Cerere pentru înmatriculare autovehicul, fără plata taxei timbrului de mediu. Prima înmatriculare într-un stat membru al Uniunii Europene. Legalitatea cererii. Aplicarea prioritară a dreptului comunitar.

Sentinţă civilă 2 din 16.01.2017


Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman secţia XXXXX sub nr. XXXXX din XXXXX reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului judeţul XXXXX a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate refuzul nejustificat al pârâtului exprimat prin adresa nr. XXXXX emisă de pârât şi obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului proprietatea reclamantului, special XXXXX, nr. de omologare XXXXX, nr. de identificare XXXXX, nr. carte de identitate XXXXX, conform actelor anexate, cumpărat din Austria în anul 2010, conform actelor anexate, fără plata taxei de poluare.

Arată reclamantul că nu se află în ipoteza unei "prime înmatriculări" a autoturismului - ci în ipoteza "înmatriculării subsecvente, pentru prima dată în România" aşa încât în cauză nu sunt incidente disp. legii române - O.U.G. 9/2013, ci disp. art. 23,25, 28, 90 din Tratatul UE.

În sensul celor ce preced este şi jurisprudenţa instanţei supreme; în şedinţa din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a soluţionat un recurs în interesul legii si prin Decizia nr. 24/2011, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, stabilind că: "1.Acţiunea având ca obiect obligarea Instituţiei Prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziţionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 şi fără parcurgerea procedurii de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 este admisibilă; ... " .

Cât priveşte acest timbru de mediu care a înlocuit fosta taxă pe emisii poluante - fosta taxă de poluare - fosta taxă de primă înmatriculare, acesta este nelegal pretins şi încasat de Statul Roman, susţinere întemeiată pe considerentele ce succed.

Prin O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o nouă reglementare intrată în vigoare la data de 15 martie 2013 şi în esenţă quasi-identică cu dispoziţiile Legii nr. 9/2012 aflate în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 şi până la abrogarea acestui act normativ de către O.U.G. 9/2013.

Dispoziţiile art. 110 T.F.U.E. prevăd faptul că „(1) Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie".

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în 7.04.2011 în cauza Tatu contra România că "art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională".

Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea internă discriminatorie.

Cum tratatul interzice taxele vamale la import şi la export, precum şi taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conţinut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever faţă de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurenţă cu produsele indigene.

Art. 110 T.F.U.E. are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că, această normă impune o „neutralitate totală a fiscalităţii interne în ceea ce priveşte produsele naţionale şi cele importate".

Potrivit jurisprudenţei C.J.U.E., interdicţia prevăzută la articolul 110 T.F.U.E. trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale.

Instanţa de contencios european, a arătat că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul şi de obiectivul său dacă statelor membre le - ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională şi introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate.

O astfel de situaţie ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicţiile prevăzute la articolele 28 T.F.U.E., 30 T.F.U.E. şi 34 T.F.U.E. referitoare la interzicerea taxelor vamale la import şi export, a restricţiilor cantitative la import, precum şi orice taxe şi măsuri cu efect echivalent.

În hotărârea pronunţată de către C.J.U.E. în C-402/09, Ioan Tatu, (reglementarea internă anterioară -O.U.G. 50/2008), însă raţionamentul C.J.U.E. se aplică, mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte reglementarea anterioară din cuprinsul ex-art. 214/1 Cod fiscal şi se aplică şi în ceea ce priveşte Legea nr. 9/2012, cel puţin în forma sa în vigoare până la data de 1 ianuarie 2013, era contrară dreptului unional.

Potrivit reglementării aplicabile la momentul respectiv, cu ocazia achiziţionării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat în România (produs naţional în sensul art. 110 T.F.U.E.) dobânditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, în timp ce pentru ipoteza în care problema s-ar pune în raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru în accepţiunea art. 110 T.F.U.E.) în vederea punerii sale în circulaţie în România, respectiva sarcină fiscală prevăzută de normele dreptului intern se aplică.

În aceste condiţii, fiind relativ clar caracterul şi efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate, precum şi corelativul efect favorizant în raport de produsele naţionale, Curtea, ulterior sublinierii faptului că „articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor şi să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare", a concluzionat ferm că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională".

Analizând compatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispoziţiile art. 110 T.F.U.E se observă că legiuitorul a urmărit în principal găsirea unei formule legislative care să nu mai conţină deficienţele vădite a celor anterioare care instituiau o clară diferenţă de tratament în favoarea produselor naţionale - care nu erau supuse sarcinilor fiscale - şi cele importate - care erau supuse acestor sarcini.

Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferenţe de tratament fiscale faţă de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulaţie în România şi produsele naţionale, stabilind faptul că timbrul de mediu se va datora şi pentru produsele naţionale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare [art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. 9/2013], precum şi pentru acele autovehicule pentru care chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obţinut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare [art. 4, alin. (1), lit. d) din O.U.G. 9/2013].

La art. 4 alin. (1) lit. d) din O.U.G. 9/2013 s-a prevăzut că timbrul de mediu se datorează şi cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. 9/2013, timbrul de mediu se datorează:

a)cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

b)la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;

c)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d)cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Reglementarea actuală cuprinsă în O.U.G. 9/2013 privind timbru de mediu nu se află în consonanţă cu dispoziţiile art. 110 T.F.U.E. aşa cum a reţinut CJUE , anume ca acelaşi efect favorizant faţă de produsele naţionale îl prezintă şi dispoziţiile O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu. Reclamantul invocă practica CJE, în cauza Michel Humblot, hotărârea CJE, in cauza Tatu, 2011, hotărârea CJE, in cauza Weigel, 2004.

Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului.

Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este ulterior vândut ca vehicul de ocazie în acelaşi stat membru, valoarea sa de piaţă include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare şi va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa iniţială (Hotărârea Nădasdi şi Nemeth, C-290/05 şi C-333/05, Rec, p. 1-10115, punctul 54).

Prin urmare, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei taxe aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru depăşeşte valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul naţional (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec, p. 1-479, punctul 20, Hotărârea din 20februarie 2001, Gomes Valenţe, C-393/98, Rec, p. 1-1327, punctul 23, precum şi Hotărârea Tulliasiamies şi Siilin, citată anterior, punctul 55).

Astfel, dacă cuantumul taxei de înmatriculare aplicate vehiculelor de ocazie importate depăşeşte valoarea reziduală a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe piaţa naţională, aceasta ar putea avea ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajarea în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) a declarat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul: că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru şi autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în acelaşi stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Având în vedere Constituţia României, art. 11 - „(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern" si art.20 - „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale,, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile" , precum şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România la 20 iunie 1994, respectuos solicit Onoratei Instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţia României, sa dea eficienţă dispoziţiilor Convenţiei şi sa constate încălcarea art. 23,25,28,90 din Tratatul UE, urmând să dispună, pentru motivele expuse anterior, anularea actului administrativ - adresa nr. P57/27.06.2016 şi înmatricularea în România, pentru prima dată, a autoturismului individualizat mai sus, fără plata timbrului de mediu. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .

În drept, invocă art. 1 şi urm din Legea 554/2004, Cod de procedură fiscală, art. 110 / TCUE, art. 16, 148 / Constituţia României, art. 110/ TFUE. Solicită ca probe înscrisuri şi anexează: CI titular reclamantul, plângere prealabilă nr. XXXXX, Decizie nr. 6512/12.03.2015 emisă de AJFP XXXXX, contract de vânzare cumpărare a unui autovehicul uzat din 10.02.2014, traducere din limba germană, carte de identitate autovehicul special XXXXX, adresa XXXXX din XXXXX. După stabilirea primului termen de judecată, la 28.10.2016 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârât Instituţia Prefectului - Judeţul XXXXX prin care solicită respingerea acţiunii formulată de reclamant ca neântemeiată.

Instanţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile în cauza de faţă, constată şi reţine:

Reclamantul XXXXX a dobândit dreptul de proprietate pentru un vehicul folosit, autovehicul special XXXXX, nr. omologare XXXXX cu numărul de identificare XXXXX, număr carte de identitate XXXXX, cumpărat din Austria în anul 2010, data primei înmatriculări 01.01.1997.

Prin decizia privind stabilirea timbrului de mediu pentru autovehicule nr. XXXXX emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice XXXXX s-a stabilit suma de plată în sarcina reclamantului în cuantum de 5 817 lei, în temeiul art. 4 din OUG nr.9/2013. În  baza acestui act normativ statul român  reglementează o taxă fiscală, timbru de mediu, la momentul transcrierii dreptului de proprietate al unui autovehicul în România, autovehicul care anterior acestei date a fost înmatriculat în alt stat membru al UE.

Instanţa reţine ca relevantă cauzei de faţă hotărârea CJUE pronunţată la 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan  prin care s-a  statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că: nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă; se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Prin hotărârea CJUE pronunţată la 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan instanţa europeană a reţinut  că prevederile cuprinse în OUG  nr. 9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule sunt incompatibile cu prevederile art. 110 din TFUE pentru următoarele considerente: ,,26. Art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. El vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 34 și jurisprudența citată).

În acest scop, după cum s a indicat la punctul 21 din prezenta hotărâre, primul paragraf al acestui articol interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.

În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE decât dacă se dovedește că este organizat astfel încât să excludă, în orice situație, posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea din 19 martie 2009, Comisia/Finlanda, C 10/08, punctul 24 și jurisprudența citată).

Astfel, Curtea a statuat deja că, în materie de impozitare a autovehiculelor, această dispoziție a tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele importate (Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C 47/88, Rec., p. I 4509, punctul 9, și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C 387/01, Rec., p. I 4981, punctul 66).

Curtea europeană a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este ulterior vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare și va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, C 290/05 și C 333/05, Rec., p. I 10115, punctul 54).

Există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei taxe aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr un alt stat membru depășește valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C 345/93, Rec., p. I 479, punctul 20, Hotărârea din 20 februarie 2001, Gomes Valente, C 393/98, Rec., p. I 1327, punctul 23, precum și Hotărârea Tulliasiamies și Siilin, citată anterior, punctul 55).

Astfel, dacă cuantumul taxei de înmatriculare aplicată vehiculelor de ocazie importate depășește valoarea reziduală a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe piața națională, aceasta ar putea avea ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.(…)”

 Hotărârea CJUE pronunţată la 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan, desființează cu efect ex tunc prevederile interne cuprinse  în  OUG 9/2013 privind  timbrul de mediu, efectul direct al acestei hotărâri pentru cauza de faţă fiind temei legal al emiterii deciziei de calcul al timbrului de mediu.

În temeiul art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004 şi art. 148 alin. 4 Constituţia României, instanţa constată nejustificat refuzul pârâtului Instituţia Prefectului Judeţului XXXXX – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule  privind înmatricularea acestui autovehicul proprietatea pârâtului, exprimat prin  adresa nr. XXXXX şi va obliga pe pârâtă să înmatriculeze autovehiculul  marca XXXXX tip XXXXX, categoria auto XXXXX, număr omologare XXXXX, număr de identificare XXXXX, proprietatea reclamantului, data primei înmatriculări 01.01.1997, fără plata timbrului de mediu prevăzută de OUG  nr. 9/2013.