Contestaţie la executare

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator RO şi pe intimat UPI, având ca obiect contestaţie la executare

Dezbaterile asupra cererii au avut loc în şedinţa publică din data de 07.11.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când instanţa în temeiul art.392 C.pr.civ. a reţinut cauza spre soluţionare, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanţa în temeiul art. 396 C.pr.civ din lipsă de timp pentru deliberare  a amânat pronunţarea la data de 14.11.2016, când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului la 06.05.2016, contestatoarea RO a formulat contestaţie  la executare în contradictoriu cu  intimatul  UPI.  solicitând desfiinţarea actelor de executare emise în dosar executare nr. al BEJ,cu cheltuieli de judecată. 

În motivare, s-a arătat că nu s-a încheiat contract de credit cu intimata ci cu Provident în anul 2011, creanţa  solicitată fiind astfel prescrisă. Se arată faptul că recuperatorul nu poate executa un credit cesionat  iar încuviinţarea este nerecunoscută deoarece prin Decizia  CCR nr. 895/17.12.2015 executarea silită nu poate fi încuviinţată de către BEJ.

S-a achitat taxa judiciară de timbru  208 lei. 

S-au depus înscrisuri filele 4-13 şi s-a ataşat dosar de executare filele 24-116.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 10364 din 15.09.2016 s-a declinat soluţionarea cauzei privind pe contestatoarea în contradictoriu cu intimata  UPI. la Judecătoria Bacău, Judeţul Bacău.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Bacău sub acelaşi indicativ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 29.01.2016, la BEJ „” s-a înregistrat cererea de executare silită formulată de intimatul  UPI. împotriva debitoarei RO, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. încheiat cu PFR, pentru recuperarea sumei de 1918,16.

Între PFR şi PF Netherlands BV  a intervenit contractul de cesiune din data de 11 noiembrie 2008, anexat la dosar şi iar între , încheiat la data de 14.06.2012 PF Netherlands BV  şi intimatul  UPI.s-a încheiat contractul de vânzare creanţe din data 19 noiembrie 2014.

Prin încheierea din 28.01.2016 din dosar nr.70281/300/2015 al Judecătoriei Sector, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului credit nr.

Prin încheierea din 29.01.2016, executorul judecătoresc a admis cererea şi a dispus deschiderea dosarului de executare silită, la aceeaşi dată s-a dispus de către executorul judecătoresc încuviinţarea executării silite, iar prin încheierea nr. 1 din 29.01.2016 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul dobânzii pentru suma ce fa obiectul executării silite. La data de 19.04.2016 s-a emis adresa nr. de înfiinţare poprire

În ceea ce priveşte motivul referitor la pornirea executării silite în temeiul unui act de nu mai deţine putere executorie, instanţa reţine că aşa cum s-a arătat în considerentele Deciziei ÎCCJ nr.3/14.04.2014, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune. Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii. Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa”. Faţă de cele anterior citate, rezultă netemeinicia susţinerilor contestatoarei conform cărora contractul de cesiune nu constituie titlu executoriu iar banca a renunţat la dreptul său de a executa silit, contractul de credit nr. a încetat să mai deţină valenţe executorii din momentul cesiunii creanţei către terţii cesionari.

În ceea ce priveşte apărarea contestatoarei că încuviinţarea nu este recunoscută de lege,instanţa reţine că încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art.666 C.p.c. în vigoare la data începerii executării silite (29.01.2016). Decizia CCR nr.895/17.12.2015 s-a publicat în Monitorul Oficial nr.84 din 4.02.2016. Conform pct.28 al considerentelor deciziei menţionate, decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată.

Contestaţia la executare de faţă a fost formulată la data de 16.05.20016 după data publicării deciziei CCR, astfel încât executării silite contestate nu îi sunt aplicabile efectele deciziei nr.895/17.12.2015.

În ceea ce priveşte prescrierea dreptului de a cere executarea silită, instanţa apreciază că apărarea este întemeiată reţinând faptul că: Potrivit art. 706 C.pr.civ, „(1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.

(2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

Creditul contractat a fost încheiat la data de 19.10.2011, suma împrumutată fiind de 2000 lei iar valoarea totală de plată fiind de 3702,16 lei. potrivit literei h din contract durata contractului este în săptămâni, respectiv 56 număr de plăţi săptămânale.  Potrivit art. 6 din contract „prima plată săptămânală va fi scadentă în decurs de 17 zile calendaristice de la data încheierii contractului de credit. Dacă data scadentă este o zi de săptămână este o zi de sâmbătă sau duminică sau sărbătoare legală, prima rată se va achita în ultima zi lucrătoare dinaintea datei scadente. Următoarele plăţi săptămânale vor deveni scadente în aceeaşi zi din săptămână în care a fost scadentă prima rată pentru toate săptămânile până la achitarea împrumutului.”  Contractul ce constituie titlu executoriu este un contract cu executare succesivă. Potrivit articolului sus menţionat, prima rată a devenit scadentă la data de 04.11.2011 iar ultima rată ar fi fost scadentă la data de 30 noiembrie 2012.

Cum cererea de executare silită a fost formulată la data de 29.01.2016, rezultă că este întemeiată apărarea contestatoarei referitoare la intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, termenul de 3 ani împlinindu-se cel mai târziu la data 30.11.2015. Intimatul nu a făcut dovada că debitoarea contestatoare a efectuat vreo plată care să întrerupă termenul de prescriere. Mai mult aşa cum rezultă din cererea de executare silită chiar intimatul creditor arată faptul că debitoarea contestatoare nu a respectat graficul de rambursare, rămânând de achitat suma de 1918,16 lei.

În consecinţă, instanţa va admite contestaţia la executare, în sensul că va anula actele de executare silită întocmite de BEJ „TĂNASE GEORGE DORIAN” în dosarul de executare silită nr.

În temeiul art.717 alin.2 C.p.c., va obliga pe intimatul pârât UPI să plătească către BEJ „” suma de 106,8 lei reprezentând contravaloare copii dosar de executare.

Instanţa va respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că  în ceea ce priveşte taxa de timbru contestatoarea are posibilitatea de a solicita restituirea acesteia în condiţiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea  RO în contradictoriu cu intimatul pârât UPI

Anulează actele de executare silită întocmite de BEJ „” în dosarul de executare silită nr. 1420/2016.

Obligă intimatul pârât UPI) SA să plătească către BEJ „” suma de 106,8 lei reprezentând contravaloare copii dosar de executare.

Respinge cererea contestatoarei privind acordarea de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Bacău.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Noiembrie 2016

Domenii speta

Spete similare