Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanța reţine următoarele:

La data de 22.06.2021 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, sub număr de dosar 1047/310/2021, contestaţia la executare formulată de contestatorii M.P. și M.D. ambii domiciliaţi în orașul Sinaia,  ______, în contradictoriu cu creditorii M.I. ŞI M.M, ambii domiciliați în municipiul București, s ______, în temeiul art. 712 alin. 1 C.proc.civ. împotriva actelor de executare silită constând în somația emisă de executorul judecătoresc Țărean Călin la data de 04.062021, procesul-verbal dresat de același executor judecătoresc la data de 04.06.2021,solicitând instanței de executare ca în temeiul art. 720 alin. 1 C.proc.civ. să admită contestația la executare silită, urmând a anula somația și procesul-verbal, ambele din data de 04.06.2021, iar în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ. să oblige intimaţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele.

În motivarea contestaţiei la executare, s-a arătat în principal, în temeiul art 697 alin. 1 C.proc.civ. să se constate perimarea executării silite. Astfel, titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. 1162/2004, rămasă definitivă la data de 20.02.2006; executarea silită face obiectul dosarului nr. 288/2013.

Deși conform dispozitivului sentinței civile nr. 800/29.092005, intimaţii-creditori M.I şi M.M  au fost abilitați să efectueze lucrările necesare pentru consolidarea locuinței proprietatea lor, în caz de refuz al pârâților, aceștia, în mod culpabil, nu au îndeplinit niciun demers necesar executării silite, din data de 20.02.2006 și până în anul 2013, lăsând să treacă mai mult de 6 luni. Efectul pasivității creditorilor mai mult de 6 luni este perimarea executării silite ce urmează a fi constatată de instanța de executare potrivit art. 690 alin. 1 C.proc.civ.

Conform aceluiași raționament juridic, în perioada 20.06.2006 și până la 13.08.2018, dată la care co-pârâții M.I şi M.M. au lăsat să treacă 12 ani și 11 luni fără a întreprinde (îndeplini) un demers necesar executării silite- consecința fiind, de asemenea, perimarea executării silite.

Abia în data de 13.08.2018, pârâții au solicitat autorizarea lucrărilor de construcții la imobilul la care șe referă titlul executoriu constând din sentința civilă nr. 800/29.09.2005800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. 1162/2004, împrejurare care nu este de natură a înlătura sancțiunea perimării executării silite.

În subsidiar, în temeiul art. 706 alin. 1, fraza I C.pr.civ. au solicitat să se constate prescripția extinctivă a executării silite. Astfel, titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. 1162/2004 , rămasă definitiva la data de 20.02.2006.

Executarea silita face obiectul dosarului nr. 288/2013.

 Deși, conform dispozitivului sentinței civile nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. 1162/2004, pârâții-creditori M.I. şi M.M. au fost abilitați să efectueze ei lucrările necesare pentru consolidarea locuinței, proprietatea lor, în caz de refuz al pârâților, aceștia, în mod culpabil, nu au îndeplinit niciun demers necesar executării silite, din data de 20.02.2006 și până în anul 2013, lăsând să treacă mai mult de 6 luni.

Efectul pasivității creditorilor mai mult de 6 luni este prescripția extinctivă a executării silite ce urmează a fi constatată de instanța de executare potrivit art. 690 alin. 1 C.proc.civ.

Conform aceluiași raționament juridic, în perioada 20.06.2006 șt până la 13.08.2018 - dată la care co-pârății M.M. și M.I. an lăsat să treacă 12 ani și 11 luni fără a întreprinde (îndeplini) un demers necesar executării silite, consecința fiind, de asemenea, prescripția extinctivă a executării silite.

Abia în data de 13.08.2018, pârâții au solicitat autorizarea lucrărilor de construcții la imobilul la care se referă titlul executoriu constând din sentința civilă nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. 1162/2004, împrejurare care nu este de a înlătura sancțiunea prescripției extractive a executării silite

Cât privește fondul pricinii, somația și procesul-verbal, acte de executare silită datate 04.06.2021, privind pretinsele cheltuieli de executare însumând 1.463 lei, sunt nule. Astfel, suma de 1-400 lei evocată a fi " contravaloare plată diriginte de șantier ” nu este o “cheltuială de executare silită “.

 Nu poate fi primită o astfel de cerere a condițiile în care, potrivit art. 698 alin. 2 C.proc.civ.  " Perimarea executării atrage desființarea tuturor actelor de executare, cu excepția celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu și accesoriilor “,

La aceeași consecința procesuală se ajunge și conform art. 707 alin. 7, fraza I C.proc.civ. “Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu îți pierde puterea executorie în altă ordine de idei suma de 1.400 lei reprezintă o tranzacție suspectă având în vedere următoarele:

Imobilul situate în județul Prahova, orașul Sinaia, B-dul Republicii nr. 21, se află în proprietatea numiţilor M.A.C. și M.I.A. și nu au o organizare de șantier care să necesite contractarea unui diriginte de șantier.

Între data încheierii contractului de prestări servicii pentru activități de diriginte de șantier nr. 012/30.05.2021, ziua următoare 31.05.2021, când pretinșii creditori au cerut executorului judecătoresc „ executarea creanței „ și 04.06.2021 - când au fost emise cele două acte de executare silită contestate nu a existat nicio prestare de servicii a evocatului diriginte de șantier, susceptibilă de a fi plătită de către beneficiarii - creditori.

De altfel, urmează a se constata judecătorește că la „ cap. V „ Drepturile și obligațiile părților “(art. 11 şi 12) din Contractul propus spre administrare de către „ inocenții " creditori,... nu există drepturi și obligații ". Cu alte cuvinte, beneficiarii nu au avut și nici nu au vreo obligație de plată față de ” PFA  Popescu Mihai Dan“, iluzoriul diriginte de șantier al unui șantier inexistent.

Nici suma de 63 lei cerută cu titlu de (probabil) cheltuieli de deplasare nu este o cheltuială de executare silită, ci una necesară exclusivă a creditorului M.I., lipsind orice legătură reală între ea - 31.05.2021- cu executarea silită a sentinței civile nr. 800/29.09.2005800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. 1162/2004. Ea reprezintă contravaloarea a 11 litri de benzină, cantitate arbitrară, ea neconstituind consumul unui autoturism economic pe traseul București-Ploiești și Ploiești - Bucureşti.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea contestației la executare silită în sensul arătat.

În dovedirea susţinerilor din contestaţia la executare, s-a solicitat proba cu înscrisuri,  anexându-se: somația din dosarul nr. 288/2013 din data de 04.06.2021 - 3 file, contractul de prestări servicii nr. 012/30.05.2021- 3 file, cerere de revenire nr. 22326/13.083013 - 1 filă, autorizația de construire nr. 42/20.08.2018 - 2 file, sentința civili nr. 800/29.09.2605 din dosarul nr. 1162/2004 Judecătoria Sinaia - 4 file, contractul de întreținere nr. 829/02.083012- 4 file.

În temeiul art. 223 alin. 3 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din data de 23.06.2021, instanţa a dispus comunicarea contestaţiei la executare şi a actelor anexate acesteia către intimaţi, pentru a formula întâmpinare în termen legal de 25  de zile de la comunicare; totodată, s-au solicitat Biroului Executorului Judecătoresc Ţărean Călin înaintarea copiilor înscrisurilor din dosarul de executare silită.

La data de 09.07.2021, intimaţii au depus întâmpinare (f. 100-105), prin care au solicitat 

respingerea contestației ca fiind neîntemeiată; cu obligarea, în solidar, a contestatorilor-debitori la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Cod procedura civila nou (art. 274 Cod procedura civila vechi).

În motivarea întâmpinării, intimaţii au arătat că în buna „ tradiție " procesuală începută din 2004 1a zi, contestatorii, personal sau prin numeroșii avocati, în special prin profesorul D. Rădescu contestatorii mint pur şi simplu şi vor cu tot dinadinsul să inducă în eroare instanțele judecătorești, atitudine de neînțeles câtă vreme permanent a avut dosare pe rolul instanțelor de judecată, cea mai mare parte pornite de care aceștia şi în mod covârșitor având ca obiect contestații la executare, la titlu, revizuiri, etc., cu căile de atac aferente.

