Principiile ce guvernează răspunderea angajatorului şi evaluarea judiciară a despăgubirilor acordate angajatului, conform cărora acestea trebuie să cuprindă pierderea efectivă şi să aibă o legătură cauzală cu faptul ce a generat prejudiciul, în aplicarea

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria R, cu nr. ../30.12.2013, contestatoarea S.N.T.F.C. ,,CFR Călători,, S.A., în contradictoriu cu intimatul BAM, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite a Sentinţei civile nr. 3001/10.12.2012, pronunţată de Tribunalul CS, în dosar nr…/2012 şi a Deciziei civile nr. 1418/04.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel T, precum şi a Încheierii nr…./06.12.2013, pronunţată de Judecătoria R, în dosar nr. …/2013, arătându-se că, prin Somaţia emisă în dosar nr. ../2013, de către B.E.J. NN, a fost somată, în baza acestor titluri executorii să reintegreze în muncă pe intimatul BAM, pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere, acela de „controlor bilete”; să se achite sumele ce reprezintă despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, începând cu data de 04.04.2012 şi până la data reintegrării efective în muncă, a sumei de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi a sumei de 2.839 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, stabilite în baza Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 11.12.2013, în favoarea creditorului. Contestatoarea a susţinut că executarea este lipsită de obiect, întrucât s-a pus în executare Decizia civilă nr. ../04.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel T, astfel că, prin Decizia nr. A1/7740/22.08.2013, intimatului i s-au oferit, în temeiul art. 64 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, mai multe locuri de muncă. S-a precizat şi faptul că, întrucât intimatul nu şi-a exprimat consimţământul în termen de 3 zile, de la comunicarea deciziei, pentru unul din locurile de muncă oferite, acesta a fost concediat, conform dispoziţiilor art. 55 lit. c, art. 58 şi art. 65 din Legea nr. 53/2003, după expirarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare. Cu privire la suma achitată intimatului, s-a arătat că aceasta este în cuantum de 15.614 lei, fiind actualizată cu indicele de inflaţie, conform adresei nr. TM33/1/823/23.12.2013, emisă de biroul financiar contabilitate din cadrul contestatoarei. Contestatoarea a mai arătat că, în urma invitaţiei înaintate intimatului, acesta s-a prezentat la sediul acesteia, la data de 26.06.2013, dar a refuzat formularea unei cereri pentru punerea în executare a sentinţei, astfel că, acestuia i se cuvin drepturile solicitate pentru perioada 04.04.2012 – 26.06.2013. Cu privire la cheltuielile de judecată şi cheltuielile de executare silită, în cuantum de 4.139 lei, din care suma de 1.300 lei, cheltuieli de judecată şi 2.839 lei, cheltuieli de executare silită, s-a susţinut că înţelege să le conteste, având în vedere Ordinul nr. 2561/2012 art. 1 pct. 3 lit. a, potrivit căruia onorariul maxim pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei, este de maxim 10 % din valoarea creanţei, astfel că, onorariul de executare silită nu poate fi mai mare de 1.561 lei, la valoarea creanţei de 15.614 lei, motiv pentru care a solicitat diminuarea onorariului executorului judecătoresc la această sumă. În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 711 şi urm. cod procedură civilă.

Prin Sentinţa civilă nr. 2086/11.11.2015, instanţa de fond a admis, în parte,  contestaţia la executare, în sensul anulării, în parte, a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, din data de 11.12.2013, precum şi a somaţiei din data de 11.12.2013, ambele emise în dosarul execuţional nr…/2013, al B.E.J. NN, în sensul reducerii onorariului de executor de la suma de 2.500 lei la suma de 2.365,52 lei, fiind menţinute în rest actele de executare contestate, reţinându-se că, starea de fapt susţinută de contestatoare prin acţiunea introductivă,  şi faţă de contestarea cuantumului creanţei datorate intimatului, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, în specialitatea contabilitate, în vederea calculării sumelor efective, datorate intimatului, pentru perioada parcursă între concediere şi reintegrarea efectivă în muncă, iar potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, efectuat în cauză, completat prin Suplimentul nr. 3 la raport, intimatul a fost îndreptăţit să primească de la contestatoare, suma de 23.655,23 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la momentul plăţii. Verificând legalitatea formelor de executare silită întreprinse de B.E.J. NN, în dosarul execuţional nr…./2013, instanţa de fond a constatat că acestea au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, reţinându-se că, doar în ceea ce priveşte Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 11.12.2013, aspect preluat şi în somaţia emisă, raportat la suma totală datorată de contestatoare intimatului, se impune a se reduce onorariul de executare, de la suma de 2.500 lei la suma de 2.365,52 lei, în conformitate cu Ordinul nr. 2561/2012 art. 1 pct. 3 lit. a, alin. 3, conform căruia pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maximal este de 10%, din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, s-a declarat apel, de către contestatoare prin care s-a solicitat admiterea apelului, modificarea, în parte, a hotărârii judecătoreşti pronunţată în cauză, în sensul acordării intimatului suma de 19.136 lei, actualizată, precum şi diminuarea onorariului executorului judecătoresc la suma de 1.913 lei, conform valorii creanţei, susţinându-se că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, arătându-se că, prin Încheierea şi Somaţia din data de 11.12.2013, emise în dosarul execuţional nr…/2013, executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată şi cheltuielilor de executare silită, la suma totală de 4.139 lei, nefiind de acord cu modul de calcul al cuantumului cheltuielilor de executare silită, considerând că trebuie aplicate dispoziţiile Ordinului nr. 2561/2012. Contestatoarea a criticat şi modul în care, iniţial, s-a constatat prin raportul de expertiză că valoarea totală a creanţei este de 19.136 lei, arătându-se că instanţa nu a precizat temeiul legal potrivit căruia a fost admisă suma de 23.655,23 lei. S-a mai susţinut că includerea contravalorii orelor de noapte şi festive în cuantumul creanţei nu este legală, deoarece calculul acestor ore se face în baza orelor efectiv lucrate, pe baza graficelor lunare, ori aceste grafice nu există, nu se cunosc orele suplimentare ce se puteau compensa, valoarea lor fiind în funcţie de norma lunară. În aceste condiţii, se susţine de către contestatoare că despăgubirile băneşti calculate de expert reprezintă un calcul fictiv, pentru un număr de ore de noapte şi festive care nu există în realitate şi care nu pot fi calculate. În concluzie, contestatoarea arată că diferenţa creanţei de achitat intimatului este de 19.136 lei, iar onorariul de executare silită este de 1.913 lei, conform acestei creanţe. La data de 26.04.2016, intimatul a formulat, conform dispoziţiilor art. 472 alin. 1 cod procedură civilă, apel incident, prin care apelantul intimat a solicitat admiterea apelului incident, respectiv, modificarea, în parte, a hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul admiterii, în parte, a contestaţiei la executare,  urmând a se stabili că suma datorată de contestatoare intimatului, în baza titlului executoriu, este de 30.690 lei, şi nu de 23.655,23 lei; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimatul a arătat că hotărârea judecătorească este nelegală şi netemeinică, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate de apelanta contestatoare, apreciind că suma datorată se ridică la 30.690 lei, sumă rezultată în urma însumării creanţelor menţionate de expert în Raportul de expertiză, întocmit în cauză. Mai arată apelantul intimat că este de acord cu perioada pentru care au fost calculate despăgubirile, menţionată de instanţa de fond ca fiind 04.04.2012-24.03.2014, iar, în ceea ce priveşte reducerea onorariului de executor, consideră că faţă de creanţa în sumă de 30.690 lei, acest onorariu a fost calculat corect de executorul judecătoresc, astfel că nu se impune reducerea lui.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătoreşti apelate, în raport de motivele invocate, potrivit dispoziţiilor art. 479 cod procedură civilă, instanţa a constatat neîntemeiate apelurile formulate în cauză de părţi, soluţia pronunţată de instanţa de fond, prin Sentinţa civilă nr…/11.11.2015, fiind legală şi temeinică, reţinându-se, pe lângă situaţia de fapt reţinută şi de instanţa de fond, că, potrivit Raportului de expertiză, ale cărui concluzii au fost însuşite de apelantul intimat, suma totală datorată de contestatoare intimatului, pentru perioada, în mod corect reţinută de instanţă ca fiind 04.04.20112-24.03.2014, s-a ridicat la 30.182 lei, şi că din această sumă a fost achitată suma de 11.046 lei, în trei tranşe, fapt necontestat de intimat. În aceste condiţii, creanţa constatată de expert a fost de 19.136 lei, reprezentând diferenţa dintre creanţa achitată deja intimatului şi creanţa rămasă de achitat. Apoi, prin Suplimentul nr. 3 la raportul de expertiză, expertul a calculat şi însumat la creanţa aceasta, suma de 4.519,23 lei - despăgubiri constând în contravaloare ore de noapte şi ore festive, rezultând suma finală de 23.655,23 lei. Aceste concluzii din raportul de expertiză şi din Suplimentul nr. 3 la raport, nu au fost contestate de intimat, astfel că susţinerea apelantului intimat la faptul că, actualmente, creanţa sa s-ar ridica la suma de 30.690 lei şi nu la suma de  23.655,23 lei, nu este întemeiată, urmând a fi înlăturată. În ceea ce priveşte susţinerea apelantei contestatoare privitoare la contestarea sumei de 23.655,23 lei, cu care nu a fost de acord la finalizarea raportului de expertiză, pentru motivul că, în această sumă, nu ar fi trebuit inclusă suma de 4.519,23 lei-despăgubiri constând în contravaloare ore de noapte şi ore festive, urmează a fi înlăturată, pentru motivul potrivit căruia în interpretarea dispoziţiilor art. 80 alin. 1 codul muncii, prin Deciziile nr. 318/2007 şi nr. 290/2013, pronunţate de Curtea Constituţională, s-a statuat că, în urma stabilirii cu corectitudine a netemeiniciei măsurii concedierii, instanţa este obligată, din oficiu, ca odată cu anularea concedierii, să oblige angajatorul la plata despăgubirilor băneşti, fiind incidente şi prevederile art. 38 codul muncii, potrivit cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege. Astfel, s-a reţinut că, deodată cu măsura anulării deciziei de concediere, instanţa dispune şi obligarea angajatorului în culpă la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. În acest context acordarea despăgubirilor se impune faţă de caracterul imperativ al dispoziţiei legale mai sus menţionate, aceste despăgubiri reprezentând drepturile salariale de care intimatul a fost lipsit pe perioada concedierii nelegale, iar susţinerea apelantei contestatoare potrivit căreia contravaloarea orelor de noapte şi festive nu ar intra în categoria unor astfel de despăgubiri, nu poate fi acceptată, fiind înlăturată, deoarece, faptul că intimatul nu a lucrat efectiv şi nu s-ar fi întocmit astfel anumite planificări, este imputabil apelantei contestatoare care l-a concediat nelegal, de aceea intimatul are dreptul să fie despăgubit cu suma de 4.519,23 lei, pentru care ar fi primit contravaloarea acelor ore dacă ar fi desfăşurat activitate şi nu înceta nelegal contractul său individual de muncă. O soluţie contrară ar nesocoti principiile ce guvernează răspunderea angajatorului şi evaluarea judiciară a despăgubirilor, conform cărora acestea trebuie să cuprindă pierderea efectivă şi să aibă o legătură cauzală cu faptul ce a generat prejudiciul. Mai mult, în cauzele soluţionate împotriva României, Curtea a reţinut că situaţia în care autorităţile sunt obligate să acţioneze pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti şi omit să o facă, această omisiune angajează responsabilitatea statului pe tărâmul art. 6 par. 1 din Convenţie. În ceea ce priveşte susţinerea apelantei contestatoare potrivit căreia onorariul datorat executorului judecătoresc nu a fost corect stabilit, fiind încălcate astfel, dispoziţiile Ordinului nr. 2561/2012, şi aceasta urmează a fost respinsă, deoarece, primul act de executare ce a fost efectuat de executorul judecătoresc a constat în Somaţia emisă la data de 11.12.2013, dată la care s-a stabilit, prin Proces verbal, cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 2.839 lei. Însă, conform celor reţinute în raportul de expertiză, pentru perioada menţionată, suma totală de plată a fost de 30.182 lei, executorul judecătoresc stabilind, astfel, în mod legal onorariul de 2.500 lei, în limitele legale stabilite prin Ordinul nr. 2561/2012. Aceasta deoarece, reţinându-se culpa contestatoarei în neexecutarea hotărârii judecătoreşti, s-a constatat că aceasta a efectuat plăţi parţiale din creanţă numai după începerea executării silite. În aceste condiţii, cele dispuse de instanţa de fond cu privire la reducerea onorariul de executor la suma de 2.365,52 lei, ca sumă finală rămasă de achitat, nu este întemeiată, însă, pe această cale a apelului, potrivit dispoziţiilor art. 481 cod procedură civilă, nu se poate crea o situaţie mai grea apelantei contestatoare, în propria sa cale de atac, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 622 alin. 3 cod procedură civilă, aceasta datorează cheltuielile de executare silită.

Domenii speta

Spete similare