Minori şi familie – răpire internaţională de minori

DOSAR NR.............

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A IV-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ………

Şedinţa publică din data de …………

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………………….

GREFIER: …………………………

 Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost reprezentat de procuror …………….

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de ............ pentru reclamantul ............, în contradictoriu cu pârâta ............, cauza având ca obiect răpire internaţională de copii.

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de …………., fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea la data de ………. şi …………., când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă sub nr. ............, la data de ………., ............, pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, în numele reclamantului ............, cetăţean dominican si ............, născut la data de ............, având domiciliul în ............, în calitate de tată al minorului ............, născut la data de ............, ............, potrivit art. 10 din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ............, în temeiul art. 1, 3, 4, 5, 8, 12, 22, 23, 25, 26 şi 28 din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980; art. 2, 3, 4, 5, 9, 10,11, 12,13,14,15, 28, 29, 30 alin.(2) din Legea nr. 369/2004 republicată în temeiul art. III din Legea nr. 63/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 ............, dându-se textelor o nouă numerotare, urmând ca procedura de citare a părţilor să se realizeze în termen scurt, potrivit art. 9 din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată în iunie 2014*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25.10.1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, pentru ca prin hotărârea care o veţi pronunţa, având cu caracter executoriu, potrivit art. 15 din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014), să se dispună înapoierea minorului ............, la reşedinţa obişnuită din ............, constatând că deplasarea şi/sau reţinerea copilului minor pe teritoriul României este ilicită, în sensul art. 3 din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, astfel cum prevede art. 14 alin.(1) din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014); fixarea, în cuprinsul hotărârii, termenul pentru executarea obligaţiei de înapoiere a minorului, care nu va putea fi mai mare de două săptămâni de la comunicarea hotărârii, termenul fiind fixat sub sancţiunea unei amenzi civile în favoarea statului român, cuprinse între 2.500 lei şi 12.500 lei, în conformitate cu art. 14 alin.(2) din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014); să se dispună, odată cu pronunţarea hotărârii de înapoiere, una dintre următoarele măsuri, în temeiul art. 14 alin. (3) din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014): a) predarea paşaportului minorului sau a documentului de călătorie, după caz, de către pârâta părţii reclamante; b) obligarea părintelui pârât de a-şi da concursul pentru eliberarea unor documente de călătorie pe numele minorului ori suplinirea acordului în acest sens; autoarea domnului ............, în calitate de tată al minorului ............, să preia minorul personal sau, după caz, prin reprezentant, în cazul refuzului de executare voluntară a obligaţiei de înapoiere în termenul stabilit, în baza art. 14 alin. (3) din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014); obligare pârâtei ............, la suportarea tuturor cheltuielilor (spezele de călătorie, spezele de reprezentare judecătorească ale reclamantei şi de înapoiere a copiilor minori, precum şi toate cheltuielile şi plăţile făcute pentru localizarea copilului) ocazionate de demersurile întreprinse de reprezentantul legal în numele minorului, pentru înapoierea acestuia, la tatăl sau - ............ -, la reşedinţa obişnuită din ............, în baza art. 14 alin. (4) din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014), raportat la art. 26 alineatul ultim din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980; să se dispună acordarea ajutorului public-Judiciar-în - formele, prevăzute de art. 6 lit. âŢlşi c); art. 8 ind. 1 şi art. 26 din O.U.G. numărul 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, respectiv: - plata onorariului de avocat şi a onorariului executorului judecătoresc,

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că părinţii minorului nu au avut niciodată o viață comună şi nu au fost căsătoriţi in fapt. Minorul ............, născut la data de ............, este fiul din afara căsătoriei a numiţilor ............ şi .............

Încă de la naşterea acestuia, mama minorului nu a declarat identitatea tatălui.

Cu toate acestea, tatăl minorului a avut legături personale cu acesta şi a contribuit la creşterea sa, până la momentul la care mama, în mod unilateral, a pus capăt relaţiilor pe care le avea cu tatăl minorului. La acel moment minorul avea vârsta de un an.

Acela a fost şi momentul în care tatăl minorului a sesizat instanţa de judecată cu o cerere de recunoaştere a paternităţii, mai precis la data de ............, (paternitate ce a şi fost recunoscută in luna ………) şi a solicitat stabilirea unui program de relaţii personale cu minorul.

La primirea actelor de procedură cu privire la cererea legitima a tatălui de a avea legături personale cu minorul, mama minorului alege să se mute în alt oraş, respectiv la ............, fără a lamuri situaţia juridică a minorului.

Mai mult, solicită custodia exclusiva a minorului, motivând că distanţa mare dintre domiciliile părinţilor ar face imposibilă exercitarea custodiei împărţite.

Tatăl minorului învederează instanţei ca o custodie comună este în interesul superior al minorului şi că mama acestuia este cea care, în mod unilateral, face ca acesta custodie comună asupra minorului să fie imposibil de materializat.

Prin urmare, la data de ............, solicită instanţei de judecată să dispună în sensul în care custodia exclusivă să îi revină tatălui.

Din analiza Tribunalului şi făcându-se aplicarea Codului Civil din ............ declara că ambele părţi vor exercita împreună autoritatea părintească asupra lui ............ şi dispune ca aceştia să, se consulte înainte de luarea oricărei decizii importante fie în legătură cu fiul lor, în special în privinţa sănătăţii şi educaţiei lui; (148) încredinţează tatălui custodia asupra lui ............; (150) dispune ca începând cu 22 iunie 2013 până la 01 septembrie 2014 ............ să stea cu mama sa şapte zile consecutive, de două ori pe lună, de sâmbăta, ora 16; până sâmbăta următoare, ora 20 şi cu tatăl său tot restul timpului.

(151)Dispune ca începând de la 01 septembrie 2014, între lunile septembrie şi iunie a fiecărui an, ............ să stea cu mama sa, conform următorului orar şi cu tatăl său tot restul timpului; din două în două săptămâni, în fiecare week-end, de vineri, ora 17, pană duminica, ora 19, prelungite cu vacanţele şcolare şi/sau sărbătorile legale, la aceleaşi ore; pe perioada sărbătorilor legale, câte o săptămână care sa includă Crăciunul sau Anul Nou, alternativ de la un an la altul. Pentru ............, ............ va sta cu mama lui; săptămâna de vacanţă din primăvara; jumătate din vacanţa de Paşte: (152) Dispune ca începând de la 01 septembrie 2014, între 23 iunie si 30 august a fiecărui an, ............ să stea cu tatăl lui conform următorului orar ŞI cu mama lui in tot restul timpului: din două în două săptămâni, în week-end, de vineri, ora 17, până duminică, ora 19; Şapte zile consecutive, de duminică pana duminică; în orice altă perioadă convenită în scris între părinţi;

(153)Dispune ca luarea copilului să se facă la mijloc de drum între reşedinţele părinţilor; (154) permite părinţilor să modifice secvenţa custodiei pentru ca ............ să poată să stea: cu fiecare părinte în parte, alternând de la un an la altul, de ziua lui; cu fiecare părinte în parte, de ziua lor; cu mama de ziua internaționala a mamei; cu tata, de ziua internaţionala a tatălui;

(155) dispune părinţilor să întocmească un jurnal al vieţii lui ............, în care să schimbe impresii personale, în care părinţii vor consimţi examenele medicale, activităţile şcolare şi de altă natură, detaliile bolilor, medicamentelor şi problemelor deosebite care necesită o analiză;

(156)interzice părinţilor să se jignească reciproc în prezenţa lui ............;

(157)interzice părinţilor să discute cu sau în prezenţa lui ............ despre litigiul sau disputele dintre ei;

(158)dispune părinţilor să transmită copia oricărui document care-l priveşte pe ............;

(159)dispune fiecărui părinte în parte să permită contactarea lui ............ prin telefon sau internet, o data pe săptămână, la o oră prestabilită în scris;

(160)anulează pensia alimentară pe care o plăteşte tatăl de la ............;

(161)dispune mamei să plătească tatălui, în beneficiul lui ............, o pensie alimentară de 122,43 dolari pe lună, începând cu ............;

(162)dispune mamei să plătească tatălui, în beneficiul lui ............, o pensie alimentară de 449,47 dolari pe lună, indexată la ............;

(163)dispune fiecărui părinte în parte să transmită celuilalt declaraţia de venituri pana cel târziu la 01 mai al fiecărui an.

(164)dispune Directorului Serviciului de Stare Civilă, la primirea acestei hotărâri, să modifice registrele de stare civilă şi să adauge numele ............ la numele de familie al copilului ............, astfel încât acesta să poarte de acum înainte numele de ............ ............ .............

Recursul promovat de către mama minorului ............ a fost respins de .............

Motive legale sau reale care să justifice cererea de reîntoarcere a minorului - dovezi privind dreptul pârâtului pentru custodia copilului.

Potrivit hotărârii Judecătoreşti definitive pronunţate de ............, tatăl exercită în mod exclusiv autoritatea părinteasca, mama păstrând dreptul de a avea relaţii personale cu copilul.

Reşedinţa obişnuită a copilului a fost de la naşterea sa în ............, fără întrerupere, fapt ce rezultă din înscrisurile ataşate prezentei acţiuni.

În considerentele cererii de înapoiere, tatăl invocă deplasarea ilicită - fără acordul sau, a copilului pe teritoriul României de către mamă, deplasare care a avut loc în data de .............

Întrucât autoritatea părintească este exercitata în mod exclusiv de către tată, rezultă faptul că mama copilului, doamna ............, nu avea dreptul de a decide în mod unilateral cu privire la schimbarea reşedinţei obişnuite a acestuia.

Mai mult, luarea sau reţinerea copilului fără consimţământul celeilalte persoane care are drepturi părinteşti, încalcă drepturile acelei persoane şi, prin urmare, acest lucru este considerat o încălcare conform prevederilor art. 3 al Convenţiei de la Haga.

Formularea cererii privind răpirea internaţională a copilului minor.

Pârâta nu a avut consimţământul reclamantului pentru deplasarea minorului în România, acesta fiind deplasat si reţinut ilegal în România, de către mama lui.

Reşedinţa obişnuită a copilului a fost de la naşterea sa în ............, fără întrerupere, fapt ce rezultă din înscrisurile ataşate prezentei acţiuni.

Întrucât autoritatea părintească este exercitată în exclusivitate de tată, rezultă faptul mama minorului nu avea dreptul de a decide in mod unilateral cu privire la schimbarea reşedinţei obişnuite a acestuia.

În urma atitudinii pârâtei ............, tatăl minorului, reclamantul ............, a apelat la proceduri internaţionale de recuperare a minorului ............, deoarece copilul lor este născut si crescut in ............, iar autoritatea părintească este exercitată în exclusivitate de tată, conform hotărârii judecătoreşti.

Prin urmare, deplasarea ilicită şi reţinerea în mod ilicit pe teritoriul României a minorului, fără acordul tatălui, s-a produs după data de .............

Având în vedere refuzul mai mult decât evident al mamei de a înapoia minorul în mod voluntar, Ministerul Justiţiei din România urmează a deschide procedura judiciară la instanţa română competentă, în temeiul Convenţiei de la Haga din 1980, iar prin acţiunea introdusă în interesul tatălui si al minorului, la Tribunalul Bucureşti, se va solicita instanţei înapoierea minorului la reşedinţa obişnuită din ............, .............

Faţă de situaţia prezentată anterior, s-a învederat instanţei de judecată, faptul că încălcându-și obligaţia de a înapoiere a minorului la reşedinţa obişnuită din ............, ............ şi, totodată, împiedicând abuziv contactul direct al tatălui cu minorul, pârâta încalcă drepturile tatălui stabilite prin hotărâre judecătorească.

Mai mult, conform aceleiaşi hotărâri, exercitarea autorităţii părinteşti revine in exclusivitate tatălui.

Din informaţiile existente, nu rezultă existenţa vreunei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţele canadiene prin care să fie autorizată schimbarea reşedinţei copilului minor din ............, în România.

În acest context, se solicită instanţei de judecată să constate că atitudinea pârâtei de a refuza înapoierea minorului la reşedinţa obişnuită din ............ şi de a împiedica astfel, pe celălalt părintele firesc al minorului de a avea legături personale cu aceasta, reţinându-l în România împotriva voinţei tatălui, constituie neînapoiere ilicită în sensul art. 3 din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii şi este sancţionată de dispoziţiile acestui document la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, prin obligarea mamei minorului de a returna copilul la reşedinţa obişnuită.

Astfel, potrivit art. 3 din documentul arătat: „Deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită: a) când are loc prin violarea unui drept privind încredinţarea, atribuit unei persoane, unei instituţii sau oricărui alt organism acţionând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită, imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale; şi b) dacă la vremea deplasării sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.

Dreptul privind încredinţarea, vizat la litera a), poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire deplin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat”.

În situaţia de faţă, s-a solicitat a se constata că drepturile tatălui rezultă din legislaţia ............a şi română, neexistând nicio hotărâre judecătorească prin care minorul să fie încredinţat numai mamei.

Art.4 din Convenţia de la Haga din 1980 prevede ca aceasta „se aplica oricărui copil care îşi avea reşedinţa obişnuită într-un stat contractant imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredinţarea”.

De asemenea, potrivit art. 5 din Convenţie, în înţelesul acestui document, dreptul privind încredinţarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului şi îndeosebi acela de a hotărî asupra locului reşedinţei sale.

Prin urmare, în speţă sunt incidente prevederile Convenţiei de la Haga din 1980, întrucât prin reţinerea pe teritoriul României a minorului împotriva voinţei celuilalt părinte se încalcă în mod evident dispoziţiile legale citate şi se ignoră interesul superior al copilului, care nu trebuie privat de afecţiunea paterna.

Părinţii au drepturi şi obligaţii comune cu privire la copiii minori, ceea ce înseamnă că pârâta nu are dreptul de a decide singură cu privire la reşedinţa minorului, astfel că reţinerea acestuia pe teritoriul României, fără acordul tatălui, este ilicită, conform art. 3 din Convenţia de la Haga din 1980.

De altfel, în temeiul prevederilor Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii se reglementează doar un mecanism de returnare sumară a minorilor deplasaţi sau reţinuţi ilicit pe teritoriul altui stat decât acela care reprezintă reşedinţă obişnuită a minorilor, căruia instanţele sesizate, constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 3, trebuie să-i dea eficienţă.

Mai mult, „Convenţia nu încearcă să reglementeze definitiv încredinţarea copiilor, ceea ce slăbeşte considerabil argumentele favorabile legii naţionale; pe de altă parte, normele convenţionale se bazează, într-o largă măsură, pe ideea subadiacentă că există un fel de competenţă naturală a tribunalelor reşedinţei obişnuite a copilului intr-un litigiu referitor la dreptul de încredinţare” (pct. 66 din Raportul Vera-Perez).

Inclusiv punctul 22 din Raportul explicativ Vera-Perez precizează că „încă din Preambul Convenţiei de la Haga din 1980, statele semnatare declară că sunt profund convinse că interesul copilului este de o importanţă primordială în orice problemă privind încredinţarea sa: este sigur că tocmai având această convingere ele au elaborat Convenţia, dornice să protejeze copilul pe plan internaţional împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau neînapoieri ilicite", precizând, totodată, că „printre manifestările obiective a ceea ce constituie interesul copilului, figurează dreptul de a nu fi deplasat sau reţinut în numele unor drepturi mai mult sau mai puţin discutabile asupra persoanei sale”.

Prin urmare, în acord cu scopul şi obiectivele Convenţiei de la Haga din 1980, atunci când se constată că deplasarea într-un stat contractant s-a făcut ilicit, instanţa de judecată trebuie să dea eficienţă mecanismului de returnare sumară, reglementat de Convenţie, care nu pune în discuţie dreptul privind încredinţarea copilului către un părinte sau altul.

În speţa de faţă, decizia cu privire la încredinţare trebuie să aparţină instanţei de la reşedinţa obişnuită a copilului.

De aceea, până la momentul la care instanţa competentă din ............, ............ nu va pronunţa o alta hotărâre, minorul trebuie să se întoarcă la reşedinţa obişnuită, neexistând niciun temei legal în virtutea căruia tatăl minorului să fie privat de exercitarea drepturilor părinteşti recunoscute de lege.

Niciunul dintre părinţi nu este cu nimic mai îndreptăţit decât celălalt să ia decizii în mod unilateral în privinţa copilului minor, iar pârâta, nesocotind dispoziţiile legale privind egalitatea în drepturi şi îndatoriri a părinţilor faţă de copilul lor minor, a luat în mod unilateral o decizie care a determinat privarea tatălui de dreptul de a avea legături personale cu minorul.

Prin urmare, ............ este reţinut ilegal pe teritoriul României, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 din Convenţia de la Haga din 1980 şi să constate că se impun măsuri cu aprecierea şi respectarea interesului superior al minorului.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea acţiunii formulată de ............, în numele domnului ............, în calitate de tată al minorului, pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, având în vedere că pârâta ............ nu avea dreptul de a decide singura cu privire la reşedinţa minorului, întrucât cei doi părinţi deţin custodia comună, iar dreptul de a hotărî asupra locului de reşedinţă a copilului minor reprezintă o componentă a dreptului de încredinţare, conform art. 5 din Convenţia de la Haga din 1980 şi prin urmare, se impune înapoierea de urgenţă a minorului ............, la tatăl lui - domnul ............ -, la reşedinţa lor obişnuită ............, .............

Totodată, solicită instanţei să fixeze în cuprinsul hotărârii, termenul pentru executarea obligaţiei de înapoiere a copiilor minori, care nu va putea fi mai mare de două săptămâni de la comunicarea hotărârii, termenul fiind fixat sub sancţiunea unei amenzi civile în favoarea statului român, cuprinse între 2.500 lei şi 12.500 lei, în conformitate cu art. 14 alin. (2) din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014).

De asemenea, se solicită ca odată cu pronunţarea hotărârii de înapoiere, să se dispună una dintre următoarele măsuri, prevăzute de art.14 alin.3 din Legea nr. 369/2004 republicată, privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014), şi anume: a) predarea paşaportul minorului sau a documentului de călătorie, după caz de către pârâtă, părţii reclamante; b) obligarea părintelui pârât de a-şi da concursul pentru eliberarea unui document de căsătorie pe numele minorului sau suplinirea acordului său în acest sens.

În caz de refuz de executare voluntară a obligaţiei de înapoiere în termenul stabilit, în baza art. 14 alin. (3) din Legea nr. 369/2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 să autorizeze pe domnul ............, în calitate de tată al minorului ............, să preia minorul personal sau, după caz, prin reprezentant.

Referitor la suportarea cheltuielilor de judecată s-a arătat că în conformitate cu art. 26 par. (2) din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, „nu se poate pretinde reclamantului plata spezelor şi cheltuielilor procesului sau, eventual, speze pricinuite  de participarea unui avocat”.

De asemenea,  solicită ca în baza art. 26 par. (4) din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980 şi art.14 alin.(4) din Legea nr. 369/2004 republicată, privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014), „să pună în sarcina pârâtei ............, ca fiind persoana care a reţinut în mod ilegal minorul, plata tuturor spezelor necesare întreprinse de reprezentantul legal al minorului – domnul ............ ............, în numele acestuia, între altele, spezele de reprezentare, judecătorească ale reclamantului şi de înapoiere a copilului minor.

Concluzionând asupra celor expuse mai înainte, s-a solicitat a se reţine în prezentul dosar aplicabilitatea Convenţiei de la Haga din 1980, transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 100/1992 şi Legea nr. 369/2004, republicată în 2014, privitoare la aplicarea dispoziţiilor convenţiei.

Referitor la cererea adresată Baroului Bucureşti de către Ministerul Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, privind desemnarea unui avocat din oficiu pentru reclamantul din străinătate. Aplicarea Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii.

La data de 13 octombrie 2014, reclamantul ............, prin Decan, a primit din partea Ministerului Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, în calitate de Autoritate Centrală română pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, cererea privind desemnarea unui avocat din oficiu pentru reclamantul din străinătate, - domnul ............, în calitate de tată al minorului ............, născut in ............, pentru aplicarea Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, în temeiul art. 5 din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014), facilitând astfel acordarea asistenţei judiciare gratuite de către un avocat.

De asemenea, în temeiul aceluiaşi art. 5 din Legea nr. 369/2004, republicată (în 2014), Ministerul Justiţiei, în calitate de autoritatea centrală română, a înaintat întreaga documentaţie parvenită de la Autoritatea Centrală din ............, potrivit art. 3 din aceeaşi Lege nr. 369/2004, către Decanul Baroului Bucureşti, după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii.

Ulterior, ............ - Serviciul de Asistenţă Juridică, prin Decan, conformându-se dispoziţiilor art. 5 alin .(2) din Legea nr. 369/2004, republicată (în 2014), a desemnat pentru domnul ............ - persoană cu reşedinţa obişnuită în străinătate care a formulat cererea de înapoiere a minorului ............, pe doamna avocat ............, pentru a acorda asistenţă juridică gratuită, constând în sesizarea instanţei, reprezentare şi asistare în primă instanţă, în căile de atac ordinare şi extraordinare, şi iniţierea măsurilor de executare silită.

Referitor la acordarea ajutorului public judiciar/asistenţa juridică s-a arătat că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014), minorul ............, prin reprezentantul legal ............, în calitate de tată, fiind "persoană fizică a cărui cerere îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2) din Convenţia de la Haga din 1980, beneficiază de asistenţă judiciară gratuită în cadrul soluţionării cererii de înapoiere, independent de starea sa materială. Prevederile art. 6 şi 8*1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător."

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014), se prevede faptul că:

„(1) La cererea persoanei fizice, instituţiei sau organismului interesat ori a autorităţii centrale a statului solicitant, autoritatea centrală română va facilita acordarea asistenţei judiciare gratuite de către un avocat. în acest scop, autoritatea centrală română va înainta, de îndată, întreaga documentaţie transmisă potrivit art. 3 decanului baroului din circumscripţia instanţei competente să soluţioneze cererea de înapoiere.

(2) în temeiul art. 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, decanul baroului desemnează, în termen de 3 zile, prin decizie, pentru persoana cu reşedinţa obişnuită în străinătate care a formulat cererea de înapoiere, obligatoriu, din oficiu, un avocat pentru sesizarea instanţei, reprezentare şi asistare în primă instanţă, în căile de atac ordinare şi extraordinare, şi iniţierea măsurilor de executare silită.

(3)Avocatul desemnat potrivit alin. (2) introduce cererea de înapoiere la instanţa competentă, în termen de 7 zile de la data primirii înştiinţării desemnării sale.

(4)Avocatul desemnat beneficiază, pentru fiecare etapă procesuală, de onorariul prevăzut în Protocolul dintre Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor avocaţilor în cadrul sistemului de ajutor public judiciar.

(5)în termen de 48 de ore de la data încetării mandatului avocatului desemnat potrivit alin. (2), acesta va restitui autorităţii centrale române întreaga documentaţie înaintată potrivit alin. (1), precum şi actele instanţei, comunicate cu prilejul instrumentării cererii de înapoiere”.

Art.25 din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, statuează următoarea situaţie: „Cetăţenii unui stat contractant şi persoanele cu reşedinţa obişnuită în acest stat vor avea dreptul, pentru tot ceea ce priveşte aplicarea convenţiei, la asistenţa judiciară şi juridică în orice alt stat contractant, în aceleaşi condiţii ca şi când ei înşişi ar fi cetăţeni ai acestui alt stat şi şi-ar avea acolo reşedinţa în mod obişnuit”.

Art. 26 par.(3) din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992, prevede posibilitatea ca „un stat contractant să declare că nu este ţinut la plata spezelor, vizate de alineatul precedent, în legătură cu participarea unui avocat sau a unui consilier juridic, ori la speze judiciare, decât în măsura în care aceste cheltuieli pot fi acoperite prin sistemul său de asistenţă judiciară şi juridică”.

Potrivit art. 8/1 din O.U.G. nr. 51/2008, modificată şi aprobată prin Legea nr.193/2008, ajutorul judiciar se acordă „independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistenţă judiciară sau dreptul la asistenţă juridică gratuită, ca măsură de protecţie, în considerarea unor situaţii speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut şi altele asemenea. în acest caz, ajutorul public judiciar se acordă fără îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 8, dar numai pentru apărarea sau recunoaşterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situaţia specială care a justificat recunoaşterea, prin lege, a dreptului la asistenţă judiciară sau la asistenţă juridică gratuită".

Potrivit art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 „Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România”.

În aprecierea condiţiilor prevăzute de art. 81 coroborat cu art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 trebuie avut în vedere şi faptul că scopul Convenţiei este acela de a facilita înapoierea minorului către tatăl acestuia, in ............, în raport de urgenţa soluţionării problemei după cam se prevede în însuşi preambul.

Avansarea cheltuielilor de executare de către reclamant ar constitui în situaţia concretă o piedică în asigurarea unui acces efectiv la justiţie, care cuprinde şi faza de executare silită, ajungându-se la o încălcare a art. 6 par.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Statul Român, parte la tratat, are obligaţia de a asigura măsurile adecvate şi eficiente pentru executarea hotărârilor judecătoreşti, acordarea ajutorului judiciar în cauză urmează a fi raportată la prevederile şi scopul Convenţiei de la HAGA, la însăşi natura obligaţiei ce constă în înapoierea de urgenţă a minorului ............, ............, la tatăl său, la reşedinţa obişnuită din ............ şi la împrejurarea că reprezentantul legal al minorului se afla în străinătate, iar minorul în România.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar în formele prevăzute de art. 6 lit. a) şi c) din O.U.G. nr. 51/2008, cu solicitarea de a soluţiona inclusiv cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului executorului judecătoresc, avocatul desemnat putând beneficia de onorariu.

Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de plata taxelor de timbru în baza aceloraşi dispoziţii ca şi cererea de înapoiere a minorului.

În baza prevederilor art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, cererea de ajutor public judiciar se soluţionează în camera de consiliu, conform procedurii necontencioase, de către instanţa învestită cu soluţionarea fondului, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă.

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 51/2008, s-a solicitat ca prin încheierea de încuviinţare a asistenţei judiciare să stabiliţi cuantumul onorariului de avocat, care urmează să se calculeze potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Protocolul nr. 113928/1693/2008 încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, iar onorariul executorului judecătoresc în cadrul procedurii executării silite se stabileşte conform Ordinului Ministrului de Justiţie nr. 2555/C/14.11.2006, modificat prin OMJ nr. 2561/C din 30.07. 2012.

Potrivit prevederilor art.26 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, s-a solicitat ca prin încheierea de încuviinţare a asistenţei judiciare gratuite să se stabilească şi cuantumul onorariului provizoriu al executorului judecătoresc, în funcţie de complexitatea dosarului, urmând ca potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, prezenta cerere şi încheierea de încuviinţare a ajutorului public judiciar să fie trimise Camerei Executorilor Judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti pentru a desemna un executor judecătoresc care să procedeze la înapoierea de urgenţă a minorului ............, ............, la tatăl său, la reşedinţa obişnuită din .............

Referitor la instanţa judecătorească competentă s-a arătat că potrivit art. 2 şi art. 30 alin.(2) din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014), Tribunalul Bucureşti - Secţia civilă, este competent să soluţioneze, în primul grad de jurisdicţie, prezenta acţiune având ca obiect înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei reţineri ilicite în sensul art. 3 din Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992.

Prin urmare, art. 2 din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014) are următorul conţinut:

„(1) Soluţionarea cererilor adresate de către persoana fizică, instituţia sau organismul interesat din oricare stat parte la Convenţie, pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite în sensul art. 3 din Convenţie, este de competenţa instanţei judecător eşti.

(2) Instanţa competentă pentru soluţionarea cererilor prevăzute la alin. (l) este Tribunalul pentru minori şi familie Bucureşti”, iar art. 30 alin. (2) din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014), care prevede că: ~Până la înfiinţarea Tribunalului pentru minori şi familie Bucureşti cererile prevăzute la art. 2 alin. (1) vor fi soluţionate de secţiile specializate ale Tribunalului Bucureşti”.

Referitor la taxele judiciare de timbru s-a arătat că prezenta acţiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992 ( publicată în Monitorul Oficial nr.468 din 25 iunie 2014), text care prevede că: "Toate cererile formulate în scopul punerii în aplicare a prevederilor Convenţiei şi ale prezentei legi sunt scutite de taxe", precum şi în temeiul art. 29 alin. (1) lit. 1) din O.U.G 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În drept, au fost invocate Convenţia asupra copii, adoptată la 23, 25, 26 şi 28; Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, (publicată în M.Of. nr. 243 din 30 septembrie 1992); Legea nr. 369/15.09.2004 (*republicată*) privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 25 iunie 2014) - art. 2, 3, 4, 5, 9,10,11,12,13,14,15, 28, 29, 30 alin.(2); Legislaţia din ............, privind autoritatea părintească; Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 509/C/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.349 din 25 aprilie 2005; O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă - modificată şi aprobată prin Legea nr. 193/2008 -, art. 81 coroborat cu art. 8 alin. (3), art. 6 lit. a) şi c), art. 15 alin.(1), art. 26 alin. (1); Protocolul - privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperare judiciară internaţională în materie penală - încheiat intre Ministerul Justiţiei (nr.113928/2008) şi Uniunea Naţională a Barourilor din România (nr.1693/2008), în anul 2008 - art.7 alin. 2); Legea nr. 51/1991 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare; Ordinului Ministrului de Justiţie nr. 2555/C/14.11.2006, modificat prin OMJ nr. 2561/C din 30.07.2012- privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti; Noul Cod de procedură civilă - art. 201, 205 şi următoarele, art. 223 alin. (3), art. 888; Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În dovedirea cererii au fost depuse la dosar le înscrisuri, în copie: Cererea privind desemnarea unui avocat din oficiu pentru reclamantul din străinătate ............, în calitate de tata al minorului ............, pentru aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptate la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992 - formulată de Ministerul Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, în calitate de Autoritate Centrală română pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, având nr.63341 din data de 8 septembrie 2014, adresată Baroului Bucureşti, prin Decan, înregistrată sub nr. ............

Cererea pentru de înapoiere a minorului ............, formulată de tatăl acestuia, întocmită conform exigenţelor Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, transmisă Ministerului Justiţiei al României de către Autoritatea Centrală din ............, ............; împuternicirea Autorităţii Centrale din România, la data de 15 ............, de reprezentantul legal al minorului ............, în temeiul art. 28 al Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, precum si a art. 13 alin. din Convenţia Europeana privind custodia; certificatul de naştere al minorului ............; Hotărârea Curţii Superioare din ............, Provincia ............, Districtul ............, cu Nr. 500-04-054551-107; ............ din data de 21 mai 2013; Hotărârea Curţii de Apel cu nr. ............ din data de 06 decembrie 2013; delegaţia pentru asistenţă juridică gratuită având numărul 716 din data de 14.10.2014 şi s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, conform prevederilor art. 223 alin. (3) din Noul C.proc.civ.

Pârâta ............, în temeiul dispoziţiilor art. 205 C.proc.civ. a formulat întâmpinare cu privire la cererea de chemare în judecată prin care reclamanta solicită în temeiul art. 3 din Convenţia de la Haga din 1980, constatarea caracterului ilicit al deplasării minorului ............ în România şi înapoierea acestuia la reşedinţa sa obişnuită din ............ solicitând să se constate lipsa calităţii procesual active a reclamantului ............, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind introdusă de o persoană ce nu are calitate procesual activă, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Baroului Bucureşti s-a arătat că în interesul de a asigura înapoierea imediată a copiilor deplasaţi sau reţinuţi ilicit în orice stat contractant, cu scopul de a face să se respecte efectiv drepturile privind încredinţarea şi vizitarea, care există într-un stat contractant, a fost adoptată Convenția de la Haga la data de 25.10.1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, Convenţie la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992.

în baza art. 6 alin. l din Convenţie, Ministerul Justiţiei a fost desemnat ca autoritate centrală competentă pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin convenţie.

Prin Ordinul nr. 509/C din 5 aprilie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenţia de la Haga din 25.10.1980, Ministerul Justiţiei cooperează cu autorităţile centrale ale celorlalte state părţi ale Convenţiei şi colaborează cu instituţiile şi autorităţile române cu atribuţii în domeniul de aplicare a Convenţiei.

În calitatea sa de Autoritate Centrală, Ministerul Justiţiei din România sesizează instanţa judecătorească competentă conform Legii nr. 369/2004 - Tribunalul Bucureşti - în vederea soluţionării cauzei având ca obiect înapoierea copilului deplasat sau reţinut ilicit pe teritoriul României, şi tot Ministerul Justiţiei este cel care poate formula o cerere de executare silită a hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate.

Raportat la persoana reclamantului din prezenta cerere, respectiv ............, şi la dispoziţiile art. 37 Noul Cod Procedură Civilă1, coroborat cu cele ale art. 40 Noul Cod Procedură Civilă care statuează, în . mod expres, că o cerere făcută de o persoană lipsită de calitate trebuie respinsă apreciem că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Într-adevăr, Ministerul Justiţiei este ţinut să colaboreze cu instituţii ale statului ce îi pot servi în procesul de punere în aplicare a dispoziţiilor legale, sens în care se poate adresa Baroului cu solicitarea de a desemna un apărător din oficiu care să îi apere interesele, însă Baroul dispune desemnarea unui apărător din oficiu, iar avocatul în baza mandatului cu care a fost învestit sesizează instanţa competentă în numele şi pentru cel care a fost numit, în speţă Ministerul Justiţiei.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată apreciind că cererea de înapoiere ca fiind neîntemeiată, în cauză fiind aplicabile situaţiile de excepţie prevăzute de art. 13 alin. 1 lit. b din Convenţie.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Convenţie, deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită când are loc prin violarea unui drept privind încredinţarea, atribuit unei persoane, unei instituţii sau oricărui alt organism acţionând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale şi dacă, la vremea deplasării sau neînapoierii, acest drept era exercitat în mod efectiv, acţionându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.

Dreptul privind încredinţarea poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.

Pentru a stabili existenţa unei deplasări ilicite în accepţiunea art. 3, instanţa poate ţine seama în mod direct de legea sau hotărârile judiciare ori administrative recunoscute sau nu în mod formal, în statul în care se află reşedinţa obişnuită a copilului, fără a recurge la procedurile specifice asupra dovedirii acestui drept sau pentru recunoaşterea hotărârilor străine care ar fi altfel aplicabile.

Într-adevăr, întrucât în cauză nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească prin care să se dispună încredinţarea copilului mamei, acţiunea mamei de a decide cu privire la deplasarea şi schimbarea reşedinţei minorului, în raport cu situaţia de fapt şi reglementările mai sus expuse, poate fi interpretată ca fiind ilicită în sensul art.3 din Convenţia de Haga din 1980. Pârâta solicită însă a se avea în vedere că atât mama cât şi minorul ............sunt cetăţeni români, şi în baza drepturilor constituţionale recunoscute oricărui cetăţean român, dreptul de a stabili domiciliul pe teritoriul României este garantat. Mai mult, hotărârile pronunţate de statul ............ nu sunt recunoscută de statul român.

Pe cale de consecinţă, nu se va putea reţine nici deplasarea ilicită, şi nici lipsa de justificare legală a deplasării, fiind incidente prevederile art. 13 din Convenţia de la Haga potrivit cărora, instanţa poate refuza înapoierea copilului, în cazul în care există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic sau că în orice alt chip, să-l situeze într-o situaţie intolerabilă - având în vedere interesul superior al copilului.

Astfel, autoritatea judiciară sau administrativă a statului solicitat nu este ţinută să dispună înapoierea copilului dacă: a. persoana care avea în îngrijire copilul consimţise sau achiesase ulterior acesteia sau b. există un risc grav ca înapoierea copilului să-l situeze într-o situaţie intolerabilă.

Cele două condiţii mai sus enunţate constituie excepţii de la înapoierea imediată, chiar dacă se apreciază că deplasarea sau neînapoierea sunt ilicite. în raport de cele de mai sus, instanţa trebuia să clarifice toate aspectele de fapt privind situaţia copilului pentru a analiza atât regula înapoierii imediate a copilului (art.3 din Convenţie) cât şi excepţia (art.13 lit.b şi art.12 lit.b din Convenţie).

În ceea ce priveşte riscul de a fi situat copilul într-o situaţie intolerabilă în caz de înapoiere, apreciază că aceasta va rezulta implicit în urma administrării probatoriului în cauză.

Expune în cele ce urmează argumente privind riscul grav si iminent ca minorul, în cazul reîntoarcerii în ............, să fie supus unui şir de traume intolerabile de ordin fizic, psihic şi emoţional.

În ceea ce priveşte sănătatea minorului, pârâta arată că nevoile specifice ale acestuia au fost în mod repetat ignorate de către tată şi îngrijirea medicală solicitată de mamă şi de cadrele medicale calificate a fost refuzată de tată, care deţine custodia minorului şi care poate bara după bunul său plac orice îngrijiri medicale recomandate pentru minor, fie pe motiv că nu le găseşte necesare, fie că depăşesc posibilităţile sale materiale de susţinere.

Minorul a fost plasat abuziv la o scoală aleasă de tată, fără consultarea mamei, deşi autoritatea părintească asupra minorului se exercită în comun de ambii părinţi, iar mama are dreptul de se implica în toate aspectele vieţii minorului.

Pârâta, mama minorului, este cetăţean român, minorul ............are dublă cetăţenie, pe lângă ............, el fiind si cetăţean român. Cu toate acestea, tatăl a interzis mamei să vorbească limba română cu minorul, în ciuda recomandărilor psihologilor cum că, cunoaşterea limbii materne este esenţială pentru o dezvoltare psihică armonioasă şi sănătoasă a copilului.

Tatăl minorului este membru si practicant al sectei ............. Prin apartenenţa la acest cult, ritualurile practicate şi stilul de viaţă al acestuia, tatăl săvârşeşte un continuu abuz la sănătatea psihică a minorului. ............ este expus practicilor de cult sectant ............ (magie neagră) şi relatează des mamei experienţele înfricoşătoare trăite şi obiectele de cult văzute în casa tatălui. Nu înţelege să critice apartenenţa tatălui la un cult religios, însă atrage atenţia că supunerea minorului la vizualizarea pregătirilor şi a ritualului în sine, precum şi participarea forţată, pentru o persoană care nu deţine informaţia necesară şi maturitatea specifică pentru a putea alege în cunoştinţă de cauză, are efecte traumatizante, inspiră frică şi groază, chestiuni ce conduc mai departe la stări de insomnie, coşmar, tulburări de personalitate etc.

Mai mult, ............ mărturiseşte că are acces la canale pornografice pe TV-ul tatălui, relatând în limbaj plastic şi infantil că a văzut la televizorul tatălui ceea ce pare a fi un act sexual. Completând aceasta cu teroarea şi frica ce îl stăpâneşte de fiecare dată când urmează a merge la tată, precum şi relatările surprinse în înregistrările ataşate prezentei, potrivit cărora tatăl îl atinge în zonele sexuale, apreciază ca fiind total necorespunzător şi abuziv comportamentul tatălui şi educaţia oferită minorului.

Nu consideră necesar a detalia impactul negativ şi consecinţele nefaste pe care astfel de practici şi lipsa de supraveghere a copilului, expunerea voită şi afişarea unui comportament brutal, sângeros şi pornografic îl pot avea asupra unui minor de doar 4 ani, apreciind că sunt motive depline şi suficiente pentru a nu dispune reîntoarcerea minorului lângă o persoană de care se teme şi este psihic traumatizat.

Nu doar pe plan emoţional se manifestă abuzurile din partea tatălui. Minorul venea adesea lovit de la vizitele la tată, dar autorităţile nu au intervenit. După una din vizitele la tată, copilul s-a întors cu un ochi vânăt, cauza fiind o lovitură de pumn a tatălui. Rezultă din înregistrările anexate prezentei că ............ se teme de tatăl său şi relatează mamei că este lovit de către acesta. Actele de violenţă a tatălui s-au răsfrânt şi asupra bunicii materne, care a fost lovită puternic în cap prin spargerea uşii reşedinţei mamei, iar ............ a fost luat cu forţa din casa mamei. Bineînţeles, tatăl nu a înţeles să acorde primul ajutor bunicii.

Ritualuri satanice specifice sectei ............ de care aparţine tatăl sunt efectuate de acesta şi la uşa sau pe proprietatea mamei, cu scopul de a produce traume psihice mamei şi copilului.

Minorul refuză categoric să se întoarcă lângă tatăl său. Această chestiune se datorează şi faptului că tatăl îl încuie adesea singur în casă. Arată că tatăl locuieşte singur la adresa sa din ............, ............. Pentru a obţine venituri, acesta îngrijeşte imobilul în care locuieşte, ocazii cu care îl încuie pe ............ singur în casă pe durata reparaţiilor / solicitărilor pe care le efectuează în imobil.

Custodia minorului a fost încredinţată tatălui, deşi acesta afirmă că nu va înlesni contactul copilului cu mama, ci că dimpotrivă doreşte acces supervizat pentru mamă. În urma smulgerii copilului din cadrul familiei materne, copilul trăieşte privat de dreptul de a locui în sânul familiei în care s-a integrat şi lângă care avea şansa de a duce o viaţă normală, în acord cu principiile legale şi morale de drept. Minorul a fost diagnosticat cu stress posttraumatic, înainte de a fi deplasat în România tatăl permiţând convorbiri cu mama doar o dată pe săptămână, timp de doar câteva minute, după care tatăl întrerupea abuziv convorbirea.

Pârâta a solicitat a se observa că specialiştii consultaţi în legătură cu situaţia minorului ............certifică faptul că este împotriva interesului superior al copilului ca, custodia să fie ridicată mamei şi acordată exclusiv tatălui. Toţi cei trei specialiştii prevăd o traumă psihologică gravă în cazul în care custodia va fi acordată exclusiv tatălui. În ciuda opiniilor clar exprimate ale specialiştilor, curtea ............ă a decis eludând interesul superior al copilului.

Pârâta a arătat că minorul ............trăia fericit în sânul unei familii complete, cu mamă, tată vitreg, soră, bunică, până la momentul când a fost smuls abuziv şi brusc şi încredinţat unui tată celibatar şi şomer, cu care avusese contacte sporadice în primii 3 ani de viaţă.

Mai mult, în primii doi ani din viaţa minorului, tatăl nu a înţeles să acorde sprijin financiar la creşterea copilului, nu s-a implicat în niciun fel în procesul de creştere şi educare, ci îl vizitase sporadic cu scopul de a face fotografii minorului. Dezrădăcinat din sânul familiei sale iubite, şocul copilului a fost profund, iar stresul posttraumatic actual este cauzat în mare parte de această invaziune în viaţa privată a copilului. Aşadar, dreptul copilului la stabilitate şi continuitate statuat de statul ............ a fost grav încălcat.

Autoritatea ............ă pentru protecţia copilului, în cadrul litigiilor purtate în faţa instanţelor, observă gradul intolerabil de conflict între părinţii minorului în urma evenimentului de la 1 februarie 2014, când tatăl loveşte mama cu maşina lui personală, şi avizează că ............ va fi plasat spre adopţie pentru stoparea conflictului.

Părinţii sunt avertizaţi să stopeze orice comportament conflictual pentru a evita plasamentul lui ............ în altă familie. Ulterior, tatăl ignoră avertismentul şi sfidează autoritatea prin nerespectarea recomandărilor primite, cu consecinţa plasării minorului în faţa pericolului iminent de a fi traumatizat din nou şi plasat spre îngrijire către o altă familie.

Potrivit legii canadiene, dar şi a legilor statului român, copilul are dreptul de a trăi liber de frică şi abuz. Aceste drepturi sunt încălcate şi imposibil de respectat lângă tată.

............ era luat cu forţa la fiecare început de vizită a tatălui, iar groaza şi disperarea îl cuprindeau de fiecare dată când era anunţat că vine timpul să plece la tatăl său.

Pe lângă aceste chestiuni, pârâta a invocat şi excepţia prevăzută de art. 12 din Convenţia de la Haga din 1980, potrivit căreia dacă se stabileşte că minorul s-a integrat în noul său mediu, instanţa din statul solicitat nu este ţinută să dispună înapoierea.

Sub acest aspect, potrivit Raportului explicativ Vera-Perez cu privire la Convenţia de la Haga, se arată că scopul Convenţiei este de a pune accentul pe protecţia drepturilor copiilor, respectarea echilibrului lor vital adică a drepturilor copiilor de a nu le fi alterate condiţiile afective, sociale etc., care fac parte din viaţa lor.

Faţă de cele de mai sus, se va avea în vedere interesul superior al copilului astfel cum este prevăzut de art. 3 (1) din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin Legea nr.18/1990, republicată. Astfel, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.

Legea fundamentală a statului este primul garant al respectării interesului superior al copilului, instituind prin art. 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor, ca titulari ai drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Capitolul II din Titlul II al Constituţiei, afirmând principiul potrivit căruia: copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor.

Concepţia modernă cu privire la drepturile copiilor se bazează pe faptul că aceştia încetează a mai fi obiect de protecţie ci, dimpotrivă, trebuie sprijiniţi prin măsuri speciale în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Această nouă concepţie a fost exprimată la nivel internaţional prin adoptarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului (ratificată de România prin Legea nr. 11/1990, republicată), iar în dreptul intern a fost transpusă prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Constituţia impune autorităţilor publice obligaţia de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, recunoscându-se de fapt că orice persoană fizică, orice om, are dreptul la propria sa viaţă intimă, familială şi privată.

Constituţia obligă autorităţile publice la respectarea vieţii intime, familiale şi private şi la ocrotirea lor împotriva oricăror atingeri, din partea oricărui subiect de drept (om sau autoritate, grup etc.). Nimeni nu poate să se amestece în viaţa intimă, familială sau privată a persoanei fără consimţământul acesteia, consimţământ care, desigur, trebuie să fie explicit şi exprimat liber.

În prezent minorul s-a integrat în noul său mediu, a înregistrat progrese privind starea de sănătate şi şi-a stabilit relaţii în noua colectivitate, acasă şi la grădiniţă.

Alin. 5: Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică (...).

Este adevărat că măsura de schimbare a domiciliului minorului într-o altă ţară este de natură a îngreuna situaţia tatălui în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, însă, aşa cum rezultă din Raportul explicativ asupra Convenţiei de la Haga (Perez - Vera) paragraful 65, aceasta nu poate constitui argument pentru stabilirea caracterului ilicit al deplasării.

Pârâta solicită a se avea în vedere şi interesul superior al copilului, caracterul predominant al acestuia fiind statuat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în materie. În acest sens, se prevede că trebuie atins un echilibru just între interesul copilului şi cel al părintelui, Curtea atribuind o importanţă majoră interesului superior al copilului care, în funcţie de natura şi gravitatea sa, poate fi predominant faţă de cel al părintelui - cazul Olsson contra Suediei, hotărârea nr.2/1992, cauza Johansen contra Norvegiei din 07.08.1996, cauza Bronda contra Italiei din 09.06.1998, cauza nr.64796/01/2003 Covezzi şi Marselli contra Italiei.

În stabilirea condiţiilor mai sus enunţate, pârâta menţionează refuzul copilului de a se reîntoarce în ............ pentru a locui alături de tatăl său, concluziile referatului de anchetă socială la noua reşedinţă, perioada de timp scursă de la data deplasării - ............ - în care minorul s-a rupt de vechiul său mediu şi s-a integrat în cel nou.

În aceste condiţii, evident că minorul şi-a creat un nou mediu, iar situaţia de fapt iniţială nu mai poate fi restabilită fără o nouă intervenţie, forţată, în ceea ce priveşte cea deja existentă şi în care copilul se află integrat.

Minorul ............este cetăţean român, fapt relevat de certificatul acestuia de naştere, care îi conferă aceleaşi drepturi ca şi oricărui alt cetăţean român şi statul român şi instituţiile sale competente au această obligaţie, de a-l apară; conform art.14 din Legea nr.272/2004, „copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu rudele şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”. De asemenea, copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu aceştia, alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Potrivit prevederilor art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la viaţa de familie, statul are obligaţia de a nu aduce atingere acestui drept, dar şi obligaţii referitoare la respectarea efectivă a vieţii de familie. Pe de altă parte, principiul interesului superior al minorului trebuie să prevaleze „în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti” conform art.2 alin. 3 al Legii nr.272/2004, principiu confirmat şi consacrat expres şi de Noul Cod Civil.

Pârâta afirmă că în speţa dedusă judecăţii ............ nu este o victimă a răpirii, ci este cel salvat de la iminenţa de a fi marcat fără posibilitate de vindecare de abuzurile psihice şi fizice repetate din partea tatălui la adresa lui. Minorul trebuie să fie recunoscut ca persoană cu drepturi şi necesităţi proprii, acesta nu este şi nu poate fi considerat proprietatea părinţilor, sens în care se impune abordarea cu maximă atenţie a riscului ca cerinţa de „înapoiere de urgenţă a copilului în ţara în care îşi are reşedinţa obişnuită” să nu intre în opoziţie cu interesul minorului.

Întreaga situaţie juridică, de fapt, afectivă, emoţională şi socială, care caracterizează familia părţilor, relaţiile dintre ei, precum şi cele exterioare acesteia, constituie elemente definitorii ale situaţiei intolerabile în care s-ar situa copilul în cazul înapoierii sale, motiv pentru care se impune respingerea cererii formulate.

La momentul deplasării, reşedinţa obişnuită a copilului se afla pe teritoriul statului ............, ambii părinţi exercitând deopotrivă, potrivit legii statului în care locuiau, atât dreptul de a hotărî asupra locului reşedinţei minorului, cât şi dreptul de a acorda îngrijirile cuvenite acesteia.

Într-adevăr deplasarea în România, ţară a cărui cetăţean este, s-a făcut fără acordul tatălui, dar în condiţiile în care acesta întreţinea în familie un climat de stres, practicând ritualuri satanice chiar şi în prezenţa minorului, jignind-o pe mama copilului şi lovind-o în prezenţa minorului, exercitând acte de violenţă fizică chiar şi asupra minorului. Toate acestea au dus la naşterea unei stări de frică, panică chiar, total refuz al minorului de a locui împreună cu tatăl natural.

Per a contrario, copilul este puternic ataşat de mamă, este afectuos, dezvoltat armonios, foarte deschis, mama fiind preocupată de echilibrul şi bunăstarea lui.

Instanţa nu va putea ignora aceste constatări, nerăsturnate în cauză de dovezi contrare, în aprecierea climatului de stabilitate şi de echilibru pe care ar trebui să o îndeplinească „locuinţa obişnuită” din ............ şi în care ar trebui să fie înapoiat copilul, la tatăl său, pe care nu îl asociază cu un factor de echilibru, judecătorii fiind chemaţi a aprecia, în raport de datele concrete ale cauzei, dacă este în interesul superior al copilului, pentru dezvoltarea lui firească, normală, din punct de vedere fizic, dar şi psihic, de a fi reintegrat în vechiul climat al familiei din .............

Cererea tatălui, care expune rigid o serie de prevederi legale nu reuşeşte să dovedească pe de o parte nici contrariul celor invocate de mamă, iar pe de altă parte nu face dovada existenţei unui climat stabil şi echilibrat în „locuinţa obişnuită” din ............, un loc de muncă asigurat al tatălui ori venituri ale acestuia menite să susţină material creşterea copilului la momentul reînturnării sale, în .............

Toate aceste elemente sunt menite să contureze că în speţă sunt incidente şi prevederile art. 13 din Convenţia de la Haga din 1980 privind refuzul instanţei de a dispune reîntoarcerea copilului la tată, în ............, nefiind în interesul superior al acestuia de a se reintegra în mediul lui obişnuit de viaţă, anterior lunii ............, când a fost adus în ţară de către mama sa, fără acordul tatălui, dar într-o atmosferă tensionată în relaţiile dintre cei doi părinţi ai copilului, determinate şi de problemele financiare dificile pe care mama copilului le-a reclamat, nerăsturnate prin cererea introductivă şi probatoriul administrat de către reclamant.

Relativ la solicitarea reclamantului de suportare a cheltuielilor de către pârâtă, respectiv a spezelor de călătorie, spezelor de reprezentare judecătorească ale acestuia şi a cheltuielilor de înapoiere a copilului minor, se impune o apreciere în concret a acestei chestiuni, în urma administrării probatoriului de către instanţă. În urma analizării întregului material probator, instanţa să constate că acestea nu au fost ocazionate din culpa pârâtei şi că demersurile mamei de a-i asigura copilului său un mediu favorabil dezvoltării sale armonioase nu trebuie sancţionate.

Instanţele nu pot ignora circumstanţele părăsirii domiciliului – „locuinţa obişnuită” din ............ de către mamă împreună cu minorul şi deplasarea în ţară fără acordul tatălui, într-o locuinţă care să asigure copilului un climat de stabilitate şi echilibru, pentru o dezvoltare normală, fizică, dar şi psihică a copilului, potrivit dovezilor ce vor fi administrate.

Şi întreaga legislaţie internă în materie statuează ca la baza oricăror măsuri, având în vedere minorii, luate inclusiv de către instanţa de judecată, trebuie să stea respectarea deplină a principiului interesului superior al copilului - principiu avut în vedere şi în prevederile Convenţiei de la Haga din 1980.

În lumina reglementării Convenţiei de la Haga din 1980, a legislaţiei speciale în materie de minori, dar şi a Raportului explicativ invocat Vera-Perez, în raport de situaţia concretă din speţa dedusă judecăţii, apreciază că este în interesul superior al copilului de a nu fi înapoiat în „locuinţa statornică” din ............, la tatăl său - potrivit cu prevederile art. 13 lit. b teza a ll-a din Convenţie, pentru considerentele pe larg expuse în cele anterioare, în sensul că o decizie de înapoiere a copilului l-ar pune pe acesta într-o situaţie intolerabilă, cu consecinţe asupra dezvoltării afectiv-psihologice a acestuia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Convenţiei de la Haga 1980, Legea 100/1992, Legea 369/2004, Legea 272/2004, Art. 37 şi Art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă.

Prin încheierea din 04.12.2014, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a Baroului Bucureşti, pentru considerentele expuse în încheiere.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri la cererea ambelor părţi, prin încheierea din ............fiind respinse celelalte probe solicitate de pârâtă, pentru considerentele expuse în încheiere.

Totodată, prin încheierea din ............s-a dispus ascultarea minorului în vârstă de 5 ani şi 4 luni, la cererea pârâtei, în raport de dispoziţiile art.11 alin.4 şi 5 din Legea nr.369/2004 republicată la data de 25.06.2014, în vigoare la data introducerii acţiunii, pentru a se verifica opinia copilului cu privire la înapoierea în statul reşedinţei obişnuite, precum şi redactarea unui raport psihologic de către psihologul din cadrul ............ desemnat să asiste la audiere.

Examinând cererea în raport de dispoziţiile Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, ale Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei de la Haga, republicată în anul 2014, pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul reţine că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Minorul ............, născut la data de ............, în ............, ............, este fiul lui ............ şi ............, rezultat din afara căsătoriei, fiind cetăţean român şi ............, astfel cum rezultă din certificatul de naştere al copilului, eliberat de Consulatul General al României la ............ (f.81) şi certificatul de naştere al copilului, eliberat de Serviciul de Stare Civilă din ............, ............ (f.30, 47), precum şi din hotărârea pronunţată de Curtea Superioară a Districtului ............, Provincia ............, din ............, la data de ............ în dosarul nr.............şi nr............. şi hotărârea pronunţată de Curtea de Apel a Districtului ............, Provincia ............, din ............, la data de ............în dosarul nr. ............ (nr.............şi nr.............).

Împrejurarea că de la naştere şi până în luna ............, când a fost deplasat de pârâtă în România, minorul a avut reşedinţa obişnuită în ............, locuind permanent în această ţară, este necontestată de părţi şi rezultă din cele două hotărâri judecătoreşti definitive ale instanţelor canadiene, menţionate anterior, care atestă şi faptul că paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească, la cererea reclamantului, în anul 2011, din cauza refuzului mamei de a-i recunoaşte reclamantului drepturile părinteşti asupra copilului.

 Prin hotărârea pronunţată de Curtea Superioară a Districtului ............, Provincia ............, din ............, la data de ............ în dosarul nr.............şi nr............., rămasă definitivă prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel a Districtului ............, Provincia ............, din ............, la data de ............în dosarul nr. ............ (nr.............şi nr.............), s-a dispus ca reclamantul şi pârâta să exercite împreună autoritatea părintească asupra minorului, s-a stabilit custodia exclusivă a reclamantului asupra copilului, s-a stabilit un program de vizitare în favoarea pârâtei cu privire la copil, dispunându-se ca în restul timpului minorul să stea cu reclamantul, a fost obligată pârâta la plata pensiei alimentare în favoarea copilului, s-a stabilit ca părinţii să se consulte înainte de luarea oricărei decizii importante în legătură cu minorul, în special în privinţa sănătăţii şi educaţiei lui, s-a interzis părinţilor, printre altele, să discute cu sau în prezenţa copilului despre litigiul sau disputele dintre ei, au fost obligaţi părinţii să permită legăturile personale dintre minor şi fiecare părinte în condiţiile stabilite prin hotărârea judecătorească.

Potrivit dispoziţiilor art.14 din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, tribunalul poate ţine seama în mod direct de hotărârile pronunţate de cele două instanţe canadiene, fără a recurge la procedura exequaturului.

Prin urmare, anterior deplasării în România, reşedinţa obişnuită a minorului se afla în ............, Provincia ............, la domiciliul tatălui, căruia i s-a încredinţat custodia exclusivă asupra copilului, mama având doar un drept de vizită, potrivit înscrisurilor de la dosar.

Deşi nu s-a putut stabili cu certitudine data la care minorul a intrat pe teritoriul României, din susţinerile părţilor expuse în cererea de chemare în judecată, în întâmpinare şi oral în faţa tribunalului, precum şi din cererea de înapoiere a copilului adresată de reclamant la data de ............autorităţii centrale din ............ în temeiul Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, rezultă că în luna mai a anului 2014, pe fondul neînţelegerilor dintre părţi, în pofida hotărârilor judecătoreşti asupra fondului dreptului privind încredinţarea, pronunţate în statul reşedinţei obişnuite a copilului, pârâta ............ a deplasat minorul ............ de pe teritoriul ............ în România, la domiciliul său din Bucureşti şi a refuzat înapoierea copilului la reşedinţa obişnuită din ............, deşi tatăl copilului nu şi-a exprimat consimţământul cu privire la deplasarea şi reţinerea minorului în România.

Aceeaşi atitudine, de refuz al înapoierii copilului în ............, l-a manifestat în mod constant pârâta şi pe parcursul procesului pendinte.

Potrivit art.4 din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992, Convenţia se aplică oricărui copil care îşi avea reşedinţa obişnuită într-un stat contractant imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredinţarea sau vizitarea, iar aplicarea sa încetează când copilul atinge vârsta de 16 ani.

Întrucât minorul îşi avea reşedinţa obişnuită într-un stat contractant, respectiv în ............, imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredinţarea sau vizitarea, iar minorul are vârsta de ............, în cauză este aplicabilă Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii.

În conformitate cu art.3 din Convenţie, deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită: a) când are loc prin violarea unui drept privind încredinţarea, atribuit unei persoane, unei instituţii sau oricărui alt organism acţionând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită, imediat, înaintea deplasării sau neînapoierii sale; şi b) dacă la vremea deplasării sau neînapoierii, acest drept era exercitat în mod efectiv, acţionându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit. Dreptul privind încredinţarea, vizat la lit. a), poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotărâre judecătorească sau administrativă sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.

În accepţiunea art.5 lit.a din Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, dreptul privind încredinţarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului şi, îndeosebi, acela de a hotărî asupra locului reşedinţei sale.

În raport de dispoziţiile hotărârii pronunţate de Curtea Superioară a Districtului ............, Provincia ............, din ............, la data de ............, rămasă definitivă prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel a Districtului ............, Provincia ............, din ............, la data de ............, menţionate anterior, filiaţia minorului fiind stabilită faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească este exercitată împreună de către părinţi, iar custodia asupra copilului a fost încredinţată tatălui, care, tot potrivit celor reţinute în aceste hotărâri ale instanţelor canadiene, precum şi potrivit recunoaşterilor pârâtei din prezenta cauză, la vremea deplasării şi a neînapoierii copilului exercita efectiv dreptul privind încredinţarea şi l-ar fi exercitat astfel, dacă nu ar fi survenit deplasarea copilului de către mamă în România, fără acordul tatălui.

 Prin urmare, în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.3 din Convenţie, în sensul că deplasarea şi reţinerea minorului în România de către mamă, fără acordul tatălui, reprezintă o neînapoiere ilicită, deoarece imediat înaintea neînapoierii dreptul privind încredinţarea copilului era atribuit, potrivit legii canadiene şi hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele canadiene, tatălui, iar acest drept era exercitat în mod efectiv ori ar fi fost astfel exercitat dacă nu ar fi survenit deplasarea şi reţinerea ilicită.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului republicată în anul 2014, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament, minorul în cauză beneficiind de prevederile acestei legi în temeiul art.3 lit.b.

Tribunalul apreciază că în cauză nu sunt incidente niciunul din cazurile în care se poate refuza înapoierea copilului în ............, prevăzute de art.13 din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, deoarece tatăl copilului nu şi-a exprimat consimţământul la deplasarea şi reţinerea copilului în România de către mamă, acesta exercita în mod efectiv dreptul privind încredinţarea la data neînapoierii, nu s-a făcut dovada că există un risc grav ca înapoierea copilului să-l expună unui pericol fizic sau psihic sau că în orice alt chip să-l plaseze într-o situaţie intolerabilă, iar minorul în vârstă de ............ ani nu a putut exprima o opinie pertinentă cu privire la înapoiere, din procesul-verbal de ascultare a copilului în camera de consiliu din data de ............, rezultând că acesta nu are vârsta şi gradul de maturitate necesare pentru a fi luată în considerare opinia sa, astfel cum impun dispoziţiile art.29 alin.4 din Legea nr.272/2004, republicată în anul 2014 şi art.264 alin.4 din Noul Cod civil .

Apărările pârâtei cu privire la comportamentul inadecvat al reclamantului sau chiar cu privire la abuzurile fizice, psihice şi sexuale la care tatăl ar fi supus copilul anterior deplasării lui în România de către mamă, care să justifice refuzul înapoierii minorului în temeiul art.13 alin.1 lit.b din Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, vor fi înlăturate de tribunal ca neîntemeiate.

În acest sens, tribunalul reţine că susţinerile pârâtei cu privire la comportamentul violent al reclamantului faţă de copil, pârâtă şi mama pârâtei, practicarea ritualurilor cultului ............ şi pretinsele abuzuri fizice, psihice şi sexuale comise de reclamant asupra copilului, astfel cum au fost descrise de pârâtă în întâmpinare şi concluziile scrise, reprezintă apărări de fond şi critici împotriva celor două hotărâri definitive ale instanţelor canadiene care au statuat asupra fondului dreptului privind încredinţarea, deoarece vizează fapte petrecute anterior datei de ............, când instanţa ............ă de recurs a respins ca nefondat recursul pârâtei din prezenta cauză împotriva hotărârii de încredinţare a custodiei exclusive în favoarea tatălui asupra copilului.

Din considerentele celor două hotărâri străine rezultă cu evidenţă că faptele reclamate de pârâtă în prezenta cauză în invocarea dispoziţiilor art.13 alin.1 lit.b din Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, au fost invocate şi în litigiul asupra fondului dreptului privind încredinţarea, soluţionat de instanţele canadiene, care au înlăturat ca foarte exagerate şi în afara contextului afirmaţiile mamei şi au reţinut că ambii părinţi au capacităţile necesare pentru a asigura buna dezvoltare a copilului, dar mama nu concepe asumarea de către tată a niciunui rol preponderent în viaţa fiului său, fără ca părinţii să locuiască împreună.

Tribunalul ............ a concluzionat că în faţa recunoaşterii capacităţilor parentale ale tatălui, stabilite fără echivoc de către trei experţi, mama încearcă să scape de un partaj al responsabilităţilor părinteşti împreună cu acesta şi astfel ea acţionează împotriva interesului fiului său. Acelaşi tribunal a stabilit că probele administrate nu dovedesc nicio incompatibilitate între obiceiurile, conduita, caracterul sau modul de viaţă al tatălui şi răspunderea zilnică faţă de copil, că însuşi expertul angajat de către mamă pentru evaluarea psihologică a copilului în cadrul procesului, a observat că în prezenţa tatălui, minorul trăieşte o relaţie intensă şi de calitate.

În esenţă, tribunalul ............ a reţinut că mama a recurs la orice mijloace pentru a-l îndepărta pe copil de tatăl său şi pentru a se sustrage autorităţii tribunalului, inclusiv prin mutarea sa împreună cu copilul într-o altă provincie în ............, respectiv în ............, pentru ca apoi să invoce distanţa mare faţă de domiciliul tatălui, prin afirmaţii la adresa tatălui care s-au dovedit a fi false, pentru a determina vizite sub supraveghere şi a împiedica dezvoltarea unei relaţii sănătoase a copilului cu tatăl său.

Potrivit dispoziţiilor art.19 din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, hotărârea asupra înapoierii copilului, pronunţată în cadrul Convenţiei, nu poate afecta fondul dreptului privind încredinţarea.

Or, prin toate apărările făcute, inclusiv prin certificatul medical şi biletul de ieşire din spital eliberate de ............în luna ............ şi prin raportul de evaluare psihologică a copilului, întocmit la cererea pârâtei de un psiholog din România în timpul judecării prezentei cauze şi înlăturat de tribunal pentru considerentele expuse în încheierea din ............, pârâta a urmărit să combată hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele din ............ asupra fondului dreptului privind încredinţarea, hotărâri care au efect obligatoriu pentru pârâtă, ca parte în proces, şi pe care aceasta refuză să le aducă la îndeplinire.

Instanţele române chemate să soluţioneze cererea de înapoiere a copilului în temeiul Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, nu sunt instanţe de control judiciar pentru instanţele din ............, nu pot cenzura hotărârile pronunţate de acestea în litigiul asupra fondului dreptului şi nu pot pronunţa hotărâri prin care să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor străine. Câtă vreme aceste hotărâri străine sunt recunoscute în România, în procedura specială reglementată de Convenţia de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, fără a se recurge la procedura exequaturului, ele produc toate efectele unei hotărâri judecătoreşti, inclusiv efectul autorităţii de lucru judecat al hotărârii date asupra fondului dreptului.

Deşi pârâta a susţinut că unele dintre pretinsele abuzuri săvârşite de reclamant asupra copilului sunt ulterioare pronunţării hotărârilor canadiene, tribunalul reţine că din descrierea faptelor reclamate de pârâtă şi din înscrisurile depuse de acesta în susţinerea lor, rezultă că aceste fapte sunt anterioare datei de ............, când s-a pronunţat hotărârea din recurs de către Curtea de Apel din ............, iar apărările pârâtei cu privire la comportamentul inadecvat al reclamantului şi abuzurile comise asupra copilului până la această dată, nu puteau fi valorificate decât în cadrul litigiului asupra fondului dreptului, disputat în faţa instanţelor canadiene.

Mai mult decât atât, tribunalul reţine că pârâta a manifestat o puternică influenţă negativă asupra copilului după deplasarea şi reţinerea ilicită a acestuia în România, profitând de vârsta fragedă a copilului şi determinând o reacţie de respingere a copilului faţă de tatăl său, deşi în ............ relaţia dintre copil şi tată era bună, astfel cum s-a menţionat în considerentele celor două hotărâri străine, împrejurare ce rezultă din cele relatate de copil cu ocazia ascultării în camera de consiliu din .............

Astfel, aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal de ascultare a copilului, semnat de preşedintele completului de judecată, grefierul de şedinţă şi psihologul desemnat să asiste copilul în timpul audierii ce s-a desfăşurat cu participarea procurorului, minorul a arătat că în seara dinaintea audierii la tribunal a vorbit cu mama sa de ce nu vrea să vină tatăl său, iar în România a asistat la discuţiile dintre mamă şi prietenul acesteia, ............, referitoare la reclamant şi comportamentul reclamantului faţă de copil, iar „............ nu crede nimic din ce îi spune mami despre papa (............) şi crede că mami glumeşte.”

Totodată, din procesul-verbal de ascultare a copilului, rezultă că minorul nu are repere temporale, are o imaginaţie foarte bogată şi fabulează cu privire la faptele petrecute în ............, având o înclinaţie spre poveştile de groază, despre care a relatat că îi plac şi concubinului pârâtei, ............, care „are jucării de groază, de zombi şi mie îmi plac”. Din raportul psihologic întocmit de psihologul desemnat să asiste la audiere rezultă că în reprezentările mentale ale evenimentelor la care copilul este posibil să fi asistat, sunt întreţesute elemente reale cu propriile fabulaţii, fiind greu de precizat unde anume se termină realitatea şi unde încep fabulaţiile.

În raport de dispoziţiile art.29 alin.4 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, art.264 alin.4 din Noul Cod civil şi de cele ale art.12 din Convenţia privind drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/1990, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.13 alin.2 din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, care dau posibilitatea tribunalului sesizat cu cererea de răpire, să refuze a dispune înapoierea copilului care se împotriveşte înapoierii şi care a atins o vârstă sau o maturitate care face necesar să se ţină seama de opinia sa. 

Având în vedere perioada lungă de timp scursă de la deplasarea ilicită a copilului în România, ............-............, faptul că în acest timp pârâta nu a permis reclamantului să menţină legături personale cu copilul, deşi instanţa ............ a obligat-o în acest sens, vârsta fragedă a copilului, de ............, faptul că în tot acest timp minorul s-a aflat numai sub influenţa pârâtei, care a manifestat acelaşi comportament ca şi în timpul procesului asupra fondului dreptului privind încredinţarea judecat în ............, încercând să distrugă relaţia creată între copil şi tată şi inducând minorului sentimente de aversiune şi respingere faţă de tată, precum şi faptul că, aşa cum a conchis şi psihologul care a asistat la audierea minorului, din cele relatate de copil în faţa tribunalului nu se poate stabili unde se termină realitatea şi unde începe ficţiunea, tribunalul reţine că opinia copilului nu poate fi luată în considerare, astfel cum s-a relevat mai sus.

De asemenea, concluziile exprimate în certificatul medical şi biletul de ieşire din spital, invocate de pârâtă şi eliberate ca urmare a internării voluntare a copilului de către pârâtă într-un spital de psihiatrie din România, în scopul producerii de probe asupra pretinselor abuzuri ale tatălui asupra copilului, se bazează numai pe cele relatate de pârâtă şi de copilul aflat exclusiv sub influenţa mamei, fără ca tribunalul să fi dispus administrarea unor astfel de probe şi fără ca medicii respectivi să fi avut posibilitatea de a observa efectiv şi direct relaţia copilului cu tatăl, pentru a evalua corespunzător reacţiile copilului, în lipsa oricăror dovezi obiective cu privire la abuzurile reclamate. (f. 346-347)

În acelaşi sens, tribunalul va înlătura şi înscrisurile reprezentând corespondenţa medicală din străinătate (f.336-338), deoarece se bazează exclusiv pe relatările pârâtei cu privire la comportamentul nepotrivit al minorului şi la pretinsa legătură invocată de pârâtă între acest comportament al copilului şi reclamant.

Celelalte înscrisuri depuse de pârâtă la filele 307-335, au fost înlăturate de tribunal pentru că declaraţiile extrajudiciare de martori eludează normele legale privind regimul probei testimoniale, astfel cum s-a reţinut în încheierile din ............şi ............, iar, pe de altă parte, toate aceste înscrisuri, inclusiv cele care nu reprezintă declaraţii extrajudiciare de martori, vizează fapte petrecute anterior datei de ............, când a fost respins recursul pârâtei împotriva hotărârii străine de stabilire a custodiei copilului.

Din conduita procesuală a pârâtei, tribunalul reţine că aceasta acţionează împotriva interesului superior al copilului, care trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile referitoare la minor, potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr.272/2004 şi art.3 alin.1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată, iar unul din drepturile recunoscute copilului prin art.30 alin.1 şi art.33 din Legea nr.272/2004, precum şi prin art.9 din Convenţie, îl constituie dreptul copilului de a creşte efectiv alături de părinţii săi.

Totodată, copilul are dreptul de a se bucura de viaţă de familie împreună cu părinţii săi, chiar dacă aceştia nu locuiesc împreună, drept protejat de art.8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.

Deşi pârâta a invocat încălcarea dreptului copilului la viaţa de familie prin pronunţarea unei hotărâri de înapoiere în statul reşedinţei sale obişnuite, tribunalul apreciază că prin conduita sa pârâta este cea care încalcă minorului acest drept, privându-l de viaţa de familie împreună cu tatăl său. Animozităţile dintre părinţii copilului nu trebuie să împieteze asupra dreptului copilului de a avea relaţii personale şi viaţă de familie cu ambii părinţi şi nu pot determina nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind exercitarea autorităţii părinteşti şi custodia asupra copilului.

Potrivit principiului general de drept exprimat în adagiul „nemo censaetur propriam turpitudinem allegans”, pârâta nu îşi poate invoca în prezenta cauză propria turpitudine, constând în deplasarea şi reţinerea ilicită a copilului pe teritoriul României, încălcarea dreptului reclamantului privind încredinţarea copilului şi privarea copilului de dreptul de a avea relaţii personale şi viaţă de familie cu tatăl, pârâta nedovedind pericolele grave la care ar fi expus copilul în cazul înapoierii sale în ............ sau situaţia intolerabilă în care s-ar afla în cazul înapoierii.

Tribunalul apreciază că în speţă nu se regăseşte nici ipoteza art.12 alin.2 din Convenţia de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, care dă posibilitatea instanţei să refuze înapoierea copilului care s-a integrat în noul său mediu, întrucât cererea de înapoiere a fost formulată la mai puţin de 1 an de la deplasarea şi reţinerea ilicită a copilului de către pârâtă, respectiv la data de 15.05.2014, copilul fiind deplasat şi reţinut ilicit în România la începutul lunii .............

Pentru considerentele expuse, constatând că deplasarea şi reţinerea copilului de către pârâtă pe teritoriul României este ilicită în sensul art.3 din Convenţie, în temeiul art.14 alin.1 din Legea nr.369/2004 republicată în anul 2014, tribunalul va admite cererea formulată de reclamant şi va obliga pârâta ............ să înapoieze minorul ............ la reşedinţa obişnuită a copilului din ............, la tatăl său, cu domiciliul în ............, ............, .............

În temeiul art.14 alin.2 şi alin. 3 din Legea nr.369/2004 republicată în anul 2014, va dispune executarea de către pârâta ............ a obligaţiei de înapoiere a copilului în termen de 2 săptămâni de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancţiunea amenzii civile în favoarea statului român în cuantum de 10.000 lei; va obliga pârâta să predea reclamantului paşaportul şi certificatul de naştere ale minorului ............, documente reţinute de către pârâtă şi în baza cărora a deplasat copilul în România. Totodată, va obliga pârâta ca, în cazul expirării valabilităţii paşaportului până la data înapoierii copilului, să îşi dea concursul pentru eliberarea unui nou document de călătorie pe numele minorului ............ şi va autoriza pe reclamantul ............ să preia minorul ............ personal sau prin reprezentant, în cazul refuzului pârâtei de executare voluntară a obligaţiei de înapoiere în termenul stabilit.

În temeiul art.14 alin.4 din Legea nr.369/2004 republicată în anul 2014, tribunalul va obliga pârâta să suporte toate cheltuielile de înapoiere a minorului la reşedinţa obişnuită din .............

În raport de dispozițiile art.5 din Legea nr.369/2004 republicată în anul 2014, art.81 din O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cu modificările ulterioare şi ale art.7 alin.2 din Protocolul nr.113928/2008, încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R., tribunalul va stabili onorariul avocatului desemnat reclamantului în cadrul ajutorului public judiciar, pentru asistenţa juridică gratuită acordată la judecata în primă instanţă în vederea asigurării accesului internaţional la justiţie în cererea privind înapoierea minorului, prin încheierea din camera de consiliu din data de 20.11.2014, ca fiind în cuantum de 500 lei.

În temeiul art.18 din O.U.G. nr.51/2008, cu modificările ulterioare,  va obliga pârâta ............ la plata către stat a onorariului de avocat în cuantum de 500 lei, stabilit în cadrul ajutorului public judiciar acordat reclamantului.

În conformitate cu dispoziţiile art.21 din O.U.G. nr.51/2008, cu modificările ulterioare, după rămânerea definitivă, prezenta hotărâre va fi comunicată Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice a Municipiului București pentru punerea în executare a creanţei bugetare constând în suma de 500 lei stabilită în sarcina pârâtei în temeiul art.18 din acelaşi act normativ, menţionată mai sus.

Totodată, în temeiul art.15 alin.3 din Legea nr.369/2004 republicată, sentinţa nedefinitivă va fi comunicată Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii.

 Văzând şi dispoziţiile art.15 alin.1 şi alin.4 din Legea nr.369/2004 republicată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

 HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamantul ............, domiciliat în ............, ............, ............, cu domiciliul procesual ales la ............, cu sediul în ............, în contradictoriu cu pârâta ............, domiciliata în ............şi cu domiciliul procesual ales la .............

Obligă pârâta ............ să înapoieze minorul ............, cetăţean ............, fiul lui ............ şi ............, născut la data de ............, în ............, ............, la reşedinţa obişnuită a copilului din ............, la tatăl său, cu domiciliul în ............, ............, .............

Dispune executarea de către pârâta ............ a obligaţiei de înapoiere a copilului în termen de 2 săptămâni de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancţiunea amenzii civile în favoarea statului român în cuantum de 10.000 lei.

Obligă pârâta să predea reclamantului paşaportul şi certificatul de naştere ale minorului .............

Obligă pârâta ca, în cazul expirării valabilităţii acestuia până la data înapoierii copilului, să îşi dea concursul pentru eliberarea unui nou document de călătorie pe numele minorului .............

Autorizează pe reclamantul ............ să preia minorul ............ personal sau prin reprezentant, în cazul refuzului pârâtei de executare voluntară a obligaţiei de înapoiere în termenul stabilit.

Obligă pârâta ............ să suporte toate cheltuielile de înapoiere a minorului la reşedinţa obişnuită din .............

Stabileşte onorariul avocatului desemnat reclamantului în cadrul ajutorului public judiciar, pentru asistenţa juridică gratuită acordată la judecata în primă instanţă în vederea asigurării accesului internaţional la justiţie în cererea privind înapoierea minorului, ca fiind în cuantum de 500 lei.

Obligă pârâta ............ la plata către stat a onorariului de avocat în cuantum de 500 lei, stabilit în cadrul ajutorului public judiciar acordat reclamantului.

După rămânerea definitivă, prezenta hotărâre va fi comunicată Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice a Municipiului București pentru punerea în executare a creanţei bugetare.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bucureşti, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.02.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

……………………………. ……………………….

Red. D.I.T.

Tehn. D.I.T./P.I.

7 ex.

Domenii speta

Spete similare