Intiumaţii au arătat că toate criticile formulate în principal şi subsidiar şi întemeiate pe disp. art.  697 alin. 1 si art. 690 alin. 1 din Noul Cod civilă, (temei greșit indicat, n.n.) referitoare la perimarea şi prescripția executării silite au intrat sub puterea lucrului judecat câtă vreme întotdeauna au fost puse pe tapet, la fiecare contestație la executare. Este suficienta accesarea aplicației Ecris a Judecătoriilor Sinaia, Ploiești, Tribunalului Prahova, Curții de Apel Ploiești  Înaltei Curți de Casație şi Justiție, mai nou, în dosare penale, Judecătoria Baia-Mare şi Curtea de Apel Cluj, pentru a se vedea dosarele recente dintre ei şi obiectul acestora. Dacă va fi cazul, vor depune copiile hotărârilor respective, dar pot fi accesate direct din sistem.

Așadar, să minți cu atâta seninătate că timp de citrca 13 ani nu au fost acte de executare frizează simptome incalificabile.

În fapt, au arătat că au un titlu executor împotriva debitorilor lor contestatori şi anume sentința civilă nr. 800 din 29.09.2005 pronunțată de către Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1162/2004 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 1282/05.10.2006 a Curții de Apel Ploiești.

De la 05.10.2006, data rămânerii irevocabile a hotărârii până în prezent se află într-o permanentă dispută judiciara cu debitorii lor care au făcut şi fac orice acțiune pentru a se sustrage executării titlului executor.

În mod „ miraculos " debitorii au uitat că primul executor judecătoresc la care s-a început executarea silită a fost PAVEL BEBI, cu sediul în Sinaia, chiar în vecinătatea imobilului în litigiu. Dosarul avea numărul 218/2006 şi acea executare s-a suspendat, la cererea debitorilor, care au formulat concomitent contestație la titlu şi contestație la executare, respinse, ei, creditorii solicitând în termen procedural reluarea executării silite însă, fiecare act procedural îndeplinit de executorul judecătoresc a fost imediat contestat, astfel încât au continuat şi continuă în instanțele judecătorești „ duelul " judiciar.

Datorită faptului cĂ Biroul Executorului Judecătoresc Pavel Bebi avea biroul vis-a-vis de imobilul în litigiu şi, probabil, făcându-se presiuni asupra sa, acesta a refuzat să mai continue executarea silită, motiv pentru care s-au dus la Biroul Executorului Judecătoresc Ţărean Călin, cu sediul în mun. Ploiești, unde s-a înregistrata dosarul nr. 288/2013,

Întrucât intrase în vigoare Noul Cod de procedură civilă la data de 15.02.2013, executorul judecătoresc Ţărean Călin a refuzat inițial să execute titlul executoriu, susținând că ar mai fi fost necesară învestirea instanței cu abilitarea executării lucrărilor, caz în care au formulat ei contestație la executare în dosarul nr. 16286/281/2013, cauza pe care au câștigat-o, în același timp făcând şi debitorii M.D şi M.P. contestație la executare în dosarul nr. 14827/281/2013, pe care instanțele de judecată au respins-o definitiv.

S-au ataşat şi întâmpinările din acele cauze în care s-au făcut apărările de perimare ş.a.

De asemenea, a fost respinsă irevocabil şi cererea lor de revizuire în dosarul nr. 535/310/2016 prin decizia nr. 54/ 23.02.2017 .

La rândul lor, în toate cauzele din ultimii ani privind contestațiile la executare formulate de către debitorii lor, au invocat principiul de drept potrivit căruia: " nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimeni nu-şi poate invoca propria culpă, dar si disp. art. 371 1 alin. (1) Coci

Cod procedură civilă de la 1865: „ Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie ".

Reamintesc şi dosarul nr. 4669/105/2018, în care au solicitat anularea autorizației de construcție şi suspendarea acesteia în dosarul pendinte nr. 669/105/2018*, care s-au soluționat definitiv în anul 2020 şi în care de asemenea au avut câștig de cauză.

Au mai invocat în apărare, cu titlu de exemplu, dosarul nr. 1413/310/2008 al Judecătoriei Sinaia, care a pronunțat la 10.12.2008 o hotărâre in cauza S.C. ALPIN - S.A. vs S.C. TELEFERIC PRAHOVA - S.A.', afișată pe site-ul acesteia a motivat că:

„ Mai mult, nu se poate accepta sa rămână fără rezultat o hotărâre judecătorească definitivă şi învestită cu formulă executorie, întrucât s-ar ajunge să se nege dreptul la justiție al creditorului ".

