Anularea acţiunii ca netimbrate, în contextul în care taxa judiciară de timbru datorată a fost eşalonată prin încheiere care constituie titlu executoriu.

Decizie 189 din 14.03.2017


Art. 44 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 prevede că, în cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite.

În condiţiile în care s-a emis  titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, apare ca nejustificată anularea  acţiunii ca netimbrată de către instanţa de judecată.

Prin aplicarea sancţiunii anulării i se îngrădeşte părţii accesul liber la justiţie garantat prin prevederile art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din CEDO.

La data de 13.04.2016, reclamantele SCGISRLC şi SCE- ISRLC au chemat în judecată pe pârâta SCVCSRLMM, solicitând instanţei să constate nulitatea contractului de închiriere nr. 42/15.01.2015 .

Prin Încheierea de şedinţă din data de 19.05.2016, instanţa a admis în parte cererea de acordare a facilităţilor la plata taxelor de timbru formulată de reclamante şi-a dispus amânarea plăţii taxei judiciare de timbru în cuantum de 5605 lei la data de 13.10.2016, dispunând comunicarea încheierii organelor de executare ale unităţii administrativ teritoriale Craiova, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată .

La data de 08.11.2016, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a pronunţat sentinţa nr. 398 prin care a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamantele SCGISRL şi SCE - ISRL, dispunând comunicarea sentinţei organelor de executare.

S-a aplicat sancţiunea prevăzută de art.36 din OUG nr. 80/2013, întrucât reclamantele nu au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru a cărei plată a fost amânată la data de 13.10.2016 şi  potrivit art. 33 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele SCGISRL şi SCE-ISRL, care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei în sensul ca instanţa să revină asupra dispoziţiei privind comunicarea sentinţei organelor de executare .

S-a arătat că a fost anulată acţiunea ca netimbrată, astfel că nu mai există scopul executării taxei judiciare de timbru, pentru că în caz contrar ar fi o dublă sancţiune: executare silită şi anularea cererii ca netimbrată .

Instanţa de fond, în mod eronat şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 36 din OUG 80/2013 care face referire la suplimentarea taxei judiciare de timbru şi soluţionarea în limitele taxei judiciare achitate în  mod legal. 

Ca temei de drept, reclamantele au invocat prevederile art. 466 şi următoarele,  dar şi art. 197 din C.pr. civ .

Analizând actele şi lucrările dosarului, în  raport de motivele invocate în cauză, Curtea a constatat că apelul este fondat .

Taxele judiciare de timbru, în cea mai simplă accepţiune, reprezintă plata efectuată de către orice persoană fizică sau juridică, interesată în rezolvarea pe calea justiţiei a problemelor de natură juridică, plată făcută statului pentru serviciile prestate prin intermediul instanţelor de judecată .

Taxele judiciare se stabilesc diferenţiat, în funcţie de posibilitatea de a evalua sau nu obiectul cererilor şi acţiunilor în bani.

Orice justiţiabil, persoană fizică sau juridică interesată într-un act de justiţie, care apelează la serviciile de justiţie prin intermediul instanţelor de judecată, datorează taxa judiciară de timbru.

Există situaţii prevăzute de OUG 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, când persoana fizică poate benefica de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxei judiciare de timbru .

În cazul persoanelor juridice, chiar OUG 80/2013 , statuează că reducerile, eşalonările sau amânările pentru plata taxei judiciare de timbru se acordă în cazurile prevăzute de art.42 alin.2 şi 3 .

Potrivit art. 43 alin. 4 din OUG 80/2013, împotriva încheierii ( prin care s-a soluţionat cererea privind acordarea facilităţilor la plata taxei de timbru), părţile interesate pot formula cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă ( alt complet) în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

Art. 44 alin. 3 prevede că, în cazul eşalonării sau amânării, instanţa transmite hotărârea de încuviinţare, care constituie titlu executoriu organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligaţiei de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părţii din taxa datorată, la termenele stabilite .

Cum împotriva încheierii din 19.05.2016, nu s-a exercitat calea de atac prevăzută de lege, respectiv reexaminare, această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat şi constituie titlu executoriu, astfel încât  motivele de apel vizând revenirea asupra dispoziţiei privind comunicarea sentinţei organelor de executare nu poate fi analizată de instanţa de apel.

Cât priveşte motivele de apel referitoare la greşita anulare a cererii, Curtea a reţinut că acestea sunt întemeiate.

Principiul disponibilităţii, reglementat prin dispoziţiile art. 9 din Noul Cod de pr. civilă, obligă instanţa să statueze asupra celor solicitate de părţile din  proces, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile şi apărările formulate în condiţiile legii .

Nu constituie însă o derogare de la principiul disponibilităţii dreptul instanţei de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau în cazul exercitării unei căi de atac, întrucât  instanţa nu procedează la schimbarea obiectului sau  cauzei juridice a acţiunii.

În acest context, apelantele au susţinut că în cazul lor ar exista o dublă sancţiune, pe de o parte s-a emis un titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, iar pe de altă parte, acţiunea a fost anulată ca netimbrată de către instanţa de judecată, deşi statul nu a suferit nici un prejudiciu.

În cauza Weissman şi alţii c. României, CEDO a apreciat că o limitare a accesului la justiţie este conformă dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, numai dacă tinde către un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat .

Or, prin aplicarea unei duble sancţiuni a dispărut acest raport rezonabil de proporţionalitate, ceea ce semnifică faptul că apelantelor li s-a îngrădit accesul liber la justiţie, garantat prin prevederile art. 21 din Constituţia României .

Faţă de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art.480 alin. 3 teza I din Noul Cod de pr. civilă, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza pentru judecata pe fond, stabilind termen la data de 25.04.2017.