Contestație la executare, prescripția executării silite

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ”contestație la executare”, privind pe contestatoarea ########## ##### ####### și pe intimata #### ## #### #### ####### SRL.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2022 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. (1) C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 18.03.2022, apoi pentru data de astăzi, 01.04.2022, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cererii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 03.12.2021, contestatoarea ########## ##### #######, în contradictoriu cu intimata #### ## #### #### ####### SRL, a formulat contestație la executare, solicitând 1) anularea actelor de executare silită efectuate în luna noiembrie 2021 în dosarul de executare silită nr. ######### al ### ###, ###### și #####, 2) anularea actelor de executare urmare a împlinirii termenului de perimare și de prescripție a dreptului de a continua executarea silită demarată în anul 2014, 3) anularea actelor de executare silită efectuate în luna noiembrie 2021 având în vedere că sumele pentru care a fost reluată executarea silită nu sunt datorate, precum și 4) restituirea taxei judiciare de timbru și 5) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, soțul acesteia, în calitate de împrumutat, iar contestatoarea în calitate de codebitor, au încheiat, la data de 27.08.2010, cu unitatea bancară Procredit Bank, Contractul de credit bancar nr. ########## ##.08.2010, prin care a împrumutat o sumă de bani, iar urmare a neefectuării plăților aferente, a fost declanșată executarea silită în dosarul de executare nr. ######### al ### ###, ###### și ##### și în dosarul de executare al ### ##### ##### la cererea creditoarei SC ###### ######### SRL, iar în 2014 a achitat urmare a popririi înființate parte din credit, iar în 2015 a fost adjudecat și valorificat mobilul în care locuia, ambele creanțe fiind astfel stinse.

Contestatoarea a adăugat că intimata #### ## #### #### ####### SRL nu are calitate de creditor întrucât cesiunea de creanță dintre creditorul inițial și intimată nu i-a fost comunicată conform art. ######### și art. 1587 C.civ., nefiindu-i opozabilă, intimata nejustificându-și calitatea de creditor.

Contestatoarea a susținut că, executarea se efectuează în lipsa unui titlu executoriu deoarece, urmare a cesiunii, contractul de credit și-a pierdut caracterul de titlu executoriu, care produce efecte intuitu personae în considerarea calității creditorului de instituție bancară, intimata neavând această calitate, iar caracterul de titlu executoriu al contractului de credit nu se transmite prin intermediul cesiunii de creanțe.

Contestatoarea a învederat că a intervenit perimarea executării silite deoarece ultimul act de executare silită îndreptat împotriva acesteia a fost efectuat în anul 2015, iar în lipsa unei cereri de suspendare a executării silite formulată de creditor, executarea s-a perimat conform art. 696 C.proc.civ.

Contestatoarea a indicat că, în cazul în care nu este perimată, executarea silită continuată este prescrisă, fiind aplicabil termenul de 3 ani aferent prescripției dreptului de a cere executarea silită, care a fost întrerupt la momentul valorificări imobilului proprietatea acesteia, când executarea silită a încetat, iar ulterior nu au mai fost efectuate acte de executare timp de mai bine de 3 ani.

Contestatoarea a menționat, în privința creanței executate, în cuantum de 13.109,45 de lei, că aceasta nu a fost determinată coerent la momentul reluării executării silite, la un interval de 6 ani de la ultimul act de executare în acest dosar, astfel că în prezent creanța nu are caracter cert.

În drept, invocat art. 3 alin. (1), 712, 713 C.proc.civ..

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei și comunicarea situației plăților la zi.

Cererea este a fost legal timbrată cu suma de 760 de lei conform art. 10 alin. (2) din OUG nr. 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare la data de 28.12.2021, invocând excepția tardivității formulării contestației la executare, iar pe fond solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a învederat, cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare, că debitoarei-contestatoare i-au fost comunicate actele de executare în anul 2014, iar contestația vizând motivele referitoare la prescripția extinctivă și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, fiind o contestația împotriva executării silite înseși, a fost formulată și depusă la data de 03.12.2021, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., iar celelalte motive de contestație trebuiau invocate în termen de 15 zile de la actul de executare următor intervenției motivelor de nulitate, termenul fiind depășit.

