Contestaţie la executare

Constată că s-a înregistrat la  Judecătoria  Sibiu  contestaţia formulată de către contestatorii B. M., M. A., M. D., M. A. C, M. D., M. M.  solicitând anularea tuturor actelor de executare întocmite de BEJ T. F. în dosarul execuţional nr. 228/2009, ulterior datei de 18.02.2010, până la data soluţionării prezentei contestaţii; de asemenea, s-a solicitat suspendarea executării silite, în baza art. 403 alin. 1 C. proc. civ..

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că, prin decizia civilă nr. 189/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, contestatorii şi încă doi debitori, au fost obligaţi la plata sumei de 33800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, formându-se dosarul de executare nr. 228/2009 în care s-au emis somaţii, apreciindu-se că obligaţia de plată este solidară. Contestatorii au arătat că, prin sentinţa civilă nr. 1709/2010, Judecătoria Sibiu a anulat la data de 18.02.2010 toate actele de executare silită întocmite în dosar execuţional nr. 228/2009 al BEJ T. F., anularea fiind determinată de faptul că, prin decizia civilă nr. 16/14.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a lămurit întinderea titlului executoriu decizia civilă nr. 189/2009 în sensul că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată va fi suportată în părţi egale. Contestatorii au mai învederat că, la data de 13.05.2010, fiecare dintre ei au primit o somaţie prin care se învedera obligaţia de a plăti un debit de câte 5583,4 lei, somaţii care sunt anulabile parţial întrucât, anterior soluţionării contestaţiei la executare anterioare, în aprecierea faptului că s-a declanşat execuţia pentru o obligaţie solidară, una dintre debitoare a achitat creditorului urmăritor suma de 18000 lei, semnându-se un contract de tranzacţie. Contestatorii au mai arătat că suma de 18000 lei viza şi un debit de 10000 lei ce făcea obiectul dosarului execuţional 190/2009 al BEJ M. V. Contestatorii au precizat că, faptul că anterior anulării execuţiei silite s-a încasat de la un codebitor suma de 18.000 lei, impune ca din suma de 33800 lei, să fie scăzută suma de 18000 lei, iar restul de plată urmează a fi divizat cu 7 rămânând o sumă de executat silit pentru fiecare codebitor de 2900 lei. Contestatorii au mai arătat că, anexat somaţiei, nu le-a fost comunicată modalitatea de calcul a actualizării debitului, astfel încât, contrar dispoziţiilor legale, nu sunt în măsură să verifice realitatea pretinsei creanţe, iar, un aspect deosebit îl reprezintă data de la care s-a calculat actualizarea, în condiţiile în care, numai la 14.01.2010, instanţa care a emis titlul executoriu, a stabilit întinderea sa. Referitor la procesul-verbal emis în data de 13.05.2010 de BEJ T. F., contestatorii au arătat că acesta este anulabil întrucât include şi valoarea debitului, ori valoarea debitului de 25350 lei este inclusă într-un alt titlu executoriu, iar pentru acelaşi debit nu pot exista două titluri executorii. Contestatorii au mai învederat că onorariul executorului depăşeşte 10% din valoarea debitului de 25350 lei, în condiţiile în care, conform procesului-verbal, acest onorariu este de 3016 lei, şi contestă valoarea onorariului avocaţial în cuantum de 3000 lei, solicitând să fie cenzurate cheltuielile de executare. 

În drept, contestatorii şi-au întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 399 alin. 1, art. 3731, 3711, art. 274 alin. 3 C proc. civ. şi art. 37 din Legea nr. 188/2000.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 204 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,6 lei.

În dovedirea cererii, contestatorii au depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri (filele 8-43, 172).

În data de 19.07.2010, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, în dosarul nr. 13067/306/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a judecat contestaţia la executare privind lămurirea şi întinderea titlului executoriu, iar prin decizia civilă nr. 16/2010 a stabilit irevocabil faptul că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâţilor va fi suportată de către aceştia în mod egal. Intimatul a mai arătat că suma primită de la debitoarea T. E. a fost pentru renunţare la anumite procese avute cu aceasta şi, în orice condiţii ar fi încheiat tranzacţia cu T. E., ceilalţi debitori răspundeau personal şi în mod egal cu o sumă calculată prin adăugarea la valoarea din titlul executoriu actualizat cu inflaţia a onorariului avocaţial şi a cheltuielilor de executare împărţită la 7. Intimatul a mai învederat că, în ceea ce priveşte onorariul avocaţial şi cheltuielile de executare, acestea au mai fost contestate şi în dosarul nr. 10359/306/2009, iar instanţa nu a dispus reducerea onorariului şi a cheltuielilor de executare. Intimatul a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 404 alin. 2 C proc. civ., având în vedere că această contestaţie a fost făcută cu rea-credinţă.

În drept, intimatul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 404 alin. 2 C proc. civ. şi art. 274 C. proc. civ.

În dovedirea întâmpinării, intimatul a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri (filele 175-177).

Sub aspectul probatoriului s-a dispus ataşarea, în fotocopie, a dosarului de executare nr. 228/2009 al BEJ T. F.

Prin sentinţa civilă nr. 7101 din 23.09.2010 Judecătoria Sibiu a respins contestaţia la executare reţinând următoarele:

Susţinerea contestatorilor în sensul că suma de 18.000 lei achitată de debitoarea T. E., se impune a fi scăzută din suma de 33800 lei, iar restul de plată urmează a fi divizat cu 7, este neîntemeiată, întrucât, în data de 14.01.2010, prin decizia civilă nr. 16 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. 13067/306/2009, irevocabilă, s-a lămurit întinderea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 189/2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 7956/306/2007 în sensul că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina pârâţilor reclamanţi reconvenţionali va fi suportată în părţi egale, iar contractul de tranzacţie din data de 07.10.2009 o privea doar pe debitoarea T. E., actele de executare silită efectuate anterior în dosarul execuţional nr. 228/2009 fiind anulate prin sentinţa civilă nr. 1709/18.02.2010.

Potrivit dispoziţiilor alin. 3 art. 3712 C. proc. civ., în cazul în care titlul executoriu nu conţine criterii în vederea actualizării valorii obligaţiei principale, organul de executare va proceda la actualizarea în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data cand creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

Astfel, în ceea ce priveşte actualizarea debitului, aceasta s-a efectuat în mod corect în funcţie de indicele lunar al preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru perioada aprilie 2009-aprilie 2010 (fila 160), întrucât titlul executoriu-decizia civilă nr. 189/2009 datează din 09.04.2009 şi intimatul-creditor nu a stat în pasivitate, ci a formulat cerere de executare silită în 08.07.2009, iar, potrivit art. 3711 C. proc. civ. obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, astfel încât devalorizarea monedei naţionale nu este imputabilă intimatului-creditor, acesta făcând dovada stăruinţei în executare. Din înscrisurile depuse de contestatori (filele 8-37), rezultă că valoarea reactualizată a creanţei a fost comunicată contestatorilor, fiind cuprinsă în procesul-verbal din data 13.05.2010 privind totalul sumelor de recuperat în dosarul execuţional şi în somaţiile din data 13.05.2010. Având cunoştinţă de existenţa unui titlu executoriu împotriva sa, debitorul are interesul şi totodată obligaţia de a efectua toate demersurile necesare în vederea îndeplinirii de bunăvoie a obligaţiei pentru a preîntâmpina declanşarea procedurii executării silite (acesta fiind sensul art. 371 ind.1 alin. 2 C.proc.civ.).

În conformitate cu art. 371 ind.7 C.proc.civ, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

Potrivit aceluiaşi articol, procesul-verbal de stabilire a sumelor ce urmează să fie plătite  constituie titlu executoriu.

Faptul că în cadrul procesului-verbal din data de 13.05.2010 privind totalul sumelor de recuperat în dosarul execuţional a fost evidenţiată suma reprezentând “debit conform titlurilor executorii” alături de suma reprezentând cheltuielile execuţionale nu conduce la concluzia că procesul-verbal constituie titlu executoriu şi pentru suma reprezentând “debit conform titlurilor executorii”, întrucât, potrivit art. 3717 alin. 4 C. proc. civ., pentru sumele stabilite potrivit art. 3717, respectiv - cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite-, procesul-verbal constituie titlu executoriu. Ca urmare, în cauză, nu există două titluri executorii pentru acelaşi debit.

În ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 2535 lei la care se adaugă TVA în valoare de 481,65 lei, stabilit în procesul-verbal încheiat în data de 13.05.2010, având în vedere prevederile Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2550/14.11.2006 prin care s-au stabilit onorariile maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, potrivit cărora valoarea maximă a onorariului pentru executarea obligaţiei stabilite în prezentul titlu executoriu este de până la 10% din debitul în cuantum de 25350 lei (art. 37 alin. 1 lit. a ), instanţa constată că susţinerile contestatorilor cu privire la onorariul executorului judecătoresc sunt neîntemeiate.

Referitor la cuantumul cheltuielilor aferente activităţii execuţionale stabilite prin procesul-verbal din data de 13.05.2010 emis de BEJ T. F., având în vedere dispoziţiile Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2550/14.11.2006, în cauză, se constată că, faţă de onorariile maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti stabilite prin ordinul antemenţionat, cuantumul cheltuielilor aferente activităţii execuţionale din procesul-verbal din data de 13.05.2010 este legal stabilit, astfel încât instanţa va respinge cererea de reducere a cheltuielilor aferente activităţii execuţionale.

În ceea ce priveşte cuantumul onorariului avocaţial în cuantum de 3000 lei cuprins în procesul-verbal încheiat în data de 13.05.2010 de BEJ T. F., având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. 3 C proc. civ., potrivit cărora instanţa poate să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori va constatat motivat că sunt nepotrivit de de mici sau de mari, faţă de valoare pricinii sau munca îndeplinită de avocat, în cauză, se constată că faţă de munca îndeplinită de avocat cu privire la formularea cererii de executare silită, cuantumul onorariului de avocat în sumă de 3000 lei, care reprezintă aproximativ 11% din valoarea debitului urmărit, este proporţional cu volumul de muncă presupus de activitatea desfăşurată efectiv în legătură cu punerea în executare a titlului executoriu.

Împotriva sentinţei au declarat recurs contestatorii B. M., M. A., M. D., M. A. C., M. D., M. M.  solicitând modificarea  acesteia în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:

Nivelul debitului  nerecuperat până la data emiterii somaţiilor:

-  titlul executoriu ce formează obiectul execuţiei silite, viza 8 debitori, ce urmau să plătească în cote egale.

- anterior soluţionării contestaţiei la executare anterioare, în considerarea faptului că s-a declanşat execuţia pentru o obligaţie APRECIATĂ ERONAT, CA FIIND SOLIDARĂ una dintre debitoare a achitat  creditorului urmăritor, suma de 18.000 lei, semnându-se un contract de tranzacţie.

- de altfel BEJ T. F., recunoaşte într-o adresă oficială, emisă la 06.01.2010, următoarele:

„Suntem în măsură să vă indicăm, că din totalul creanţei de 33.800 lei, a fost achitată suma de 16.900 lei, precum şi 1.100 lei, reprezentând cheltuieli de executare."

„ EXECUTAREA SILITĂ SE VA CONTINUA PENTRU RECUPERAREA DEBITULUI DE 16.900 LEI, PRECUM Şl A CHELTUIELILOR DE EXECUTARE CORESPUNZĂTOARE DEBITORILOR”

În condiţiile în care cota din debitul de 33.800 lei, ce revine fiecărui codebitor, era de 4.225 lei, faptul că anterior anulării execuţiei silite s-a încasat de la un codebitor suma de 18.000 lei, impune ca din valoarea de 33.800 lei, să fie scăzută suma de 18.000 lei, rezultând un rest de plată de 15.800 lei. Acest rest urmează a fi divizat cu 7 rămânând o sumă de executat silit pentru fiecare codebitor, de 2900 RON.

Executarea silită a întregului debit, în condiţiile în care , creditorul s-a îndestulat deja cu suma de 18.000 lei, ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză, a intimatului M. L.

Problematica actualizării debitului:

Instanţa de fond a respins argumentele vizând calculul greşit al actualizării sumei, ignorând faptul că, numai în 14.01.2010, Curtea de Apel Alba Iulia A INFIRMAT EXISTENŢA UNEI SOLIDARITĂŢI A CODEBITORILOR, în condiţiile în care, anterior, s-a declanşat procedura execuţională împotriva fiecărui codebitor, asupra întregului debit.

Culpa în declanşarea unei proceduri execuţionale anulabile a aparţinut în exclusivitate creditorului, astfel încât, până în 14.01.2010 nu se impunea actualizarea debitului.

Instanţa de fond validează comportamentul excesiv al executorului judecătoresc şi al avocatului creditorului, în stabilirea cheltuielilor execuţionale. Aşa cum a arătat anterior, executorul judecătoresc CONFIRMĂ EXPRES FAPTUL CĂ EXECUŢIA „VA CONTINUA PENTRU RECUPERAREA DEBITULUI DE 5.900 LEI", determinând implicit cheltuieli execuţionale mult inferioare celor aferente debitului iniţial.

De asemenea, în cuprinsul serviciului prestat şi pentru care este îndreptăţit la plata onorariului, în mod logic trebuie cuprinse şi prestaţiile constând în:

-Consultare alcătuire dosar

-Emitere somaţie

-Arhivare dosar

-Comunicare acte de procedură

Analiza textului art.3717 alin.3 C.proc.civ., nu vizează includerea suplimentar a unor costuri, altele decât cele care în mod obişnuit caracterizează serviciile în cadrul cărora se percepe onorariul execuţional.

În drept  recursul a fost motivat pe dispoziţiile art. 3041; 304 pct.9; 3717 alin.3: 274 alin3 C. pr. civ.

Intimatul M. L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi a lipsei de interes,  iar pe fond a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Se arătau în întâmpinare următoarele:

În cauza care a format dosarul nr. 13.067/306/2009  reclamanţii au formulat  contestaţie la executare contestând înţelesul şi întinderea obligaţiei statuate prin titlul executoriu , în sensul că hotărârea de obligaţie a reclamanţilor nu ar fi solidară, ci ar fi obligaţie conjunctă.

Curtea de Apel Alba-Iulia a judecat această contestaţie privind lămurirea şi întinderea acestui titlu executoriu şi prin decizia civilă nr.16/2010 a stabilit în mod irevocabil faptul că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâţilor va fi suportată de către aceştia în mod egal. Cu alte cuvinte instanţa a stabilit în mod irevocabil faptul că fiecare debitor trebuie să plătească în mod egal.

Astfel, executorul judecătoresc a împărţit debitul din titlul executoriu la care a adăugat onorariul avocaţial, cheltuielile de executare şi suma actualizată datorată pe perioada aprilie 2009-aprilie 2010 la cei 7 debitori, trimiţându-le fiecăruia o somaţie cu suma datorată în mod egal. Debitoarei T. E. nu i-a trimis somaţie întrucât cu aceasta intimatul M. L. a încheiat o tranzacţie prin care atât el cât şi debitoarea T. E. au renunţat să se judece pentru o serie de procese.

Cu alte cuvinte atât timp cât Curtea de Apel Alba-Iulia a stabilit în mod irevocabil că răspunderea debitorilor nu este solidară ci ei răspund fiecare în mod egal, nu contează suma pe care a M. L. primit de la T. E. cu atât mai mult eu cât răspunderea este personală şi în mod egal. Mai mult suma primită a fost pentru renunţare la anumite procese pe care M. L. a avut cu debitoarea T. E. Se putea foarte bine ca tranzacţia să fi fost făcută fără ca T. E. să fie obligată la vreo sumă sau din contră să plătească mai mult. Ceea ce este important este faptul că în orice condiţii s-ar fi încheiat tranzacţia cu T. E. ceilalţi debitori răspundeau personal şi în mod egal cu o sumă calculată prin adăugarea la valoarea din titlul executoriu actualizat cu inflaţia, a onorariului avocaţial, şi a cheltuielilor de executare împărţită la 7 ( numărul debitorilor)

Nu este îmbogăţire fără justă cauză atât timp cât fiecare debitor răspunde în mod personal si egal şi în condiţiile răspunderii personale aceştia nu beneficiază de sumele plătite de ceilalţi după cum nu sânt obligaţi să plătească vreo sumă pe care oricare dintre ei nu ar fi plătit-o.

În ceea ce priveşte onorariul avocaţial şi cheltuielile de executare acestea au mai fost contestate şi în dosarul 10.359/306/2009 a Judecătoriei Sibiu iar instanţa nu a dispus reducerea onorariului şi a cheltuielilor de executare. Mai mult contestatorii au fost mulţumiţi şi nu au formulat recurs. În condiţiile date nu mai pot solicita acelaşi lucru. Contestaţia este făcută cu scop şicanator, fără temei legal doar în scopul de a întârzia plata debitului, iar suspendarea executării solicitată de debitori nu se justifică. Onorariul avocaţial de executare silită nu cuprinde cum greşit indică contestatari o simplă redactare ci cuprinde toate operaţiunile legate de executarea silită, pe care le cunosc debitorii.

În drept : art. 400 şi următoarele, art. 274 din  C. pr. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 137 alin.(1) din C. pr. civ. tribunalul va analiza mai întâi excepţiile invocată de către intimat.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare se constată că actele de executare le-au fost comunicate contestatorilor la data de 13.05.2010. Termenul de 15 zile de formulate a contestaţiei prevăzut la art. 401 alin (1) C. pr. civ. expiră la 29.05.2010 – zi nelucrătoare - aşa încât în conformitatea cu dispoziţiile art. 101 alin.(5) C. pr. civ. acesta s-a prelungit până la sfârşitul  primei zile lucrătoare  următoare – 31.05.2010- tocmai data înregistrări contestaţiei.

Pentru aceste considerente excepţia a fost respinsă.

A fost respinsă şi excepţia lipsei de interes pentru declararea recursului întrucât chiar în situaţia  achitării voluntare a debitului, în situaţia admiterii recursului se poate cere întoarcerea executării.

Verificând sentinţa atacată s-a constatat că recursul este parţial fondat.

În acest sens  se constată că susţinerea recurenţilor conform căreia din valoarea de 33800 lei trebuia să fie scăzută suma de 18.000 lei achitată de către codebitoarea T. E.  este neîntemeiată.

Contractul de tranzacţie încheiat la data de 7.10.2009 între aceasta şi intimatul M. L. o privea doar pe această debitoare şi se referea şi la stingerea altor litigii în curs între părţi.

În mod corect a reţinut prima instanţă şi că actualizarea  sumelor s-a efectuat legal în condiţiile în care recurenţii contestatori nu au achitat de bunăvoie debitul datorat de la data de 9.04.2009, această împrejurare neputându-i fi imputabilă intimatului.

Alta este însă situaţia onorariului avocaţial  şi a cheltuielilor de executare silită trecute în procesele verbale încheiate la data de 13.05.2010.

Astfel, onorariul avocaţial de 3000 lei este exagerat de mare faţă de munca îndeplinită de avocat în faza de executare silită. Aşa fiind, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr. civ. acesta urmează a fi redus la 1500 lei.

Apoi, în condiţiile  în care onorariul executorului a fost stabilit la suma de 3016,65 lei pretinderea unor cheltuieli de executare în cuantum de 915,3 lei pentru serviciile care sunt identice cu cele pentru care se percepe şi onorariul apare de asemenea ca fiind excesiv aşa încât şi aceste cheltuieli vor fi reduse la 100 lei.

Pentru considerentele mai sus prezentate, în temeiul art. 312,30,4 pct.9 C. pr. civ. recursul a fost admis iar sentinţa atacată a fost modificată în parte în senul admiterii în parte a contestaţiei la executare conform celor de mai sus.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare