Desfacerea contractului de muncă. Răspundere patrimonială.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj, cu sediul în municipiul Targu-Jiu, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu, nr.3, judeţul Gorj, şi de către apelantul pârât V.V., cu domiciliul în …, împotriva sentinţei civile nr…., pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr….,  având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns consilier juridic Andonie Ion pentru apelanta reclamantă R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj, şi avocat Cîrstea Ana-Maria pentru apelantul pârât V.V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că apelul declarat de apelanta reclamantă este declarat şi motivat în termenul legal, spre analiză apelul declarat de apelantul pârât.

Avocat Cîrstea Ana-Maria pentru apelantul pârât V.V., depune delegaţia avocaţială, chitanţa privind onorariul de avocat şi concluzii scrise.

Consilier juridic Andonie Ion pentru apelanta reclamantă R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj, depune împuternicire.

Faţă de circumstanţele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunţarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 şi 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească şi, acordă cuvântul asupra apelurilor.

Avocat Cîrstea Ana-Maria pentru apelantul pârât V.V., solicită admiterea apelului formulat pentru motivele arătate în cererea de apel, precizând că actul de control 3/15/2013, a fost un act prin care s-a stabilit un prejudiciu cu încălcarea condiţiilor de lege privind efectuarea acestuia, respectiv art.4 şi art.5 privind obligativitatea participării unui membru major al familiei în cazul în care pădurarul este titular, mai mult în cuprinsul acestuia se menţionează că este internat. Un alt motiv învederat a fost faptul că, controlul efectuat prin care s-a încheiat actul nr.3/15/2013 a fost făcut foarte târziu faţă de momentul la care angajatorul avea cunoştinţă că pădurarul era internat în spital, totodată s-a mai învederat şi faptul că apelantul pârât a primit în pază un lot dublu faţă de limita prevăzută de lege.

Curtea, pune în discuţie excepţia tardivităţii apelului declarat de apelantul pârât V.V.

Avocat Cîrstea Ana-Maria pentru apelantul pârât V.V., arată că termenul de îndeplinire a obligaţiilor era 18.06.2016, iar 19 a fost duminica, urma ziua de luni dar a fost liber prin lege fiind Rusaliile, astfel consideră că este declarat şi motivat în termenul legal.

Consilier juridic Andonie Ion pentru apelanta reclamantă R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj, solicită admiterea excepţiei şi respingerea apelului ca tardiv formulat, totodată pe apelul formulat solicită admiterea apelului schimbarea în parte a sentinţei în sensul de a se admite acţiunea şi obligarea apelantului pârât la plata sumei de 123515,83 lei cu titlu de despăgubiri civile, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a omologat greşit Raportul de expertiză dispus în cauză având în vedere că lipsa de masă lemnoasă reiese clar din cele două acte de control. Mai arată că la efectuarea expertizei, expertul a redus cioatele cu una sau două categorii de diametre având în vedere că acest procedeu nu este reglementat de legislaţia în vigoare, de asemenea arată că trebuia să fie inclusă şi taxa pe valoare adăugată, nesolicitând cheltuieli de judecată.

 Pe apelul formulat de apelantul pârât V.V., solicită respingerea apelului, susţinând că în ceea ce priveşte actul de control, arată că nu este lovit de nulitate, mai mult precizează că au încercat să aducă la cunoştinţă familiei şi pârâtului despre efectuarea actului de control dar a refuzat să primească neavând o confirmare de primire, tocmai acest lucru a dus ca instanţa de fond să dispună efectuarea unei expertize.

 Avocat Cîrstea Ana-Maria pentru apelantul pârât V.V., pe apelul declarat de apelanta reclamantă R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj, solicită respingerea, fiind lacunar formulat precizând că se susţine lipsa unui volum de masă lemnoasă având valoarea de 123515,83 lei, care duce la concluzia că apelantul se face vinovat de această lipsă, astfel consideră că instanţa de fond când a dispus efectuarea unei expertize nu a dispus doar pentru a considera actul de control nu este legal ci a considerat că este legal. Precizează că expertul aduce la cunoştinţă instanţei că efectuarea acestei expertize a avut loc la  un interval mai lung de timp faţă de momentul constatării prejudiciului.

CURTEA

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 992/21.04.2016 Tribunalul Gorj a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj, cu sediul în municipiul Targu-Jiu, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu, nr.3, judeţul Gorj, cod fiscal R 1590120, J18/237/2002, împotriva pârâtului V.V., , cu domiciliul în …. a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 34.359,25 lei, reprezentând despăgubiri-contravaloare masă lemnoasă lipsă, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 03.07.2014 şi până la data plăţii efective.

A admis în parte cererile părţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, pentru suma de 500 lei fiecare  şi a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul V.V. a fost  angajat al Direcţiei Silvice Gorj,  în funcţia de pădurar la Ocolul Silvic Târgu-Cărbuneşti, până la data de 08.04.2014, când raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor, conform deciziei nr.76/08.04.2014.

 Cu ocazia controalelor efectuate în cadrul Ocolului Silvic Târgu-Cărbuneşti – Cantonul nr.15 Pojogeni, în  perioada 11.10.2012-18.10.2012, respectiv perioada 19.09.2013-05.11.2013, au fost întocmite:

-actul de control nr.3/15/2012, prin care s-a constatat lipsa nejustificată a unui volum de masă lemnoasă de 27,30 m.c., în valoare de 5.791 lei(cu T.V.A.), urmare a tăierilor nelegale de arbori(fila 79 din dosar);

-actul de control nr.3/15/2013(fila 7), prin care s-a constatat existenţa unei pagube în valoare totală de 120.542,95 lei(cu T.V.A.), din care: 109.531,05 lei contravaloare arbori tăiaţi nelegal; 4.312,8 lei – contravaloare puieţi tăiaţi nelegal; 6.691,1 lei - contravaloare masă lemnoasă lipsă, aflată în stoc.

Reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciul cauzat ca urmare neîndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, prin obligarea la plata sumei 123.515,83 lei, constând în prejudiciul constatat prin actul de control nr.3/15/2013 şi o parte din prejudiciul constatat prin actul de control nr.2/15/2012(2.972,88 lei), rămas nerecuperat.

Potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.85/2006, personalul cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, constatate şi evaluate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

În capitolul III  din titlul XI din Codul muncii, art.254-art.259, este reglementată răspunderea patrimonială a salariatului faţă de angajator.

Potrivit dispoziţiilor art.254 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului, din vina şi în legătură cu munca lor.

Din analiza prevederilor art.254 alin. (1) Codul muncii a rezultat că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: existenţa unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existenţa unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.

În ceea ce priveşte angajarea răspunderii patrimoniale a angajaţilor cu atribuţii de pază a pădurilor, pentru pagubele produse vegetaţiei forestiere aflate în paza lor, se prezumă culpa acestora prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de pază.

Aceasta a rezultat din dispoziţiile art.6 alin.2 din O.U.G. nr.85/2006, ce prevede că, în anumite situaţii, posibilitatea limitării răspunderii patrimoniale a persoanelor cu atribuţii de pază a pădurilor, dacă fac dovada că şi-au îndeplinit cu responsabilitate şi cu bună-credinţă obligaţiile de serviciu şi au luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor. 

Totodată, prin excepţie de la regula cu caracter general instituită de art.272 Codul muncii, conform căreia angajatorului îi revine sarcina probei, Legea specială nr.22/1969 instituie la art.25 o prezumţie relativă de culpă în sarcina gestionarului de fapt sau de drept, în cazul în care s-a stabilit existenţa unor lipsuri în gestiune, motiv pentru care acestuia îi revine obligaţia de a răsturna prezumţia de culpă, făcând dovada contrară a inexistenţei lipsurilor sau a unor cauze obiective care exclud culpa sa.

Pădurarul  este cel care trebuie să facă dovada că şi-a îndeplinit  obligaţiile de serviciu şi a luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor, şi, chiar în această situaţie  nu va fi exonerat de răspundere, ci, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, va beneficia de limitarea răspunderii patrimoniale.

Potrivit fişei postului, pârâtul avea în gestiune Cantonul nr.15 Pojogeni din cadrul Ocolului Silvic Târgu-Cărbuneşti şi răspundea patrimonial, potrivit prevederilor legale,  pentru arborii, puieţii, lăstarii tăiaţi ilegal, scoşi din pământ, distruşi sau degradaţi, sustraşi ori aflaţi  pe teren, nejustificaţi prin procese verbale de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor, precum şi pentru orice pagubă adusă patrimoniului aflat în gestiune.

În fişa postului se prevede că pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care-şi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are obligaţia de a apăra integritatea fondului forestier  împotriva sustragerilor de lemn, degradării arborilor, puieţilor, lăstarilor, precum si a oricăror alte fapte ilegale, de a executa paza si a stabili pagubele produse în raza cantonului prin tăiere, scoatere din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor si lăstarilor si identificarea autorilor acestor fapte.

Referitor la prejudiciul din actul de control nr.2/15/2012, lipsa în gestiune s-a constatat  în urma controlului efectuat în prezenţa pârâtului, care a semnat actul de control fără a avea obiecţiuni şi, totodată, a semnat angajamentul de plată din data de 18.10.2012 (fila 4) prin care a recunoscut că este răspunzător pentru prejudiciul constatat, fiind de acord cu recuperarea prejudiciului  prin reţineri lunare din salariu.

Prin urmare, au fost îndeplinite condiţiile pentru ca pârâtul să răspundă patrimonial pentru paguba constatată prin actul de control nr.2/15/2012, ce nu a fost reparată.

Cum prejudiciul a fost recuperat parţial, în urma reţinerilor efectuate lunar din salariul pârâtului, în cuantum total de 2.818,29, pârâtul a urmat a răspunde pentru diferenţa de prejudiciu.

În suma imputată prin actul de control nr.3/15/2012 a fost inclusă în mod eronat şi taxa pe valoare adăugată(T.V.A.), în valoare de 1.389,84 lei, ce urmează a fi scăzută din suma de 5.791 lei(valoarea totală a pagubei reţinută prin actul de control), astfel încât contravaloarea masei lemnoasă lipsă din actul de control nr.3/15/2012,  este de 4.401,16 lei.

Instanţa a considerat că nu trebuia inclusă taxa pe valoarea adăugată în valoarea prejudiciului, având în vedere prevederile art. 6 alin.1 din O.U.G nr. 85/2006, conform cărora personalul cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, constatate şi evaluate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ce nu prevede calcularea prejudiciului cu T.V.A inclus.

Pe de altă parte, salariatul răspunde patrimonial pentru prejudiciul efectiv produs angajatorului, iar, în condiţiile în care pentru suma constatată ca prejudiciu nu se plăteşte taxa pe valoarea adăugată către stat, nu există un prejudiciu constând în valoarea acestei taxe pe care salariatul ar trebui să-l repare.

Deci, valoarea pagubei trebuia calculată fără T.V.A., astfel că, faţă de suma deja recuperată(2.818,29 lei), pârâtul mai datorează suma de 1.582,87 lei.

Cât priveşte prejudiciul constatat prin actul de control nr.3/15/2013, instanţa a reţinut următoarele:

În conformitate cu art.4 alin.1 din Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin  H.G. nr. 1076/23.09.2009:

,,(1)Predarea-primirea cantonului silvic se face pe bază de control de fond, de către şeful ocolului silvic sau împuternicitul acestuia, în urma căruia se încheie procesul-verbal de predare-primire a cantonului, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1,,.

La art. 5 alin.1 din regulament se prevede că:

,,(1) În situaţii deosebite, când din motive întemeiate pădurarul care predă nu poate participa la controlul de fond pentru predarea-primirea cantonului şi la întocmirea procesului-verbal, la control participă, pe lângă personalul prevăzut la art. 4, 2 pădurari de la cantoanele învecinate, precum şi un membru major al familiei pădurarului titular de canton, înştiinţat în scris, în timp util, despre acţiunea de predare-primire a cantonului silvic.

(2) Neparticiparea sau refuzul titularului de canton/membrului major al familiei de a participa la predarea-primirea cantonului se va consemna în procesul-verbal şi nu va determina împiedicarea acţiunii de predare-primire a cantonului respectiv. În această situaţie la controlul de fond va participa şi un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură,,.

Actul de control nr.3/15/2013 a fost întocmit în urma controlului de fond efectuat în perioada 19.09.2013-05.11.2013, pentru predarea cantonului aflat în gestiunea pârâtului.

La data efectuării controlului pârâtul era internat în spital, fapt cunoscut de pârâtă, având în vedere că în actul de control, la rubrica ,,Semnătura celui controlat,, se face menţiunea ,,internat în spital,,.

Întrucât pârâtul se afla în imposibilitatea de a participa la efectuarea controlului pentru predarea-primirea cantonului, în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din Regulamentul de pază a fondului forestier reclamanta avea obligaţia de a înştiinţa în scris, în timp util, un membru major al familiei pădurarului, despre acţiunea de predare-primire a cantonului silvic, pentru a asigura participarea acestuia la efectuarea controlului, însă reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

Contrar susţinerilor reclamantei, probele administrate în cauză nu fac dovada respectării prevederilor legale mai sus enunţate.

Reclamanta a emis adresa nr.6992/11.10.2013(fila 191 din dosar), prin care solicita pârâtului prezenţa unui membru major al familiei acestuia în vederea participării la predarea-primirea cantonului silvic, însă nu există nicio dovadă că adresa a fost comunicată  pârâtului şi că acesta ar fi  refuzat să trimită un membru major din familie pentru a participa la efectuarea controlului.

Prin nota scrisă, datata 11.10.2013, întocmită şi semnată de şeful de district, acesta a menţionat că pârâtul a primit adresa, dar a refuzat să dea un răspuns(fila 192 din dosar), însă este vorba de o simplă afirmaţie a unui angajat al reclamantei, astfel că acest înscris nu face dovada împrejurării că adresa a fost înmânată pârâtului. Totodată, nota nu are data înregistrării la unitate şi nici o altă dată certă, care sa fie opozabilă pârâtului, deci nu se poate stabili data când a fost întocmită.

Nu a existat aşadar niciun document semnat de pârât din care să rezulte că a primit personal adresa sau că aceasta i-a fost comunicată prin poştă, serviciu de curierat, fax sau printr-un alt mijloc ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

Mai mult decât atât, potrivit legii, se impunea înştiinţarea scrisă a unui membru major al familiei pădurarului, şi nu a pădurarului.

Prin urmare, în condiţiile neluării de către unitatea silvică a măsurilor prevăzute de art.5 din Regulamentul de pază a fondului forestier, anexă la H.G. nr.1076/2009, actul de control nr.3/15/2013 nu poate face dovada existenţei şi întinderii prejudiciului stabilit prin acesta decât prin coroborare cu alte probe care dovedesc producerea pagubei în gestiunea pârâtului.

În urma expertizei în specialitatea silvicultură s-au identificat 630 de cioate ale arborilor tăiaţi ilegal, identificaţi şi în urma controlului efectuat de reclamantă, cu un volum de masa lemnoasă de 153,937 m.c.(raportul de expertiza - filele 67-68, suplimentul la raportul de expertiza - fila 136).

Valoarea masei lemnoase, fără limitarea răspunderii patrimoniale, cu dublarea valorii cioatelor din grupa I funcţională, a fost calculată de expert la suma de 27.685,06 lei, fără T.V.A.(suplimentul la raportul de expertiza - filele 207-208, raportul de expertiză – fila 68 ).

Contrar opiniei expertului, se impune dublarea valorii cioatelor identificate în urma expertizei, ce făceau parte din parcelele cuprinse în amenajamentul silvic în grupa I funcţională.

Conform art.105 alin.2 din Legea nr.46/2008: ,,Valoarea prejudiciului din pădurile încadrate in amenajamentul silvic in grupa I funcţionala, din perdelele forestiere de protecţie si din jnepenişuri se stabileşte prin multiplicarea de doua  ori  a valorii obţinute potrivit legii,,.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale a rezultat că multiplicarea de două ori a valorii prejudiciului se făcea în 3 situaţii: a) în cazul pădurilor care fac parte din grupa I funcţională, încadrate în aceasta categorie prin amenajamentul silvic;  b) în cazul perdelelor de protecţie;  c) în cazul jnepenişurilor. Deci valoarea prejudiciului se multiplică nu doar în cazul perdelelor de protecţie şi a jnepenişurilor, ci şi în cazul pădurilor încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcţională.

În speţă au fost identificate cioate nejustificate în parcele cuprinse prin  amenajamentul silvic în grupa I funcţională, după cum a constatat chiar expertul (fila 186- pct.1 din suplimentul la raportul de expertiza), astfel că se impunea dublarea valorii prejudiciului cu privire la acestea.

În concluzie, pârâtul este răspunzător pentru prejudiciul provenit din tăieri ilegale de arbori, în valoare de 27.685,06 lei, fără T.V.A. Pentru considerente identice cu cele reţinute  în cazul actului de control  nr.3/15/2012 nu se justifică includerea T.V.A. în suma reţinută ca prejudiciu.

În ceea ce priveşte lipsa de masă lemnoasă din partida 200(34 m.c.) şi partida 284(23 m.c.), din notele de inventar  de la filele 99 -108 din dosar, semnate de pârât, a rezultat că acestuia i-a fost predat material lemnos rezultat în urma exploatării parcelelor nr.284 şi nr.200 şi cantitatea de material lemnos predată, iar potrivit fişei postului pârâtul răspunde de orice paguba adusă patrimoniului aflat în gestiunea sa, deci urmează a răspunde patrimonial si pentru lipsa de masă lemnoasă aflată în stoc, în valoare de 5.091,32 lei, fără T.V.A.

Şi în acest caz valoarea pagubei trebuia calculată fără a se include taxa pe valoare adăugată, întrucât pentru suma constatată ca prejudiciu ne se plăteşte T.V.A., astfel ca nu există un prejudiciu constând în valoare T.V.A., care sa fie imputabil pârâtului.

În concluzie, valoarea totală a prejudiciului imputabil pârâtului este de  34.359,25 lei.

Instanţa nu a reţinut incidenţa prevederilor O.U.G. nr.85/2016 privind limitarea răspunderii patrimoniale a pădurarului, având în vedere următoarele:

Conform art.6 alin.2 si 3 din O.U.G. nr.85/2006:

,,(2)Răspunderea persoanelor cu atribuţii de pază a pădurilor, care fac dovada că şi-au îndeplinit cu responsabilitate şi cu bună-credinţă obligaţiile de serviciu şi au luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor, poate fi limitată în următoarele situaţii:

a) din aceeaşi pădure se constată că se distrug/însuşesc ilegal, în mod constant, arbori, puieţi, lăstari sau pomi de Crăciun, după caz;

b) trupurile de pădure care fac obiectul pazei de către aceeaşi persoană sunt dispersate;

c) pădurile au accesibilitate ridicată.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică de persoana juridică angajatoare a persoanei cu atribuţii de pază a pădurilor sau de către şeful ocolului silvic, în cazul în care paza se asigură prin ocoale silvice, cu respectarea metodologiei privind limitarea răspunderii patrimoniale a personalului de pază a pădurilor, elaborată cu consultarea reprezentanţilor proprietarilor de păduri, ai administratorilor de păduri, indiferent de forma de proprietate a acestora. Metodologia se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

De asemenea, potrivit  art.1 alin 1 din Ordinul nr. 769 din 22 noiembrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei privind limitarea răspunderii patrimoniale a personalului de pază a pădurilor emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale:

,,Răspunderea patrimonială a persoanelor cu atribuţii de pază a pădurilor, care fac dovada că şi-au îndeplinit cu diligenţă şi cu bună-credinţă obligaţiile de serviciu şi au luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor, poate fi limitată în situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţii de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, conform prezentei metodologii,,.

La art.2 alin.1 din acelaşi ordin se prevede că persoana juridică angajatoare a personalului cu atribuţii de pază a pădurilor poate limita răspunderea patrimonială, la solicitarea acestuia, în condiţiile art. 1.

Potrivit  art.4 din actul normativ menţionat:

 ,, (1) Personalul care asigură paza pădurii poate solicita limitarea răspunderii patrimoniale dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

 a) aduce la cunoştinţa persoanei juridice - angajator, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, pagubele produse;

 b) deţine condică de serviciu şi are înregistrate pagubele produse în suprafaţa de pădure pe care o are în pază;

 c) şi-a îndeplinit cu diligenţă şi bună-credinţă obligaţiile de serviciu privitoare la paza pădurii în care s-au produs pagubele, aspect care rezultă din documentele întocmite în conformitate cu Regulamentul pentru paza fondului forestier şi cu Planul de pază, aprobate în condiţiile legii, şi au luat măsurile necesare pentru evitarea producerii pagubelor.

(2) Răspunderea patrimonială nu se limitează în cazul în care se constată implicarea personalului cu atribuţii de pază a pădurilor în producerea pagubelor,,.

 Conform prevederilor anterior enunţate, în cazul constatării pagubelor aduse vegetaţiei forestiere, riscul normal al serviciului se ia în considerare prin limitarea răspunderii patrimoniale a angajatului,  cu condiţia să fie îndeplinite cerinţele legale, nefiind o cauză ce exclude răspunderea salariatului, conform art.254 alin.2 din Codul muncii.

 Pentru a putea beneficia de acordarea răspunderii limitate nu este suficient să existe situaţiile menţionate în art.6 alin.2 din O.U.G. nr.85/2006, respectiv sustrageri/distrugeri ilegale,  în mod constant, de arbori,  trupurile de pădure dispersate,  pădurile cu accesibilitate ridicată,  ce se regăsesc şi în cazul cantonului păzit de pârât, după  cum a constatat expertul, ci este necesar să fie respectate şi celelalte condiţii impuse de lege.

Or, în cauză pârâtul nu a făcut dovada că a adus la cunoştinţa angajatorului, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare paguba produsă în suprafaţa de pădure pe care o avea în pază, că a înregistrat paguba în condica de serviciu şi că a luat măsurile necesare pentru evitarea producerii de prejudicii. Prin urmare, pârâtul nu poate beneficia de limitarea răspunderii patrimoniale.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, reţinând că pârâtul nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, fiind întrunite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, s-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 34.359,25 lei, reprezentând despăgubiri-contravaloare masa lemnoasă.

În  baza art.1530 şi art.1531 Cod civil, aplicabile în dreptul muncii în temeiul art.278  alin.1 din Codul muncii, s-a dispus actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei datorate reclamantei, de la data introducerii acţiunii(03.07.2014) şi până la data plăţii efective, pentru repararea prejudiciului cauzat angajatorului ca urmare a deprecierii monedei naţionale prin inflaţie.

Cât priveşte cheltuielile de judecată, în baza art.453 Cod de procedură civilă, faţă de soluţia de admitere în parte a cererii, instanţa a apreciat că sunt întemeiate în parte cererile părţilor privind plata cheltuielilor de judecată (onorariu expert - reclamanta, onorariu avocat - pârât), pentru suma de 500 lei fiecare, ce a fost compensată, în temeiul art.453 alin.3 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj, şi V.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Gorj, în motivarea apelului a arătat că  prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.5455/95/2014 al Tribunalului Gorj, R.N.P. Romsilva – D.S. Gorj a chemat în judecată pe intimatul V.V., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 123.616,83 lei reprezentând contravaloare masă lemnoasă constatată lipsă în gestiunea acestuia.

Sentinţa nr.992/21.04.2016 prin care a fost admisă în parte acţiunea şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 34.359,25 lei este netemeinică şi nefondată, deoarece în cantonul aflat în administrarea lui V.V. s-a constatat lipsa unui volum de masă lemnoasă cu o valoare totală de 123515,83 lei.

Susţine reclamanta că instanţa de fond în mod eronat a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât lipsa de masă lemnoasă menţionată mai sus reiese în mod cert din actele de control existente la dosarul cauzei, acte ce au fost confirmate parţial şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză.

Cu ocazia efectuării expertizei, în mod greşit expertul a redus, cioatele cu una sau două categorii de diametre având în vedere că acest procedeu nu este reglementat de legislaţia în vigoare.

Din actele de control menţionate mai sus rezultă că intimatul V.V.nu a încheiat acte justificative(contravenţii silvice, infracţiuni silvice), pentru volumul de masă lemnoasă tăiat ilegal.

De asemenea, susţine că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că în valoarea prejudiciului nu trebuie inclusă taxa pe valoarea adăugată, având  în vedere că obligativitatea includerii acestuia este dispusă prin Codul fiscal şi nu prin OUG nr.85/2006.

Faţă de cele menţionate mai sus, reclamanta susţine că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art.254 din Codul Muncii pentru întreaga sumă, drept pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei, în sensul de a admite în totalitate acţiunea R.N.P. Romsilva - D.S. Gorj şi a obliga pe intimatul V.V.la plata sumei de 123515,83 lei, reprezentând prejudiciu.

In drept, şi-a întemeiat prezenta pe prevederile art. 466 - 480 din Cod procedură civilă.

Pârâtul V.V., în motivarea apelului său susţine următoarele:

În mod greşit Tribunalul Gorj a admis în parte cererea reclamantei RNP Romsilva Direcţia Silvică Gorj obligându-l la plata sumei de 34.359,25 lei în condiţiile în care, în mod evident a făcut dovada şi reclamanta a recunoscut faptul că nu au fost respectate condiţiile efectuării unui control prevăzute de art. 4 şi art. 5 privind obligativitatea participării unui membru major al familiei în cazul în care pădurarul este titular.

În atare condiţii, actul de control în urma căruia s-a stabilit presupusul prejudiciu este nul de drept, aşa cum în mod legal şi corect orice act îndeplinit cu nerespectarea condiţiilor impuse de lege este nul.

În caz contrar, solicită a i se comunica sancţiunea - pe care reclamanta din prezenta cauză  a primit-o ca urmare a nerespectării acestor obligaţii.

Cele două acte de control la care face referire instanţa sunt: actul de control nr.2/15/2012 (valoare imputabilă 5.791,00 lei), sumă pe care a fost de acord să o achite şi din care până la momentul accidentului vascular pe care l-a suferit a achitat suma de 2.818,29 lei şi actul de control nr.3/15/2013 în urma căruia s-a constatat un prejudiciu în cuantum de 120.542,95 lei reprezentând lipsă masa lemnoasa.

Arată de asemenea pârâtul că, aşa cum se poate observa din menţiunile reţinute în actul de control nr.3/15/2013 la data efectuării controlului, era internat în spital, fapt cunoscut de conducerea Romsilva întrucât la rubrica „Semnătura celui controlat" cel care a întocmit actul face menţiunea „internat în spital".

Consideră în aceste condiţii că efectuarea controlului în lipsa sa a făcut ca cele reţinute în actul de control 3/15/2013 să nu fie conforme cu realitatea.

La această concluzie a ajuns şi expertul numit în cauză de către instanţa judecătorească, expert care reţine în raportul de expertiză la pag.2 faptul că "la preluarea cantonului de la pârât şi la predarea la cei şapte pădurari vecini, nu s-a efectuat cu responsabilitate, în conformitate cu prevederile Regulamentului de pază şi a Hotărârii nr.1076/23.09.2009". Nu s-au respectat de către reprezentanţii reclamantei nici prevederile art. 4 şi art.5 privind obligativitatea participării unui membru major al familiei în cazul în care pădurarul este titular.

Cu ocazia efectuării controlului, comisia de inspecţie nu a efectuat cu responsabilitate această inspecţie anulând împreună cu cei şapte pădurari cioatele la care au considerat că nu se observă marcă.

Apelantul pârât solicită  să se observe faptul că prejudiciul a fost constatat prin două acte de control efectuate de Romsilva la un interval de un an de zile, iar diferenţa între primul control efectuat si cel de-al doilea este exagerat de mare.

Mai mult decât atât, pentru a putea promova o astfel de acţiune, reclamanta trebuia să dovedească existenţa prejudiciului, a faptei ilicite a sa în calitate de salariat, a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei sale, condiţii care trebuie întrunite cumulativ pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială. Ori, prezenta acţiune a fost formulată la mai bine de un an de zile de la data efectuării inspecţiei, fapt ce a făcut ca însemnările - mărcile aplicate să dispară sub influenţa factorilor de mediu. Se pare că se încearcă recuperarea unui prejudiciu la nivelul Ocolului Silvic Tg.Cărbuneşti doar de la pârâtul din prezenta cauză, aşa cum s-a încercat şi în alte situaţii similare (dosar nr.819/95/2013 Tribunalul Gorj), când controalele efectuate nu au respectat dispoziţiile legii şi când promovarea unei acţiunii în răspundere patrimonială a fost formulată la un interval suficient de mare ca probele existente în teren să fie distruse de diverşi factori.

Solicită instanţei de judecată ca, la pronunţarea unei hotărâri în prezenta cauză, să aibă în vedere că susţinerile sale în ceea ce priveşte faptul că acţiunea intimatei reclamantei nu este întemeiată sunt confirmate chiar de către expertul tehnic, al cărui profesionalism este atacat, în termeni duri de către conducerea Direcţiei Silvice Gorj prin precizările înregistrate sub nr.3829/12.05.2015 şi depuse la dosar. Din răspunsul la obiecţiuni se desprinde, în mod indubitabil ideea că „ predare-primirea unui trebuie contestată în maxim 2-3 luni de zile de la data efectuării controlului (inspecţiei) pentru a putea fi observate numărul de ordine de pe cioatele anulate şi numărul de marcă bine imprimat”.

De altfel, în nota înserată la finalul răspunsului la obiecţiuni, expertul precizează faptul că la controlul de fond efectuat în perioada 25.04.2013 - 08.05.2013 au fost anulate un număr de 19 cioate cu un volum nejustificat de 5,164 mc şi o valoare a prejudiciului de 772,73 lei. Astfel că, însuşi expertul nu poate înţelege cum la un interval de 6 luni, respectiv în noiembrie 2013 cu ocazia inspecţiei au fost anulate 1967 de cioate.

Un alt aspect pe care solicită instanţei să-1 reţină este şi cel privind categoria de păduri, despre care expertul arată faptul că "perdelele forestiere de protecţie şi jnepenişurile nu sunt în administraţia Ocolului Silvic Tg.Cărbuneşti, ca valoarea pagubelor să fie multiplicată de maniera făcută de către reprezentanţii reclamantei cu ocazia controlului de fond în Cantonul nr.15 Pojogeni,,

Apelantul învederează de asemenea şi faptul că suprafaţa cantonului dată în pază pârâtului V.V.era de 721,40 ha iar limita prevăzută de lese este de 350-400 ha, iar distanţa între trupurile de pădure este de aproximativ 25 km, măsurători efectuate de către expert şi reţinute de acesta în raportul de expertiză.

Şi, ca o ironie a sorţii tot ceea ce a fost cândva în administrarea unui singur pădurar a fost redistribuită în grija altor 7.

Este evident faptul că, se încearcă inducerea în eroare a instanţei de judecată prin susţinerile din nota de şedinţă depusă la termenul din data de 04.02.2016 de către reclamanta RNP Romsilva - Direcţia Silvică Gorj în ceea ce priveşte faptul că i-a fost înmânată pârâtului Adresa nr.6992/11.30.2013 la spitalul Tg.Cărbuneşti unde acesta era internat. Ceea ce dovedeşte că se încearcă să se disculpe faţă de modul în care a fost încheiat actul de control contestat şi modul abuziv în care s-a desfăşurat controlul.

Solicită de asemenea apelantul ca la judecarea prezentului apel să se ţină cont şi de numeroasele obiecţiuni la raportul de expertiză dispus în cauză, întrucât Onorata Instanţă nu înţelegea explicaţiile date de expert.

Un alt motiv de apel pe care înţelege să-1 invoce este şi cel dat de faptul că suma reţinută de instanţa de fond ca şi obligaţie de plată în sarcina apelantului - pârât nu a regăsit-o în nici unul din înscrisurile sau calculele determinate de expert prin raportul de expertiză şi prin răspunsul la obiecţiuni. Consideră că în mod greşit instanţa a admis, chiar şi în parte cererea reclamantei, în condiţiile în care este evident şi recunoscut faptul că actul de control 3/15/2013 este nul de drept.

Aşa cum a susţinut şi cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc pe fondul cauzei, de la data internării în spital a apelantului - pârât şi până la efectuarea controlului, deşi anunţată de existenţa unei grave probleme medicale a apelantului - intimata reclamantă nu a luat măsuri urgente de asigurarea a pazei cantonului dat în grija sa.

În tot acest timp, paguba putea fi imputată neglijenţei de care a dat dovadă intimata reclamantă şi nu apelantului, care tot pe fondul unui efort exagerat de mare a ajuns în spital cu accident vascular cerebral.

Singura greşeală pe care a făcut-o a fost că nu s-a îndreptat împotriva angajatorului pentru trauma suferită din cauza efortului depus în exercitarea atribuţiilor de serviciu, întrucât suprafaţa de pădure dată în pază depăşea cu mult suprafaţa ce trebuia atribuia unui pădurar - 721,40 ha iar limita prevăzută de lege este de 350-400 ha. Din tot materialul probator se poate observa că munca prestată de mine este distribuită astăzi unui număr de 7 pădurari.

Faţă de cele arătate solicită admiterea prezentului apel, respingerea acţiunii promovate de RNP Romsilva Direcţia Silvică Gorj şi obligarea intimate-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu avocat.

Apelurile sunt nefondate şi vor fi analizate împreună prin considerentele ce urmează:

Hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu interpretarea li aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, fără a fi susceptibilă de casare sau schimbare prin prisma dispoziţiilor art.478-480 şi următoarele Cod Procedură Civilă.

În speţă, corect a fost reţinută situaţia de fapt, în sensul că pârâtul V.V. a fost  angajat al Direcţiei Silvice Gorj,  în funcţia de pădurar la Ocolul Silvic Târgu-Cărbuneşti, până la data de 08.04.2014, când raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor, conform deciziei nr.76/08.04.2014, iar cu ocazia controalelor efectuate în cadrul Ocolului Silvic Târgu-Cărbuneşti – Cantonul nr.15 Pojogeni, în  perioada 11.10.2012-18.10.2012, respectiv perioada 19.09.2013-05.11.2013, au fost întocmite o serie de acte de control care justificau lipsa a o serie de material lemnos.

Prin urmare, reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru prejudiciul cauzat ca urmare neîndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, prin obligarea la plata sumei 123.515,83 lei, constând în prejudiciul constatat prin actul de control nr.3/15/2013 şi o parte din prejudiciul constatat prin actul de control nr.2/15/2012(2.972,88 lei), rămas nerecuperat.

Dispoziţiile legale incidente în cauză, printre care şi art.6 alin.1 din O.U.G. nr.85/2006, arată că, personalul cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, constatate şi evaluate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

De asemenea, în capitolul III  din titlul XI din Codul muncii, art.254-art.259, este reglementată răspunderea patrimonială a salariatului faţă de angajator, iar potrivit dispoziţiilor art.254 alin.1 din Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului, din vina şi în legătură cu munca lor.

Conform prevederilor art.254 alin. (1) Codul muncii a rezultat că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: existenţa unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existenţa unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.

În ceea ce priveşte angajarea răspunderii patrimoniale a angajaţilor cu atribuţii de pază a pădurilor, pentru pagubele produse vegetaţiei forestiere aflate în paza lor, se prezumă culpa acestora prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de pază.

Făcând aplicarea şi interpretarea corectă a acestor dispoziţii legale, prima instanţă a stabilit în mod corect că,  potrivit fişei postului, pârâtul avea în gestiune Cantonul nr.15 Pojogeni din cadrul Ocolului Silvic Târgu-Cărbuneşti şi răspundea patrimonial  potrivit prevederilor legale,  pentru arborii, puieţii, lăstarii tăiaţi ilegal, scoşi din pământ, distruşi sau degradaţi, sustraşi ori aflaţi  pe teren, nejustificaţi prin procese verbale de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor, precum şi pentru orice pagubă adusă patrimoniului aflat în gestiune.

De asemenea, în fişa postului se prevede că pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care-şi desfăşoară activitatea de pază a cantonului şi are obligaţia de a apăra integritatea fondului forestier  împotriva sustragerilor de lemn, degradării arborilor, puieţilor, lăstarilor, precum si a oricăror alte fapte ilegale, de a executa paza si a stabili pagubele produse în raza cantonului prin tăiere, scoatere din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor si lăstarilor si identificarea autorilor acestor fapte.

În ceea ce priveşte prejudiciul din actul de control nr.2/15/2012, lipsa în gestiune s-a constatat  în urma controlului efectuat în prezenţa pârâtului, care a semnat actul de control fără a avea obiecţiuni şi, totodată, a semnat angajamentul de plată din data de 18.10.2012 (fila 4) prin care a recunoscut că este răspunzător pentru prejudiciul constatat, fiind de acord cu recuperarea prejudiciului  prin reţineri lunare din salariu.

Prin urmare, au fost îndeplinite condiţiile pentru ca pârâtul să răspundă patrimonial pentru paguba constatată prin actul de control nr.2/15/2012, pagubă care nu a fost reparată decât parţial. 

În ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată la valoarea prejudiciului, în mod corect instanţa a considerat că  aceasta nu trebuia inclusă, având în vedere prevederile art. 6 alin.1 din O.U.G nr. 85/2006, conform cărora personalul cu atribuţii de pază a pădurilor răspunde patrimonial pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, constatate şi evaluate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, care nu prevede calcularea prejudiciului cu T.V.A inclus.

Mai mult, salariatul răspunde patrimonial pentru prejudiciul efectiv produs angajatorului, iar, în condiţiile în care pentru suma constatată ca prejudiciu nu se plăteşte taxa pe valoarea adăugată către stat, nu există un prejudiciu constând în valoarea acestei taxe pe care salariatul ar trebui să-l repare, conform aceloraşi dispoziţii legale.

Deci, valoarea pagubei trebuia calculată fără T.V.A., astfel că, faţă de suma deja recuperată(2.818,29 lei), pârâtul urmând să  mai datoreze suma de 1.582,87 lei.

Faptul că apelantul învederează şi faptul că suprafaţa cantonului dată în pază pârâtului V.V.era de 721,40 ha iar limita prevăzută de lege este de 350-400 ha, iar distanţa între trupurile de pădure este de aproximativ 25 km, nu are relevanţă în situaţia în care petentul are încheiat un contract de muncă în anumite condiţii date, condiţii care nu-l exonerează în vreun fel de răspundere.

În speţă s-a făcut dovada  existenţei prejudiciului, a faptei ilicite a pârâtului, în calitatea sa de salariat, a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei sale, condiţii care  întrunite cumulativ pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială.

De asemenea, Actul de control nr.3/15/2013 a fost întocmit în urma controlului de fond efectuat în perioada 19.09.2013-05.11.2013, pentru predarea cantonului aflat în gestiunea pârâtului.

Astfel, corect a fost reţinut că la data efectuării controlului pârâtul era internat în spital, fapt cunoscut de către pârâtă, având în vedere că în actul de control, la rubrica ,,Semnătura celui controlat,, se face menţiunea ,,internat în spital,,.

Mai mult, întrucât pârâtul se afla în imposibilitatea de a participa la efectuarea controlului pentru predarea-primirea cantonului, în conformitate cu prevederile art.5 alin.1 din Regulamentul de pază a fondului forestier reclamanta avea obligaţia de a înştiinţa în scris, în timp util, un membru major al familiei pădurarului, despre acţiunea de predare-primire a cantonului silvic, pentru a asigura participarea acestuia la efectuarea controlului, însă reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, conform probelor  administrate în cauză, care nu fac dovada respectării prevederilor legale mai sus enunţate.

Aceasta în situaţia în care, reclamanta a emis adresa nr.6992/11.10.2013(fila 191 din dosar), prin care solicita pârâtului prezenţa unui membru major al familiei acestuia în vederea participării la predarea-primirea cantonului silvic, însă nu există nici o dovadă că adresa a fost comunicată  pârâtului şi că acesta ar fi  refuzat să trimită un membru major din familie pentru a participa la efectuarea controlului.

Prin urmare, în condiţiile neluării de către unitatea silvică a măsurilor prevăzute de art.5 din Regulamentul de pază a fondului forestier, anexă la H.G. nr.1076/2009, actul de control nr.3/15/2013 nu poate face dovada existenţei şi întinderii prejudiciului stabilit prin acesta decât prin coroborare cu alte probe care dovedesc producerea pagubei în gestiunea pârâtului.

În urma expertizei în specialitatea silvicultură s-au identificat 630 de cioate ale arborilor tăiaţi ilegal, identificaţi şi în urma controlului efectuat de reclamantă, cu un volum de masa lemnoasă de 153,937 m.c,, fiind identificate în speţă, cioate nejustificate în parcele cuprinse prin  amenajamentul silvic în grupa I funcţională, după cum a constatat chiar expertul (fila 186- pct.1 din suplimentul la raportul de expertiza), imounându-se astfel dublarea valorii prejudiciului cu privire la acestea.

În concluzie,corect a fost reţinut că pârâtul este răspunzător pentru prejudiciul provenit din tăieri ilegale de arbori, în valoare de 27.685,06 lei, fără T.V.A. Pentru considerente identice cu cele reţinute  în cazul actului de control  nr.3/15/2012 nu se justifică includerea T.V.A. în suma reţinută ca prejudiciu.

În ceea ce priveşte lipsa de masă lemnoasă din partida 200(34 m.c.) şi partida 284(23 m.c.), instanţa a avut în vedere notele de inventar  de la filele 99 -108 din dosar, semnate de către  pârât, din care  a rezultat  faptul că acestuia i-a fost predat material lemnos rezultat în urma exploatării parcelelor nr.284 şi nr.200 şi cantitatea de material lemnos predată.

De asemenea,  potrivit fişei postului pârâtul răspunde de orice pagubă adusă patrimoniului aflat în gestiunea sa şi, prin urmare, răspunde patrimonial şi pentru lipsa de masă lemnoasă aflată în stoc, în valoare de 5.091,32 lei, fără T.V.A.

Şi în acest caz valoarea pagubei trebuia calculată fără a se include taxa pe valoare adăugată, întrucât pentru suma constatată ca prejudiciu ne se plăteşte T.V.A., astfel ca nu există un prejudiciu constând în valoare T.V.A., care sa fie imputabil pârâtului.

În concluzie, după cum corect s-a reţinut, valoarea totală a prejudiciului imputabil pârâtului este de  34.359,25 lei.

Este esenţială reţinerea primei instanţe, în sensul că, pentru a putea beneficia de acordarea răspunderii limitate nu este suficient să existe situaţiile menţionate în art.6 alin.2 din O.U.G. nr.85/2006, respectiv sustrageri/distrugeri ilegale,  în mod constant, de arbori,  trupurile de pădure dispersate,  pădurile cu accesibilitate ridicată,  ce se regăsesc şi în cazul cantonului păzit de pârât, după  cum a constatat expertul, ci este necesar să fie respectate şi celelalte condiţii impuse de lege.

Or, în cauză pârâtul, după cum s-a şi constatat, nu a făcut dovada că a adus la cunoştinţa angajatorului, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare paguba produsă în suprafaţa de pădure pe care o avea în pază, că a înregistrat paguba în condica de serviciu şi că a luat măsurile necesare pentru evitarea producerii de prejudicii. Prin urmare, pârâtul nu poate beneficia de limitarea răspunderii patrimoniale.

S-a reţinut astfel în mod corect, temeinic şi legal că pârâtul nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, fiind întrunite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, s-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 34.359,25 lei, reprezentând despăgubiri-contravaloare masa lemnoasă.

Prin urmare, având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispoziţiilor art.478-480  Cod Procedură Civilă, Curtea constată că apelurile declarate de apelanta reclamantă R.N.P.  Romsilva – Direcţia Silvică Gorj şi de către apelantul pârât V.V., împotriva sentinţei civile nr.992/21.04.2016, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.5455/95/2014, sunt nefondate şi vor fi respinse în consecinţă.

Domenii speta

Spete similare