Au solicitat să se observe că în ceea ce îi privește, sentința civila nr.800/2005 care constituie titlul lor executoriu este încă, la această dată, ianuarie 2021, fără rezultat. În pofida legii naționale dar şi a practicii şi jurisprudenței constante a CEDO pe care o vor insera în partea finală a prezentei întâmpinări.

Lucrările de construcții sunt permise numai pe baza unei autorizații de construire, după cum reglementează Legea nr. 50/1991. Potrivit acestui act normativ, autorizația de construire se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil (teren si/sau construcții), cu respectarea prevederilor documentațiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În cazul lor  prin titlul executoriu sunt abilitați să o facă pe cheltuiala debitorilor.

Sintetizând situația, documentația trebuie să cuprindă următoarele:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada titlului asupra terenului şi/sau construcțiilor sau, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare, actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;

c) avizele şi acordurile legale necesare urbanism, stabilite prin certificatul de urbanism;

d) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții;

e) dovada privind achitarea taxelor legale.

În cazul lor a fost nevoie şi de o expertiză de rezistenţă, în condițiile Legii nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcții, actualizarea cadastrului si multe alte operațiuni care au necesitat si necesita in primul rând timp, alergătura/deplasările la fel de fel de instituții şi implicit la biroul executorului judecătoresc, deplasări care se fac cu autoturismul de regulă de la domiciliul lor din mun. București la toate acestea. Cu excepția timpului lor, care este pierdut definitiv de hatârul debitorilor lor de cea mai joasă rea-credinţă posibilă, toate celelalte se plătesc. În acest fel, toate documentațiile întocmite de către specialist s-au făcut legal conform dovezilor din dosarul de executare, iar pentru deplasările pe care le-au efectuat, au depus bonurile de benzină şi toate acestea se decontează în sarcina debitorilor potrivit legii.

Așadar, suma de 1.400 lei nu reprezintă " o tranzacție suspectă ", criticile aduse " examinării " contractului încheiat cu dirigintele de șantier nu sunt întemeiate şi nu fac obiectul unei contestații la executare.

De asemenea, cunosc faptul că debitorii lor şi-au înstrăinat proprietatea în litigiu către fiul şi respectiv nora lor în contul " întreținerii " , în scopul evident de a-i frauda pe ei şi pe celălalt fiu al lor cu care au numeroase litigii, însă solicită să se aibă în vedere că în toate cazurile aceștia sunt avânzi-cauză (succesori în drepturi) şi pomenirea numelor lor în contestația de față antamează cumva o posibila oferta de novație de debitor ?!

Până în prezent, cu o singură excepție, toate actele de executare s-au contestat rând pe rând de către debitori şi în mod covârșitor, pe aceleași motive, le-au fost respinse contestațiile.

Deși nu împărtășesc atitudinea arogantă a părților adverse, totuși, le reamintesc că într-una din cauze, avocatul acestora a tăiat o chitanța de circa 40.000 lei şi au luat aceste cheltuieli de judecată precum şi „ tranzacția " cu Primăria Sinaia din 2010, în care au primit circa 5 miliarde ROL (lei vechi). Nu discută „ soluțiile " obținute în condiții destul de discutabile.

Astfel, toate chitanțele şi facturile avocaților lor au fost supradimensionate, ca şi consumul bolizilor cu care veneau la procese, astfel încât „ modul economic " de calcul în ceea ce privește propriul lor autoturism, li se pare de un cinism dus la extrem.

CEDO consideră:

" Caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecății, cât și în cea a executării silite"; „Astfel, executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din procesul dedus aprecierii și cercetării judecătorești, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.

Immobiliare Saffi împotriva Italiei, Hotărârea din 28 iulie 1999, paragraful

63, Șandor împotriva României, Hotărârea din 24 martie 2005, paragraful 23"; „Pentru a decide dacă întârzierea este rezonabilă, se analizează complexitatea procedurilor ¿ie executare, comportamentul reclamantului și al autorităților, precum și natura și miza litigiului pentru cel interesat - Hotărârea din 15 ianuarie 2009^ pronunțată în cauza Kozodoyev împotriva Rusiei, paragraful 10, pronunțată în cauza Frydlender împotriva^ Franței, sau Hotărârea din 15 februarie 2007, pronunțată în cauza Raylyan împotriva'Rusiei, paragraful 31"; „Având în vedere că scopul Curții, dar și a instanțelor naționale este de a proteja drepturi reale și efective și nu teoretice și iluzorii (Airey c. Irlandei, 9 octombrie 1979), trebuie a se aprecia și dispune în consecință, chiar în condițiile reținerii faptului că hotărârile Curții nu au niciun efect casator, niciun efect reformator cu privire la hotărârile care s-au pronunțat în statul parte la Convenție înainte  de sesizarea Curții.

Potrivit interpretării pe care o dă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un]proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO, implică nu numai ca hotărârea judecătorească să fie pronunțată într-un termen rezonabil, ci și ca ea să poată face obiectul unei executări efective în avantajul părții câștigătoare, într-adevăr, convenția nu instaurează o protecție pur teoretică a dreptului omului, în speța putând fi vorba despre satisfacția plății sumelor datorate, ci dispune imperativ realizarea concretă a pretenției, inclusiv de ordin pecuniar. Orice titlu executoriu este obligatoriu a fi executabil și executat chiar prin plată voluntară, în prezenta cauză civilă negăsindu-ne în această situație, în condițiile în care prin caracterul și elementul său executoriu, hotărârea judecătorească trebuie a primi o executare efectivă.

Astfel, orice sentință civilă ar fi inutilă fără procedura eficientă a executării acesteia judecătorești^ este esențială pentru respectarea statului de drept, prevederilor art. 6 din CEDO.

Astfel, statul român prin mandatarii, reprezentanții și prepușii acestuia trebuie să adopte ex bfficio, toate normele și diligențele necesare pentru a [se asigura că autoritățile vor respecta rapid hotărârile judecătorești, neputând a fi justificată întârzierea neexecutării"; „în jurisprudența CEDO, dar și practica națională în materie, văzând și normele de drept incidente și aplicabile se expune cu claritate și fără echivoc obligația statului de a executa din oficiu, într-un termen rezonabil, hotărârile judecătorești pronunțate, pentru existența unui remediu [efectiv și o justă și echitabilă satisfacție, conform și prevederilor art. 13 din Convenție cu evitarea unor condamnări pentru încălcarea art. 6 din Convenție.

Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu, dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.

Executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 din Convenție, un mare în executarea unui titlu executoriu poate determina convenționale europene.

În aceste condiții, o persoană care a obținut o hotărâre judecătorească împotriva statului sau la prepușilor acestuia nu are obligația de a începe o procedură de executare silită. în asemenea situații, autoritatea de stat, entitatea juridică căzută în obligații și care are cunoștință de existența titlului executoriu, trebuia să depună toate diligențele și implicit toate măsurile necesare inclusiv pentru executarea voluntară.

Trebuie a fi avute în vedere hotărârile de condamnare pronunțate de către instanța europeană respectiv în cauza: Nițescu c. României, Chibulcutean c. României, Sabău-Popescu c. României, Dragne și.a. c. României, unde Curtea a apreciat că statul prin organele de specialitate nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune în executare hotărârile judecătorești, fiind încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție.

Şi nu în ultimul rând să se aibă în vedere numeroasele contestații la executare la care a fost supus titlul lor executoriu, cereri de revizuiri, contestații la titlu sau alte proceduri care s-au aflat si care, din nefericire, se afla încă pe rolul instanțelor de judecată; la această dată sunt pe rol patru asemenea cauze. Această susținere se poate verifica accesând portalul instanțelor judecătorești din Prahova, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova si Judecătoriile Sinaia si Ploiești.

În concluzie, au solicitat respingerea contestației la executare, cu obligarea contestatorilor debitori la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluţia din data de 13.07.2021, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 09.09.2021, cu citarea părţilor (f. 2 verso).

La data de 26.07.2021, contestatorii au depus răspuns la întâmpinare (f. 128-129),  prin care au solicitat înlăturarea apărărilor intimaţilor, ca neîntemeiate.

 Contestatorii au arătat că cele 13 pagini ale întâmpinării, cuprinzând consistente citate din jurisprudența CEDO nu combat susţinerile reclamanților referitoare la perimarea și prescripția

extinctivă a executării silite începută în baza titlului executoriu constând din sentința civilă nr. 800/29.09.2005, rămasă definitivă la data de 20.02.2006.

Astfel, potrivit sentinței civile nr. 800/29.09.2005, co-pârâții M.I.şi M.M. au fost abilitați consolidarea locuinței aflate în proprietatea lor, în caz de refuz al pârâților, însă aceștia în mod culpabil, nu au efectuat niciun demers necesar executării silite din data de 20.02.2006 data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 800/29.09.2005 și până la data de 13.08.2018 - data obţinerii autorizației de construire de către pârâți, lăsând astfel să treacă mai mult de 6 luni.

Pe cale de consecință, pasivitatea creditorilor mai mare de 6 luni a atras sancțiunea procesuală a perimării art. 697 alin. 1 C.proc.civ.

În altă ordine de idei, dreptul părâților-creditori de a cere executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 800/29.09.2005, rămasă definitivă la data de 20.02.2006 s-a prescris extinctiv prin trecerea termenului de 3 ani stipulat de art. 708 alin. 1, fraza I C.proc.civ.

Primul demers făcut de către cei doi pârâți pentru a-și executa benevol dreptul conferit prin sentința civilă nr. 800/29.09.2005 a fost acela de a solicita la data de 13.08.2018, autorizarea lucrărilor de construcție la imobilul la care se referă titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 800/29.09.2005, așadar după 12 ani și 11 luni, fără a îndeplini vreun demers necesar executării silite și anume obţinerea autorizației de construire pentru ca atât debitorii-reclamanți M.D.şi m.D., cât şi pârâţii-creditori M..I. şi M.M. să se conformeze, în mod lergal dispozitivului acesteia.

Cât privește fondul pricinii, au arătat că suma de 1.400 lei reprezintă o tranzacție suspectă având în vedere că imobilul situat în orașul Sinaia, B-dul republicii nr. 21, jud. Prahova se află în proprietatea numiţilor MAC şi MIA şi nu are o organizare de șantier care să necesite contractarea unui diriginte de şantier.

Între data încheierii contractului de prestări serivicii pentru activităţi de diriginte de șantier nr. 012/30.05.2021 și ziua următoare 31.05.2021, când pretinşii creditori au cerut executorului judecătoresc „ executarea creanței ” și 04.06.2021, când au fost emise cele două acte de executare silită contestate nu a existat nicio prestare de servicii a evocatului diriginte de șantier, susceptibilă de a fi plătită de către beneficiarii-creditori.

De altfel, urmează a se constata judecătoreşte că la cap. V „ Drepturile şi obligațiile părților” (art. 11 și 12) din Contractul propus spre administrare de către „ inocenții ” creditori, ... nu există drepturi și obligații „. Cu alte cuvinte, beneficiarii nu au avut și nici nu au vreo obligație de plată față de „ PFA Popescu Mihai Dan „ iluzoriul diriginte de șantier al unui șantier inexistent.

Nici suma de 63 lei cerută cu titlu de (probabil) cheltuieli de deplasare nu este o cheltuială de executare silită, ci una exclusivă a „ creditorului „ Matei Ioan, lipsind orice legătură reală între ea -31.05.2021- cu executarea silită a sentinţei civile nr. 800/29.09.200, reprezentând contravaloarea a 11 litri de benzină, cantitate arbitrară, ea neconstituind consumul unui autoturism economic pe traseul București - Ploiești și Ploiești - București.

În temeiul art. 201, alin. 2, fraza II C.proc.civ. răspunsul la întâmpinare se depune într-un singur exemplar, pârâţii urmând să ia la cunoștință de el de la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce privește perimarea executării silite, instanța reține că din dispozițiile legale prevăzute de art. 389 alin. (1) C. proc. civ. – „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.” – rezultă că debitorul care constată că s-a împlinit termenul de perimare are deschisă posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție, prin care să solicite instanței de executare să constate că a intervenit sancțiunea procesuală a perimării.

Perimarea constituie sancţiunea procesuală care constă în stingerea executării silite în stadiul în care aceasta se găseşte ca urmare a lipsei îndelungate de stăruinţă a creditorului în încercarea de valorificare a dreptului recunoscut printr-un înscris care, potrivi legii, constituie titlu executoriu. Or,  în prezenta cauză, din cuprinsul dosarului executional rezulta că în cuprinsul dosarului de executare nr.288/2013 au fost efectuate în mod constant acte de executare care au fost de natură a întrerupre cursul termenului de perimare de 6 luni. Astfel, instanța va respinge excepția perimării executării silite invocată de contestatori prin cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art.405 Vechiul Cod de Procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel și începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Astfel, termenul de prescriție începe să curgă de la data de 20.02.2006, dată la care Sentința civilă nr.800/29.09.2005 a rămas definitivă, iar în anul 2006, în urma solicitării creditorilor a fost deschis dosarul de executare nr.218/2006 pe rolul executorului judecătoresc Pavel Bebi, executare ce a fost suspendată în baza disp. art. 4051.

Ulterior, în baza cererii formulate de creditorii Matei Ioan şi Matei Mariana la data de 06.06.2013 a fost pornită executarea silită împotriva debitorilor Mihai Dumitru şi Mihai Pena, formându-se dosarul de executare silită nr.288/2013 al BEJ Ţărean Călin din Ploieşti, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 110/2017 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 22117/281/2015, definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 119/31.05.2017 a Tribunalului Prahova. În mod repetat în cuprinsul acestui dosar au fost efectuate acte de executare ce au întrerupt cursul prescripției raportat la disp. art.4052.

Având în vedere acestea, instanța va respinge excepția executării silite invocată de contestatori ca neîntemeiată.

Titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită îl constituie sentinţa civilă nr.800/2005 a Judecătoriei Sinaia, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 1162/2004, prin care debitorii contestatori au fost obligaţi să efectueze lucrările necesare pentru consolidarea locuinţei proprietatea reclamanţilor, lucrări ce vor fi realizate în baza unui proiect  de execuţie – studiu de rezistenţă , o separaţie a conductei de apă în dreptul căminului de vizitare, reparaţii ale gardului de plasă şi ale soclului din beton pentru readucerea acestora pe vechiul amplasament conform schiţelor de plan anexă ale actelor de proprietate ale debitorilor, iar în caz de refuz au fost abilitaţi creditorii intimaţi să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor.

Conform disp. art. 399  alin.1  vechiul  C.pr.civ. „ împotriva executării silite, precum şi împotriva  oricărui act de executare se poate face  contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a  utilizat procedura  prevăzută de art.  2811  alin.1  C.pr.civ.,  se poate face contestaţie  şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul,întinderea  sau aplicarea  titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare  refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare  în condiţiile  prevăzute de lege”.

Potrivit disp. art. 712 alin.1 N.c.pr.civ. „impotriva executarii silite…precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, iar alin.2 al aceluiasi articol prevede ca: „daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art.443, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu.” 

Prin prezenta contestație la executare se solicita anularea Somației și a procesului verbal din data de 04.06.2021 privind cheltuielile de judecată în cuantum de 1463 lei (f.6-7) efectuate în dosarul de executare silită nr. 288/2013 al BEJ ȚĂREAN CALIN, prin care li s-a pus în vedere contestatorilor ca în termen de o zi sa achite suma de 1463 lei reprezentand cheltuieli de executare constand in : suma de 1400 lei reprezinta contravaloare plată diriginte de șantier, fiind depusa chitanta aferenta la dosar (f.8), iar suma de 63 lei reprezinta cheltuieli transport din data de 31.05.2021, potrivit bodului depus (f.8).

 Instanta constata că în ceea ce privește suma de 1400 de lei, contestatorii au arătat că imobilul situat în județul Prahova, orașul Sinaia, B-dul Republicii nr. 21, se află în proprietatea numiţilor MAC și MIL și nu au o organizare de șantier care să necesite contractarea unui diriginte de șantier și între data încheierii contractului de prestări servicii pentru activități de diriginte de șantier nr. 012-30.05.2021, ziua următoare 31.05.2021, când pretinșii creditori au cerut executorului judecătoresc „ executarea creanței „ și 04.06.2021 - când au fost emise cele două acte de executare silită contestate nu a existat nicio prestare de servicii a dirigintelui de șantier, susceptibilă de a fi plătită de către beneficiarii - creditori.

S-a mai arătat că la „ cap. V „ Drepturile și obligațiile părților “(art. 11 şi 12) din Contractul propus spre administrare de către creditori, nu există drepturi și obligații ". Cu alte cuvinte, beneficiarii nu au avut și nici nu au vreo obligație de plată față de ” PFA  Popescu Mihai Dan“, iluzoriul diriginte de șantier al unui șantier inexistent.

Instanța reține faptul că în prezenta contestație la executare contestatorii au înțeles să invoce motive ce privesc clauzele contractuale dintr-un contract față de care sunt terți și nu motive ce privesc executarea silită, motivele invocate de contestatori sunt prin urmare neîntemeiate.

Potrivit art.13 alin.(3) din Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii, verificarea calităţii lucrărilor executate pentru realizarea construcţiilor şi a intervenţiilor la construcţiile existente, pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire sau de desfiinţare, este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin diriginţi de şantier autorizaţi, angajaţi ai investitorilor şi prin responsabili tehnici cu execuţia autorizaţi, angajaţi ai executanţilor.

Astfel, în realizare lucrărilor de construire/desființare a unor lucrări pentru care au obținut autorizație creditorii este obligatorie ca supravegherea să fie realizată de un diriginte de șantier contrar susținerilor contestatorilor.

Cu privire la suma de 63 lei reprezentând cheltuieli de deplasare, se arată că aceasta nu este o cheltuială de executare silită, ci una necesară exclusivă a creditorului Matei Ioan, lipsind orice legătură reală între ea și cheltuielile efectuate cu executarea silită a sentinței civile nr. 800/29.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. 1162/2004, ea reprezentând contravaloarea a 11 litri de benzină, cantitate arbitrară și neconstituind consumul unui autoturism economic pe traseul București-Ploiești și Ploiești - Bucureşti.

Bonul de carburant, ce reprezintă o cheltuială de transport, ce face parte din cheltuieli de executare silită așa cum acestea au fost stabilite de executorul judecătoresc în cadrul dosarului de executare silită potrivit dispozițiilor art. 669 alin.3 pct.6 Cod proc.civilă potrivit cărora reprezintă cheltuieli de executare şi cheltuielile de transport.

Această prevedere legală trebuie coroborată cu disp. art. 663 alin.1 Cod proc.civilă, care dispun că cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, fax, poştă electronică sau alte asemenea mijloace ce asigura transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.

Apărarea intimatului, în sensul că valoarea bonului de carburant este excesivă și nu privește dosarul de executare, nu poate fi reţinută ca întemeiată, câtă vreme art. 669 alin.3 C. proc.civilă enumeră în mod expres în categoria cheltuielilor de executare şi pe cele de transport, fără a distinge cu privire la momentul efectuării lor, singura cerinţă fiind ca aceste cheltuieli să aibă legătură cu executarea silită.

Singura modalitate în care debitorii contestatori ar fi putut fi exoneraţi de plata respectivelor cheltuieli de executare ar fi fost în situaţia în care, de bună-credinţă fiind, ar fi procedat la executarea voluntară a titlului executoriu, fără a pune creditorii în situaţia în care, fiind în posesia unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, se văd a fi nevoiţi a face demersuri greoaie, costisitoare şi îndelungate pentru a obţine executarea pe cheltuiala debitorilor a obligaţiilor de a face impuse acestora din urmă.

De asemenea, textul legal nu distinge cu privire la aceste cheltuieli, în sensul că s-ar referi doar la demersurile efectuate de către executorul judecătoresc in vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor civile din titlurile executorii, nu cu privire la deplasările creditorului la biroul executorului judecătoresc, astfel că acolo unde legea nu distinge, nu este chemat să distingă nici cel care aplică legea.

Verificand actele de executare silita contestate, instanta constata ca acestea au fost intocmite cu respectarea dispozitiilor legale, nici unul din  motivele invocate de catre contestatori nu se regăsesc  în situațiile  care ar putea conduce la  anularea  acestora.

Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza contestatia la executare formulata ca neintemeiata, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Sancţiunea respingerii ca neîntemeiată a unei cereri deduse judecăţii constă tocmai în suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă, sancţiune aplicată prin incidenţa disp. art. 274 alin.1 Cod proc.civilă de la 1000 de lei astfel cum s-a dispus în cele ce preced

Domenii speta

Spete similare