Stabilirea competenţei în cazul unei cereri de redeschidere a procesului penal

Art. 51, 467 Cod procedură penală

În conformitate cu art. 467 Cod procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă. În conformitate cu aceste dispoziţii ale legii care, având caracter procedural, sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicare se impune, deci, să se considere că numai instanţa care a judecat cauza în primă instanţă este competentă să soluţioneze cererea de redeschidere a procesului penal, chiar dacă la data introducerii cererii, din cauza modificărilor de ordin legislativ intervenite, acea instanţă nu mai are competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă. O altă interpretare ar contraveni principiului activităţii legii procesual penale în vigoare la momentul efectuării actului.

Prin sentinţa penală nr. 115/18.11.2016 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1957/102/2016 s-a dispus:

În temeiul art. 47 C .proc. pen., art. 466 C. proc. pen. raportat la art. 14 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, având ca obiect redeschiderea procesului penal formulată de inculpatul S. A. cu privire dosarul penal nr. 897/233/2005 al Tribunalului Mureş, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 94 din 30 martie 2007, definitivă prin decizia penală nr. 40A din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie - prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a), b) C. pen. din 1968, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Mureş.

În baza art. 50 al. 1 Noul C. proc. pen. s-a trimis dosarul, de îndată, la Judecătoria Târgu Mureş.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 23 septembrie 2016, sub numărul de dosar 1957/102/2016, condamnatul S. A. (aflat în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, a solicitat redeschiderea procesului penal ce a format obiectul dosarului nr. 897/2005 al Tribunalul Mureş prin care acesta a fost condamnat la respectiva pedeapsă. 

În motivarea cererii sale, petentul-condamnatul a învederat instanţei că prin sentinţa penală nr. 94 din 30 martie 2007 a Tribunalului Mureş, dată în dosarul nr. 897/2005, a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, dar că el nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecată fixate în cauză, întrucât a plecat din ţară în anul 2004, când şi-a găsit de muncă în Spania, unde a şi rămas până la data încarcerării sale, iar de atunci nu a mai ţinut legătura cu nici una dintre rudele din ţară.

Cu privire la excepţia invocată, instanţa a reţinut că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi ale Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Prin aceste normative au fost aduse modificări majore dispoziţiilor vechiului C.pen. şi vechiului C.proc.pen., astfel:

Concret, în ceea ce priveşte competenţa judecătoriei prevederile art. 35 al. 1 din Noul C. proc. pen. stipulează: „Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.”

 În economia art. 36 al. 1 lit. a) C. proc. pen. este prevăzută competenţa tribunalului şi se arată că:  „Tribunalul judecă în primă instanţă:

a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 şi art. 360 – 367”.

Pe de altă parte, textul de lege care reglementează procedura redeschiderii procesului penal, art. 466 C. proc. pen. - Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate:

„(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

(3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la al. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

(4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă.

(5) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.”

Iar potrivit prevederilor art. 467 C. proc. pen. - Cererea de redeschidere a procesului penal: „(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.”

Totodată, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale: “(1) Rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată ori de către instanţa competentă, dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfăşoară conform legii noi.”

Astfel, această instanţă reţine că în cauza pendinte, infracţiunea de tâlhărie  sub aspectul comiterii căreia inculpatul S.A. a fost deferit justiţiei, fiind condamnat, în prezent, este reglementată în Capitolul al VIII-lea, de prevederile art. 233- art. 234 Noul C.pen., infracţiune care nu se regăseşte printre cele înserate în art. 36 al. 1 lit. a) din Codul de procedură penală care enumeră, în mod expres şi limitativ, infracţiunile date în competenţa de judecată a tribunalului în primă instanţă, astfel încât, în prezent, competenţa soluţionării în prima instanţă a unei astfel de acuze revine judecătoriei. 

Pe de altă parte, mutatis mutandis dispoziţiile Deciziei nr. LXXXIII/2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie dată în Recurs în interesul legii sunt în continuare actuale şi deşi se referă la soluţionarea unor cereri de  reabilitare, ele sunt aplicabile şi în cauza de faţă: „Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. 494 teza I din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:  În caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.”

În opinia acestei instanţe, prin prisma celor anterior expuse, în acest moment procesual, competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza pendinte, este Judecătoria Târgu Mureş şi nu Tribunalul Mureş, întrucât normele procedurale în vigoare, la care fac trimiterea dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 255/2013, stabilesc în competenţa judecătoriei, iar nu a tribunalului, soluţionarea cauzelor având ca obiect infracţiunea de tâlhărie, chiar şi în situaţia redeschiderii procesului penal care este, în fapt o rejudecare a procesului penal, pentru un motiv singular şi expres prevăzut în C.proc.pen., invocat de persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă şi care poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

Pentru aceste considerente, această instanţă sesizată în prima instanţă a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mureş şi în temeiul art. 47 C. proc. pen., art.466 C. proc. pen., raportat la art. 14 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect redeschiderea procesului penal formulată de condamnatul-petent S. A. cu privire dosarul penal nr. 897/233/2005 al Tribunalului Mureş, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 94 din 30 martie 2007, definitivă prin decizia penală nr. 40A din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie - prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a), b) C.pen. din 1968,  în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş  şi, în baza art. 50 al.1 C.proc.pen., a trimis dosarul, de îndată, la Judecătoria Târgu Mureş.

Prin sentinţa penală nr. 115/18.11.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 1957/102/2016 s-a dispus:

Admiterea excepției competenței materiale a Judecătoriei Târgu Mureș.

În baza art. 467 al. 1 C.proc.pen. și art. 47 C.proc.pen. cu aplicarea art. 50 C.proc.pen.,  declinarea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat S.  A. cu privire dosarul penal nr. 897/233/2005 al Tribunalului Mureş, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 94 din 30 martie 2007, definitivă prin decizia penală nr. 40A din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie - prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a), b) C.pen. din 1968,  în favoarea Tribunalului Mureş.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu Mureș și Tribunalul Mureș.

În baza art. 51 al. 2 C.proc.pen. a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reţinut următoarele:

În fapt,

Prin sentinţa penală nr. 94 din data de 30 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 897/2005, petentul (inculpat) S.A.  în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a), b) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. din 1968, a fost condamnat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 71 C.pen. din 1968 i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C.pen. din 1968, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de la

data de 12 aprilie 2004 până la data de 13 aprilie 2004.

Prin decizia penală nr. 40/A din data de 18 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 536/43/2007, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. A., precum şi pentru inculpatul S. D., fiind menţinută sentinţa penală nr. 94/2007 a Tribunalului Mureş. Pe parcursul judecăţii în prima instanţă cât şi în apel, inculpatul Stoica Adrian nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată, din cuprinsul procedurilor de citare şi al proceselor-verbale de neexecutare a mandatelor de aducere dispuse de judecători, reieşind că acesta este plecat din ţară, în Spania.

Pe cale de consecinţă, la data de 5 iunie 2007 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 107/2007 al Tribunalului Mureş, în baza căruia ulterior a fost emis mandatul european de arestare nr. 6 din data de 12 decembrie 2007 al Tribunalului Mureş, precum şi mandatul de urmărire internaţională nr. 1 din 15 martie 2011 al Tribunalului Mureş. Pe baza acestora, condamnatul a fost prins şi arestat în Spania, la data de 25 iulie 2016, în vederea predării lui către România, astfel că inculpatul a fost adus în ţară la data de 26 august 2016.

În drept,

Magistratul-judecător a reţinut că potrivit art. 466 C.proc.pen. (1) persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa. (2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul. (3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la al. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

De asemenea, potrivit art. 469 din acelaşi act normativ, (1) instanţa, ascultând concluziile procurorului, ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali, examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;

b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;

c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.

Potrivit art. 467 alin 1 C.proc.pen., cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă și se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate mai sus, judecătorul constată că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate este, sub imperiul reglementării actuale, o cale extraordinară de atac, de retractare, al cărei scop este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, al egalităţii armelor, al exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, al nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi a dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.

Noua procedură este în conformitate cu cele statuate de Curtea EDO în jurisprudenţa sa, în interpretarea art. 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil, “când legislaţia naţională permite judecarea unei persoane in absentia [art. 364 al. 2 – 4 C.proc.pen.] acea persoană trebuie, din momentul în care află de procedură, să poată determina ca o instanţă, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor care i-au fost aduse” (cauza Colozzo c. Italiei, Hotărârea din 12 februarie 1985, par.26).

Astfel, cum s-a arătat mai sus, Judecătoria Târgu Mureș a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei din următoarele motive:

a) redeschiderea procesului penal, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se urmărește rejudecarea cauzei, competența de judecată aparține instanței care a judecat cauza în primă instanță, indiferent dacă la momentul soluționării cererii aceasta nu ar mai fi competentă material sau personal de a judeca infracțiunea care face obiectul cauzei, întrucât rațiunea instituției redeschiderii procesului penal este asigurarea prezenței persoanei condamnate în lipsă la rejudecarea procesului său, altfel spus, procesul trebuie rejudecat în aceeași competență ca cea originară, singurul element de noutate fiind prezența inculpatului. Judecarea de către o altă instanță ar avea practic elemente de noutate față de procesul la care inculpatul a lipsit. Drept urmare, s-a considerat că nu sunt aplicabile prevederile art. 35 al. 1 din Noul C.proc.pen..

b) Dispoziţiile Deciziei nr. LXXXIII/2007 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie dată în Recurs în interesul legii nu sunt aplicabile în cauză.

Astfel, deși, așa cum a arătat Tribunalul Mureș, dispozițiile acesteia sunt în continuare actuale şi deşi se referă la soluţionarea unor cereri de  reabilitare, s-a considerat că ele nu sunt aplicabile şi în cauza de faţă: „Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. 494 teza I din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:  În caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.”

Dispozițiile enumerate mai sus au fost date de către ÎCCJ într-o procedură specială și anume procedura reabilitării. Tot o procedură specială este și redeschiderea procesului penal în cazul persoanei condamnate, iar un RIL dat într-o procedură specială nu poate folosit într-o altă procedură specială, întrucât nu există nici un raport de general-special, iar deciziile date de ÎCCJ în RIL sunt de strictă interpretare și nu pot fi folosite prin analogie, mai ales în condițiile în care competența este reglementată diferit (competență alternativă în cazul reabilitării). Pe de altă parte, cele două proceduri vizează obiecte total diferite și cu altă finalitate, astfel încât cele două proceduri speciale nu se pot confunda.

c) Prevederile art. 14 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale: “(1) Rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată ori de către instanţa competentă, dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfăşoară conform legii noi” nu sunt aplicabile în cauză.

Întrucât legiuitorul nu precizează, articolul mai sus menționat nu poate viza căile extraordinare de atac, mai ales cele de retractare, ci vizează procedura de judecare a cauzei în rejudecarea căilor ordinare. Argumentele soluției sunt date de interpretarea literală a textului și de prevederile alin 2 ale art. 14 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Astfel, din interpretarea literală a textului, cu precădere a termenilor – rejudecare, desființare, se desfășoară – rezultă că se au în vedere căile de atac ordinare și ipoteza în care instanța superioară admite calea de atac și dispune trimiterea cauzei instanței competente – expresie existentă și în textul legal – sau o reține spre rejudecare. Articolul nu poate fi privit extensiv având în vedere că face parte din dispozițiile tranzitorii care trebuie în mod obligatoriu interpretat restrictiv.

Mai apoi, prevederile alin 2 ale art. 14 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative arată că în cauzele în care rejudecarea s-a dispus anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală, dispozițiile art. 5-10 se aplică în mod corespunzător.

Privind conținutul acestor articole (5-10 din Legea nr. 255/2013), s-a remarcat că ele fac vorbire de procesul penal în procedură obișnuită de la urmărire penală până la judecarea în apel, și astfel nu se poate reține că judecarea cererii de redeschidere poate fi inclusă în acest articol.

Faţă de aceste motive, constatând că Judecătoria Târgu Mureș nu este competentă material s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș și a constatat ivit conflictul de competență negativ ivit între Judecătoria Târgu Mureș și Tribunalul Mureș și a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureș pentru emiterea regulatorului de competență.

Analizând conflictul negativ de competenţă dintre Tribunalul Mureş şi Judecătoria Târgu Mureş, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, în baza art. 51 C.proc.pen., Curtea de Apel a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Mureş pentru motivele care vor fi expuse în continuare:

În conformitate cu art. 467 C.proc.pen., cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă. În conformitate cu aceste dispoziţii ale legii care, având caracter procedura, sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicare se impune, deci, să se considere că numai instanţa care a judecat cauza în primă instanţă este competentă să soluţioneze cererea de redeschidere a procesului penal, chiar dacă la data introducerii cererii, din cauza modificărilor de ordin legislativ intervenite, acea instanţă nu mai are competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă. O altă interpretare ar contraveni principiului activităţii legii procesual penale în vigoare la momentul efectuării actului.

Prevederile art. 14 din Legea nr. 255/2013 nu sunt aplicabile nu pentru că se referă numai la judecarea căilor ordinare de atac, ci pentru că nu suntem în prezenţa unei situaţii în care hotărârea a fost desfiinţată pentru a se dispune rejudecarea conform legii noi. Desfiinţarea sentinţei penale nr. 94/30.03.2007 a Tribunalului Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 40/A/18.05.2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş are loc de drept, în temeiul art. 470 al. 7 C.proc.pen., numai în momentul admiterii cererii de redeschidere a procesului penal.

Cheltuieli judiciare

În temeiul art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas  în sarcina statului.

În temeiul art. 275 al. 6 C.proc.pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 de lei a rămas în sarcina statului şi au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare