Contestatie la executare art 598 cpp- deducere arest la domiciliu-art 15 alin 1 din lg 302 din 2004

Dosar nr. 11963/215/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 610

Şedinţa publică de la 20 Noiembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE Grefier

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a fost reprezentat

prin procuror

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe contestatoarea DT, având ca obiect alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns contestatoarea personal şi asitată de apărător ales, avocat NP, care a depus la dosar împuternicire avocaţială nr. 0011047/20.11.2017.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat instanţei că prin adresa nr. N 74197/PCDJ/13.11.2017, Penitenciarul Craiova a comunicat că în dosarul contestatoarei condamnate nu se regăsesc documentele comunicate de autorităţile engleze, după care:

Avocat NP, pentru contestatoare, a solicitat amânarea cauzei si emiterea unei adrese către autorităţile engleze, având in vedere că nu au ajuns aceste documente in posesia contestatoarei, cu toate că aceasta i-a comunicat faptul că cei de la penitenciar au pus-o să semneze pentru aceste înscrisuri primite de la autorităţile engleze. A depus la dosar adresa pe care a efectuat-o către autorităţile engleze si la care nu i s-a răspuns incă.

Instanţa a pus in discuţie cererea formulată de apărătorul ales al contestatoarei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că se opune la cererea de amânare  formulată, având în vedere că deja este al patrulea termen de judecată acordat în acest sens.

Avocat NP, pentru contestatoare, a arătat că petenta condamnată are 2 copii minori pe teritoriul Angliei care acum sunt in custodia statului, motiv pentru care s-ar impune emiterea unei adrese către autorităţile engleze.

Având în vedere răspunsul comunicat de către Penitenciarul Craiova prin adresa nr. N 74197/PCDJ/13.11.2017 la data de 14.11.2017, instanţa, în conformitate cu disp. art. 383 alin. 3 Cpp, a pus in discuţie imposibilitatea de administrare a probei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că este de acord.

Avocat NP, pentru contestatoare, a arătat că lasă la aprecierea instanţei.

Instanţa a constatat imposibilitatea de administrare a probei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat şi constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra contestației de față.

Avocat NP, pentru contestatoare, a arătat că lasă la aprecierea instanţei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea contestaţiei, având in vedere că instanţa a dedus în mod corect perioada in care aceasta a fost arestată in Marea Britanie.

Contestatoarea DT, având cuvântul, a lăsat la aprecierea instanţei.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 13.07.2017 sub nr. 11963/215/2017, contestatoarea DT a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 1881/08.06.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 11963/215/2017, dorind să i se scadă din mandatul de executare a pedepsei care a fost emis in România pe numele acesteia, perioada executată sub arest domiciliar în Marea Britanie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală numărul 1881/08.06.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul penal nr.11963/215/2017, în baza art. 598 alin. 1 lit. d din c. pr. pen, rap. la art. 72 c. pen, rap. la art. 15 alin. 1 din legea 302/2004 a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul DT .

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului DT prin s.p. 3209/25.10.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013,  perioada arestării din Marea Britanie în vederea extrădării, de la data de 07.07.2015 şi până la 08.07.2015 inclusiv.

S-a dispus rectificarea mandatului de executare nr. 3316/2012 al Judecătoriei Craiova în sensul celor menţionate mai sus.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 19.04.2017 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova dosarul cu nr. 11963/201/2017 având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatorul DT.

În motivarea cererii, petenta DT a solicitat ca din pedeapsa de 4 ani închisoare să fie dedusă perioada cât a fost privată de libertate în Londra, respectiv de la la 07.07.2015 la 12.01.2017.

La dosarul cauzei, petenta a depus înscrisuri din care rezultă că începând cu data de 08.07.2015, autorităţile judiciare din Marea Britanie au dispus ca între orele 22.00-06.00 să nu părăsească domiciliul şi să se prezinte în faţa Curţii Magistraţilor.

La dosarul cauzei a fost ataşată şi s.p. 3209/25.10.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013 a Curţii de Apel Craiova prin care petenta DT a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza s.p, mai sus menţionate a  fost emis MEPI 3316/2012, condamnata fiind arestată la 07.07.2015 pe teritoriul Marii Britanii.

Potrivit art. 598 alin. 2 C.P.C.: "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", iar potrivit art. 597 alin. 1 şi 6 C.P.C.: "Când rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se citează şi administraţia penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul", "Dispoziţiile alin. (1)-(5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare."

Instanţa constată că prin s.p. 3209/25.10.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013 a Curţii de Apel Craiova petenta DT a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare; în baza s.p, mai sus menţionate a  fost emis MEPI 3316/2012, condamnata fiind arestată la 07.07.2015 pe teritoriul Marii Britanii.

 Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că începând cu data de 08.07.2015, autorităţile judiciare din Marea Britanie au dispus ca între orele 22.00-06.00 să nu părăsească domiciliul şi să se prezinte în faţa Curţii Magistraţilor.

În ceea ce priveşte solicitarea petentei de a i se deduce perioada cât s-a aflat în arest la domiciliu în Marea Britanie

Instanţa constată că potrivit 15 alin. 1 din legea 302/2004: durata pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române.

Pedepsele privative de libertate din dreptul românesc sunt arestul preventiv şi la domiciliu, prev. de art. 218 c. pr. pen – 222 c. pr. pen. care constă în interdicţia totală de a păsări imobilul unde locuieşte.

Instanţa apreciază că măsura impusă de autorităţile britanice, în vederea executării MEA, constând în interdicţia de a păsări domiciliul pe timpul nopţii nu echivalează cu o măsura privativă de libertate ci numai cu o măsură restrictivă de libertate.

Astfel, instanţa are în vedere faptul că în Marea Britanie, petentului nu i-a fost restricţionat total libertatea de mişcare ci numai pe timpul nopţii, iar pe timp de zi petentul  avea posibilitatea de a se deplasa în afara domiciliului său.

Instanţa constată că îngrădirea libertăţii de mişcare pe timpul nopţii, coroborată cu obligaţia de a se prezenta la instanţa britanică, au fost luate pentru a îndeplini MEA emis de România.

Astfel, incidența noțiunii de "privare de libertate" a fost analizată de Curtea Europeană, prin raportare la spațiul ce nu a putut fi părăsit, la constrângerea fizică sau psihică la care o persoană a fost supusă din partea autorităților (cauzele De Wilde, Ooms și Versyp contra Belgiei, Nielsen contra Danemarcei) sau la timpul în care nu a putut fi părăsit în mod liber un spațiu (Cauza Amuur contra Franței), în cazuri vizând: arestul preventiv, detenția ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse (Cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei), arestul la domiciliu (cauzele Mancini contra Italiei, Giulia Manzoni contra Italiei, Vachev contra Bulgariei, Laventscontra Letoniei), internarea pentru motive medicale într-o clinică psihiatrică (cauzele Morsink contra Olandei,Ashingdane contra Marii Britanii), conducerea la sediul poliției în vederea audierii (Cauza X și Y contra Germaniei).

Instanţa constată că măsura impusă în Marea Britanie, are caracterul unei măsuri restrictive de libertate şi nu privative de libertate. Pentru a îmbrăca forma unei măsuri privative de libertate ar fi fost necesar ca petentului să-i fie interzis total să părăsească domiciliul şi nu doar pe timpul nopţii.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa constată că perioada cât i s-a interzis petentei să părăsească domiciliu nu poate fi dedusă din durata pedepseid e 4 ani.

În ceea ce priveşte deducerea reţinerii de la 07.07.2015 la 08.07.2015

Instanţa constată că petenta a fost arestat în Marea Britanie la data 07.07.2015 - conform referatului întocmit pe marginea s.p. 3209/25.10.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin d.p. 644/26.03.2013 a Curţii de Apel Craiova, iar la data de 08.07.2015 a fost pusă în libertate conform deciziei Curţii magistraţilor din 08.07.2015 (fila 8 dosar).

Considerentele Tribunalului Dolj, ca instanţă de control judiciar, în adoptarea soluţiei de respingere a contestatţiei declarate de contestatoarea DT împotriva Sentinţei penale numărul 1881/08.06.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul penal nr.11963/215/2017, având ca obiect "alte modificări ale pedepsei" art.585 CPP:

Natura juridică a arestului la domiciliu este cea de măsură preventivă privativă de libertate, astfel cum s-a reţinut în decizia nr. 361/2015 a CCR: ”din perspectiva naturii/substanţei, duratei, efectelor, modalităţii de executare şi a intensităţii, atât măsura arestului preventiv, cât şi măsura preventivă a arestului la domiciliu privesc o interferenţă majoră în dreptul la libertate individuală a persoanei.

Aşa fiind, atât persoanele aflate în arest preventiv, cât şi cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, de vreme ce, spre deosebire de controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune, unde se poate impune interdicţia de a părăsi ţara sau o anumită localitate, ce reprezintă o restrângere a exerciţiului la liberă circulaţie, atât în cazul arestului la domiciliu, cât şi în cazul arestului preventiv inculpatul este obligat, pe durata luării măsurilor, să se afle într-un loc anume desemnat.

De asemenea, în susţinerea caracterului de măsură privativă de libertate a arestului la domiciliu, Curtea a retinut alte două argumente de natură normativă.

Astfel, cât priveşte condiţiile de luare a măsurii arestului la domiciliu, art.218 din Codul de procedură penală face trimitere la art. 223 din acelaşi cod care reglementează condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive şi, totodată, reglementează expres faptul că această măsură poate fi dispusă de către un judecător (judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară şi instanţa de judecată), iar nu de către procuror, aşa încât Curtea a retinut că şi din această perspectivă cele două măsuri preventive au un regim juridic similar.

De altfel, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 noiembrie 1980, pronunţată în Cauza Guzzardi împotriva Italiei, (paragrafele 93 şi 95), potrivit căreia privarea de libertate poate îmbrăca diverse forme, nu întotdeauna asemănătoare cu închisoarea, acestea fiind necesar a fi evaluate nu din perspectiva formei, ci a conţinutului, cum ar fi obligaţia de a sta într-un spaţiu limitat, izolarea de societate şi de familie, încetarea îndeplinirii îndatoririlor oficiale, imposibilitatea contactului liber cu diferite categorii de persoane.”

Ca şi instanţa de fond, instanţa de control judiciar apreciază că, prin  interdicţia impusă de autorităţile britanice contestatoarei-petente, în vederea executării mandatului european de arestare, şi anume aceea de a nu păsări domiciliul pe timpul nopţii, acesteia i s-a restrâns doar libertatea de mişcare, măsura neechivalând cu o măsură privativă de libertate prevăzută de legislaţia penală a Statului Român.De asemenea, măsura impusă contestatoarei nu-şi găseşte corespondent nici în măsurile privative de libertate aşa cum sunt definite acestea de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât contestatoarea nu a fost izolată de societate, de familie, nu i s-a impus să stea permanent într-un spaţiu limitat, nu s-a aflat în imposibilitatea totală de a avea contact liber cu diferite categorii de persoane.

Astfel, în timpul zilei, contestatoarea  avea posibilitatea de a se deplasa în afara domiciliului său.

Îngrădirea libertăţii de mişcare a contestatoarei pe timpul nopţii şi obligaţia de a se prezenta la instanţa britanică, au fost luate ca măsuri subsecvente şi necesare punerii în executare a mandatului european de arestare emis de Statul Român.

Şi instanţa de control judiciar constată că perioada cât i s-a interzis contestatoarei să părăsească domiciliul nu poate fi dedusă ,conform dispoziţiilor art.15 alin. 1 din legea 302/2004, din durata pedepsei aplicate acesteia.

Singura perioadă care poate fi dedusă din durata pedepsei la care a fost condamnată definitiv contestatoarea, este perioada în care a fost arestată în Marea Britanie, respectiv de la data 07.07.2015 până la data de 08.07.2015, când a fost pusă în libertate conform deciziei Curţii Magistraţilor, aspect ce reiese din referatul întocmit pe marginea Sentinţei Penale nr. 3209/25.10.2012 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin Decizia Penală nr. 644/26.03.2013 a Curţii de Apel Craiova (fila 8 dosar fond).

În plus, Tribunalul Dolj mai reţine şi faptul că, prin atitudinea sa procesuală, contestatoarea a încercat să tergiverseze soluţionarea contestaţiei, depunând la dosarul cauzei o adresă, atât în limba română cât şi în limba engleză( aceasta din urmă tradusă de către un traducător autorizat) pe care susţinea că a trimis-o autorităţilor britanice în vederea comunicării de către acestea a naturii măsurii dispuse în privinţa sa.Deşi s-au acordat mai multe termene în vederea depunerii la dosarul cauzei a răspunsului autorităţilor britanice, răspuns ce urma să fie comunicat  apărătorilor aleşi ai contestatoarei, potrivit susţinerii acestora şi, după ce aceştia au susţinut că răspunsul a fost comunicat din eroare de către autorităţile britanice Penitenciarului Craiova, această instituţie a comunicat instantei că susţinerile contestatoarei sunt nereale.De altfel, contestatoarea nu a depus la dosar nicio dovadă că adresa a fost efectiv comunicată autorităţilor britanice.

Atitudinea procesuală a contestatoarei reprezintă, în opinia instanţei de control judiciar, o recunoaştere indirectă a caracterului de măsură restrictivă şi nu privativă de libertate a interdicţei ce i-a fost impusă de autorităţile britanice de a nu părăsi domiciliul în timpul nopţii în intervalul orar 22,00-6,00.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., Tribunalul va respinge contestaţia formulată de către condamnata DT, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga condamnata la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge contestaţia formulată de către condamnata DT, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă condamnata la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei va rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20.11.2017.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare