Stabilire domiciliu minor

Asupra cererii de faţă constată următoarele:

Prin cererea formulată de reclamantul  X în contradictoriu cu pârâta  Y înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr de dosar 1708/180/2016  s-a solicitat instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa să dispună stabilirea locuinţei minorelor M  şi N la locuinţa sa până la soluţionarea dosarului nr. 11758/180/2015, iar în subsidiar stabilirea unui program de vizită al minorelor în favoarea reclamantului până la soluţionarea dosarului nr. 11758/180/2015

Cererea a fost timbrată  cu taxă judiciară de timbru de 40 lei.

In motivarea cererii reclamantul a arătat în esenţă că pe rolul Judecătoriei Bacău figurează dosarul 11758/180/2015 având ca obiect divorţ, că până în data de 01.02.2015 toţi membrii familiei au locuit în imobilul situat în., că ulterior pârâta a plecat cu cele două fete mutându-se într-un apartament situat pe Bd, apoi din 07.03.2015pe str 9 Mai, că a mai fost promovat ăanterior o cerere de divorţ, că ulterior relaţiile dintre soţi au fost reluate, reclamantul vizitând minorele aproape zilnic la adresa la care locuiesc în prezent, că minora T petrecut alături de dânsul sfârşituri de săptămână, că părţile au fost într-un concediu în Corfu în perioada 31.08- 08.09 2015,perioadă în care relaţiile au revenit la normal, că ulterior însă pârâta a început său mai răspundă la telefon, că la acest moment contactul dintre tată şi fiice se află la discreţia reclamantei şi că solicită încuviinţarea următorului program de legături personale, cu luare la domiciliul său, în subsidiar: o dată la două săptămâni,de vineri după terminarea programului şcolar până duminică ora 18,00;în perioada vacanţei de iarnă: în anii pari prima jumătate iar în anii imari în a doua jumătate; de sărbători în anii pari ( sărbătoarea de crăciun şi de Anul Nou ), urmând ca în anii impari dreptul de vizită să fie inversat );în perioada vacanţei de Paşti:în anii pari prima jumătate, iar în anii impari a doua jumătate; de sărbătorile de Paşte în anii pari Sâmbăta Mare, Duminica Învierii şi a doua zi de Paşte ), iar în anii impari dreptul să fie inversat; în perioada vacanţei de vară:în anii pari prima jumătate iar în anii impari a doua jumătate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 920 şi 927 cpc

În probaţiune reclamanta solicitat proba cu înscrisuri şi cu martorul A

Pârâta a formulat întâmpinare  ( fl 25 - 27 ), prin care a solicitat respingerea cererii.

În motivare a arat în esenţă că i-a acordat reclamantului mai multe şanse să se schimbe, că schimbarea locuinţei copiilor a fost făcută la insistenţele acestora, că minorele au suferit foarte mult din cauza faptului că tatăl le aplica pedepse pentru orice ( dacă nu mâncau, nu se jucau unde voia el ), că le bătea cu varga cu spini, le ameninţa, pe fiica cea mare a bătut-o şi în public în septembrie 2014, că în decembrie 2014 a tras-ode ureche astfel încât i-a dezbarnat urechea, că minorele nu vor să-şi vadă tatăl deşi dânsa a depus toate diligenţele în acest sens, că din cauza agresiunilor fizice şi psihice fiicei celei mari îi cădea părul,că se trezea noaptea plângând,  că acest comportament agresiv al reclamantului a lăsat traume psihice copiilor, că reclamantul s-a opus mereu activităţilor extraşcolare, că fetiţa cea mică a fost  vreo zece şedinţe la pregătire la engleză fără ca tatăl să ştie acest lucru, fiind-i teamă de reacţia lui, că vara trecută a vrut să meargă cu fiicele în Bulgaria însă reclamantul nu şi-a dat consimţământul, că acesta a refuzat ca fetiţa cea mare să meargă în Anglia cu profesoara de engleză care o meditează,că unica variantă a fost să meargă în Grecia într-un sejur oferit de reclamant, că tatăl nu îşi execută obligaţia de întreţinere a minorelor şi că niciuna din fete nu este de acord să menţină legăturile cu tatăl.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 25 cod proc civ.

În probaţiune pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi cu martorul B.

A fost ascultată minora M în camera de consiliu ( fl 24 ).

A fost efectuată anchetă psihosocială la domiciliile părţilor.

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Părţile au calitatea de soţi din data de 12 iulie 2003, în prezent pe rolul Judecătoriei Bacău fiind înregistrată sub numărul de dosar 11758/180/2015 cauza având ca obiect divorţ.

În timpul căsătoriei părţilor s-au născut minorele M, şi N,.

Din februarie 2015 soţi s-au separat în fapt, pârâta fiind cea care a plecat din locuinţa comună împreună cu cei doi copii.

În drept, potrivit art 997 cod proc civ al 1, 2 şi 5  “Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

În condiţiile în care pe rolul Judecătoriei Bacău este înregistrată sub numărul de dosar 11758/180/2015 cauza având ca obiect divorţ,  trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art 920 cod proc civ potrivit cărora Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Faţă de dispoziţiile art 920 cod procedură civilă anterior menţionat, atunci când obiectul unei cereri formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale intră în categoria celor expres prevăzute în text, instanţa trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a  următoarelor condiţii de admisibilitate: aparenţa dreptului, vremelnicia şi neprejudecarea fondului, cerinţa urgenţei fiind prezumată.

Cum în speţă reclamantul  este tatăl minorelor  M şi N acesta este îndreptăţit a solicita luarea de măsuri cu privire la copil, deci  în favoarea dumnealui există aparenta dreptului.

Instanţa reţine şi că vremelnicia ţine de esenţa şi natura ordonanţei preşedinţiale, iar durata în timp depinde de cauzele care au generat măsurile şi de poziţia părţilor. Astfel, măsurile care se ordonă pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt temporare din momentul naşterii lor, indiferent dacă ar dura câteva ore, zile sau luni, ori vor rămâne definitive, în cazul în care cel împotriva căruia s-au luat s-ar convinge de justeţea lor. În speţă, instanţa constată că şi aceasta cerinţă este îndeplinită, cu atât mai mult cu cât pe rolul Judecătoriei Bacău este înregistrată sub numărul de dosar 11758/180/2015 cauza având ca obiect divorţ.

Din această cerinţă decurge şi cea a neprejudecării fondului, câtă vreme instanţa nu este chemată a lua decât o măsură cu caracter provizoriu pe baza analizei a probatoriului administrat.

Pentru a dispune  măsuri cu privire la minori în mod provizoriu pe timpul procesului de divorţ instanţa urmează să analizeze dacă această măsură este în acord cu interesul copiilor ,ţinând cont şi de conduita părinţilor. 

Art  496  cod civil revede minorul locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună aceştia vor stabili de comun acord locuinţa copilului. În caz de neînţelegere între părinţi instanţa de tutelă hotărâşte luând în considerare concluziile anchetei psihosociale şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil dacă acesta a împlinit 10 ani.

Instanţa reţine că ulterior separării părţilor, din februarie 2015, minorele M şi N au rămas în grija mamei. Alături de reclamantă acestea au  beneficiat de un mediu optim de creştere şi educare, neaflându-se vreodată în pericol, după cum subliniat de ambii martori audiaţi în cauză.

Rezultă totodată din probatoriul administrat în cauză că relaţiile personale dintre tată şi copii, la acest moment, sunt încordate, aceştia refuzând contactul şi comunicarea  cu acest părinte.

Situaţia de fapt sus amintită a fost determinată de producerea unor acte de agresiune ale tatălui asupra copiilor. În acest sens, depoziţia martorului A, care a arătat faptul că reclamantul a lovit copii cu nuieluşa sau i-a tras de urechi, se coroborează cu cea  a martorului B precum şi cu relatările minorei  N ascultată în camera de consiliu. Instanţa reţine totodată că actele de violenţă sus amintite nu au fost singulare, copii fiind loviţi de tată şi în alte împrejurări  sau obligaţi să adopte un anumit tip de conduită contrar voinţei lor, aspect  relatat de martorul A.

În condiţiile date instanţa apreciază că nu există nici un motiv care să justifice de urgenţă schimbarea situaţiei actuale a minorelor, astfel încât solicitarea formulată în principal urmează a fi respinsă.

Instanţa mai  reţine şi faptul că potrivit art. 401 cod civ şi art.  14 din Legea nr. 272/2004, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

În speţă, interesul superior al copiilor presupune ca aceştia menţină contactul cu tatăl,  împiedicarea părintelui de a stabili legături personale cu minorul putând avea consecinţe  negative asupra dezvoltării  fizice şi mai ales psihice, a copilului. Dreptul părinţilor de a avea legături  personale cu copiii este unul atât de firesc, încât, prin însăşi natura sa, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul care nu i-a fost încredinţat prezintă urgenţă.

Luarea măsurii se impune în condiţiile în care probatoriul administrat în cauză a evidenţiat că legăturile personale dintre tată şi copii au înregistrat deficienţe în ultima perioadă etimp..

Reclamantul a solicitat ca dreptul său de legături personale să se deruleze cu luarea minorelor la domiciliul său, conform unui program determinat.

La stabilirea dreptului de legături personale instanţa va avea în vedere atât  interesul superior al copiilor cât şi circumstanţele specifice prezentei cauze.

Astfel, nu poate fi ignorată tulburarea emoţională a celor două minore determinată de relaţia conflictuală cu reclamantul din perioada convieţuirii părţilor.  Conform examenelor psihologice nr. 435 / 22.05.2015 ( fl 39 ) şi 436/ 22.05.2015 ( fl 38 ) întocmite de Policlinica de Copii B - psiholog principal  V ( necontestate de părţi ), în plan afectiv la testele proiective s-au constat tulburări emoţionale, ataşament faţă de mamă şi abuz emoţional din partea tatălui. Deşi potrivit examenelor psihologice ulterioare (  nr. 76 şi 77 din 15.01.2016, fl 36, 37 ) s-a remarcat o ameliorare a conflictelor interpsihice, ambii copii prezentau încă tulburări emoţionale iar minora N diagnosticul iniţial de pavor nocturn.

De luat în considerare este şi reacţia copiilor la acest moment faţă de posibilitatea petrecerii unor perioade de timp alături de tată, reacţie rezultată din depoziţia martorului A ( în sensul că atunci când îşi văd părintele minorele tremură şi vor să plece înapoi )

Nu în ultimul rând  trebuie reţinut că în februarie 2016, când reclamantul s-a întâlnit cu fiica cea mare, a avut o conduită de natură a produce temeri copilului ( a imobilizat-o, a tras-o de glugă ), conduită care nu îşi găseşte justificare în opinia instanţei, indiferent de conflictele dintre părţi.

Este deopotrivă dovedit că  reclamantul a încercat să menţină legături personale cu fiicele sale ulterior separării în fapt a părţilor, că familia a fost într-un concediu în cursul anului 2015 şi că pârâta a permis rar copiilor să-şi întâlnească tatăl.

Dincolo de acestea însă,  în condiţiile în care la acest moment copiii refuză contactul cu tatăl dat fiind istoricul relaţiei cu acest părinte, luând în considerare sentimentul de insecuritate avut în prezenţa reclamantului, ataşamentul faţă de mamă, precum şi necesitatea menţinerii legăturilor tatălui cu fiicele sale instanţa va încuviinţa ca reclamantul să aibă legături personale cu minorele, până la soluţionarea cauzei pe calea dreptului comun,  în următoarea modalitate: în prima săptămână din lună, sâmbăta, între orele 10,00 - 14,00, în prezenţa pârâtei, cu posibilitatea luării copiilor din domiciliu;  în a treia săptămână din  lună, duminica între orele 15,00 - 19,00, în prezenţa pârâtei, cu posibilitatea luării copiilor din domiciliu.

În baza art 453 cod proc civ va compensa cheltuielile de judecată până la limita sumei de 40 lei şi obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei în măsura admiterii pretenţiilor acestuia.

Domenii speta

Spete similare