Decizie de impunere

Sentinţă civilă 704 din 12.06.2018


Cuprins art 15 din Legea 554/2004

Index alfabetic suspendare executare act administrativ

Tribunalul Galaţi sentinţa 704/12.06.2018

La data de ....pe rolul Tribunalului Galaţi secţia CAF  a fost înregistrată sub nr .....cererea formulată de SC P SRL în contradictoriu cu pârâta AJFP Galaţi prin care a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere.....

În motivarea cererii de suspendare , reclamanta a menţionat că au fost încălcate dispoziţiile art. 122 C.pr.fisc. referitor la termenul de comunicare a avizului inspecţiei fiscale, că decizia de impunere este emisă pentru sume al căror termen de prescripție de 5 ani a fost depăşit, că impunerea iniţială stabilită de organul fiscal a fost completată fără ca reclamantului să i se comunice rezultatul acestei completări a constatărilor efectuate pentru emiterea unui punct de vedere  , deşi prin aceasta i s-a creat o situaţie mai grea, că a fost încălcat principiul”in dubio contra fiscum” prin aceea că impunerea s-a realizat exclusiv pe prezumţii emise de organul de inspecţie şi pe dreptul acestuia de apreciere .

Concret s-a susţinut că TVA-ul suplimentar a fost stabilit prin raportare la venitul mediu realizat pe anii 2015-2016 , neluându-se în considerare faptul că nu a fost desfăşurat acelaşi nr de evenimente.

Temeiul legal al cererii l-a reprezentat art. 15 din Legea nr 554/2004.

În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 14 din Legea 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă.

În prezenta cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că prin decizia de impunere contestată s-a verificat perioada decembrie 2011-iulie 2017 şi s-a stabilit de organul fiscal TVA de plată suplimentar în valoare de 373.382 lei rezultată din :

1.TVA neacceptată la deducere în valoare de 462 lei reprezentând taxă aferentă facturii nr 360502/12.02.2013 în valoare totală de 2.387 lei emisă de Staer International SRL

2.TVA colectată suplimentar de 372 .920 lei

Organul fiscal a stabilit această sumă suplimentară în urma verificării documentelor prezentate , realizând o serie de constatări care conduc la concluzia că în această perioadă nu au fost înregistrate în contabilitate toate veniturile obţinute de societate , respectiv existența unei diferențe semnificative între nr de evenimente înregistrate în anii 2015 şi 2016 (31,34 de evenimente) faţă de 2012-2014 – 14,10,12 evenimente, consumul de energie electrică anuală în perioada 2012-2014 a fost constant mai mare decât în perioada 2015-2016, deşi nr de evenimente înregistrat a fost mai mic societatea a achiziţionat constant mai multe produse alimentare , utilizarea unor materii prime pentru care nu au existat documente de achiziţie, , achiziţionarea şi ţinerea în stoc a mai multor produse de tip zarzavat , ouă , legume , compararea veniturilor înregistrate în anii 201,2013,2014 cu venitul mediu înregistrat în anii 2014-2015 cf OPANAF 3389/03.11.2011 .

Instanţa apreciază întemeiată cererea formulată deoarece prezumţia de legalitate a deciziei de impunere este afectată de faptul că după întocmirea proiectului raportului de inspecţie fiscală şi comunicarea acestuia către reclamant, organul fiscal a completat acest proiect fără a acorda reclamantului dreptul de a-şi exprima poziţia şi cu privire la completările efectuate, care nici măcar nu i-au fost aduse la cunoștință. Proiectul de raport de inspecţie fiscală este cel care a stat la baza emiterii raportului propriu-zis şi a deciziei contestate. În aceste condiţii , instanţa apreciază că este îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat prev. de art. 15 din Legea nr 554/2004.

Paguba iminentă rezidă în aceea că, actul administrativ contestat este de regulă executoriu, dar în condiţiile în care acesta a fost întocmit de o manieră care lasă să planeze suspiciune asupra legalităţii sale cf celor menţionate mai sus, prejudiciul nu mai este unul licit , a cărui existenţă să nu justifice intervenția cazului de suspendare a actului.