Camera preliminară. Lipsa parcurgerii acestei etape procesuale. Consecinţe

Prin sentinţa penală nr.80 din 26.09.2016 a Judecătoriei Săveni, în temeiul art. 335 alin.2 C.penal, cu aplic. art. 375 raportat la art. 396 alin.10 C.proc.penală, i s-a aplicat inculpatului S.N.  pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”,  pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art.83 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 4 luni închisoare, pe o durată de 2 (doi) ani,  care constituie termen de supraveghere, ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art.85 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani la datele fixate de acesta;

 - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea acestuia;

 - să  anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

- să presteze muncă  neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 zile, respectiv activităţi edilitar-gospodăreşti în spaţii publice la Primăria Coţuşca, cu respectarea art. 404 alin. 2 C.proc.penală.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C.penal, privind revocarea amânării aplicării pedepsei în situaţia în care, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile impuse sau săvârşeşte o nouă infracţiune.

În baza art. 274 alin.1 C. proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în care au fost incluse şi cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului s-a arătat că, analizându-se actele dosarului s-a constatat că nu s-a dat curs prevederilor art.345 Cod procedură penală privind procedura în camera preliminară, nu a fost verificată legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către  organele de urmărire penală. În cauză s-a trecut direct la judecata pe fond la data de 26.09.2016, fără a se emite o soluţie în procedura camerei preliminare, în conformitate cu prevederile art.346 alin.1 şi 2 Cod procedură penală.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417, art. 420 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente: 

În dreptul procesual român, camera preliminară se constituie într-o veritabilă fază de judecată şi reprezintă una dintre funcţiile judiciare, respectiv aceea de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată.

Curtea reţine că judecătorul chemat să aplice procedura camerei preliminare exercită atribuţii în domeniul legalităţii, rezolvând chestiuni ce ţin de competenţa şi corecta sesizare a instanţei, de legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele şi de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei în fond.

Legiuitorul a înţeles să confere judecătorului de cameră preliminară un mecanism în vederea efectuării unui control de legalitate a posteriori asupra actului de trimitere în judecată, dar şi cu privire la probele pe care procurorul şi-a fundamentat acuzarea şi a întocmit rechizitoriul, respectiv cu privire la actele efectuate în cursul urmăririi penale.

Prin urmare, procedura camerei preliminare se înfăţişează ca un „filtru de legalitate”, în care competenţele magistratului judecător sunt strict şi limitativ stabilite, iar scopul este acela de a se oferi probelor şi actelor procesuale specifice urmăririi penale un spor de legitimitate şi credibilitate în contextul unui probatoriu solid, în vederea trimiterii în judecată şi, totodată, de a se asigura o protecţie efectivă sporită a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, echitabilitatea procedurii penale.

Cu alte cuvinte, procedura camerei preliminare – faza procesului penal şi funcţie judiciară – poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată şi a activităţii specifice urmăririi penale, fiind chemată a îndeplini, alături de celelalte funcţii judiciare, exigenţa de imparţialitate funcţională, ca o componentă a caracterului echitabil al procedurii.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecăţii dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat el, din oficiu, excepţii şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Din scriptele ataşate cauzei, rezultă că într-adevăr, după comunicarea rechizitoriul și informarea cu privire la posibilitatea de a formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de procedura camerei preliminare nici inculpatul şi nici apărătorul său nu au formulat cereri şi excepţii, iar pe de altă parte, nici magistratul nu a constatat din oficiu că s-ar impune a fi invocate. Mai mult,  atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că inculpatul apelant, după recunoaşterea în întregime a infracţiunilor imputate de către procuror, nu a contestat niciuna din probele testimoniale sau scrise ataşate dosarului şi nici nu a formulat cereri noi de probaţiune, ci a solicitat să fie judecat în procedura simplificată.

De asemenea, Curtea, apreciază că în cauză, în lipsa încheierii de finalizare a camerei preliminare, poate analiza eventuala incidență  dispozițiile art. 280 – 282 C.pr.pen., referitoare la nulități. Practic, încălcarea oricărei dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condițiile prevăzute expres de codul de procedura penală. Nefiind vorba despre vreo nulitate absolută în cauză (aceasta spre deosebire de vechea reglementare, care între dispozițiile a căror încălcare atrăgeau această sancțiune, includea și pe cele referitoare la nelegala sesizare a instanței) Curtea va analiza îndeplinirea condițiilor cerute de art. 282 C.pr.pen., care reglementează nulitățile relative.

Pentru ca un act procesual sau procedural să fie lovit de nulitate, se cer întrunite anumite condiţii:

a) îndeplinirea actului să fi avut loc cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal. Pentru existenţa nulităţii, este necesar fie ca actul procesual sau procedural să se efectueze cu încălcarea condiţiilor impuse de norma de procedură, fie să nu se îndeplinească un act de procedură cerut de lege, adică o omisiune a respectării legii. În această din urmă ipoteză ne regăsim, respectiv lipseşte încheierea de finalizare a procedurii camerei preliminare.

b) încălcarea legii să fi adus o vătămare bunei desfăşurări a cauzei  ori intereselor legale ale participanţilor . Unele dintre dispoziţiile care reglementează  desfăşurarea procesului penal așa cum am arătat, au fost selectate de legiuitor şi înscrise în art. 281 C.pr.pen., încălcarea lor fiind considerată atât de gravă, încât atrage întotdeauna nulitatea actelor efectuate cu nesocotirea lor, cazul nulităţilor absolute  în care vătămarea procesuală este prezumată de lege.

Din această perspectivă trebuie spus că reglementarea regulilor de bază, a principiilor sau a altor cerinţe care asigură organizarea şi desfăşurarea procesului penal, precum parcurgerea etapelor urmăririi penale – continuarea urmăririi penale, extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice etc., modalitatea de finalizare a camerei preliminare nu sunt aflate sub protecţia nulităţii absolute, ci a celei relative, situaţie în care vătămarea procesuală trebuie dovedită de cel care o invocă. Este adevărat că, uneori vătămarea poate rezulta cu evidenţă, chiar din circumstanţele cauzei, însă nu şi în cazul de faţă în care Curtea nu  identifică vătămarea adusă inculpatului, pe care de altfel nici nu o invocă. Poziţia inculpatului de totală şi deplină sinceritate şi chiar de solicitare expresă a soluţionării procesului în procedura simplificată, duce la concluzia că o retrimitere a dosarului la prima instanţă pentru a fi reluată faza camerei preliminare ar echivala cu o tergiversare nepermisă a procesului.

c) Vătămarea procesuală să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Anularea actelor viciate – chiar în prezenţa unei vătămări – nu este justificată decât dacă nu există posibilitatea acoperirii neregularităţii actului şi a păstrării efectelor produse de acesta, pentru a nu conduce la o întârziere inutilă a desfăşurării procesului penal. Anularea unui act pe motiv de nulitate relativă, apare aşadar ca o măsură procesuală extremă şi ultimă de înlăturare a vătămării, această posibilitate fiind lăsată judecătorului în raport de situaţia concretă care este supusă examinării.

Această soluţie se întemeiază şi pe dispoziţiile art. 6 din CEDO reţinând că asistenţa trebuie să aibă un caracter efectiv şi acuzatul are dreptul ca probele incriminatorii să fie administrate în prezenţa inculpatului sau măcar a apărătorului acestuia. Pentru a cerceta dacă procedura considerată în ansamblul său a îmbrăcat un caracter echitabil, s-a statuat că respectarea drepturilor apărării impune să se acorde la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a interoga autorul depoziţiei respective . (cauza Kostovski contra Olanda, 1989)

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea a constatat că în speţă nu se impune retrimiterea dosarului la  prima instanță pentru reluarea judecăţii în faza camerei preliminarii, în speţă neîncălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Domenii speta

Spete similare