Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 207/2015, privind noul Cod de procedură fiscală contestațiilor administrative înregistrate ulterior datei de 01.01.2016.

Aplicarea dispozițiilor Legii nr. 207/2015, privind noul Cod de procedură fiscală contestațiilor administrative înregistrate ulterior datei de 01.01.2016.

În conformitate cu prevederile art. 352 al. 1 şi 2 Legea 207/2015, se reține că o procedură de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale care a fost începută anterior datei de 01.01.2016 rămâne suspusă legii vechi de procedură fiscală – OG 92/2003, iar o procedură începută după data de 01.01.2016 este supusă dispozițiilor legii noi 207/2015.

În privinţa sensului sintagmei „procedurilor de administrare începute...”, este esențială data înregistrării contestației administrativ-fiscale, dată care declanșează procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale.

În cauză, procedura administrativă de soluționare a contestațiilor a fost începută ulterior datei de 01.01.2016, prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 352 Legea 207/2015, aceasta este supusă regulilor noi de procedură fiscală prevăzute de Legea 207/2015, indiferent de data emiterii deciziilor de impunere.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 863/31 martie 2017

Prin sentința …/CA/2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal  a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de  pârât Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. şi a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta Ş.M. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. şi Casa de Asigurări de Sănătate S.

Împotriva acestei hotărâri  a declarat recurs  reclamanta  Ş.M.  solicitând casarea în tot a sentinței, respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată şi trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe spre soluționarea pe fond a cauzei.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit a apreciat instanța de fond că sunt incidente în cauză dispozițiile vechiului Cod de procedură fiscală reglementat de dispozițiile OG 92/2003, aplicabile în cauză fiind dispozițiile noului Cod de procedură fiscală reglementat de dispozițiile Legii 207/2015, motiv de recurs ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 al. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă.

În dezvoltarea motivului de recurs se arată, în esență, că potrivit art. 352 al. 1 Cod de procedură fiscală prevederile legii procesual fiscale noi se aplică procedurilor de administrare începute după intrarea în vigoare a legii, că semnificația sintagmei „procedură de administrare” urmează a se realiza prin raportare la dispozițiile incidente, respectiv art.1 pct.2 lit.c noului Cod de procedura fiscală reglementat de Legea 207/2015, potrivit cărora soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale reprezintă o procedură distinctă de celelalte proceduri prevăzute de textul normativ, că accepţiunea instanţei cu privire la incidenţa vechiului Cod de procedura fiscala datorită faptului că deciziile de impunere au fost emise anterior intrării în vigoare a noului  Cod de procedură fiscală  sunt greșite întrucât contestația a fost formulată după intrarea în vigoare  a Legii  207/2015 fiind aplicabile prevederile acestei legi.

Dintr-o altă perspectivă, observă că, ieșirea din vigoare a  OG 92/2003 face imposibilă exercitarea căii de atac în condiţiile prevăzute de normele ieșite din vigoare, acesta fiind un argument în plus în susținerea argumentației expuse mai sus.

În concluzie, dacă se reține aplicabilitatea dispozițiilor noului Cod de procedură fiscală, prin raportare la prevederile art.281 al.5 Legea 207/2015 rezultă că excepția inadmisibilității contestației este neîntemeiată impunându-se a fi respinsă, astfel că soluția instanței de fond apare ca fiind nefondată.

Recursul a fost timbrat cu 50 lei.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice S.  a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea căii de atac ca netemeinică şi nefondată, menținerea sentinței civile …/22.11.2016 ca legală şi temeinică şi respingerea acțiunii în contencios ca inadmisibilă.

În justificarea poziției procesuale, intimata arată că, ținând cont de data la care au fost emise actele administrativ-fiscale, sunt incidente dispozițiile OG 92/2003  şi nu prevederile  Legii 207/2015 şi consideră că în situația în care se admite o soluție contrară s-ar lipsi de aplicabilitate dispozițiile speciale imperative ale OG  92/2003.

Consideră că instanța de judecată nu se poate pronunța asupra temeiniciei Deciziilor de impunere, dat fiind că în cauză contestația împotriva acestei decizii se află în curs de soluționare în procedura prealabilă la Casa de Asigurări de Sănătate.

În drept, s-au invocat : Cod de procedură civilă, Legea 554/2004, OG 92/2003.

Intimata Casa de Asigurări de Sănătate S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică şi legală a sentinței atacate cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Intimata susţine că raportat la data emiterii deciziilor de impunere sunt incidente  dispozițiile OG 92/2003, poziție întărită de dispozițiile art. 352 al. 1 şi  2  Legea  207/2015 care prevăd că procedurile începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse vechiului cod iar din punctul lor de vedere, „procedura de administrare” o reprezintă decizia de impunere reprezentând contribuții FUNASS  urmare veniturilor din cedarea folosinței bunurilor pe anii 2007-2009.

În continuare, intimata prezintă susțineri care vizează fondul soluționării contestației concluzionând că instituția a interpretat în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză, cu privire la emiterea deciziilor 9758.1 şi 9758.3 ambele emise la 31.05.2012.

În drept, s-au invocat dispozițiile OUG 150/2002, OUG 125/2011, Ordinul CNAS 617/2007, OG 92/2003.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma art.488 pct. 8 C. pr. civ., art. 20 Legea 554/2004 precum şi a criticilor formulate, Curtea a constatat că recursul este fondat, sens în care a fost admis cu consecința casării hotărârii primei instanțe, pentru considerentele în continuare expuse:

Curtea constată că soluția instanței de fond se bazează pe o greșită interpretare şi aplicare a normelor tranzitorii de aplicare a Legii 207/2015.

Legea 207/2015 privind noul Cod de procedură fiscală a intrat în vigoare la 01.01.2016 conform art. 353, dată la care se abrogă, conform art. 354 al. 1 lit a, OG 92/2003.

Referitor la aplicarea legii noi şi ultra activitatea legii vechi, art. 352 Legea 207/2015 are următorul conținut:

„Dispozițiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare.

Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi.

Dispozițiile art. 181 sunt aplicabile creanțelor fiscale născute după data de 01.01.2016.

Prin excepţie de la prevederile al. 1 şi 2, executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi se continuă potrivit dispozițiilor prezentului cod, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Prin excepţie de la prevederile al. 1 şi 2, dispozițiile art. 6, 8, 13 şi 133 se aplică şi procedurilor de administrare în derulare la data de 01.01.2016.”

Aceste dispoziții fac referire la noțiunea de „proceduri de administrare” faţă de care, art.1 pct.2 Legea 207/2015, prevede că:

„În înțelesul prezentului cod termenii şi expresiile  de mai jos au următoarele semnificații:....

2. Administrarea creanțelor bugetare – oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea , controlul şi colectarea creanțelor fiscale;

c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale;

d) asistenta/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancțiunilor în condiţiile legii.”

Interpretând aceste norme în conformitate cu regulile prevăzute de art. 13 Legea  207/2015, se reține că în sensul legii procesual fiscale se disting 5 proceduri de administrare: procedura de înregistrare fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale; procedura de declarare, stabilire , control şi colectare a creanțelor fiscale; procedura de soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale; procedura de asistenta/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu şi procedura de  aplicare a sancțiunilor în condiţiile legii.

Totodată, în conformitate cu prevederile  art.352  al.1  şi  2 Legea 207/2015, se reține că o procedură de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale care a fost începută anterior datei de 01.01.2016 rămâne suspusă legii vechi de procedură fiscală  – OG nr.92/2003, iar o procedură începută după data de 01.01.2016 este supusă dispozițiilor legii noi 207/2015.

În privinţa sensului sintagmei „procedurilor de administrare începute...”, Curtea opinează că este esențială data înregistrării contestației administrativ-fiscale, dată care declanșează procedura de administrare de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale.

În cauză, procedura administrativă de soluționare a contestațiilor a fost începută ulterior datei de 01.01.2016, prin urmare, în conformitate cu prevederile art.352 Legea nr.207/2015, aceasta este supusă regulilor noi de procedură fiscală prevăzute de Legea nr.207/2015, indiferent de data emiterii deciziilor de impunere.

Astfel, soluția instanței de fond care s-a întemeiat pe prevederile OG nr.92/2003 este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept incidente.

Potrivit art.281 al. 5 şi 6 Legea nr.207/2015, în situația nesoluționării contestației administrative în termen de 6 luni de la data depunerii contestației contestatorul se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă pentru anularea actului iar procedura de soluționare a contestației încetează la data la care organul fiscal a luat cunoștință de acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.

Spre deosebire de viziunea vechiului Cod de procedură fiscală, opțiunea legiuitorului noului  Cod de procedură fiscală este clar exprimată în sensul posibilității contribuabilului/plătitorului de a sesiza direct instanța şi în situația în care contestația administrativă nu este soluționată în termen de 6 luni de la data înregistrării contestației.

Așadar, instanței de contencios administrativ i s-a recunoscut expressis verbis competența de a se pronunța asupra fondului raportului juridic fiscal, trecând peste bariera  conceptuală că nu se poate substitui fiscului atâta timp cât administrația nu s-a pronunțat pe fond printr-o decizie de soluționare a contestației.

În speță, având în vedere că de la data înregistrării contestației, 25.01.2016, şi  data introducerii acțiunii în contencios administrativ,  27.07.2016, au trecut mai mult de 6 luni în care contestația administrativ fiscală nu a fost soluționată, acțiunea  reclamantului este admisibilă din perspectiva art.281  Legea  nr.207/2015, prin urmare excepţia invocată este neîntemeiată şi trebuia respinsă.

Pentru toate aceste considerente, în baza prevederilor art.498  Noul Cod de procedură civilă, a fost admis recursul şi casată hotărârea cu consecința trimiterii în rejudecare la aceeaşi instanţă, ocazie cu care se va rejudeca în fond cauza.

Domenii speta

Spete similare