Plata despăgubirilor civile în cazul infracţiunii de tăinuire

Art. 270 Cod penal

În cazul infracţiunii de tăinuire, inculpatul este obligat în solidar cu autorul infracţiunii de furt la plata despăgubirilor solicitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 11.08.2016 sub nr. 536/289/2016 inculpaţii D. P. şi B. I. A. au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 138/22.07.2016 pronunţată de Judecătoria Reghin.

În motivarea apelurilor s-a solicitat reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă, iar pentru inculpatul B. I. A. s-a solicitat şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum şi înlăturarea obligaţiei la plata despăgubirilor civile.

Inculpaţii nu au dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.

S-au depus înscrisuri.

S-a întocmit Raport de evaluare pentru inculpatul B. I. A.

A fost asigurată asistenţa juridică prin apărător ales, respectiv desemnat din oficiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control retine urmatoarea situaţie de fapt: 

Prin sentinţa penală  nr. 138/22.07.2016 pronunţată de Judecătoria Reghin, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul, B.  I. A., pentru comiterea infracţiunii  de complicitate la  art. 48 al. 2 C.p., rap. la art. 228 al. 1, 229 al.  1 lit. b, d Cod penal, în dauna părţii civile SC C. SRL, ca urmare a împăcării părţilor.În baza art. 159 alin. (2) C. pen. s-a constatat stinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL Reghin, faţă de inculpatul B.I. A.

În temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 375 şi 396 alin. 10  Codul de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul B.  I. A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare  pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art 270 alin.1 Cod penal, care va fi executată în regim de detenţie.

În temeiul art. 241 alin.1 lit b Codul de procedură penală s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului B.  I. A., ca urmare a împăcării părţilor pentru infracţiunea care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv faţă de inculpat, măsură înlocuită apoi cu cea a controlului judiciar.

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a deduse din pedeapsa aplicată inculpatului B. I. A. durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 12.02.2016  şi până la data de 28.05.2016.

În temeiul art. 396 alin. 2, cu aplicarea art. 375 şi 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, prin raportare la art.228 alin.1, lit. b şi d Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul D. P. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna SC A. SRL Reghin.

În temeiul art. 396 alin. 2, cu aplicarea art. 375 şi 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, prin raportare la art.228 alin.1, lit. b şi d Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul D. P. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna SC C. SRL Reghin.

În temeiul art. 396 alin. 2, cu aplicarea art. 375 şi 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, prin raportare la art.228 alin.1, lit. b şi d Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul D. P. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna SC P. P. SRL Reghin.

În temeiul art. 396 alin. 2, cu aplicarea art. 375 şi 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, prin raportare la art.32 alin 1 Cod penal raportat la art. 228 alin.1, lit. b şi d Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul D. P. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate L. M.

S-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului D.P. se aflau în concurs real şi în temeiul art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1, lit. b Cod penal  au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a dispus ca inculpatul D. P., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 6 ani şi 3 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 7 luni de închisoare.

În temeiul art. 43 alin.2 Cod penal a fost adăugată pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare stabilită prin prezenta sentinţă, restul rămas neexecutat de 1477 de zile de închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.71/11.02.2010 a Judecătoriei Reghin, definitive prin decizia penală nr. 419/R/06.10.2010, urmând ca în final inculpatul D. P. să execute pedeapsa de 4 ani 7 luni şi 1477 de zile.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 4 ani, care curge conform dispoziţiilor art. 68 Cod penal, a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, şi anume:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

- dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 1 Cod penal i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 Cod penal, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, sus-menţionate.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 3 şi 207 alin. 4 Cod procedură penală a fost menţinută măsura arestului preventiv a inculpatului D. P.

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. P. durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 12.02.2016, la zi.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art 1357 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă  formulată de partea civilă SC A. SRL Reghin, prin adm. M. A. şi au fost obligaţi inculpaţii B. A. şi D. P., în solidar,  să plătească părţii civile suma de 3.275 lei, daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art 1357 Cod civil a fost admisă, în parte,  acţiunea civilă  formulată de partea civilă SC C. SRL, prin adm. S. J., Reghin  şi a fost obligat inculpatul D. P. să plătească părţii civile suma de 6.320 lei, daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art 1357 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă  formulată de partea civilă SC P. SRL din localitatea Dedrad, prin adm. B. V., Reghin şi a fost obligat inculpatul D. P. să plătească părţii civile suma de 3081 lei, daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D. P. la plata sumei de  800 lei cu titlul de  cheltuieli judiciare efectuate de stat, din care suma de 500 de lei provenea din faza de urmărire penală.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B. I. A. la plata sumei de  300 lei cu titlul de  cheltuieli judiciare efectuate de stat, din care suma de 200 de lei provenea din faza de urmărire penală.

