Tutelă

Prin cererea inregistrata sub nr. 10634/ 180 / 02.09.2015 la Judecatoria Bacău, reclamanta A  solicitat deschiderea tutelei pentru minorele B şi C, fiicele lui X şi Y, ambii decedaşi şi numirea dumneaei în calitate de tutore al acestor copii.

In motivarea cererii reclamant a aratat în esenţă că la data de 01.03.2010, X tatăl minorelor B şi C a decedat, acestea din urmă rămânând  în grija mamei lor A, că mama celor două minore s-a stins din viaţă în data de 10.11.2014, că în prezent minorele se află în Italia, oraşul Cinisello  Balsamo a declaraţiei cu nr. 2254 dată de mama acestora, farcaş Angelica, că minorele sunt luate în evidenţa Primăriri in oraşul  Cinisello Balsamo, Italia, având locuinţa la domiciliul d-nei M, şi frecventează cursurle scolare ale clasei a V-a, căavând în vedere că minorele nu maiau niciun părinte în viaţă şi că în timpul vieţii acestora nu au numit un tutore, precum faptul că discutând cu celelalte rude au stability ca dumeaei să devină tutore, că în calitate de nepoată primară a taălui minorelor îşi exprimă dorinţa de a deveni tutore al copiilor, că are un venit lunar stabil, este asistent social la Asociaţia “X” din Bucureşti, că a fost foarte apropiată de unchil său V şi de nepoate încă de la naşterea lor, că a avut în permanenţă legătura cu ele, vizitându-le şi având mereu grijă ca acestea să beneficieze de condiţii  bune pentru armonioasa lor dezvoltare fizică,psihicăşi intelectuală, că dela decesul tatălui s-a implicat în creşterea şi educarea minorelor, oferind mamei acestor sprijin moralşi financiar, încercând să suplinească lipsa de afecţiune  d ecare au fost private prin pierderea tatălui, că după decesul mamei a verificat condiţiile de care beneficiază  minorele în Italia unde se află pentru studii şi doreşte să le fie tutore,putând astfel să le ofere stabilotatea şi căldura, afectiunea, dragostea unei familii, că experienţa de părinte dobândită prin creşterea fiului său precumşi experienţa profesioală privind creşterea şi educarea copiilor dobândită la locul de muncă , unde a avut de-a lungul anilor în grijă foarte mulţi copii, constituie unul dinrte motivele pecare care consideră că instnaţa de tutelă ar trebui să aprecieze că este persoana cea mai potrivită pentru a fi numitătutore şi că nu se află în niciunul din cazurile de incompatibilitate cu calitatea de tutore.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 110, 112, 113,. 118, 119 cod civ, art 114 cpc.

In probatiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin cererea precizatoare  ( fl 48 - 49 ) depusă în data de 13.10.2015 reclamanta a adus la cunoştinţa instaţie că reşedinţa minorelor B şi C este în Italia, şi  că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâte pe  V şi Autoritatea Tuelară şi Asistenţă Socială - Pirmăria şi căminoerle vor locui la adresa din B

Pârâta a formulat cerere prin care în principal a soclitat acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării, iar în subsidiar a înţeles să invoce excepţia necompetenţei generale teritoriale a instanţelor din România porivit dispoziţiilor art 8 din Regulamentul  (CE ) din 2201/2003 al Consiliului Europei. (fl 96  - 97 ). pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii. 

 În motivare a arătta în esenţă c este cetăţean italian, că înţelege să invoce excepţia de necompetentă sus amintită având în vedere dispziţile art 1 din Regulamentul  (CE ) din 2201/2003 al Consiliului Europei, că raporat la dispoziţiile art 8 din acelaşi Regulament este stabilită  competenţa de fond în material răspunderii părinteşti, deci impicit în ceea ce priveşte tutela şi / sau curatelel minorilor,ca fiind a instanţei în care minorul îşi are reşeidnţa la momentul în care este investită, că la momentul introducerii acţiunii, respective în data de 02.09.2015 minorele aveau deja stabilită reşedinţa pe teritoriul Italiei, fiind date în plasament familial către dumneaei, că însăşi reclamanta prin cererea de chemare în judecată a arătat că minorele se află în evidenţa Compartimentului de Servicii Sociale şi Eucaţia din cadrul Primăriei localităţii Cinisello Balsamo, că mai mult, a fost începută deja pe teritoriul statului Italian procedura de adopâie a celor doi copii, darea în palsament familial către pârâtă fiind doar o primă fază în procedura de finalizare a adopţiei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 222 coc, Reg. CE ) din 2201/2003

In probatiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri

Pârâta Autoritatea Tuelară şi Asistenţă Socială - Pirmăria mun. nu a formulat întâmpinare.

Prin cererea precizatoare depusă în data de 25.01.2016 ( fl 98 - 99 ) reclaamta a arătat că soclită deschiderera tutelei pentru minorele  B şi C, numirea dumneaei ca şi tutore şi pe cale de conseicnţă înapoierea minorelor în România la adresa dumneaei din B

În motivare a arătat în esenţă că minorele au împlinit vârsta de 12 ani şi se impune înapoierea acestora pentru a se putea aplica dispoziţiile art 119 pct 2 cod civ şi art 11 al 2  la aplicarea art 12 şi 13 din Convenţia de la Haga din 1980.

În data de 22.02.2106 reclamanta a depus note de şedinţă  prin care a arătat în esneţă că minorele  s-au deplasat în Italia în baza declaraţiei date de către mamă în data de 09.10.2014, autentificată sub numărul 2254, că perioada penstru care mama a consimţit la deplasarea copilului  a fost octomrbie 2014 - 31 decembrie 2015, că instanţa română este  competentă să soluţioneze prezenta cauză  din următoarele motive: mama minorelor a deedat în data de 10.11.2014, prin urmare declaraţia aecsteia privind deplasarea copiilor în Italia nu mai produce efecte, a devenit caducă, minorele au cetăţenie română şi reşedinţa obişnuită laultimul domiciliu al mamei, respective in sat A, că trebuie avute în vedere dispoziţiile pct 12 di Regulamentul CE 2001 / 2003,că excepţia schimbării reşedinţei nu se mai aplică deoarece deplasarea în Italia a minorelor este temporară şi periodică, condiţionată de acordul de voinţă al mamei, iar  prin decesul makei a încetat price accord încheiat cu titularul răspunderii părinteşti, că trebuie avute în vedere şi dispozţiile pct 13 din Regulamentul 2201 / 2003, că potrivit acestui text instanţa mai în măsură să judece prezenta cerere este Judecătoria  Bacău, că  este aplicabilă ipoteza art 13 deoarece sintagma numită “înmod excepţional” este în totalitate complinităprin decesul mamei, că având în vedere  că deplasarea copiilor s-a făcut în baza declaraţiei mamei, iar aceasta a decedat, s eimpune înapoierea  minorelor, conform art 11 din Regulamentul 2201/2003.

La termenul din 22 februarie 2016 instanţa a pus I discuţie excepţiile necompetenţei generale a instanţelor române.

Aupra excepţiei de faţă instnaţa reţine următoarele:

În data de 20 ianuarie 2004 s-au născut minorele D şi C, având ca părinţi pe A şi B. În data de 25.02.2010 a decedat Farcaş Anton, iar în data de 10.11.2014 a decedat A

Prin cererea precizatoare  depusă de reclamantă în data de 13.10.2015 ( fl 48 - 49 )  a menţionat că reşedinţa minorelor C şi D este în Italia,

Ca atare, fiind un litigiu cu elemente de extraneitate, instanţa urmează a se verifica  cu prioritate dacă sunt competente instanţele române să soluţioneze litigiul în raport de dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, incidente în cauză

Potrivit art 1 din Regulament Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura instanţei, materiilor civile privind:

(a)divorţul, separarea de corp şi anularea căsătoriei;

(b)atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti.

Art 2 al Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 stabileşte că Materiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) cuprind în special:

(a)încredinţarea şi dreptul de vizită;

(b)tutela, curatela şi instituţiile similare;

Totodată  potrivit  art 8 al 1 din Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 Instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată. Excepţiile de la această regulă sunt expres prevăzute de art.9, 10, 12 şi 13.

Verificând în acord cu textele sus amintite reşedinţa obişnuită a minorelor, în raprot de care este stabilită competenţa unuia sau altuia dintre Stalele Membre, instanţa reţine următoarele:

Potrivit certificatului de domiciliu  emis de Primăria Cinisello Balsamo în data de 13.02.2016( fl 216 ) minora C locuieşte în Ciniselo Balsamo, , fiind înregistrată cu dosar emigrare. Certficatul de domiciliu  emis de Primăria Cinisello Balsamo în data de 13.02.2016 ( fl 216 verso) atestă la rândul său faptul că minora D locuieşte în localitatea sus amintită, , fiind înregistrată cu dosar emigrare.

Prin  hotărârea pronunţată în data de 20.02.2013 de către Tribunalul Civil şi Penal din Monza - Birou Judecător tutelar, tutela nr. 427/2013, s-a decretat ca tutela minorei C să fie încredinţată Primăriei din Cinisello Balsamo ( fl 214 ).

Prin  hotărârea pronunţată în data de 19.02.2013 de către Tribunalul Civil şi Penal din Monza -Birou Judecător tutelar, tutela nr. 192/2013, s-a decretat ca tutela minorei D să fie încredinţată primăriei din Cinisello Balsamo ( fl 214 verso ).

Primăria din Cinisello Balsamo - Sector Servicii Sociale şi Educative, care a primit tutela minorelor  conform sentinţelor  Tribunalului Monza - judecător tutelar, nr. 192/2013 şi 427/2013, Registrul Tutele, a dispus prin actul de angajament pentru  incredinţare familială din data de 3 martie 2014 încredinţarea copiilor doamnei M pentru perioada 03.03.2014 - 31.12.2014  ( fl 15 - 16 , fl 218 - 219). Conform actului sus amintit pârâta s-a angajat să ţină minorii la dânsa sub formă de încredinţare familială tot timpul, să aibă grijă de ei şi să îi întreţină.

În data de 10.11.2014 a decedat A, mama minorelor. Ulterior, conform actului de încredinţare familială din 18 decembrie 2014 ( fl 17 - 18 ) pârâta B a declarat că ia prin încredinţare familială minorele sus amintite, începând cu decembrie 2014, pentru o perioadă de un an.( deci până în decembrie 2015 ). S-a obligat în consecinţă să se îngrijească de întreţinerea, educaţia şi instrucţia acestora. Conform menţiunilor cererii de chemare în judecată, după decesul mamei recclamanta a verificat condiţiile de care beneficiau minorele în Italia.

În continuare, potrivit actului de încredinţare familială emis in data de 10 decembrie 2015, începând cu decembrie 2015, pârâta M a primit cu titlu de înredinţare familială cei doi copii  pentru o perioadă de un an ( fl 149 - 152, fl 217 )

Rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în acord precizările reclamantei din cuprinsul cererilor formulate, şi faptul că minorele C şi D urmează cursurile unei instituţii de învăţământ de pe teritoriul Italiei, mai exact Institutul Comprensiv Piazza Costa - Cinisello Balsamo, Şcoala Primară Statală “A. Manzoni” ( fl 108 - 121 ; fl 219 - 225).

Conceptul de „reşedinţă obişnuită” nu este definit de Regulament, ci este o noţiune autonomă şi trebuie stabilit de judecător în fiecare caz. Problema jurisdicţiei se determină în raport de momentul în care instanţa este sesizată.

Analizând conceptul de resedinţă obişnuită instanţa reţine că se poate vorbi de aceasta atunci când principalele aspecte ale vieţii unei persoane se defăşoară într-un Stat Membru. Astfel reşedinţa obişnuită corepunde locului care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social şi familial, scop în care trebuie luate în considerare durata, regularitatea, condiţiile şederii pe teritoriul statului respectiv şi ale mutării familiei în respectivul stat.

Ori, după cum a declarat chiar reclamanta în cererea formulată, susţierile sale find confirmate de altfel şi de înscrisurile depsue la dosar,  minorele au reşedinţa obişnuită pe teritoriul Italiei, unde au fost înresgitrate ca emigranţi încă din anul 2011. În acest Stat Membru se desfăşoară priciplalele aspecte ale vieţii copiilor, aflaţi în grija pârâtei şi sub supravegherea unor instituţii ale statului de reşedinţă.

Faptul că pentru perioada octombrie 2014 - 31 decembrie 2015, prin declaraţia autentificată sub numărul 2254/9 ( fl 20 )  A a consimţit ca fiicele sale  să călătoreasă pe ruta România - Italia, însoţie de doamna M, nu  este de natură  a infirma cele sus amintite. Practic,  la acel moment  copii erau încredinţaţi pârâtei până la 31.12.2104 prin  actul de angajament pentru  incredinţare familială din data de 3 martie 2014, ( fl 15 - 16 , fl 218 - 219),iar aceasta din urmă se angajase să însoţească minorele în vizite protejate la mamă în România.

Expunerea de motive prezentată la pct 12 al Regulamenutlui (CE) nr. 2201/2003, invocat de reclamantă, consacră criteriul proximităţii şi interesul superior al minorului în stabilirea competentei şi se regăseşte în textele art 8 - 12 ale Regulamentului sus amintit, texte analizate de instanţă în cele ce au precedat. Punctul 13 al Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, care  se regăseşte în textul art 15, nu este incident în cauză, nefiind îndeplinite cerinţele expres prevăzute. În final instanţa reţine că cetăţenia română a minorelor nu este suficientă pentru a atrage competenţa instanţelor române în soluţionarea cauzei, atâta timp cât la data sesizării instanţei, reşedinţa obişnuită a acestora nu era pe teritoriul României.

Pe cale de consecinţă, în considerarea celor ce preced şi având în vedere dispoziţiile art.17 din regulamentul CCE nr.2201/2003 instanţa urmează să admită excepţia de necompetenţă generală a instanţelor române  şi să respingă acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Domenii speta

Spete similare