Alocație de stat pentru copii.

Sentinţă civilă 961 din 25.10.2018


Alocație de stat pentru copii.

Împrejurarea că alocaţia a fost suspendată pentru neprimire nu înlătură şi dreptul persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani la recuperarea acesteia dacă cererea a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripţie.

 Decizia civilă nr. 120/12.02.2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 12.01.2018, reclamanţii N.C. şi N.M.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană Galaţi pentru Plăţi şi Intervenţie Socială, obligarea pârâtei la achitarea contravalorii alocaţiei de stat.

Prin sentinţa civilă nr. 961/25.10.2018 a Tribunalului Galaţi a fost respinsă cererea de chemare de în judecată formulată de reclamantul N.C. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. A fost admisă în parte excepţia prescripţiei. A fost respinsă cererea de chemare în judecată pentru perioada anterioară noiembrie 2014, ca fiind prescrisă. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.M.C, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană Galaţi pentru Plăţi şi Intervenţie Socială. A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma datorată cu titlu de alocaţie de stat pentru perioada noiembrie 2014 – aprilie 2017.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

În fapt, reclamanţii au arătat că drepturile privind alocaţia pentru numita N.M.C. nu au fost îndeplinite de către pârâtă.

Prin întâmpinare pârâta a arătat că cererea transmisă către aceasta a fost calificată ca fiind o cerere pentru alocaţie pentru viitor.

În drept, art.1 alin.(2) din Legea nr.61/1993 prevede că „Beneficiază de alocaţie de stat pentru copii toţi copiii în vârstă de până la 18 ani”, conform art.3 alin.(2) „Titular al dreptului la alocaţia de stat pentru copii este copilul.”, art.6 alin.(1) „Stabilirea dreptului de alocaţie de stat pentru copii se face pe baza cererii şi a actelor din care rezultă îndeplinirea condiţiilor de acordare a acestui drept”.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului N.C., potrivit art. 36 Cod proc. Civ. „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acestea este dedus judecăţii”.

Tribunalul a reţinut că reclamanta N.M.C. a împlinit vârsta de 18 de ani şi aceasta poate sta în judecată singură neasistată, ea având capacitate deplină de exerciţiu. Dreptul de care se prevalează aceasta aparţine, în mod direct, acesteia iar reclamantul N.C. nu are calitate procesuală pentru a solicita dreptul altuia, faţă de această împrejurare urmează a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului N.C.

Tribunalul a constatat că prescripţia extinctivă a dreptului este admisibilă numai în parte, calculând termenul de prescripţie de 3 ani raportat la data introducerii cererii rezultă că, pentru perioada anterioară noiembrie 2014, dreptul este prescris, cererea iniţială prin care s-a adresat instituţiei pentru recuperarea dreptului fiind introdusă la data de 02.11.2017, dată de la care s-a suspendat prescripţia extinctivă pentru toate celelalte prescripţii care erau în curs. Totodată toate prescripţiile care s-au scurs anterior acestei date rămân prescrise.

Asupra fondului, Tribunalul a reţinut că nu există impedimente la acordarea alocaţiei de stat, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru acordarea acesteia pentru perioada noiembrie 2014 – aprilie 2017.

Pentru această perioadă reclamanta avea dreptul de a primi alocaţie drept de care nu a beneficiat, dat fiind şi opoziţia pârâtei care a refuzat restituirea sumelor pe care reclamanta trebuia să le primească.

Având în vedere că, în perioada menţionată, reclamanta era minoră, aceasta, potrivit dispoziţiilor art.1 alin.(2) din Legea nr.61/1993, beneficia de alocaţie de stat, împrejurarea că alocaţia a fost suspendată pentru neprimire nu înlătură şi dreptul acesteia la recuperarea alocaţiei dacă cererea a fost introdusă înăuntrul termenului de prescripţie, astfel cum s-a întâmplat şi în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis, în parte, cererea şi a obligat pârâta la plata alocaţiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal recurs Agenţia Judeţeană  pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Galaţi, susţinând faptul că hotărârea pronunţată este nelegală, motivat de faptul că  aceasta a fost dată cu  încălcarea şi aplicarea greşită  a normelor de drept material (art.488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă).

În motivarea cererii  de recurs a arătat faptul că  dreptul la alocaţie  a fost suspendat  începând cu data de  01.05.2014, în baza art.6 alin.5 din Legea 61/1993, la data de 1.05.2017, dreptul la alocaţie de stat pentru copii a încetat, copilul împlinind vârsta de 18 ani. În perioada  1.05.2014-1.05.2017, reprezentantul copilului minor  nu a solicitat  reluarea plăţii alocaţiei şi  acordarea alocaţiei restante. Potrivit art. 4 alin.1 din legea 61/1993 „Alocaţia de stat  pentru copii se plăteşte unuia dintre părinţi pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorităţii tutelare ori a hotărârii judecătoreşti, părintelui căruia  i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare”.

A făcut referire recurenta şi la dispoziţiile art. 14 alin.2 şi 3 din HG 577/2008 privind aprobarea Normelor  de Metodologice de aplicare a Legii 61/1993. Cererea transmisă prin poştă de către reclamant a fost calificată  ca fiind o cerere pentru un drept nou (alocaţie de stat pentru tineri de peste 18 ani), motiv pentru care reclamantul a fost contactat pentru modificarea acesteia.

Raportat la aceste aspecte invocate  a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei nr.95/121/2018 a Tribunalului Galaţi  şi, în rejudecare, să fie respinsă cererea formulată de reclamantă ca nelegală şi neîntemeiată întrucât doar reprezentantul legal poate cere plata drepturilor  restante în termenul general de prescripţie.

În drept, a invocat prevederile codului de procedură civilă şi ale legii contenciosului administrativ.

Prin decizia civilă nr. 120/12.02.2019 Curtea de Apel Galați a respins recursul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art.14 alin.3 din HG 577/2008 „Reluarea plăţii drepturilor suspendate în condiţiile alin. (1) şi (2) se face cu respectarea termenului general de prescripţie prevăzut de lege, în cazul în care în perioada de suspendare nu au intervenit modificări de natură să conducă la încetarea dreptului”.

Singurul argument invocat de recurent în recurs  în susţinerea nelegalităţii sentinţei atacate se referă la faptul că  cererea transmisă prin poştă de către reclamant a fost calificată ca fiind o cerere pentru un drept nou  (alocaţie  de stat pentru tineri de peste 18 ani), motiv pentru care a susţinut şi faptul că reclamantul a fost contactat pentru modificarea acesteia.

Dispoziţiile art.14 alin.2 şi 3 din HG 577/2008 prevăd faptul că reluarea în plată, inclusiv a drepturilor restante se face pe bază de cerere scrisă  întocmită de reprezentantul legal al copilului sau de tânăr, cu respectarea termenului general de prescripţie.

 Prin cererea depusă la direcţia teritorială,la data de 2.11.2017  reprezentantul legal al minorei  a solicitat reluarea plăţii drepturilor restante pentru minora N.M.C.  ( filele 19-21).

Reclamanta N.M.C. a devenit  majoră la data de 19.04.2017 iar cererea de reluare a drepturilor restante a fost formulată la data de 2.11.2017, motiv pentru care în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că aceasta este îndreptăţită la plata drepturilor neprescrise, din noiembrie 2017 până la data la care aceasta a devenit major respectiv, luna aprilie 2017.

Toate considerentele expuse converg către concluzia că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru aceste motive, Curtea va respinge recursul Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială  Galaţi ca nefondat.