Intimata a arătat, cu privire la incidența perimării executării silite, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 697 C.proc.civ., neexistând un caz în care creditorul, din culpa sa, să fi lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, solicitat în scris de executorul judecătoresc.

Intimata a învederat, cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită în timpul executării silite, că aceasta nu poate fi constatată decât urmare a perimării, și având în vedere că în cauză executarea nu este perimată, nu poate fi incidentă nici prescripția executării silite în timpul executării silite, totodată termenul de prescripție fiind suspendat conform art. 708 pct. 3 C.proc.civ. pe durata de timp în care debitoarea nu a avut bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificare sau și-a sustras veniturile și bunurile de la urmărire.

Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, intimata a considerat că dacă debitorul nu recunoaște cuantumul creanței, acesta trebuie să probeze existența unui cuantum distinct, iar din actul de executare din dosarul nr. 970/2014 rezultă că s-a vândut un bun în valoare de 97.500 lei dar creditorul SC ###### #### ######### SRL avea o creanță de 128.201,64 lei la care se adaugă cheltuieli de executare, astfel că nu a fost acoperită creanța acestuia din acel dosar de executare, cu atât mai puțin ale intimatei din prezenta cauză.

Cu privire la calitatea de creditor a intimatei, acesta a subliniat că, prin cesiunea intervenită între creditorul inițial și intimat, a fost transmisă creanța împotriva debitoarei, inclusiv dreptul de a încasa creanța de la debitor, cesiunea fiind încheiată cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă pentru valabilitatea contractului (inclusiv de cesiune), nefiind necesar în acest sens consimțământul debitoarei cedat, acesta din urmă fiind obligat față de cesionar de la momentul îndeplinirii formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni conform art. #### # #### C.civ.

Intimata a indicat că cesiunea de creanță a fost notificată debitoarei conform art. 1393 C.civ., iar debitorul a fost notificat cu privire la încheierea contractului de cesiune între părți cel târziu în momentul comunicării somației, cesiunea fiind înscrisă și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Cu privire la pretinsa necomunicare a notificării privind încheierea contractului de cesiune, intimata a adăugat că cesiunea de creanță își produce efectele între cedent și cesionar de la încheierea contractului, formalitățile de publicitate având doar rol de opozabilitate față de terți, în acest sens debitorul putând fi notificat sau acesta poate accepta cesiunea.

Intimata a arătat că, pentru a invoca lipsa notificării debitorul trebuie să justifice un interes, respectiv că neștiind de cesiune, a plătit primului creditor, iar în condițiile în care debitorul cedat nu a realizat un act susceptibil să conducă la stingerea creanței cesionate, nu se poate prevala de inopozabilitatea cesiunii pentru a paraliza procedura de executare silită declanșată de cesionarul devenit creditor și ar constitui o valorificare a conduite sale culpabile de a nu executa benevol obligația asumată față de creditorul inițial.

Intimata a specificat că lipsa notificării debitoarei sa a unei acceptări din partea acestuia referitoare la cesiunea de creanță dintre cedent și cesionar nu reprezintă un motiv de anulare a executării silite, față de împrejurarea că debitorul nu invocă efectuarea vreunei plăți către cedent.

Cu privire la pretinsa pierdere a calității de titlu executoriu după momentul cesiunii, poziția cesionarului este cea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța, motiv pentru care modificarea părților originare al actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, caracterul executoriu fiind asociat creanței conform art. 120 din OUG nr. 99/2006, executorialitatea nu este un aspect procesual, ci o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune.

Intimata a menționat că a început să curgă un nou termen de prescripție a executării silite prin demararea executării silite în dosarul execuțional nr. ######### al ### ###, ###### și #####, la cererea intimatei din prezenta cauză, fiind întrerupt termenul de prescripție a executării silite conform art. 709 C.proc.civ., apoi suspendat conform art. 708 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ. cât timp debitoarea nu a avut bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori şi și-a sustras veniturile şi bunurile de la urmărire.

În drept, a invocat art. 205 C.proc.civ..

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 31.01.2022, a fost depus dosarul de executare silită nr. ######### al ### ###, ###### și #####.

La ședința de judecată din data de 04.02.2022, instanța a stabilit calificarea juridică a excepției prescripției dreptului de a cerere executarea silită și a excepției lipsei calității procesuale active a creditoarei invocate de contestatoare ca fiind chestiuni de fond, respectiv motive ale contestației la executare, iar nu o apărare procesuală, respectiv o veritabilă excepție în sensul art. 245 C.proc.civ., și a dispus unirea excepției tardivității contestației la executare cu fondul cauzei.

La ședința de judecată din data de 04.03.2022, contestatoarea a depus dovada achitării sumei de 142 lei reprezentând cheltuieli de fotocopiere și transport aferente dosarului de executare nr. ######### al ### ###, ###### și #####, instanța a luat act de precizarea cererii de chemare în judecată în sensul că solicită exclusiv anularea somației și a popririi înființate în luna noiembrie 2021, iar motivele de contestație la executare sunt exclusiv perimarea executării silite și prescripția executării silite în timpul executării silite.

Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și a luat act de renunțarea contestatoarei la proba cu interogatoriul intimatei.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, la data de 27.08.2010, unitatea bancară Procredit Bank, în calitate de împrumutător (creditor), și SC ##### ######### ### SRL, în calitate de împrumutat (debitor), împreună cu contestatoarea ########## #####-####### și cu ########## ######-######, în calitate de garanți, a fost încheiat Contractul de credit nr. ########## ##.08.2010, având ca obiect acordarea unui împrumut in cuantum de 20.000 de lei pe o durată de 36 de luni (3 ani).

La data de 27.03.2014, între Procredit Bank și #### ## #### #### ####### SRL s-a încheiat Contractul de cesiune creanțe având ca obiect cesionarea de către Procredit Bank a unui pachet de creanțe, inclusiv a creanțelor împotriva contestatoarei, născute în baza Contractului de credit nr. ########## ##.08.2010, în cuantum de 4.265,49 lei. Cesiunea de creanțe a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nr. ###############990-CWL și a fost comunicată contestatoarei la data de 17.04.2014, prin notificarea din 04.04.2014, la adresa din Ploiești, Aleea Strejnic, ### ##, ### #, ### #, nr. 2, #### #######.

La data de 18.06.2014, intimata a depus cererea de executare silită în cadrul ### ###, ###### și ##### în vederea recuperării de la debitorul ########## ##### ####### și ########## ######-###### a sumei de 11.386,52 lei compusă din 9.416,98 lei - debit principal, 1.969,54 lei - dobândă, născută în baza Contractului de credit nr. ########## ##.08.2010, iar prin Încheierea executorului din data de 20.06.2014 a fost admisă cererea de executare silită, fiind înregistrat dosarul de executare silită nr. ######### al ### ###, ###### și #####.

Prin Încheierea din 13.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. #####/281/2014, a fost încuviințată executarea silită, prin toate modalitățile prevăzute de lege, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ########## ##.08.2010, împotriva debitoarei ########## ##### ####### și debitorului ########## ######-######, pentru realizarea creanței de 11.386,52 lei compusă din 9.416,98 lei - debit principal, 1.969,54 lei - dobândă.

Prin Încheierea nr. #/30.04.2015 au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 1.722,93 lei compusă din 20 lei - taxă judiciară de timbru aferentă cererii de învestire cu formulă executorie, 20 lei - taxă ITM, 124 lei TVA inclus - cheltuieli de executare, 147 lei TVA inclus (30 x 4,9) cheltuieli poștale, 1.411,93 lei TVA inclus - onorariul executorului judecătoresc.

Prin Somația (mobiliară) de plată și Înștiințarea de declanșare a urmăririi silite din data de 30.04.2015 adresate debitoarei, contestatoarea a fost somată în vederea executării benevole a obligației de plată a sumei totale de 13.109,45 lei compusă din 11.386,52 lei reprezentând 9.416,98 lei - debit principal, 1.969,54 lei - dobândă și 1.722,93 lei - cheltuieli de executare silită potrivit Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 30.04.2015.

Actele de executare, respectiv înștiințarea de executare, somația, procesul-verbal de cheltuieli de executare, încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu au fost comunicate contestatoarei ########## ##### ####### la data de 08.05.2015, la adresa din Ploiești, Aleea Strejnic, ### ##, ### #, ### #, nr. 2, #### ####### (f. 109).

Executorul a efectuat verificări referitoare la angajatorul contestatoarei, fiindu-i comunicat răspuns în acest sens la data de 28.03.2016 (în sensul că aceasta nu mai lucrează la ## ### FARM), astfel de verificări fiind efectuate și la data de 09.04.2019, la data de 26.12.2019 și la data de 03.11.2021.

La data de 05.11.2021, executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra veniturilor contestatoarei (debitoarei) ########## ##### #######, fiind emisă adresa de înființare a popririi către ####### SRL, până la concurența sumei de 13.109,45 lei compusă din 11.386,52 lei reprezentând 9.416,98 lei - debit principal, 1.969,54 lei - dobândă și 1.722,93 lei - cheltuieli de executare silită, aspect menționat în înștiințarea privind măsura popririi din data de 05.11.2021 adresată debitoarei și comunicată acesteia la data de 15.11.2021 la adresa din Ploiești, Aleea Strejnic, ### ##, ### #, ### #, nr. 2, #### #######.

În drept, sub aspectul legii aplicabile executării silite, instanța reține că prezenta cauză civilă prezintă particularitatea că se supune normelor de procedură civilă reglementate de Noul Cod de Procedură Civilă, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.proc.civ. - „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.”, coroborat cu art. 622 alin. (2) C.proc.civ., în forma în vigoare la momentul începerii executării silite contestate în prezenta cauză, respectiv 18.06.2014 - „În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.”.

Potrivit art. 248 alin. (1) rap. la art. 237 alin. (2) pct. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare astfel cum a fost precizată, invocată de intimată, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:

Art. 715 C.proc.civ. prevede astfel: ”(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatoarea a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație. (2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare”.

Se poate observa, așadar, faptul că termenul de 15 zile în care se poate introduce contestația la executare diferă după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteză în care termenul curge de la data la care contestatoarea a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, respectiv după cum este vorba de contestarea executării înseși, ipoteză în care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația, fie de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul în care acesta nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.

Prin prezenta contestație la executare, astfel cum a fost precizată, contestatoarea solicită anularea actelor și formelor de executare emise în luna noiembrie 2021 vizând măsura popririi (somația și adresa de înființare a popririi din data de 05.11.2021) din dosarul de executare nr. ######### al ### ###, ###### și #####, fiind o contestație împotriva executării silite înseși, motivele de contestație la executare astfel cum au fost precizate fiind exclusiv perimarea executării silite și prescripția executării silite în cursul executării silite. Întrucât contestatoarea a criticat, așa cum rezultă fără echivoc din motivarea în fapt și în drept a contestației, actele de executare realizate cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, prin raportare la actele de executare emise anterior, rezultă că prezenta contestație precizată trebuie formulată în termen de 15 zile de la momentul la care contestatoarea a luat cunoștință de primul act de executare efectuat ulterior intervenirii prescripției în timpul executării silite, conform art. 715 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ.

Este adevărat că prescripția dreptului de a cere executarea silită și perimarea executării constituie motive de contestație împotriva executării silite însăși însă, în cauză, contestatoarea nu a invocat prescripția prin raportare la data punerii în executare a titlului executoriu, respectiv împlinirea termenului de prescripție anterior nașterii dreptului de a obține executarea silită, ci a invocat împlinirea prescripției în cursul executării silite, față de împrejurarea că, de la data îndeplinirii ultimului act de executare întreruptiv de prescripție și până la data efectuării următoarelor acte în dosarul de executare, s-au scurs mai mult de 3 ani, aceasta fiind și motivarea referitoare la perimarea executării silite.

Debitoarei-contestatoare i-au fost comunicate, la data de 08.05.2015 (f. 109), la adresa de domiciliu a acesteia din Ploiești, Aleea Strejnic, ### ##, ### #, ### #, nr. 2, #### #######, prin depunere la cutia poștală, următoarele acte: Înștiințarea de executare silită, somația, Încheierea din 30.04.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ########## ##.08.2010, Încheierea din 13.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. #####/281/2014 de încuviințare a executării silite, acte întocmite în dosarul de executare nr. ######### al ### ###, ###### și #####.

De asemenea, contestatoarei i-a fost comunicată Înștiințarea de poprire și Adresa de înființare a popririi din data de 05.11.2021 la data de 15.11.2021 (f. 123).

Atât la data demarării executării silite, respectiv 18.06.2014, precum și la data efectuării comunicărilor, contestatoarea avea domiciliul legal la adresa anterior indicată, adresă la care au fost valabil comunicate toate actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. ######### al ### ###, ###### și #####.

Termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. (1) C.proc.civ. aferent contestației la executare înseși cu privire la motivele vizând perimarea executării silite și prescripția în cursul executării silite a început să curgă la data de 15.11.2021, la respectiva dată contestatoarei fiindu-i comunicate în mod legal actele de executare efectuare ulterior intervenirii pretinsei prescripții a executării silite, invocate de contestatoare.

Astfel, contestatoarea avea posibilitatea să formuleze contestație la executare împotriva executării silite înseși din dosarul de executare nr. ######### al ### ###, ###### și ##### (în cadrul căreia să invoce perimarea executării silite și intervenirea prescripției în cursul executării silite, la celelalte motive de contestație renunțând urmare a precizării cererii de chemare în judecată), începând cu data comunicării actelor de executare efectuate ulterior intervenirii aspectelor invocate de contestatoare, respectiv a perimării executării silite și prescripției în cursul executării silite, în speță de la comunicarea înștiințării și adresei de înființare a popririi, 15.11.2021.

Cu privire la modul de calcul al termenului de 15 zile stabilit de lege pentru formularea contestației la executare, instanța reține că acesta este calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2, art. 182 și art. 184 alin. (1) C.proc.civ., pe zile libere, fără a fi luate în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a împlinit termenul. Față de considerentele dezvoltate anterior, instanța reține că termenul de 15 zile a început să curgă la data de 15.11.2021 (f. 123), ultima zi în care contestatoarea avea posibilitatea să formuleze contestație la executare împotriva executării silite înseși prin raportare la motivele invocate în cererea precizată fiind 03.12.2021.

Contestația la executare din prezenta cauză împotriva executării silite înseși vizând perimarea executării silite și prescripția în cursul executării silite a fost depusă la oficiul poștal la data de 26.11.2021, așadar anterior datei la care s-ar fi împlinit termenul pentru formularea contestației împotriva executării din perspectiva perimării și prescripției în cursul executării silite, 03.12.2021 (ultima zi).

Față de situația de fapt reținută, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității contestației la executare împotriva executării silite înseși astfel cum a fost precizată de contestatoare (inclusiv împotriva adresei de înființare a popririi din data de 05.11.2021), invocată de intimată.

Cu privire la motivele contestației la executare, astfel cum au fost precizate de contestatoare la ședința de judecată din data de 04.03.2022, rezultă că, potrivit susținerilor contestatoarei, aceasta a considerat că se impune anularea executării silite și actelor de executare din dosarul de executare nr. ######### al ### ######## ###### întocmite în luna noiembrie 2021 pentru următoarele considerente: perimarea executării silite și intervenirea prescripției executării silite în timpul executării silite.

Conform art. 712 alin. (1) C.proc.civ., ”Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.

Din perspectiva motivelor invocate de către debitoare, rezultă că, astfel cum s-a subliniat anterior, prezenta contestație la executare reprezintă o contestație împotriva executării silite înseși.

În ceea ce privește motivul de contestație referitor la perimarea executării silite, potrivit art. 697 alin. (1) C.proc.civ., ipoteza intervenirii perimării executării silite este cea în care ”creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc.”.

Astfel, din actele dosarului de executare silită, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 697 C.proc.civ. pentru a opera perimarea executării silite, neexistând un caz în care creditorul, din culpa sa, să fi lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, executorul judecătoresc nesolicitându-i creditorului în scris să efectueze astfel de demersuri pe care creditorul să nu le fi îndeplinit.

În ceea ce privește motivul de contestație referitor la prescripția executării silite, sub aspectul legii aplicabile, dreptul tranzitoriu propriu Codului de procedură civilă este cuprins la art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.proc.civ.: ”(1) Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. (2) Procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată”.

Rezultă, din dispoziția de drept tranzitoriu proprie Noului Cod de procedură civilă, că executările silite începute după intrarea acestuia în vigoare vor fi guvernate de dispozițiile acestui act normativ, determinată fiind așadar data înregistrării cererii de executare silită. Cu toate acestea, înregistrarea cererii de executare silită după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă nu atrage automat incidența dispozițiilor acestui act normativ și în privința prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil, „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”. Prin urmare, prescripția dreptului de a obține executarea silită începută și neîmplinită la data intrării în vigoare a Codului civil (01.10.2011) rămâne supusă dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, aspect reținut în Decizia nr. #/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Totodată, instanța va avea în vedere regula care se desprinde din art. 6 alin. (2) și (4) din actualul Cod civil - ”(2) actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”,”(4) Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.

Ca atare, pentru a determina legea aplicabilă în timp prescripției dreptului de a obține executarea silită, este esențială stabilirea momentului de început al curgerii acestui termen de prescripție.

În speță, având în vedere că titlul executoriu este reprezentat de un contract de împrumut (credit), momentul nașterii dreptului de a obține executarea silită coincide cu scadența obligației de restituire a împrumutului, respectiv 12.08.2013 (conform graficului de rambursare), nefiind dovedită declararea scadenței anticipate a creditului anterior acestui moment.

În condițiile în care Contractul de credit nr. ########## ##.08.2010, ce reprezintă titlu executoriu în prezenta cauză, a devenit scadent integral la data de 12.08.2013, dată situată ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil (01.10.2011) și Noului Cod de procedură civilă (15.02.2013), instanța reține că, sub aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, în speță este incident art. 706 C.proc.civ., în ceea ce privește durata termenului de prescripție, curgerea acestuia, cauzele de întrerupere și de suspendare a prescripției executării silite și, în completare, cu dispozițiile din Codul Civil referitoare la prescripția extinctivă, conform art. 711 C.proc.civ.: ”Prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivă.”.

Potrivit art. 706 alin. (1), (2) C.proc.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executare silită.

Art. 182 alin. (1) C.proc.civ. prevede că ,,Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.”.

Conform art. 709 C.proc.civ., „(1) Cursul prescripției se întrerupe:

1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori;

4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;

6. în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

(3) Prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.”.

Executarea silită demarată împotriva contestatoarei la data de 20.06.2014, în dosarul nr. ######### al ### ######## ######, a întrerupt termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită în baza Contractului de credit nr. ########## ##.08.2010, în condițiile art. 709 alin. (1) pct. 2, (2) C.proc.civ.

În egală măsură, termenul de prescripție al executării silite a fost întrerupt prin Încheierea de încuviințare a executării silite din data de 13.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. #####/281/2014, precum și prin actele de executare efectuate în dosarul de executare, Încheierea nr. #/30.04.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, Somația de plată și Înștiințarea de declanșare a urmăririi silite din data de 30.04.2015.

Executorul a efectuat verificări referitoare la veniturile și contractele de muncă ale contestatoarei, fiindu-i comunicat răspuns în acest sens la data de 28.03.2016 (în sensul că aceasta nu mai lucrează la ## ### FARM), astfel de verificări fiind efectuate și la data de 09.04.2019, la data de 26.12.2019 și la data de 03.11.2021, iar la data de 05.11.2021, a emis adresa de înființare a popririi comunicată către ####### SRL.

Sub acest aspect, este neîntemeiată susținerea intimatei în sensul că termenul de prescripție aferent executării silite (3 ani) a fost întrerupt și suspendat și nu s-a împlinit în timpul executării silite.

Pe de o parte, termenul de prescripție al executării silite, care a început să curgă la data de 12.08.2013, s-ar fi împlinit, în lipsa unui act de întrerupere al termenului de prescripție, cel mai devreme la data de 12.08.2016.

Pe de altă parte, prin actele de executare întocmite în cauză, la data de 30.04.2015, 28.03.2016, termenul de prescripție care a început să curgă la data de 12.08.2013 a fost întrerupt, urmând a se împlini inițial la data de 30.04.2018, ulterior la data de 28.03.2019, așadar anterior actelor efectuate la data de 09.04.2019, la data de 26.12.2019, la data de 03.11.2021, și la data de 05.11.2021, aceste acte fiind emise ulterior împlinirii termenului de prescripție al executării silite în cursul acesteia (28.03.2019).

Așadar, sub aspectul întreruperii termenului de prescripție, prezintă relevanță faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt, astfel cum s-a subliniat anterior, prin încuviințarea executării silite în dosarul de executare silită nr. ######### al ### ######## ###### și prin întocmirea unora dintre actele de executare aferente acestuia conform art. 709 alin. (1) pct. 2, 4 C.proc.civ., dar ultimul act întrerupător de prescripție este cel din data de 28.03.2016, în ipoteza în care răspunsurile comunicate executorului în cadrul solicitărilor/ verificărilor efectuate de acesta sunt considerate veritabile acte de executare în sensul art. 659 C.proc.civ..

Intervenirea prescripției executării silite în cursul executării, din cauza pasivității executorului ce a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de 3 ani, rezultă din interpretarea art. 709 alin. (1) pct. 4 C.proc.civ., iar atâta timp cât executorul judecătoresc nu a întocmit niciun act de executare mai mult de 3 ani de la ultimul act de executare silită valid (28.03.2016), rezultă că actele din data de 09.04.2019, 26.12.2019, 03.11.2021, și 05.11.2021 au fost efectuate ulterior operării prescripției executării silite în cursul executării, fiind considerate nule conform art. 706 alin. (1) C.proc.civ.

Se constată că, de la data de 30.04.2015, când au fost efectuate mai multe acte de executare, în dosarul execuțional nu s-au mai efectuat acte de executare silită până în data de 03.11.2021, când s-a emis adresa de înființare a popririi către ####### SRL, moment în care termenul de prescripție era deja împlinit. Iar în ipoteza în care se reține că adresele emise de executorul judecătoresc aferent cărora a primit răspuns la data de 28.03.2016 constituie act de executare silită în accepțiunea art. 659 C.proc.civ., inclusiv prin raportare la data emiterii adresei aferente respectivului răspuns, solicitările ulterioare din data de 09.04.2019, 26.12.2019 și actele ulterioare de executare (din 03.11.2021 și 05.11.2021) tot apar ca fiind prescrise.

În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că ar fi intervenit suspendarea prescripției dreptului de a efectua executarea silită conform art. 708 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ. întrucât debitoarea nu ar fi avut bunuri urmăribile sau care nu au putut fi valorificate ori şi și-a sustras veniturile şi bunurile de la urmărire, instanţa reţine că din probele administrate nu rezultă că debitoarea nu ar fi avut bunuri urmăribile în perioada 28.03.2016 - 09.04.2019 - 03.11.2021.

Din actele de la dosarul de executare se observă, de altfel, că nu au fost emise adrese de înfiinţare a popririi către unităţi/instituţii bancare şi nu au fost efectuate interogări la sediul primăriei unde îşi are domiciliul debitoarea, la ANAF sau ITM pentru a fi identificate veniturile contestatoarei sau alte bunuri urmăribile ale acesteia.

Or, rolul activ al executorului judecătoresc impunea ca acesta să depună diligente pentru executarea efectivă a titlului executoriu, sens în care trebuia să facă eforturi constante și repetate pentru a identifica bunuri mobile și imobile ori sume de bani ce aparţin sau i se cuvin debitoarei de la terţi și din care să fie satisfăcută creanţa.

De asemenea, raportat la art. 708 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., executorul trebuia să întocmească o încheiere de încetare a executării silite în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. (executarea nemaiputând continua din lipsă de bunuri şi venituri urmăribile) astfel că, în lipsa unei astfel de constatări din partea executorului prevăzute de art. 703 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., cuprinsă într-o încheiere, și a consecinței firești aferente acestei constatări, respectiv încetarea executării silite, instanța nu poate reține că în cauză a operat suspendarea cursului prescripţiei în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ..

Instanța reține, așadar, că actele de executare silită efectuate începând cu data de 03.11.2021 (contestate în prezenta cauză) sunt lovite de nulitate întrucât s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la momentul actelor anterioare de executare.

În consecință, instanța va admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, va constata că la data de 28.03.2019 a intervenit prescripția dreptului intimatei de a executa silit creanţa ce face obiectul dosarului de executare nr. ######### al ### ######## ###### și va dispune anularea tuturor actelor de executare din dosarul nr. ######### al ### ######## ###### care s-au realizat ulterior împlinirii termenului de prescripție prevăzut la art. 706 alin. (1) C.proc.civ., respectiv ulterior datei de 28.03.2019.

Cu privire la cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 760 de lei achitată potrivit chitanței seria ####### #### nr. ####### ##.11.2021 (f. 7), se reține aplicabilitatea art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. ####### # ”(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”.

Având în vedere soluția din prezenta cauză de admitere a contestației la executare, instanța va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 760 de lei, conform art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la cheltuielile de judecată, inclusiv cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare, conform art. 451 alin. (1) C.proc.civ., coroborat cu art. 453 alin. (1) C.proc.civ., acestea vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat. Art. 452 C.proc.civ. prevede că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Instanța constată că s-a făcut dovada de către contestatoare a cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare nr. ######### al ### ###, ###### și ##### în cuantum de 142 lei conform foii de vărsământ ##### ###/16088 ref. TT2206273200. Reținând culpa procesuală a intimatei în prezenta cauză, instanța va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestatoare și va obliga intimata la plata către contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 142 lei reprezentând cheltuielile de fotocopiere și transport a dosarului de executare silită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării contestației la executare precizate, împotriva executării silite înseși vizând motivele referitoare la perimarea executării silite și la intervenirea prescripției în timpul executări silite, invocată de intimată.

Admite contestația la executare, astfel cum a fost precizată, împotriva executării silite efectuate în dosarul de executare nr. ######### al ### ###, ###### și #####, formulată de către contestatoarea ########## ##### #######, CNP #############, cu domiciliul în #######, în contradictoriu cu intimata #### ## #### #### ####### SRL, cu sediul în Bucureşti, ### ####### ### ###, ### ## ###### #, ### ######, ####.

Constată că la data de 28.03.2019 a intervenit prescripția dreptului intimatei de a executa silit creanţa ce face obiectul dosarului de executare nr. ######### al ### ######## ######.

Dispune anularea tuturor actelor de executare din dosarul nr. ######### al ### ######## ###### efectuate ulterior împlinirii termenului de prescripție al executării silite, respectiv ulterior datei de 28.03.2019.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 760 de lei către contestatoare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Obligă intimata la plata către contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 142 lei reprezentând cheltuielile de fotocopiere și transport a dosarului de executare silită.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Ploiești.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței astăzi, 01.04.2022.

PREȘEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare