Contestaţiei la executare

Hotărâre 169 din 01.03.2019


Pe rol, soluţionarea contestaţiei la executare formulate de contestatorul SM , în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns contestatorul personal şi asistat de avocat MP  .

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei obiectul cauzei, stadiul procesual, precum şi modalitatea de realizare a procedurii de citare cu părţile.

La interpelarea instanţei, apărătorul contestatorului a arătat că solicită ca instanţa să lămurească înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu şi, pe cale de consecinţă, să dispună anularea tuturor actelor de executare întreprinse în baza respectivului titlu executoriu.

În aceste condiţii, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei B  şi a acordat cuvântul asupra acesteia.

Având cuvântul, avocat MP pentru contestator a solicitat admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că Tribunalul O  este competent să soluţioneze prezenta cauză.

Instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei B .

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată în data de 25.09.2018 pe rolul Tribunalului O  sub nr. de dosar XXXXXXXX  , contestatorul SM  a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O , pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea tuturor formelor de executare din dosarul de executare nr. XXXXXXXX în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. XXXXXXXX  .

În motivare, contestatorul a arătat că prin sentinţa penală sus menţionată a fost condamnat la pedeapsa de doi ani în condiţiile suspendării sub supraveghere, în temeiul art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că nu a evidenţiat în actele financiar contabile ale societăţii şi în documentele fiscale, vânzările de mărfuri efectuate de la punctul de desfacere cu amănuntul, cu consecinţa diminuării impozitului pe profit, a TVA-ului de plată şi producerea unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 39.498 lei. A precizat că sesizarea penală, cât şi cererea privind răspunderea patrimonială reclamă, prin intermediul lichidatorului judiciar SC Internaţional Construct BT S.R.L., prejudicierea de către el a unei sume de 55 de ori mai mari decât cea reţinută. A mai precizat că prin sentinţa Tribunalului O  nr. 266 din data de 09.05.2016 s-a respins cererea privind antrenarea răspunderii lui patrimoniale ca neîntemeiată, întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile instituite de art. 138 alin. 1 litera e şi cele ale răspunderii civile delictuale, nefiind dovedită existenţa faptei ilicite săvârşite cu vinovăţie.

Cu privire la acest aspect, a precizat că există astfel o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat că nu se face vinovat de existenţa faptei ilicite, fiind cercetată întreaga stare de fapt, nu doar latura civilă. A mai precizat că fapta delictuală are acelaşi conţinut cu definiţia dată de legiuitor cu privire la infracţiune, diferenţa constând doar că fapta delictuală nu este prevăzută de legea penală. De asemenea, a precizat că sentinţa civilă sus menţionată nu s-a limitat a se pronunţa doar la latura civilă, ci s-a pronunţat şi cu privire la existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei, fără a avea ca argument de sprijin existenţa vinovăţiei lui sub aspect subiectiv. A menţionat că prin intermediul acesteia doar s-a constată lipsa oricărui prejudiciu pecuniar sub aspect obiectiv, ceea ce constituie temeiul hotărârii judecătoreşti definitive. Totodată, a precizat că pe tot parcursul procesului penal a indicat faptul că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost acuzat, astfel că nu înţelege cum a post posibilă trimiterea lui în judecată şi reţinerea unei presupuneri rezonabile din partea anchetei cu privire la săvârşirea unei astfel de infracţiuni.

Contestatorul a precizat că în procedura de cameră preliminară a arătat că nu i-a fost luată nicio declaraţie de către procurorul de caz, iar analiza acestuia trebuia să ţină seama de întreg contextul în care a luat fiinţă sesizarea. A mai precizat că ancheta trebuia să analizeze preliminar cauza şi să urmărească clarificarea mai multor aspecte legate de respectiva faptă. De asemenea, a precizat că în data de 07.08.2012 lichidatorul judiciar a preluat autoturismul marca Skoda Octavia al societăţii comerciale Internaţional Construct BT S.R.L. fără a încheia nici un act de predare/primire, astfel că nici în acest moment nu se cunoaşte situaţia autovehiculului. Totodată, a precizat că sunt anumite aspecte care au rămas nelămurite cu privire la sumele de bani din tejgheaua magazinului, precum şi cu privire la anumite bunuri mobile. Contestatorul a precizat că acele bunuri lipsă la inventar se suspectează că au fost vândute fără a înregistra aceasta operaţiune, dar cu toate astea nu există o probă în acest sens.

A mai menţionat contestatorul că, potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracţiune şi se fost săvârşită de inculpat, însă în cauza sa nu este îndeplinită nicio condiţie care să atragă condamnarea. A precizat că fapta nu există, întrucât nu a înstrăinat nici un bun mobil încorporat şi drept consecinţă nu avea ce înregistrare de vânzare să efectueze. Totodată, a precizat că schimbarea custodiei bunurilor schimbă în mod evident persoana responsabilă. A menţionat că lichidatorul, în lipsa acestei soluţii de condamnare, devine suspect de săvârşirea infracţiunii de delapidare, faptă prevăzută de art. 295 din Codul penal sau art. 2151 din vechiul Cod penal.

A precizat contestatorul că din raportul final şi situaţiile financiare finale privind debitoarea S.C. Internaţional Construct BT S.R.L. depus de lichidatorul judiciar în data de 27.06.2016 reiese că acesta a valorificat bunurile lui pentru suma de 197.982,27 lei, din care şi-a reţinut un onorariu în sumă de 116.955,08 lei. A mai precizat că în prezent există două hotărâri judecătoreşti, ambele definitive, care nu se pot concilia. De asemenea, a precizat că executării silite pornite împotriva lui i se opune sentinţa civilă, prin intermediul căreia latura civilă a fost atent analizată în raport de volumul de analiză şi specialitatea judecătorului, iar latura civilă a sentinţei penale nu a fost analizată.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile Legii nr. 207/2015

În dovedirea contestaţiei, contestatorul a depus la dosar, în copie, adresa de înaintare a procesului-verbal de sechestru, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 30.08.2018 cu anexa la acesta, extras din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, adresa de înştiinţare privind înfiinţarea popririi şi procesele-verbale de sechestru nr. 6525, nr. 6526, nr. 6527, nr. 6528 şi nr. 6529 din data de 13.09.2018, cu anexele la acestea.

Prin înscrisul depus la dosar în data de 05.10.2018, la solicitarea instanţei contestatorul a lămurit obiectul contestaţiei la executare, arătând că reiterează petitul introductiv prin care solicită anularea tuturor actelor de executare emise sub nr. generic XXXXXXXX  , urmând ca instanţa să lămurească înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu în raport de opozabilitatea constituită de dispoziţiile sentinţei civile.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 02.11.2018, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. Pe cale de excepţie, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului O , în susţinerea acesteia indicând dispoziţiile art. 174 alin. 1 şi art. 651 din Codul de procedură civilă.

Cu privire la contestarea somaţiei nr. 284010043568281 şi a titlului executoriu nr. 284010033302040/31.05.2017, a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 261 din Legea nr. 207/2015, contestatorul nu se mai află în termenul de contestare de 15 zile. A precizat că aceste acte i-au fost comunicate contestatorului la data de 13.06.2017, iar acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O  la data de 25.09.2018, cu mult peste termenul prevăzut de dispoziţiile legale. Ca şi chestiune prealabilă, având în vedere schimbările organizatorice intervenite în cadrul structurilor teritoriale, a precizat intimata că Serviciul Fiscal Orăşenesc B  nu poate sta în judecată în nume propriu, astfel că în prezenta cauză calitate procesuală are Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O .

Cu privire la fondul cauzei, a precizat că la baza emiterii actelor de executare se află sentinţa penală nr. XXXXXXXX  pronunţată de Tribunalul O  în dosarul nr. XXXXXXXX prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 251/2005, fiind obligat la plata sumei de 39.498 lei despăgubiri civile şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului şi data achitării integrale a despăgubirilor. A mai precizat că în cauza de faţă deţine calitatea de organ de executare silită, iar emiterea actelor de executare este o măsură legală şi fondată, ca urmare a faptului că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale către bugetul de stat, invocând în susţinerea acestei afirmaţii dispoziţiile art. 220 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. De asemenea, a precizat că, întrucât nu s-a efectuat nicio plată, au fost întocmite procesele verbale de sechestru nr. 6525, nr. 6526, nr. 6527, nr. 6528 şi nr. 6529 la data de 13.09.2018, care i-au fost comunicate contestatorului.

Totodată, a precizat că pe calea contestaţiei la executare nu se pot admite apărări pe fondul litigiului ce vizează cuantumul şi natura creanţei, ci doar se pot primi apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare silită contestate, contestaţia la executare fiind o cale specială oferită de lege debitorului pentru a obţine anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor legale, ori chiar a executării silite. În continuare, intimata a expus dispoziţiile art. 260 alin. 3 din Legea nr. 207/2015, precum şi dispoziţiile art. 713 din Codul de procedură civilă. A precizat că din aceste dispoziţii legale rezultă care sunt cazurile în care se pot formula apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare, precum şi pe cale de interpretare, folosind argumentul de interpretare logică, per a contrario, care sunt cazurile în care aceste apărări sunt inadmisibile. A mai precizat că în cauza de faţă titlul de creanţă este reprezentat de sentinţa Tribunalului O , iar reclamantul putea uza de căile de atac prevăzute. În aceste condiţii, a precizat că instanţa învestită cu soluţionarea prezentei cauze nu se poate pronunţa decât cu privire la legalitatea şi temeinicia actelor de executare emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O .

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205 C.proc.civ.

În dovedirea susţinerilor din întâmpinare, intimata a depus la dosar, în copie, o confirmare de primire, procesele-verbale de sechestru nr. 6525, nr. 6526, nr. 6527, nr. 6528, nr. 6529 din data de 13.09.2018, cu anexele la acestea, adresa din data de 06.09.2018 a Primăriei comunei B , sentinţa penală nr. 244 din data de 23.11.2016 pronunţată de tribunalul O  în dosarul nr. XXXXXXXX  , somaţia şi titlul executoriu emise pe numele contestatorului.

Prin sentinţa civilă nr. 48 din data de 29.01.2019 Tribunalul O  a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei B , reţinând în motivare, în esenţă, că această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze cauza faţă de obiectul contestaţiei şi de domiciliul contestatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B  la data de 07.02.2019.

La termenul fixat pentru judecată, în şedinţa publică din data de 01.03.2019, la interpelarea instanţei, contestatorul a lămurit obiectul contestaţiei la executare, arătând prin apărător că solicită ca instanţa să lămurească înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu şi, pe cale de consecinţă, să dispună anularea tuturor actelor de executare întreprinse în baza respectivului titlu executoriu.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepţia necompetenţei materiale, instanţa constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 260 alin. 4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă. În acelaşi timp, în conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. 3 teza I C.proc.civ., contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În speţă, se constată că, aşa cum a precizat contestatorul la interpelarea instanţei, atât în faţa Tribunalului O  cât şi în faţa Judecătoriei B , obiectul contestaţiei la executare este reprezentat de lămurirea  înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu şi, pe cale de consecinţă, anularea actelor de executare întreprinse în baza respectivului titlu executoriu.

Aşadar, cererea principală a contestatorului este aceea de a fi lămurit titlul executoriu în baza căruia a fost declanşată executarea silită împotriva sa (sentinţa penală nr. XXXXXXXX  a Tribunalului O ), competenţa de soluţionare a respectivei cereri revenindu-i instanţei care a pronunţat acest titlu (Tribunalul O ), potrivit dispoziţiei legale mai sus menţionate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea actelor de executare silită, instanţa reţine că soluţionarea acestuia depinde de modul de soluţionare a capătului principal al acţiunii, astfel că acesta reprezintă o cerere cu caracter accesoriu, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 4 C.proc.civ.

Potrivit art. 123 alin. 1 C.proc.civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120. Astfel stând lucrurile, deşi privit separat capătul de cerere privind anularea actelor de executare silită ar trebui soluţionat de Judecătoria B , având în vedere relaţia sa cu principalul capăt de cerere şi caracterul său accesoriu, se impune ca şi acesta să fie soluţionat tot de Tribunalul O , instanţă competentă să soluţioneze cererea principală.

Incidente în cauză sunt şi dispoziţiile art. 132 alin. 1 C.proc.civ., în care se arată că atunci când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. De asemenea, în conformitate cu alineatul 3 al aceluiaşi articol, dacă instanţa se declară necompetentă, dosarul trebuie trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, organului cu activitate jurisdicţională competent.

În lumina considerentelor expuse, constatând că nu este competentă din punct de vedere material să soluţioneze cauza, instanţa urmează să admită excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului O .

Constatând născut conflictul negativ de competenţă, va dispune înaintarea dosarului către Curtea de Apel Craiova în vederea soluţionării acestuia

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei B , invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul SM, domiciliat în comuna B , cu domiciliul procesual ales la av. P în mun. S , în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Operativă de Executări Silite – Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional C, cu sediul în mun. Craiova, str. Mitropolit, în favoarea Tribunalului O .

Constatând născut conflictul negativ de competenţă, dispune înaintarea dosarului către Curtea de Apel Craiova în vederea soluţionării acestuia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 martie 2019.