contestatoarei referitoare la cheltuielile de executare de vreme ce, distinct de menţionarea sau nu a acestora în încheierea de încuviinţare a executării, acestea sunt datorate de debitor faţă de dispoziţiile art. 670 C.pr.civ., modificat, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare având caracter de titlu executoriu(art. 670 alin. 6 N.C.pr.civ., modificat).

S-a invocat de contestatoare lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei.

În conformitate cu prevederile art.663 N.C.pr.civ., modificat, executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, în timp ce art.712 al.1 NCPC prevede că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, art.713 al.2 N.C.pr.civ., modificat, dispune că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitor la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, situaţie regăsită şi în cauza ce face obiect de analiză.

Referitor la caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit, instanţa constată că debitoarea contestatoare evidenţiază clauzele prevăzute la: pct. 3.5 ultimul alineat; art. 4.1 lit. a, b şi c; art. 4.2 lit. a, b şi d şi art. 7.3, arătând că acestea sunt cuprinse într-un contract care nu a fost negociat.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă, este necesară întrunirea următoarelor condiţii: să nu fie negociată direct cu consumatorul; să creeze, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor; crearea dezechilibrului să fie rezultatul încălcării exigenţelor bunei-credinţe; clauza să nu privească obiectul principal al contractului iar aspectul considerat abuziv să nu îl constituie însuşi caracterul adecvat al preţului sau contraprestaţiei, raportat la serviciile furnizate în schimb.

Referitor la caracterul negociat sau nenegociat al clauzelor în discuţie, instanţa reţine că, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Instanţa reţine că nu reprezintă negociere posibilitatea de a alege între ofertele mai multor bănci, nici posibilitatea de a alege între mai multe variante de contracte oferite de aceeaşi bancă.Posibilitatea de a alege moneda creditului, perioada de rambursare sau suma totală împrumutată reprezintă doar adaptarea specifică a unor contracte de adeziune la caracteristicile concrete ale unui client şi nu negociere.Prin negociere se înţelege ocazia oferită destinatarului de a influenţa efectiv natura şi/sau conţinutul clauzelor.

Intimata nu a făcut însă dovada modificării vreunei clauze din iniţiativa destinatarului ofertei, respectiv a faptului că debitoarea a avut şi alte opţiuni decât cea de a adera în integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza în integralitate. Intimata nu a demonstrat că i-au fost prezentate contestatoarei mai multe oferte dar, mai ales, esenţial, nu a probat că în cazul oricărei oferte existente, aceasta ar fi avut posibilitatea, în urma negocierii, să influenţeze în mod real, concret, natura sau conţinutul clauzelor.

În general contractele încheiate de părţi cu banca au acelaşi format, acelaşi conţinut, aceeaşi exprimare. Contractele sunt preformulate iar diferenţele dintre ele sunt date doar de particularitatea clientului, nicidecum de negocieri. Din acest punct de vedere este esenţial pentru consumator să existe posibilitatea negocierii conţinutului clauzei contractuale iar intimata nu a făcut dovada existenţei unei asemenea posibilităţi, în conformitate cu art. 4 alin. 3 teza finală din Legea 193/2000.

În aceste împrejurări, o primă concluzie ce se desprinde este în sensul că aceste clauze nu au fost negociate de către părţi, instanţa reţinând  inexistenţa vreunui impediment din acest punct de vedere pentru analizarea acţiunii din perspectiva normelor de protecţie a consumatorului.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

În legătură cu art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, corespondent al articolului din legea internă citat anterior, CJUE a arătat că, întrucât el prevede o excepţie de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecţie a consumatorilor, dispoziţiei respective trebuie să i se dea o interpretare restrictivă (CJUE, hotărârea pronunţată în cauza C-26/13, Arpad Kasler, par. 42).

De asemenea, a arătat că cerinţa privind transparenţa clauzelor contractuale nu poate fi redusă numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal şi gramatical şi că prezintă o importanţă esenţială pentru respectarea acestei cerinţe dacă în contract se indică în mod transparent motivul şi particularităţile clauzei în discuţie, astfel încât consumatorul să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte (CJUE, hotărârea pronunţată în cauza C-26/13, Arpad Kasler, par. 71 şi 73).

Comisioanele fac parte din preţul contractului, aşa cum a invocat şi intimata Alpha Bank, rămânând de stabilit dacă respectivele clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. Cerinţa în discuţie se impune a fi analizată în coroborare cu o altă condiţie impusă prin prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Prin contractul de credit în litigiu contestatoarei i s-a acordat un credit de 10.000 euro pe o perioadă de 120 de luni, cu posibilitatea rambursării în 120 de rate lunare egale formate din capital şi dobânzi, în sumele şi la datele prevăzute în scadenţarul de plată anexă la contract. 

Potrivit art. 3.5 ultimul alineat din contractul de credit: „rambursarea în avans parţială sau integrală se poate efectua numai după plata comisionului aferent calculat conform art. 4.2. d).” În conformitate cu această din urmă clauză, „rambursarea în avans: împrumutatul are posibilitatea rambursării în avans totale sau parţiale a facilităţii în condiţiile art. 3.5. În cazul rambursării în avans, împrumutatul va plăti băncii un comision de plată în avans, stabilit la nivelul a 2% din suma plătită în avans, dar nu mai puţin de 3 euro în echivalent lei. Banca îşi rezervă dreptul de a modifica valoarea acestui comision, caz în care împrumutatul va fi informat corespunzător, prin notificarea prealabilă.”

În drept, în baza art. 95 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată prin Legea nr. 288/2010, prevederile acestei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării sale în vigoare(cum este şi cazul convenţiei de credit în litigiu încheietaă la data de 24 martie 2008), cu excepţia dispoziţiilor art. 37^1, ale art. 66 – 69. Aşa fiind, devin incidente cauzei dispoziţiile art. art. 66 – 69 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată prin Legea nr. 288/2010, ce reglementează rambursarea anticipată. Art. 67 alin. 1 din ordonanţă recunoaşte creditorului dreptul ca în cazul rambursării anticipate a creditului, să primească o compensaţie echitabilă şi justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu condiţia ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. Aceeaşi ordonanţă stabileşte însă că instituţia de credit nu poate pretinde consumatorului o compensaţie pentru rambursare anticipată dacă aceasta intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă(art. 68 lit. c).

Aşadar, date fiind aceste dispoziţii, instanţa reţine că perceperea unui comision pentru restituirea în avans a creditului în speţă este nelegală atât timp cât dobânda este variabilă în conformitate cu art. 4.1.a) din contract. Altfel spus, legea prezumă că toate costurile legate de rambursarea în avans sunt acoperite de sumele percepute cu titlu de dobândă variabilă.

Clauza referitoare la dobândă, marja majorată şi penalităţi de întârziere este prevăzută la art. 4.1.a), b) şi c) din contract cu privire la care contestatoarea a invocat natura sa abuzivă(numai cu privire la prevederile subliniate). În baza art. 4.1 lit. a:

„Dobânda este compusă din dobânda de bază a băncii care la data încheierii prezentului contract este de 7,75% p.a. plus marja de 2% p.a. şi este revizuibilă periodic de către bancă pe toată perioada prezentului contract până la rambursarea integrală a datoriilor, în funcţie de condiţiile dominante ale pieţei sau a modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost iniţial stabilită, precum şi în raport cu politicile de creditare ale băncii. Dobânda este datorată şi se plăteşte lunar, începând cu data acordării facilităţii şi până la rambursarea integrală a sumelor datorate, conform scadenţarului de plată. Dobânda se calculează de către bancă la numărul efectiv de zile calendaristice raportat la un an de 360 de zile. Orice modificare a ratei dobânzii va fi adusă la cunoştinţa împrumutatului conform art. 8.3.

În cazul în care, în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a noului nivel al dobânzii comunicat de Bancă, Alpha Bank Romania SA primeşte din partea împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea Facilităţii în noile condiţii, toate sumele datorate de Împrumutat Băncii devin scadente şi plătibile imediat.

În cazul în care, ca urmare a luării la cunoştinţă a noului nivel al dobânzii de către bancă, împrumutatul nu va rambursa soldul creditului şi dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii.

În cazul modificării nivelului dobânzii de bază, noua dobândă se va aplica automat la valoarea soldului existent începând cu următoarea dată de scadenţă. Prin modificarea ratei dobânzii de bază cuantumul ratei lunare va rămâne neschimbat până la următoarea dată scadentă, actualizarea efectuându-se automat în ziua imediat următoare acestei scadenţe.

Schimbarea ratei dobânzii nu va constitui un amendament la prezentul contract, nefiind necesară încheierea unui act adiţional.

Dobânda este datorată şi se plăteşte împreună cu rata de capital şi comisionul de risc conform scadenţarului de plată din anexa 1”.

Instanţa observă că ceea ce nu s-a detaliat la data furnizării serviciilor financiare este în fapt modul de calcul al dobânzii de bază, respectiv din ce componente se alcătuieşte dobânda de bază şi care sunt condiţiile dominante care conduc la modificarea acestuia.

Contestatoarea este doar notificată prin clauza contractuală că informarea asupra acestui cost se face prin procedura prevăzută la art. 8.3 din contract(„...orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării contractului de credit se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin intermediul unui extras de cont ce se va furniza împrumutatului în mod gratuit sau prin afişare la sediul băncii.”). Banca intimată înţelege să modifice dobânda de bază „în funcţie de condiţiile dominante de piaţă sau modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost stabilită, precum şi în raport cu politicile de creditare ale băncii,” dar nu este inserată nici o clauză contractulală care să se refere la circumstanţele iniţiale sau ce se înţelege prin aceste condiţii dominante.

Banca a utilizat o exprimare cu caracter general, echivocă şi netransparentă de natură a lăsa loc la stabilirea în manieră unilaterală a modalităţii de revizuire a dobânzii şi a o prejudicia pe contestatoarea debitoare. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză sa fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă şi dacă era necesară şi proporţională cu scopul urmărit. Or, procedând astfel Banca a încălcat prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 care impun ca orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Instanţa reţine incidenţa prevederilor art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000 respectiv caracterul nenegociat şi deci abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.1 a) din contract(în partea privind sintagma “în funcţie de condiţiile dominante ale pieţei sau a modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost iniţial stabilită, precum şi în raport cu politicile de creditare ale băncii”), clauză care a generat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, în detrimentul debitoarei şi contrar bunei-credinţe. 

În plus, se impune a se preciza că deşi Banca se apără invocând şi în ceea ce priveşte dobânda faptul că aceasta este un element al costului şi deci nu ar putea face obiectul analizei, prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nuanţează implicarea controlului de exprimarea clauzei într-un limbaj clar, uşor inteligibil, or instanţa a reţinut deja anterior că în cauză dispoziţiile art. 4.1 a) ale convenţiei de credit(în partea privind sintagma “în funcţie de condiţiile dominante ale pieţei sau a modificărilor circumstanţelor în care aceasta a fost iniţial stabilită, precum şi în raport cu politicile de creditare ale băncii”), nu răspund cerinţelor exprimării într-un limbaj clar, uşor inteligibil.

Totodată, pct. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000 stabileşte că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, dar aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Instanţa reţine însă că posibilitatea contestatoarei de a rezilia contractul în cazul în care este nemulţumită de noul nivel al dobânzii nu este una reală şi efectivă, întrucât în această situaţie are obligaţia de a rambursa soldul creditului şi dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data când a luat cunoştinţă de noul nivel a dobânzii, această obligaţie fiind aproape imposibil de executat într-un termen atât de scurt. În acest context şi prevederile contractuale cuprinse în alineatele 2 şi 3 ale art. 4.1 a(respectiv: „În cazul în care, în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a noului nivel al dobânzii comunicat de Bancă, Alpha Bank Romania SA primeşte din partea împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea Facilităţii în noile condiţii, toate sumele datorate de Împrumutat Băncii devin scadente şi plătibile imediat.

În cazul în care, ca urmare a luării la cunoştinţă a noului nivel al dobânzii de către bancă, împrumutatul nu va rambursa soldul creditului şi dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii”) au dat naştere unei o sarcini disproporţionate în detrimentul împrumutatei contestatoare, contrar cerinţelor bunei-credinţe, creând un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi prin urmare, reprezintă o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Referitor la criticile aduse art. 4.1. lit. b şi c din contract privind marja majorată, precum şi penalităţile de întârziere, din coroborarea celor două clauze şi analizând cazurile de culpă contractuală în ce o priveşte pe contestaoare, se desprinde concluzia că pentru întârzierea la plata obligaţiilor contractuale se percepe o marjă majorată de 4%p.a.(de la 2 %p.a.) care se adaugă la dobânda de bază. Cuantumul penalităţilor de întârziere este compus de asemenea din dobânda de bază plus marja majorată de 4%p.a., penalităţi care se aplică la soldul total al creditului. Contestatoarea a invocat şi cu privire la această clauză dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2010, care a fost modificată prin Legea nr. 288/2010; în baza art. 95 alin. 1 din ordonanţa astfel modificată, prevederile sale nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării ei în vigoare(cum este şi cazul convenţiei de credit în litigiu încheietaă la data de 24 martie 2008). Prin urmare, contestatoarea nu se poate prevala de dispoziţiile acestui act normativ decât numai în măsura în care acesta dispune cu titlu de excepţie şi cu privire la contractele în derulare anterior intrării sale în vigoare. Instanţa constată că marja majorată este componenta penalităţilor de întârziere şi reprezintă în fapt o clauză penală, respectiv cuantificarea daunelor interese cuvenite creditorului în ipoteza nerespectării termenelor de plată a ratelor de credit, ceea ce se înscrie în coordonate de legalitate prescrise de art.1066 din vechiul Cod civil(de la 1864).

Instanţa reţine însă că ceea ce depăşeşte cadrul bunei-credinţei şi al echilibrului contractual între drepturile şi obligaţiile părţilor, este perceperea cuantumului marjei majorate pentru întârzierea la plată, precum şi al cuantumului penalităţilor peste cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. În această manieră, cuantumul acestor sume fiind nederminat poate deschide calea unei îmbogăţiri fără justă cauză a creditoarei, în detrimentul debitorului care este plasat într-o situaţie de inferioritate faţă de profesionist. În consecinţă, în aplicarea prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, constată caracterul abuziv al paragrafelor finale ale art. 4.1. b) şi c), anume: “cuantumul marjei majorate perceput de bancă pentru întârzierea la plată poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia este calculată,” şi “totalul penalităţilor pentru întârzierea la plată poate depăşi cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate.”

În conformitate cu art. 4.2. a). din convenţia de credit în litigiu ”împrumutatul va plăti băncii la data semnării prezentului contract un comision de administrare în sumă de 600 euro acoperind cheltuielile băncii pentru administrarea şi monitorizarea facilităţii.” 

În privinţa comisionului de administrare credit în sumă de 600 euro ce se plăteşte la data semnării convenţiei însă, este apreciat justificat de către instanţă în împrejurările cauzei, impus de costurile cerute de operaţiunile bancare privind întreţinerea aplicaţiilor informatice de gestiune a creditului, informarea permanentă a clientului, monitorizarea de către bancă a utilizării şi rambursării creditului, precum şi a îndeplinirii altor obligaţii ale împrumutatului.

Instanţa reţine că acest comision nu ridică probleme sub aspectul echilibrului contractual întrucât clauzele contractuale ce îl reglementează sunt clare, simpla consultare a contractului dând posibilitatea contestatoarei să prevadă cu uşurinţă consecinţele economice care se produc în ceea ce o priveşte. Maniera clară, explicită, în determinarea sa, coroborată cu neîndeplinirea condiţiei existenţei unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, conduce spre concluzia caracterului legal al acestuia, cu atât mai mult cu cât perceperea comisionului de administrare este permisă şi în prezent, de legislaţia în vigoare(art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată prin Legea nr. 288/2010).

Contestatoarea a adus critici şi clauzei contractuale prevăzute de art. 4.2.b) în baza căreia s-a stabilit un „comision pentru modificarea scadenţarului de plată reprezentând 1% din suma creditului rămasă de rambursat, dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 3 euro. Prezentul comision nu se aplică în cazul în care scadenţarul de plată se modifică ca urmare a rambursării în avans a facilităţii, situaţie în care se plăteşte numai comisionul de rambursare în avans.”

În cauză dobânda este variabilă, fiind de presupus că de fiecare dată când se modifică cuantumul acesteia, este emis şi un nou scadenţar de plată. Mai mult, instanţa observă cuantumul extrem de ridicat al acestui comision(de 1% din suma creditului rămasă de rambursat), perceput doar pentru a se emite un nou scadenţar de plată, fără ca printr-o altă clauză din contract să fie detaliată necesitatea perceperii sale şi justificarea unor eventuale costuri pentru intimată. În acest context instanţa reţine că acest comision reprezintă în mod evident o sarcină disproporţionată, de natură a crea un dezechilibru semnificativ între părţi, clauza având caracter abuziv.

În baza art. 7.3. din convenţia de credit: „La apariţia unuia din cazurile de culpă de mai sus, banca va declara toate obligaţiile ce decurg din prezentul contract scadente şi exigibile, va debita de îndată oricare sau toate conturile împrumutatului deschise în evidenţele băncii şi va declanşa măsurile de executare silită, fără punere în întârziere sau alte formalităţi prealabile. Împrumutatul renunţă prin prezentul contract la beneficiul termenului. Banca se bucură de un drept de gaj general asupra bunurilor sau sumelor de bani şi asupra întregului patrimoniu al împrumutatului.” Contestatoarea afirmă caracterul abuziv al clauzei numai cu privire la instituirea gajului general asupra întregului său patrimoniu.

Verificând capitolul „Garanţii” din contractul de credit se remarcă faptul că debitoarea s-a obligat să garanteze creditul prin garanţie mobiliară fără deposedare asupra venitului său net lunar, până la concurenţa unei treimi din salariu şi din alte venituri periodice realizate din muncă sau din activităţile sale profesionale, civile sau comerciale. Aşadar, contestatoarea nu a garantat creditul cu o garanţie reală care să poarte asupra unor bunuri determinate din patrimoniul său. Potrivit legii, dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său nu reprezintă un gaj propriu-zis(adică un drept real cu efecte specifice de urmărire şi preferinţă), ci desemnează dreptul creditorului de a executa oricare dintre bunurile debitorului, întrucât dreptul de gaj general al creditorului chirografar nu este instituit asupra unor bunuri determinate, ci asupra unei universalităţi(art. 1718 din vechiul Cod civil de la 1864 în vigoare la data încheierii contractului de credit). Din această perspectivă, invocarea de către contestatoare a compensaţiei legale reglementată de art. 1143 din vechiul Cod civil este lipsită de relevanţă, cu atât mai mult cu cât 4.5. şi art. 4.6. invocate, nu se regăsesc în contract. Aşa fiind, instanţa apreciază neîntemeiată invocarea ca abuzivă a acestei clauze contractuale.

Aşadar, în contextul celor reţinute anterior, contestaţia prin care se solicită anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. ... al S.C.P.E.J. ... va a fi admisă în parte, situaţia reieşită din analiza clauzelor titlului executoriu demonstrând că la momentul demarării executării silite creanţa executată nu avea caracter cert.

Concluzionând, se impune ca în procedura de executare să fie avute în vedere clauzele declarate abuzive din contractul de credit.

Pentru considerentele reţinute, va respinge contestaţia cu privire la încheierea de încuviinţare a executării silite din data de ... pronunţată în dos. nr. ..., ca neîntemeiată.

În aplicarea art. 453 C.pr.civ., va obliga intimata să plătească contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de ... lei reprezentând onorariu de avocat, în măsura admiterii contestaţiei.

În temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ., va obliga intimata să plătească în contul ... suma de 91,20 lei reprezentând contravaloarea copiilor din dosarul de executare nr. ....

Domenii speta

Spete similare