În temeiul art. 275 alin. 1, pct. 1 lit. d a obligat pe inculpatul B. A. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare , iar pe SC C. SRL Reghin la plata sumei de 100 lei, cu acelaşi titlu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

I. Inculpatul B. I. A.:

 1.Infracţiunea de complicitate la furt calificat

Art. 231 Cod penal prevede la alin. 2 că în cazul faptelor prevăzute la art. 228 şi 229 alin. 1 Cod penal împăcarea înlătură răspunderea penală dacă intervine până la momentul citirii actului de sesizare.

Având în vedere că între inculpat şi partea civilă SC C. SRL  a intervenit împăcarea ( după cum a rezultat din încheierea din data de 14.07.2016), anterior citirii actului de sesizare, în conformitate cu  dispoziţiile art. 159 Cod penal potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, în baza art. 396 alin. 1, alin. 6 raportat la art.16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, instanţa a dispus  încetarea  procesului penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul  B. I.A., a infracţiunii  de  complicitate la furt calificat art. 48 al. 2 C.p., rap. la art. 228 al. 1, 229 al.  1 lit. b, d Cod penal, în dauna părţii civile SC C. SRL, ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 159 alin. 2 Cod penal s-a constatat stinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL împotriva inculpatului B. I. A.

Art. 275 la alin. 1 pct. 2 lit d Cod procedură penală prevede că în caz de împăcare cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate atât de inculpat cât şi de partea civilă, motiv pentru care instanţa  a obligat pe fiecare dintre inculpaţi şi pe partea civilă la plata a câte 324,5 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de stat.

2.Infracţiunea de tăinuire

În fapt, în noaptea de 24/25.01.2016 inculpatul B. I. A. a primit  ţigările sustrase de inculpatul D. P., în aceeaşi noapte din incinta barului Angela, situat pe str. xxx, din mun. Reghin, aparţinând persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, a fost de acord să le primească şi să le valorifice, cunoscând că proveneau din furt.

Situaţia de fapt a rezultat din coroborarea  declaraţiilor  inculpaţilor D. P. şi B. A. cu declaraţiile martorilor: H.R., concubina inculpatului B. I. A., H. C. V., C.C. I. dar şi cu conţinutul proceselor verbale de cercetare la faţa locului, de reconstituire, de efectuare a percheziţiilor domiciliare.

Inculpatul D.P. a recunoscut săvârşirea faptelor. Mai mult, acesta a declarat că dacă inculpatul B.I. A. nu i-ar fi promis că va valorifica bunurile sustrase, nu ar mai fi comis următoarele două infracţiuni de furt(declaraţie din cursul audierii cu privire la propunerea de arestare preventivă).

Inculpatul B. I. A., deşi iniţial nu a recunoscut săvârşirea faptelor de care era acuzat, susţinând că nu cunoştea provenienţa ilicită a ţigărilor, ulterior, atât în faţa instanţei cu ocazia judecării cererii parchetului de arestare preventivă, la data de 13.02.2016, cât şi la data de 23.02.2016, a declarat că încă de la primirea primelor ţigări (la sfârşitul lunii ianuarie 2016) a bănuit că proveneau din furtul comis de D. P. (ţigări sustrase de la barul A.) şi, cu toate acestea, a fost de acord să le valorifice.(f.130)

 Faţă de probele administrate instanţa a reţinut  că inculpatul B. I. A. nu doar bănuia că ţigările sustrase proveneau din furt, ci cunoştea provenienţa ilicită a acestora, a primit pe timp de noapte, de două ori multe pachete cu ţigări, multe cartuşe,  în condiţiile în care îi cunoştea preocupările inculpatului D. P. şi că nu are loc de muncă, fiind de acord  să le valorifice. O dovadă a faptului că inculpatul B. I. A., deşi circumstanţială, a fost şi faptul că  cei doi inculpaţi au fost cercetaţi în acelaşi dosar în care prin sentinţa penală nr. 633/10.05.2007 a Judecătoriei Bistriţa (dosar nr. 8741/2006) li s-au aplicat pedepse pentru furt calificat.(f.246-258).

