Ucenicie. Valorificare ca şi stagiu de cotizare şi vechime în muncă.

Ucenicie. Valorificare ca şi stagiu de cotizare şi vechime în muncă.

Legea nr.263/2010:  art.3 alin.1 lit. p) si art.19 alin.1;

Decizia nr.18/2015 dată de ÎCCJ (RIL).

Deci, chiar dacă pe perioada în discuţie, nu vorbim de un contract de muncă ci, de un contract de ucenicie, principiul contributivităţii, care guvernează sistemul public de pensii aşa cum este reglementat de Legea nr.263/2010, impune valorificarea şi acestei perioade pentru care s-au virat contribuţii la fostele case de asigurări sociale ca şi stagiu de cotizare.

Secţia I Civilă - Decizia civilă nr.535/05 aprilie 2017.

Prin sentinţa civilă nr… din data de 17 noiembrie 2016 pronunţată în cauză de Tribunalul Hunedoara - Secţia I Civilă s-a admis acţiunea de asigurări sociale formulată şi precizată de reclamantul  R.I. împotriva pârâtei C.J.P. H. şi în consecinţă:

A fost obligată pârâtă la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în perioada de practică în producţie ca ucenic la şcoala profesională Grupul Şcolar M.P., respectiv 15.09.1970 – 01.06.1973, începând cu data de 01.03.2016.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

In baza art.248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor prematurităţii  şi tardivităţii acţiunii, invocate de către pârâtă, care vor fi respinse, având în vedere că în dosarul de faţă nu se contestă decizia nr.(…)/2016, ci, se solicită doar valorificarea perioadei în care reclamantul a urmat cursurile şcolii profesionale, conform diplomei de absolvire, a înscrierilor din carnetul de muncă şi a contractului de şcolarizare. Aşa fiind, reclamantul nu avea obligaţia de a parcurge procedura prealabiă prevăzută de art.149-152  din Legea nr.263/2010  devreme ce a optat să nu conteste decizia emisă de pârâtă. Contrar susţinerilor pârâtei, în speţă sunt incidente dispoziţiile art.107 al.3 din Legea nr.263/2010 în conformitate cu care ,,pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia”.

Pe fondul cauzei.

Prin cererea de faţă, reclamantul tinde la recunoaşterea ca stagiu de cotizare/vechime în muncă a perioadei de practică în producţie desfăşurată în calitate de ucenic la şcoala profesională, în intervalul anilor 1970-1973, când era în vigoare Legea nr.3/1950.

Potrivit art.133 litera d din Legea nr.3/1950, “vechimea în muncă se consideră neîntreruptă şi atunci când angajatul: …d) urmează o şcoală în şcoala pregătirii profesionale”.

 Condiţiile în care perioada de ucenicie este recunoscută ca vechime în muncă sunt reglementate şi de art. 20 alin.3 din Legea nr. 3/1977.

Prin urmare, de-a lungul timpului, perioada de ucenicie a fost recunoscută ca vechime în muncă, cu respectarea condiţiilor legale prevăzute în actele normative aflate în vigoare la acel moment.

Legea nr.263/2010 recunoaşte ca stagiu de cotizare vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2011, prin art.16 litera a.

Cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul acestui dosar s-a pronunţat Decizia nr.18/2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul soluţionării recursului în interesul legii, prin care s-au statuat următoarele:

“În interpretarea si aplicarea art.3 alin.1 lit. p) si art. 19 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale:

1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale;

2. între 1 ianuarie 1949 şi 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privinţa ucenicilor a existat obligaţia virării contribuţiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale;

3. după 1 ianuarie 1954 şi până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă perioada practicii în producţie.”

În cazul reclamantului sunt relevante cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la punctul 3 din dispozitivul deciziei, singura condiţie pentru recunoaşterea ca vechime în muncă a perioadei de ucenicie fiind dovada efectuării practicii în producţie pentru perioada a cărei valorificare  se solicită, împrejurare dovedită cu contractul de şcolarizare încheiat la data de 15.09.1970 pentru o perioada de 3 ani, între tatăl reclamantului şi UUMP şi în care, la capitolul II punct 1 s-a prevăzut că „se asigura pregătirea practica şi teoretică a elevului R.I. prin curs de calificare cu participare în producţie, în termen de 3 ani”, dar şi cu diploma se absolvire a şcolii profesionale, emisă de G.Ş.M.P. seria … nr… care atesta durata şcolarizării (3 ani), data absolvirii (iunie 1973) şi efectuarea practicii în producţie.

Faptul că reclamantul a fost încadrat în munca urmare a încheierii contractului de şcolarizare rezultă şi din înscrierea în carnetul său de munca seria … nr…, în care la pag…-… poziţia 1 a fost iniţial înscrisa menţiunea de către UUMP, ca reclamantul este ucenic salarizat din 15.09.2015 cu un venit de 471 lei, în baza fişei de evidenta nr…/... Este adevărat ca aceasta poziţie a fost anulată ulterior, însă nu rezultă când şi în baza cărui act s-a dispus anularea înscrierii. Pe de altă parte, este evident că la data începerii scolii profesionale cu practica în producţie, reclamantului i s-a întocmit o fişă de evidenţă nr…/… de către unitatea la care presta activitate, acest act nefiind anulat. Împrejurarea ca unitatea nu a comunicat reclamantului această fişă de evidenţă pentru a o depune la casa teritoriala de pensii nu îl poate prejudicia pe reclamant, care a făcut dovada practicii în producţie pe perioada uceniciei, în acord cu dispoziţiile Deciziei nr…/2015.

În susţinerea acestei poziţii, la punctul … din decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că în acea perioadă, în perioada de ucenicie, întreprinderile unde ucenicii făceau practică în producţie sau în sectorul particular, datorau contribuţia pentru asigurări sociale, astfel: „Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.4161/1953 privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, în conformitate cu art.6 lit.b) şi art.7, asupra sumelor plătite de întreprinderi elevilor şcolilor profesionale pe timpul cât aceştia făceau practica în producţie sau în sectorul particular se datora contribuţia pentru asigurările sociale.”

Mai reţine Înalta Curte că „începând cu 1 ianuarie 1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4161/1953 privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivităţii, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiul de cotizare, se aplică în privinţa ucenicilor cu plată care au urmat cursurile unei şcoli profesionale”.

Totodată, Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, instituia în art.1 alin.1 că unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, „sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri …„ iar  potrivit art.5 alin.2 din acelaşi act normativ „nevărsarea contribuţiilor nu afectează drepturile de asigurări sociale cuvenite celor asiguraţi„. Acest act normativ a rămas în vigoare până la 1 aprilie 2000, când a fost abrogat prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Astfel cum prevăd dispoziţiile art.517 alin.4 din Codul procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii „este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”.

Faţă de considerentele de mai sus, se va admite acţiunea precizată şi va fi obligată pârâta C.J.P. H.  la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în perioada de practică în producţie ca ucenic, respectiv 15.09.1970 – 01.06.1973 (data absolvirii), începând cu data de 01.03.2016 – data următoare depunerii cererii nr.(…)/08.02.2016, conform art.107 alin.3 şi 5 din Legea nr.263/2010.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în raport de prev. art.453 Cod procedură  civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 12.01.2017, deci, în termenul legal, pârâta C.J.P. H. solicitând admiterea apelului în sensul anulării hotărârii atacate cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului cauzei; în subsidiar, în măsura reţinerii spre soluţionare, admiterea apelului cu consecinţa respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului, ca nefondată.

În expunerea de motive apelanta critică sentinţa atacată ca fiind nelegată, deoarece:-nu există cadru legal în cuprinsul Legii nr.263/2010 care să reglementeze posibilitatea valorificării la stabilirea/recalcularea drepturilor de pensie, ca stagiu de cotizare realizat perioada de ucenicie; în mod greşit a fost respinsă excepţia  prematurităţii introducerii acţiunii deoarece reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile de depunere iniţial la casa de pensii a tuturor actelor justificative; în mod greşit s-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, fiind nesocotite prevederile art.149-153 lit.d) din Legea nr.263/2010; în mod eronat s-a reţinut faptul că reclamantul face dovada încadrării situaţiei sale în situaţia reţinută de ÎCCJ în considerentele Deciziei nr.18/2015.

Susţine apelanta că perioada în care reclamantul a urmat cursurile unei şcoli profesionale, ca ucenic, nu a desfăşurat activitatea în baza unui contract individual de muncă, nu a existat în cazul său un angajator, nu a încasat salariu la care să fi datorat contribuţie pentru pensie suplimentară conform legii şi pentru care angajatorul să fi datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale de stat.

Precizează că pregătirea profesională pentru calificarea într-o meserie se realiza în baza unui contract de ucenicie nu a unui contract individual de muncă. Pentru astfel de perioade nu a existat niciodată o prevedere legală care să reglementeze faptul că ea constituie vechime în muncă şi este valorificabilă la stabilirea unor drepturi de pensie.

Mai arată apelanta că intimatul nu a depus la dosarul de pensie acte justificative conform prevederilor H.G. nr.257/2011 pentru susţinerea solicitării sale.

Susţine că în mod eronat a reţinut tribunalul că reclamantul a făcut dovada că se încadrează în considerentele reţinute la pct. 3 din Decizia ICCJ  nr.18/2015, acesta nefăcând, în prealabil, la dosarul său de pensie şi la dosarul instanţei de fond, dovada că a realizat practică în producţie ca elev al şcolii profesionale, care sunt cu exactitate (cu dată certă de început şi de sfârşit) aceste perioade, cuantumul veniturilor primite în aceste condiţii şi faptul că s-au datorat şi plătit, la acestea contribuţii de asigurări sociale de stat.

În drept: 460 şi urm. Cod de procedură civilă.

În probaţiune depune înscrisuri: paginile relevante din carnetul de muncă al reclamantului, cererea de recalculare a pensiei şi decizia emisă în soluţionarea acestei cereri.

Intimatul R.I. a depus adeverinţa din care rezultă conform statelor de plată, retribuţia lunară în cei 3 ani de şcoală profesională din perioada 15.09.1970-16.07.1973.

Apelanta C.J.P.H. a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea susţinerilor intimatului reclamant, acesta nefiind în situaţia de a fi făcut dovada cu vreun act depus la dosarul de pensionare sau prin adeverinţa nr. (..)/2016 că pentru perioada 15.09.1970-16.07.1973 s-au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale asupra sumelor înscrise în tabelul adeverinţei numită „bursă” (şi nu drepturi salariale) după cum nici faptul că în acest interval de timp a realizat practica în producţie ca elev al şcolii profesionale (şi care ar fi fost, cu exactitate, perioadele de realizare a practicii în producţie, cu dată certă de început şi de sfârşit).

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Apelul este nefondat.

Excepţia prematurităţii introducerii acţiunii.

Prin cererea înregistrată la Casa Locală de Pensii P. sub nr. (…)/08.02.2016, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei sale prin adăugarea ca stagiu de cotizare realizat a perioadei 1970-1973, perioada de ucenicie la locul de muncă la IUM P.

Cererea a fost soluţionată prin Decizia nr…/09.03.2016 în sensul respingerii.

Faptul că reclamantul nu a mai aşteptat soluţionarea cererii sale de către Comisia Centrală de Contestaţii şi a depus în instanţă acţiunea de faţă nu înseamnă neparcurgerea etapei administrative, această etapă fiind iniţiată şi urmată de reclamant odată cu înregistrarea cererii şi a actelor doveditoare la casa locală de pensii.

În acest sens, se reţine că prin decizia nr. 956/2012 a Curţii Constituţionale s-a statuat că prevederile art. 151 al. 2 din Legea nr.263/2010, care prevăd că hotărârile adoptate de Comisiile centrale de contestaţie pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 zile de la comunicare, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii nu împiedică accesul la justiţie.

Excepţia tardivităţii contestaţiei.

Având în vedere că în dosarul de faţă nu se contestă decizia nr…/09.03.2016, ci se solicită recalcularea pensiei prin valorificarea perioadei în care reclamantul a urmat cursurile şcolii profesionale, în raport cu prevederile art.107 din Legea nr.263/2010 nu se pune problema tardivităţii introducerii cererii, această cerere de recalculare/revizuire a pensiei putând fi formulată oricând se constată modificarea elementelor iniţiale ale stabilirii pensiei.

Pe fondul cauzei.

Contrar susţinerilor apelantei pârâtei ne aflăm în situaţia vizată de Decizia nr. 18/5.10.2015 dată de Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, în cadrul căruia a fost analizată posibilitatea de a considera perioada de ucenicie ca perioadă componentă a stagiului de cotizare, adică de a stabili dacă în intervalul în care o persoană a fost ucenic cu plată sau a urmat cursurile unei şcoli profesionale au fost datorate sau/şi plătite contribuţiile de asigurări sociale în sistemul public, respectiv a stabili dacă ucenicia poate fi considerată perioadă contributivă.

Prin această decizie, instanţa supremă a statuat următoarele:

“În interpretarea si aplicarea art.3 alin.1 lit. p) si art. 19 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale: 1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale; 2. între 1 ianuarie 1949 şi 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privinţa ucenicilor a existat obligaţia virării contribuţiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale; 3. după 1 ianuarie 1954 şi până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă perioada practicii în producţie.”

Se reţine în considerente aceste decizii că începând cu 1 ianuarie 1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr.4161/1953 privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivităţii, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiul de cotizare, se aplică în privinţa ucenicilor cu plată care au urmat cursurile unei şcoli profesionale. Obligaţia de plată a contribuţiilor la asigurările sociale asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai unei şcoli profesionale, indiferent de forma în care aceştia realizau veniturile, a fost menţinută şi prin art. 1 alin. (1) din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, care a succedat Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4161/1953, decret rămas în vigoare până la 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000.

Aşa fiind, temeiul legal al cererii de faţă îl constituie, aşa cum corect a reţinut prima instanţă prevederile art. 3 alin.1 lit.p) şi art.19 alin.1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-complet pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin această decizie, care este obligatorie pentru instanţele inferioare, potrivit art.517 alin.4 din Codul de procedură civilă.

Deci, chiar dacă pe perioada în discuţie, nu vorbim de un contract de muncă ci, de un contract de ucenicie, principiul contributivităţii, care guvernează sistemul public de pensii aşa cum este reglementat de Legea nr.263/2010, impune valorificarea şi acestei perioade pentru care s-au virat contribuţii la fostele case de asigurări sociale ca şi stagiu de cotizare.

În ceea ce priveşte dovada cererii de faţă, efectuarea practicii în producţie pentru perioada a cărei valorificare se solicită (15.09.1970-16.07.1973) s-a probat cu contractul de şcolarizare încheiat la data de 15.09.1970 pentru o perioada de 3 ani, între tatăl reclamantului şi UUMP şi în care, la capitolul II punct 1 s-a prevăzut că „se asigura pregătirea practica şi teoretică a elevului (…) prin curs de calificare cu participare în producţie, în termen de 3 ani”, precum şi cu diploma se absolvire a şcolii profesionale, emisă de G.Ş.M.P. seria F nr.(…) care atesta durata şcolarizării (3 ani), data absolvirii (iunie 1973) şi efectuarea practicii în producţie.

În cazul dat, perioada (15.09.1970-16.07.1973) efectuată de reclamant ca şi practică în producţie în cadrul UUMP şi suma de care a beneficiat pe această perioadă este probată cu adeverinţa nr. (..)/12.07.2016 emisă de UMIROM SA (societate în faliment).

Faptul că această sumă este încasată cu titlu „bursă” nu o exclude de la valorificarea la pensie atâta vreme cât pentru această sumă s-a datorat contribuţia pentru asigurări sociale, potrivit actelor normative în vigoare la acea vreme, Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4161/1953, respectiv Decretul nr.389/1972. Actele normative succesive, Legea nr. 27/1966, prin art. 39 alin. (1), şi Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 252/1967, prin art.30 alin.(1) lit. a) stabileau că ucenicia la locul de muncă se include în calculul vechimii în muncă, tocmai pe ideea contributivităţii angajatului ucenic la fostele asigurări sociale sau la casele de pensii preluate de stat în perioada de referinţă.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din Noul cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul promovat de pârâta.

Domenii speta

Spete similare