Ordonanţă preşidenţială

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamant BAM şi pe pârât BA, , având ca obiect ordonanţă preşedinţială STABILIRE DOMICILIU MINOR

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns- reclamant  ŞI P asistat de avocat cu delegaţie la dosar fila 22.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

La solicitarea instanţei părţile se legitimează cu cartea de identitate.

Instanţa acordă cuvântul pe probe.

Avocat având cuvântul pentru reclamantă solicită proba cu interogatoriu pârâtului, proba testimonială cu martorul şi proba cu înscrisuri. Depune o serie de înscrisuri cu precizarea că exemplarul doi au fost comunicate pârâtului prin apărător.

Avocat având cuvântul pentru pârât solicită proba cu înscrisurile depuse, proba cu martorul, unchiul pârâtului.

Instanţa analizând probele le va încuviinţa astfel cum au fost solicitate.

Avocat se opune la audierea martorului propus de pârât având în vedere faptul că este unchiul pârâtului.

Instanţa având în vedere disp. art 316 c.pr.civilă va încuviinţa pentru pârât proba testimonială cu martorul.

S-a luat interogatoriu pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate şi ataşate la dosar.

S-au audiat martorii, sub prestare de jurământ declaraţiile ataşându-se la dosarul cauzei.

La solicitarea instanţei apărătorii părţilor având cuvântul pe rând arată că nu mai au cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri  de formulat, probe de administrat şi  excepţii de invocat în temeiul art 392 c.pr.civilă, instanţa reţine cauza spre judecare şi acordă cuvântul pe fond.

Avocat având cuvântul pentru reclamantă solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, stabilirea locuinţei minorului la reclamantă. A se observa că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că viaţa de cuplu a fost un calvar. A depus la dosar înscrisuri de unde rezultă că pârâtul a dus minorul la un control psihologic. La interogatoriu acesta a recunoscut, dar şi faptul că l-a prezentat la medic întrucât acesta era trist. Întrebarea este de ce este trist copilul, poate din cauza faptului că mama sa nu este lângă el. copilul are nevoie de afecţiune. Pârâtul nu i-a putut reproşa nimic reclamantei, însă acesta este orgolios.

Faţă de cele arătate solicită admiterea acţiunii stabilirea domiciliului minorului la reclamantă în

Cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Avocat având cuvântul pentru pârât solicită respingerea acţiunii motivele invocate de reclamantă nu vizează obiectul cererii pe ordonanţă preşedenţială. Solicită analizarea cererii întrucât nu solicitarea reclamantei nu vizează disp. art 996 c.pr.civilă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 996 c.pr.civilă. Nu există nici o urgenţă în luarea acestei măsuri.

Solicită obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise în temeiul art 394 c.pr. civilă trecându-se la deliberare.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria B, sub numărul  239/180/2016 reclamanta BAM în contradictoriu cu pârâtul BBA a solicitat ca  prin hotărâre judecătorească  pronunţată  pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună stabilirea domiciliului minorului BAV la locuinţa reclamantei.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru.

În motivare a arătat în esenţă că din căsătoria soţilor a rezultat minorul BAV, născut la data de 0. Viaţa de familie a reclamantei împreuna cu paratul a fost încă de la început mai delicata in sensul ca nu comunicau suficient de bine, având opinii si păreri contrare, situaţie care a pus-o pe diferenţa relativ mare de vârsta dintre voi. Deşi in timpul căsătoriei, relativ repede, a apărut si minorul, relaţiile de familie nu au avut o evoluţie favorabila ci dimpotrivă, conflictele dintre părţi s-au acutizat ajungând la violente verbale si fizice pana la limita insuportabilului. Reclamanta era  agresată verbal si fizic in repetate rânduri de parat, nefiind mulţumit niciodată de ceea ce făcea si ceea ce spunea, devenise extrem de posesiv si gelos in ciuda faptului ca nu i-a dat niciodată motiv iar violentele verbale si fizice fata de persoana sa s-au acutizat, ele ajungând sa fie tot mai dese si la ordinea zilei.

Despărţirea părţilor in fapt a avut loc evident pe fondul unei atitudini excesiv de agresive a paratului, reclamanta fiind nevoită să plece la singura sa ruda pe care o avea in tara, la sora sa care locuieşte in imediata apropriere a Bucureştiului, având apartament. Cu ocazia plecării sale din domiciliu, paratul in stilul lui de violenta caracteristica nu i-a permis sa ia si copilul care era extrem de traumatizat de scenele de violenta pe care le făcea chiar in prezenta lui, o perioada de timp ţinând legătura telefonic cu copilul dar la un moment dat fiindu-i interzis acest lucru de către parat.

In vara anului 2015 paratul a promovat acţiune de divorţ in lipsa mea si fără a-i aduce la cunoştinţă despre acest lucru, acţiune care a făcut obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Bacău, dar aflând din timp de la o prietena comuna care 1-a văzut in sediul instanţei a declarat apel, acest dosar fiind in prezent pe rolul Tribunalului pentru rejudecarea acestei acţiuni.

 În dovedire, reclamantul a solicitat proba înscrisuri depunând copie s.c. 5642/2015 a Judecătoriei De asemenea a solicitat proba cu anchetă socială, interogatoriu şi proba testimonială.

Pârâta, legal citat a formulat întâmpinare în prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată , nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 CPC. Se arată că după separarea în fapt minorul a rămas în grija tatălui, mama refuzând să comunice adresa unde locuieşte şi schimbând numerele de telefon schimbând numerele de telefon pentru a  nu putea fi sunată. Luarea minorului din mediul în care a crescut, desprinderea sa de activităţile zilnice pe care le practică ar putea avea consecinţă grave pentru dezvoltarea psihică a minorului.

În susţinerea întâmpinării pârâta reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri. De asemenea a solicitat proba cu interogatoriu,  anchetă socială şi proba testimonială.

Instanţa din oficiu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

Din căsătoria  părţilor a rezultat minorul  BAV, născut la data de 0. Părţile împreună cu minorul au locuit în imobilul situat B când pârâta datorită unor neînţelegeri cu soţul a plecat din domiciliul comun.  După separarea în fapt a părţilor, minorul a rămas în grija tatălui care a introdus şi acţiune de divorţ soluţionată prin sentinţa civilă nr. 5642 din 19 octombrie 2015 în dosar nr. 6895/180/2015 al judecătoriei u. Împotriva sentinţei sus menţionate – prin care s-a stabilit şi domiciliul minorului la tată – reclamanta în prezenta cauză a formulat apel aşa cum rezultă din susţinerile acesteia şi din verificările efectuate în sistemul ECRIS.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză atât la cererea reclamantei cât şi a pârâtului, instanţa reţine faptul că minorul a locuit de la naştere, cu ambii părinţi, aceştia ocupându-se împreună de copil. Astfel chiar martora reclamantei, ,  a arătat instanţei faptul că minorul era dus la grădiniţă de ambii părinţi, împreună mergeau cu copilul la medic, atât tatăl cât şi mama fiind preocupaţi de creşterea minorului. Aceste aspecte au fost confirmate şi de martorul audiat la cererea pârâtului care a confirmat faptul că soţii s-au ocupat împreună de copil, până la separarea în fapt.

De asemenea ambii martori au arătat faptul că minorul, după separarea părţilor, în anul 2015, a rămas în îngrijirea tatălui, mama venind doar de câteva ori să-şi viziteze copilul. Martorul a arătat faptul că minorul este bine îngrijit, este ataşat de tată, acesta fiind ajutat şi de bunica paternă în supravegherea copilului.

Potrivit anchetei sociale efectuate în cauză la domiciliul pârâtului, minorul frecventează Grădiniţa „Lizuca” din locuieşte alături de tată într-un imobil mobilat şi utilat corespunzător şi întreţinută din punct de vedere igienico sanitar.

Examinând sumar probatoriul administrat în prezenta cauză  instanţa reţine că mama  îşi întemeiază cererea pe relaţiile încordate existente între soţi ,aceasta acuzându-l pe reclamant de agresiune fizică şi verbală..

Potrivit art.996 alin.1 NCPC”instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprind condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale,respectiv,aparenţa de drept,urgenţa,vremelnicia măsurii ce se cere a fi luată şi neprejudecarea fondului.

În ceea ce priveşte urgenţa, legea prevede două situaţii care permit  aprecierea existenţei acesteia şi anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Sub un alt aspect, procedura specială şi excepţională reglementată de art 996 cod proc civ oferă părţilor posibilităţi limitate de probatorii, astfel încât, instanţa chemată să ia o măsură provizorie nu rezolvă fondul litigiului ci examinează numai aparenţa de drept, fără a anticipa asupra hotărârii de drept comun. În acest scop, instanţa  urmează a face un examen sumar  asupra pretenţiilor reclamantei, apărărilor pârâtului şi probelor administrate, urmând să stabilească în favoarea căreia din părţi există aparenţele unei situaţii juridice legale şi care justifică un interes legitim pentru a se putea stabili o anumită stare de fapt  sau de drept până la soluţionarea litigiului pe calea dreptului comun.

Caracterul vremelnic al măsurii dispuse rezultă din aceea că ea îşi produce efecte juridice numai un anumit timp, până la soluţionarea cauzei pe calea dreptului comun, existând însă şi posibilitatea ca măsurile să rămână definitive când partea împotriva căreia s-au luat alege să nu mai recurgă la calea dreptului comun pentru a obţine desfiinţarea lor.

Pentru a dispune mod provizoriu cu privire la minor în privinţa stabilirii domiciliului acestora instanţa trebuie să analizeze dacă această măsură este în acord în primul rând cu interesul copiilor.

Instanţa reţine faptul că în speţă reclamanta nu a făcut dovada urgenţei în a se lua o măsură cu privire la modificarea locuinţei minorului care să corespundă interesului acestuia.  Astfel încă de la naştere minorul a locuit în B, unde a fost sub supravegherea ambelor părţi până in luna aprilie 2015.  După despărţirea în fapt a părinţilor minorul a continuat să locuiască alături de tată şi bunica paternă, mama vizitându-l aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor doar de câteva ori. În această perioadă mama a locuit în Bucureşti într-un imobil aparţinând surorii sale, aşa cum rezultă din ancheta socială efectuată în cauză. Deşi invocă că pârâtul are o fire violentă, reclamanta nu a făcut dovada existenţei vreunui pericol pentru minor care să justifice stabilirea locuinţei la mamă. Mai mult reclamanta a plecat din domiciliul comun de aproximativ un an de zile şi nu a făcut nici un demers în a lua copilul alături de ea. Simplul fapt că pârâtul a introdus o acţiune de divorţ nu constituie un motiv pentru a se lua o măsură cu privire la domiciliul minorului pe cale acestei proceduri. Instanţa apreciază că nu este în interesul minorului de a i se schimba mediul de viaţă în care a fost crescut, câtă vreme prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că minorul este bine integrat în colectivitate, urmează cursurile grădiniţei, este ataşat de părintele în compania în căruia a locuit în ultima perioadă. Mama nu a făcut dovada că în prezent are o locuinţă stabilă, că realizează venituri, prin comparaţie cu pârâtul care a oferit stabilitate minorului, realizează venituri şi beneficiază de sprijinul mamei sale în creşterea minorului.

În consecinţă, în considerarea celor ce au precedat, instanţa, întrucât nu au fost îndeplinite toate condiţiile  de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respinge cererea formulată.

Faţă de dispoziţiile art. 453 CPC va obliga reclamanta la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat către pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială – stabilire locuinţă formulată de reclamanta BAM  împotriva pârâtului BBA

Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 5 zile de la pronunţare, ce se va depune la Judecătoria Bacău.

Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Februarie 2016

Domenii speta

Spete similare