În drept, fapta inculpatului B. I. A. care a primit şi a valorificat ţigări sustrase de inculpatul D. P. din posesia persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, cunoscând că proveneau din furt, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tăinuire, prev. de art. 270 al. 1 Cod penal.

Instanţa nu a reţinut aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, întrucât din studiul cazierului judiciar a  inculpatului B. I. A., a reţinut că prezenta infracţiune  nu a fost săvârşită în stare de recidivă.

Inculpatul a fost eliberat condiţionat din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare în data de 22.08.2008, având un rest de pedeapsă de 441 de zile.

Conform art.41 alin.1 Cod penal „Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.”

Potrivit art. 166 Cod penal  condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea următoarelor termene: 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani;

Astfel, din textele legale incidente instanţa a reţinut că termenul de reabilitare a început a curge  începând cu expirarea restului de pedeapsă, de 441  zile, dată la care pedeapsa cu închisoare era considerată a fi executată. La un simplu calcul se putea observa că termenul de reabilitare, de 4 ani a început să curgă în luna noiembrie a anului 2009. Având în vedere că infracţiunea de tăinuire pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost săvârşită la data de 24.01.2016, mult  după împlinirea termenului de reabilitare, de 4 ani, instanţa a constatat că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective instanţa a constatat că elementul material era realizat, pentru fiecare infracţiune în parte, prin acţiunea de primire de către inculpat, în noaptea de 24 spre 25.01.2016  a mai multor pachete de ţigări de la inculpatul D. P., bunuri despre care a cunoscut că proveneau din săvârşirea unei  infracţiuni de furt calificat.

Urmarea imediată, care a fost dovedită fără niciun dubiu de probatoriul administrat, consta în pricinuirea unei pagube, iar legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi această urmare, era, de asemenea, dovedită de probatoriu.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a constatat că inculpatul  B. I. A.  a acţionat cu vinovăţie. Forma vinovăţiei cu care a fost săvârşită fapta era intenţia directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, întrucât inculpatul a cunoscut de la început că  ţigările proveneau dintr-o faptă prevăzută de legea penală şi le-a primit, urmărind obţinerea unui folos material prin valorificarea ulterioară a acestora.

Instanţa, reţinând vinovata inculpatului B.I. A.  a pronunţat o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut ca, în art. 74 Cod penal se arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul B. I. A.  a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care  a constatat că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 375 şi 396 alin.10 din Codul de procedură penală, şi  a redus cu 1/3 limitele de pedeapsă ale infracţiunii de tăinuire,  astfel că pedeapsa care a fost aplicată inculpatului a fost situată între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social instanţa a ţinut seama de modul si de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.

Pentru ca o pedeapsă să-şi atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă si dozată încât, prin fiecare din funcţiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei  în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ţinând cont de importanţa valorilor sociale lezate si de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanţa judecătorească si constă în adecvarea pedepsei la o anumită fapta concretă si la un infractor care trebuie reeducat.

Este de necontestat faptul ca o pedeapsa – de acelaşi gen si cuantum – nu produce efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanţa fiind datoare sa tina seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizica a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat si trăieşte, comportarea sa înainte si după săvârşirea infracţiunii.

Evaluându-se, în mod obiectiv şi imparţial, contextul real în  care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională imputată - acceptând în mod conştient să primească, în toiul nopţii de la inculpatul D. P., bunuri care proveneau din săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, în contextul în care are un bogat trecut infracţional (după cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului) şi mai mult, în condiţiile în care  l-a încurajat indirect pe inculpatul D. P. să săvârşească alte fapte penale, prin promisiunea că îi va putea aduce acestuia bunurile rezultate în urma infracţiunilor viitoare, instanţa a reţinut  că reeducarea  şi resocializarea  inculpatului nu puteau  fi atinse decât prin privarea acestuia de  libertate.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere perseverenţa inculpatului  B. I. A. în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni. Astfel, din studiul cazierului judiciar s-a putut observa că inculpatul a mai fost condamnat în mai multe rânduri pentru săvârşirea în special de infracţiuni de furt calificat.

Toate cele expuse mai sus reliefează periculozitatea deosebită a inculpatului şi lipsa totală de respect faţă de normele sociale de convieţuire, ceea ce a îndreptăţit instanţa să aprecieze că, în cauză nu se impunea nici aplicarea unei amenzi penale şi nici amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Date fiind cele expuse mai sus, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an şi 6 luni era oportună pentru a îndeplini triplul rol: preventiv, educativ şi punitiv .

Cât priveşte măsura preventivă a controlului judiciar sub imperiul căreia inculpatul B. se găseşte, instanţa a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării acesteia au vizat exclusiv infracţiunea de complicitate la furt calificat, infracţiune pentru care instanţa a pronunţat soluţia de încetare a procesului penal. În aceste condiţii, în temeiul art. 241 alin.1 lit b Codul de procedură penală instanţa a  constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului B.  I. A., ca urmare a împăcării părţilor pentru infracţiunea care a stat la baza luării măsurii arestului preventiv faţă de inculpat, măsură înlocuită apoi cu cea a controlului judiciar.

În baza art.72 alin.1 Cod penal a  dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. I. A. durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 12.02.2016  şi până la data de 28.05.2016.

II.Inculpatul D. P.

1.În fapt, în noaptea de 24/25.01.2016 inculpatul D. P. a pătruns prin efracţie(autorul a făcut o gaură în tavan) în incinta barului Angela, situat pe str. Salcâmilor, din mun. Reghin, aparţinând persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, de unde a sustras mai multe bunuri: ţigări, cafea, dulciuri, băuturi alcoolice, în valoare totală de 3.275 lei.

Situaţia de fapt de mai sus a rezultat din coroborarea rezultatelor cercetării la faţa locului la care  s-a constatat că în incinta barului A. s-a pătruns prin spargerea tavanului(spărtură de 0,4/0,7 m.), iar din interior s-au sustras cafea boabe, ciocolată, mai multe cartuşe cu ţigări LM, Pall Mall, Kent, s.a.(f.16), cu adresa persoanei vătămate din data de 26.01.2016 din care  a rezultat că din barul Angela  s-a sustras şi o sticlă cu băutură Perfect Lemon cu care  inculpatul B. I. A. a susţinut că inculpatul D. P. s-a prezentat la locuinţa sa, cu declaraţia data de inculpatul  B.I. A. conform căreia în cursul lunii ianuarie, 2016, nu a putut preciza cu exactitate data, inculpatul D. P., dimineaţa în jurul orelor o3,oo, s-a deplasat la locuinţa sa aducând o sticlă de băutură alcoolică Lemon şi într-o plasă trei sau patru cartuşe cu ţigări, de mai multe sortimente, într-o altă pungă cafea vărsată şi mai ales cu declaraţiile inculpatului  D. P. date în faza de urmărire penală(f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârşită.

În drept, fapta inculpatului D. P. care în noaptea de 24/25.01.2016 a pătruns prin efracţie(o gaură în tavan) în incinta barului Angela situat pe str. Salcâmilor, din mun. Reghin, aparţinând persoanei vătămate SC A. SRL Reghin, de unde a sustras mai multe bunuri: ţigări, cafea, dulciuri, băuturi alcoolice, cauzând un prejudiciu în valoare de 3.275 lei, în scopul însuşirii pe nedrept, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al.  1lit. b, d C.p. cu art. 41 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracţiunii consta în acţiunea de sustragere a bunurilor : cafea boabe, ciocolată, mai multe cartuşe cu ţigări LM, Pall Mall, Kent, s.a. din posesia sau detenţia părţii civile SC A. SRL, iar agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d a fost dată de faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea după ce a intrat prin efracţie în punctul de lucru al societăţii SC A. SRL. Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b a fost dată de împrejurarea că inculpatul a săvârşit fapta, în noaptea dintre 24 şi 25.01.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopţii vigilenţa oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceştia  sunt retraşi pentru odihnă. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal .

2. În fapt, în noaptea de 06/07.02.2016, în jurul orelor o3,oo, inculpatul D. P. a pătruns fără drept în curtea persoanei vătămate L. M. (socrul administratorului persoanei vătămate SC C.) din Reghin, str. xxx, nr. 9, după care prin efracţie a pătruns în garajul acesteia unde a răvăşit bunurile, căutând bunuri pentru a le sustrage

Situaţia de fapt de mai sus a rezultat şi din coroborarea rezultatelor cercetării la faţa locului la care  s-a constatat că inculpatul D. P. a căutat bunuri şi în bordul autoturismului aflat în garajul persoanei vătămate L. M., pe care l-a forţat, cu declaraţiile date de persoana vătămată şi cu declaraţiile  inculpatului D. P. din faza de urmărire penală(f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârşită.

În drept, fapta inculpatului D. P. care în noaptea de 06/07.02.2016, în jurul orelor 03.00, a pătruns fără drept în curtea locuinţei persoanei vătămate L. M. după care prin efracţie a pătruns în garajul acesteia, din Reghin, str. xxx nr. 9, unde a căutat bunuri fără însă a sustrage nimic din interior, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt calificat şi furt calificat, prev. de art. 32 al. 1 C.p., rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d, al. 2 lit. b C.p., cu art. 41 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracţiunii a constat în căutarea de către inculpat în curtea, autovehiculul şi garajul persoanei vătămate cu scopul de a le sustrage. Agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d a fost dată de faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea după ce a intrat prin efracţie în garajul persoanei vătămate. Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârşit fapta, în noaptea dintre 06 şi 07.02.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopţii vigilenţa oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceştia  sunt retraşi pentru odihnă, iar agravanta prevăzută de art . 219 alin.2 lit b a fost reţinută ca urmare a violării domiciliului persoanei vătămate, cu ocazia săvârşirii faptei mai sus amintite.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia a îmbrăcat forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal .

3. În fapt, în noaptea de 06/07.02.2016, în jurul orelor o3,oo, inculpatul D. P. a pătruns prin distrugerea tavanului (printr-o gaură în tavan, de 0,3/0,8 m.) în incinta magazinului aparţinând persoanei vătămate SC C. SRL, Reghin de unde a sustras ţigări de diferite mărci, în total 700 pachete cu ţigări de diferite mărci, prejudiciul cauzat fiind  în valoare de 11.320 lei, în scopul însuşirii pe nedrept (infracţiuni de furt calificat şi tentativă la furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p., cu art. 41 al. 1 C.p. şi art. 32 al. 1 C.p. rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d, al. 2 lit. b  C.p., cu art. 41 al. 1 C.p., cu art. 38 al. 1 C.p. comise de inculpatul D. P.(10.820 lei valoarea ţigărilor şi 500 lei valoarea distrugerilor provocate).(f.57-58)

Situaţia de fapt de mai sus a rezultat din coroborarea rezultatelor cercetării la faţa locului la care  s-a constatat că in garajul persoanei vătămate  L. M. inculpatul D. P. a urcat prin escaladare în podul magazinului SC C. după care folosind o pilă a pătruns în magazie-depozit al magazinului, a găurit tavanul, a coborât în magazie, nu a găsit ţigări, după care a urcat din nou în pod, a făcut o altă gaură şi a coborât în altă magazie de unde a sustras ţigări de diferite mărci, cu declaraţiile date de reprezentantul părţii civile Sc C. SRL, cu rezultatul reconstituirii efectuate şi nu în ultimul rând cu declaraţiile inculpatului D. P. din faza de urmărire penală (f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârşită.

În drept, fapta inculpatului D. P. a pătruns prin efracţie, respectiv prin găurirea tavanului, în incinta magazinului aparţinând persoanei vătămate SC C. SRL, unde din magazie  a sustras ţigări de diferite mărci, în total 700 pachete, cauzând un prejudiciu în valoare de 11.320 lei, în scopul însuşirii pe nedrept, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p., cu art. 41 al. 1 C.p.,  cu art. 38 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracţiunii consta în acţiunea de sustragere a 700 de pachete de ţigări din posesia sau detenţia părţii civile SC C. SRL SRL, iar agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d a fost dată de faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea după ce a intrat prin efracţie în punctul de lucru al societăţii SC C. SRL. Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârşit fapta în noaptea dintre 06 şi 07.02.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopţii vigilenţa oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceştia  sunt retraşi pentru odihnă. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal .

4. În fapt, în noaptea de 10/11.02.2016 inculpatul D. P. a pătruns prin efracţie în incinta magazinului aparţinând persoanei vătămate SC P. SRL Reghin, punct de lucru în localitatea D., de unde a sustras bunuri şi suma de 50 lei, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 1.000 lei, în scopul însuşirii pe nedrept (faptă de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p. cu art. 41 al. 1 C.p.)

Situaţia de fapt de mai sus rezulta din coroborarea rezultatelor cercetării la faţa locului, cu declaraţiile martorilor B. M., B. G., agenţi de pază la Primăria Batoş,  care, în noaptea de 10/11.02.2016, în jurul orelor 1,00-1,30, în apropierea magazinului SC P. SRL din Dedrad, l-au identificat pe inculpatul D. P., cu rezultatul reconstituirii efectuate şi nu în  ultimul rând cu declaraţiile inculpatului D. P. din faza de urmărire penală(f.96-98,118,121), în care a recunoscut integral fapta săvârşită.

În drept, fapta inculpatului D. P. care în noaptea de 10/11.02.2016 a pătruns prin efracţie în incinta magazinului aparţinând persoanei vătămate SC P. P. SRL din localitatea Dedrad, de unde a sustras bunuri şi suma de 50 lei, prejudiciul cauzat fiind în valoare de 3.081,36 lei, în scopul însuşirii pe nedrept, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. b, d C.p., cu art. 41 al. 1 C.p.

Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiunea de sustragere a diferitor bunuri alimentare şi nealimentare din posesia sau detenţia părţii în valoare de 1253,4 lei şi suma de 50 de lei din detenţia părţii civile SC P.P. SRL, iar agravanta prevăzută art. 229 al. 1, lit. d este dată de faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea după ce a intrat prin efracţie în punctul de lucru al societăţii SC P.P. SRL  . Agravanta prevăzută de art. 229 al. 1 lit. b este dată de împrejurarea că inculpatul a săvârşit fapta în noaptea dintre 10 şi 11.02.2016, fiind de notorietate că pe timpul nopţii vigilenţa oamenilor este scăzută dat fiind faptul că aceştia  sunt retraşi pentru odihnă. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, astfel cum este ea definită de art. 16, alin. 3, lit. a Cod penal.

Instanţa, reţinând vinovăţia inculpatului D. P. pentru săvârşirea celor 4 infracţiuni mai sus analizate, a pronunţat pentru fiecare dintre infracţiuni câte o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii .

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanţa a retinut ca, în art. 74 Cod penal s-a arătat că, la stabilirea si aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului si de împrejurările care atenuau sau agravau răspunderea penală.

Inculpatul D. P. a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care  s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 375 şi 396 alin.10 din Codul de procedură penală, şi  a redus cu 1/3 limitele de pedeapsă ale infracţiunii de furt calificat,  astfel că pedeapsa care a fost aplicată inculpatului pentru fiecare infracţiune consumată de furt calificat a fost situată între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, iar cea pentru tentative de furt calificat prin violare de domiciliu, între 8 luni şi 2 ani şi 4 luni.

La stabilirea, în concret, a gradului de pericol social instanţa a ţinut seama de modul si de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului.

Pentru ca o pedeapsă să-şi atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie astfel aleasă si dozată încât, prin fiecare din funcţiile ei, să realizeze un efect preventiv maxim. Individualizarea legală se face prin stabilirea pedepsei  în raport de gradul de pericol social abstract al faptei, ţinând cont de importanţa valorilor sociale lezate si de gravitatea vătămării la care e supusă acesta dar individualizarea judecătorească se face post delictum de instanţa judecătorească si constă în adecvarea pedepsei la o anumită fapta concretă si la un infractor care trebuie reeducat.

Este de necontestat faptul ca o pedeapsa – de acelaşi gen si cuantum – nu produce efect educativ asupra tuturor infractorilor, instanţa fiind datoare sa tina seama de elementele care caracterizează persoana infractorului: starea psihofizica a acestuia, mediul în care s-a dezvoltat si trăieste, comportarea sa înainte si după săvârşirea infracţiunii.

Evaluându-se, în mod obiectiv şi imparţial, contextul real în  care inculpatul şi-a desfăşurat activitatea infracţională imputată – prin intrarea prin efracţie în sediile unor societăţi comerciale şi în locuinţa unei persoane fizice, prin diferite mijloace, forţarea încuietorilor, distrugerea lacătelor, distrugerea sistemelor de alarmă, găurirea tavanului, pe timp de noapte, urmată de sustragerea diferitor bunuri, sau încercarea de sustragere a bunurilor, în contextul în care are un bogat trecut infracţional (după cum rezulta din fişa de cazier judiciar a inculpatului toate faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză au fost săvârşite sub beneficiul unei liberări condiţionate de 1477 de zile de închisoare din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.71/11.02.2010 a Judecătoriei Reghin, definitive prin decizia penală nr. 419/R/06.10.2010), instanţa a reţinut că reeducarea  şi resocializarea  inculpatului nu pot fi atinse decât prin privarea acestuia de  libertate.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere perseverenţa inculpatului  D. P. în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni. Astfel, din studiul cazierului judiciar s-a putut observa că inculpatul a mai fost condamnat în mai multe rânduri pentru săvârşirea în special de infracţiuni de furt calificat.

Toate cele expuse mai sus au reliefat periculozitatea deosebită a inculpatului şi lipsa totală de respect faţă de normele sociale de convieţuire, ceea ce a îndreptăţit instanţa să aprecieze că, în cauză nu se impunea nici aplicarea unei amenzi penale şi nici amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Date fiind cele expuse mai sus, instanţa a apreciat că aplicarea câte unei pedepse de 2 an şi 6 luni pentru fiecare infracţiune consumată  de furt calificat şi o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru tentative de furt calificat era oportună pentru a îndeplini triplul rol: preventiv, educativ şi punitiv .

Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. C. pr. pen, instanţa de control judiciar le-a găsit nefondate, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal  – hotărârea primei instanţe  nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv  la condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracţiune reţinută în actul de sesizare, la contopirea pedepselor stabilite inculpatului D. P., precum şi la stabilirea modalităţii de executare a acestora în regim de detenţie.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar consideră că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că fiecare dintre cei doi inculpaţi se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.

Aceasta este dovedită mai presus de orice dubiu, prin probele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere dată de inculpaţi în cursul judecăţii în prim grad, în cadrul procedurii instituite de disp. art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen.

Avem în vedere proces verbal de consemnare a plângerii persoanei vătămate SC A. (f.14), proces verbal de cercetare la faţa locului (f.16), planşă fotografică(f.18-52), adresa pers. vătămate SC A. (f.53), proces verbal de sesizare din oficiu(f.55), proces verbal de cercetare la faţa locului(f.57-58), planşă fotografică(f.60-78), proces verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor pers. vătămate L. M.(f.77), declaraţie persoană vătămată L. M.(f.78-79), adresa pers. vătămate SC C. SRL(f.81), proces verbal de sesizare din oficiu(f.86), proces verbal de cercetare la faţa locului(f.86-89), planşă fotografică(f.91-108), adresa pers. vătămate SC P. P. (f.109), declaraţie suspect  D. P. (f.113-115), proces verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor suspectului D. P.(f.111-112), declaraţie inculpat D.P. (f.118), proces verbal de aducere la cunoştinţă  a drepturilor inculpatului D. P. (f.116-117), declaraţie inculpat D. P. (f.121), proces verbal de aducere la cunoştinţă  a drepturilor inculpatului D. P. (f.119-120), declaraţie suspect  B. I. A.(f.124-125), proces verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor suspectului B. I. A.(f.122-123), declaraţii inculpat B.I. A. (f.127, 130), procese verbale de aducere la cunoştinţă  a drepturilor inculpatului B. I. A. (f.126, 128-129), proces verbal de reconstituire(f.132-135), planşă fotografică(f.137-142, 144-154, 156-169), declaraţii de martori(f.170-174, 175-176, 177-181, 182-184, 185-187), procese verbale (f.188,189,190), fişă de cazier judiciar  D. P.r(f.191-194), fişă de cazier judiciar B. I. A.(f.195-197), Ordonanţe de reţinere (f.198,200), procese verbale de încunoştinţare rude (f.199, 201), procese verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare(f.202-203, 216-217), planşa fotografică(f.205-212),

proces verbal(f.214), mandate de percheziţie domiciliară(f.215, 218), încheierea penală nr. 16/2016(f.219-220), proces verbal de ridicare(f.221), procese verbale de predare-primire(f.223, 224), delegaţii apărători desemnaţi din oficiu(f.225), procese verbale de investigaţii şi de constatare(f.227, 228, 229, 230, 231, 232), adresa nr. 135129/2016 a serv. criminalistic(f.235), acte comunicate de PNT Bistriţa(f.244-258), adresa persoanei vătămate SC P. P. Reghin(f.259), acte către asigurator şi inventar persoană vătămată SC P. P. Reghin (f.260-318).

De altfel, situaţia de fapt nici nu a fost contestată, care rămâne neschimbată.

Şi încadrarea în drept este corect reţinută, în sensul că inculpatul B. I. A. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 270 alin. 1 C. pen, iar inculpatul D. P. pentru săvârşirea unui număr de patru infracţiuni de furt calificat în stare de recidivă, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen.

Analizând  criteriile prevăzute de art. 74  C. pen, s-a constatat  că în mod corect a reţinut prima instanţă circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele, precum şi pe cele personale ale fiecărui inculpat.

Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanţă pentru săvârşirea fiecărei infracţiuni, a fost în mod judicios individualizată.

S-a reținut că inculpaţii au urmat procedura simplificată prev. de art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen şi prin urmare, în baza art. 396 alin. 10 C. pr. pen, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.

Perseverenţa infracţională a inculpatului D. P., starea de recidivă în care a săvârşit faptele, numărul acestora şi modalitatea concretă în care a acţionat, bogata antecedenţă penală şi dispreţul total manifestat de inculpat, care a săvârşit cele patru infracţiuni după ce a beneficiat de clemenţa instanţei prin liberarea condiţionată din executarea unei alte pedepse, având un rest rămas de executat de 1477 zile închisoare, justifică pe deplin cuantumul pedepselor stabilite de prima instanţă, orientate relativ la media limitelor prevăzute de lege, reduse cu o treime în baza art. 396 alin. 10 C. pr. pen.

Şi inculpatul B. I. A. are o bogată antecedenţă penală, fiind condamnat anterior pentru mai multe infracţiuni, în special furt calificat. Este de reţinut modalitatea concretă în care a săvârşit infracţiunea din prezenta cauză dar şi atitudinea acestuia, manifestată prin încurajarea indirectă a coinculpatului în comiterea de noi fapte penale, promiţându-i că îi va primi şi alte bunuri sustrase. De asemenea, din raportul de evaluare întocmit în apel, rezultă că riscul săvârşirii de infracţiuni în viitor de către inculpatul B.I. A. se situează la un nivel mediu-mare. 

Pretinsa atitudine sinceră şi de regret manifestată de inculpaţi nu poate fi reţinută ca o circumstanţă atenuantă, raportat la criteriile de mai sus.

De asemenea, circumstanţele personale ale fiecărui inculpat nu sunt de natură să justifice reducerea cuantumului pedepsei închisorii şi nici suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pentru inculpatul B.. Pedepsele stabilite de prima instanţă sunt nu numai proporţionale, dar şi necesare faţă de gravitatea faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat.

Faţă de această situaţie, atât cuantumul pedepselor principale stabilite de prima instanţă, cât şi modalitatea de executare sunt rezultatul unei juste aprecieri şi a unei corecte aplicări a criteriilor prev. de art. 74 C. pen de către judecătorul fondului.

Inculpaţii nu au adus în faţa instanţei de apel alte probe care să reprezinte circumstanţe atenuante legale sau judiciare şi care să justifice  reducerea pedepselor, astfel încât apelurile apar ca fiind nefondate.

În privinţa erorilor materiale invocate de inculpatul D. P. cu privire la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a constatat că, într-adevăr, dintr-o eroare de redactare, din dispozitivul sentinţei s-a omis art. 229 C. pen. însă, fiind sesizaţi doar cu apelul inculpatului, nu-i putem agrava situaţia acestuia în propria-i cale de atac, potrivit art. 418 alin. 1 C. pr. pen.

În privinţa laturii civile, nu au fost primite criticile inculpatului B. I. A., pe considerentul că acesta a urmat procedura simplificată, declarând că recunoaşte în totalitate faptele, aşa cum sunt descrise în rechizitoriu (implicit latura civilă), iar apărătorul inculpatului a formulat concluzii de admitere a acţiunii civile. de asemenea, inculpatul a vândut ţigările primite de la coinculpat. Faţă de principiul disponibilităţii şi ţinând seama că şi inculpatul B. a beneficiat prin valorificarea bunurilor sustrase de coinculpatul D., Curtea a constatat că soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii civile şi de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile este una temeinică şi legală.

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art.  421 pct. 1  lit. b C. pr. pen, au fost respinse ca nefondate  apelurile declarate de inculpaţii D. P. şi B. I. A. împotriva sentinţei penale nr. 138/22.07.2016 pronunţată de Judecătoria Reghin.

 În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, a fost menținută hotărârea atacată.

În baza art. 422  teza finală şi art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, a fost redus din pedeapsa aplicată inculpatului D. P. şi durata arestării preventive din 22.07.2016 până la zi.

În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, s-a menținut starea de arest a inculpatului  D. P.

 În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, au fost obligați inculpaţii la 700 lei cheltuieli judiciare în apel (fiecare câte 350 lei).

În baza art. 275 alin. 6 C. pr. pen suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas  în sarcina statului și a fost avansată Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare