Decizia ccr nr. 405/15.06.2016. Încălcarea unui act administrativ normativ.

Decizie 657/A din 22.11.2016


Art. 297 C. pen.

Adresa emisă de Preşedintele CNPAS este un act administrativ normativ, raportat la prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 republicată, actul fiind emis în temeiul art. 117 al. 5 din Legea pensiilor nr. 19/2000 în vedere stabilirii categoriilor de persoane care beneficiază gratuit sau cu preţ redus de bilete de tratament şi a procedurii de eliberare a unor astfel de bilete, fiind în mod evident generate efecte juridice prin conţinutul reglementării.

Din punct de vedere al tehnicii legislative, Adresa emisă de Preşedintele CNPAS este o normă de trimitere, în sensul art. 16 al. 1 din Legea nr. 24/2000 republicată. Prin încălcarea dispoziţiilor normei completatoare, privind criteriile de acordare a biletelor de tratament, se încalcă şi dispoziţiile normei incomplete, care este art. 117 al. 5 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentinţa penală nr. 71/29.01.2016 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc  în dosarul nr. 1105/258/2010 s-a dispus:

1.În baza art. 396 al. 6 raportat la art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei M. V. – C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., ca urmare a decesului inculpatei.

2. În aplicarea art. 5 din noul C.pen., în conformitate cu Decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei O.M. P. este noul C.pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 396 al. 6 raportat la art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din noul C.pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei O. M. P. pentru infracţiunea de "neglijenţă în serviciu", prevăzută de art. 298 din noul C.pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

3. În baza art. 386 al. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N. I. a fost trimis în judecată din infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C.pen., în infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 41 din vechiul C.pen..

În aplicarea art. 5 din noul C.pen., în conformitate cu Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului N. I. este noul C.pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 396 al. 6 raportat la art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din noul C.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. I. pentru infracţiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 din noul C.pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 din noul C.pen., "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 47 raportat la art. 320 din noul C.pen., toate cu aplicarea art.38 al.1 din noul C.pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 396 al. 2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din noul C.pen. a fost condamnat inculpatul N. I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni pentru comiterea infracţiunii de "abuz în serviciu", prevăzută de art. 297 al. 1 din noul C.pen. cu aplicarea art. 35 al. 1 din noul C.pen..

În baza art. 297 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 66 al. 2 din noul C.pen. s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică, respectiv, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a) şi din noul C.pen..

În baza art. 91 din noul C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, conform dispoziţiilor art. 92 din noul C.pen..

În baza art. 93 al. 1 din noul C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) din noul C.pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii,  la Primăria mun. Suceava, jud. Suceava, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 al. 4 din noul C.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din noul C.pen..

4. În baza art. 386 al. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul P. N. a fost trimis în judecată din infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., în infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 41 din vechiul C.pen..

În aplicarea art. 5 din noul C.pen., în conformitate cu Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului P. N. este noul C.pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 396 al. 2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din noul C.pen. a fost condamnat inculpatul P. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 al. 1 din noul C.pen. cu aplicarea art. 35 al. 1 din noul C.pen..

În baza art. 297 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 66 al. 2 din noul C.pen., s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică, respectiv, exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 al. 1 lit. a) şi b) din noul C.pen..

În baza art. 91 din noul C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, conform dispoziţiilor art. 92 din noul C.pen..

În baza art. 93 al. 1 din noul C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) din noul C.pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii,  la Primăria mun. Suceava, jud. Suceava, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 al. 4 din noul C.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din noul C.pen..

În baza art. 25 al. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.proc.pen., a fost lăsată nesoluţionată latura civilă cu privire la inculpatele M. V. C. şi O. M. P.

S-a constatat că nu s-a constituit parte civilă în cauză Casa Naţională de Pensii Publice.

În baza art. 397 C.proc.pen. s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi au fost obligaţi inculpaţii N. I. şi P.N. la plata în solidar către partea civilă a sumei de 1.193.690 lei cu titlu de daune materiale.

S-a menţinut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa din 02.06.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 274/P/2008, asupra:

-imobilului locuinţă situat în mun. Suceava, str. xxx, jud. Suceava, proprietatea inculpatului N. I. şi a soţiei sale N. L.-V., înscris în CF electronic nr. 32339-C1-U3 a UAT Suceava (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.21890).

-imobilul locuinţă situat în mun. Suceava, str. xxxx, proprietatea inculpatului P. N. şi soţiei sale P. V., înscris în CF electronic nr. 30332-C1-U2 a UAT Suceava (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.19557)

În baza art. 25 al. 3 C.proc.pen. au fost desfiinţate total următoarele înscrisuri:

-actele medicale falsificate de numita N. L.-V., menţionate la fila 158, volumul V din dosarul de urmărire penală şi care se regăsesc în volumele II, III şi IV din dosarul de urmărire penală.

-actele medicale falsificate de numita N. B., menţionate la filele 192 şi 208, volumul V din dosarul de urmărire penală.

-actele medicale falsificate de numita P. (fostă M.) L., menţionate la fila 258, volumul V din dosarul de urmărire penală.

-actele medicale falsificate de M.L. C., menţionate la fila 308, volumul V din dosarul de urmărire penală.

-1570 de bilete de tratament emise de Casa de Pensii Suceava fără respectarea dispoziţiilor legale, pentru care nu există recomandare medicală, care sunt identificate în tabelul de la filele 56-109 din anexa la raportul de expertiză contabilă aflat în volumul VII din dosarul de urmărire penală şi care se regăsesc în dosarele anexă 1-38 la volumul XV al dosarului de urmărire penală.

-1203 cereri adresate Casei de Pensii Suceava pentru acordarea de bilete de tratament completate pe numele unor persoane care nu au solicitat astfel de bilete care sunt identificate începând cu fila 121 din anexa la raportul de expertiză contabilă aflat în volumul VII din dosarul de urmărire penală şi care se regăsesc în dosarele anexă 1-38 la volumul XV al dosarului de urmărire penală.

-nota contabilă înregistrată sub nr. 191/30.09.2003 la Casa de Pensii Suceava (menţionată în adresa către CNPAS înregistrată sub nr. 18496/30.09.2003 la Casa de Pensii Suceava, aflată la fila 202 din volumul II al dosarului de urmărire penală).

-referatul înregistrat sub nr. 18487/29.09.2003 la Casa de Pensii Suceava (fila 238, vol. III, dosar de urmărire penală).

-adresa înregistrată sub nr. 15854/01.07.2003 la Casa de Pensii Suceava (fila 200, vol. II, dosar de urmărire penală).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cronologia evenimentelor

În cursul lunii iunie 2003, o echipă de inspectori ai Direcţiei de Audit Intern şi Control Financiar Propriu din cadrul CNPAS Bucureşti, a efectuat un control de fond la Casa Judeţeană de Pensii Suceava, perioada verificată fiind 01.01.2002 - 31.05.2003.

În urma controlului s-a întocmit procesul-verbal nr. 15419/19.06.2003, constatându-se mai multe nereguli. Astfel s-a constatat că:

-s-au întocmit dispoziţii de încasare doar pentru o parte din contribuţiile ce trebuiau achitate în vederea obţinerii unui bilet de tratament, dar şi în cazul acestora au existat nereguli în privinţa modul de completare şi semnare a documentului.

-un număr mare de cereri de eliberare bilete de tratament nu au numere de înregistrare;

-un număr mare de cereri de eliberare bilete de tratament nu poartă rezoluţia de aprobare, fiind semnate doar de persoana care le-a eliberat.

-există cereri de eliberare a biletelor de tratament care nu conţin toate datele prevăzute de formular (serie buletin, semnătura titular, adresa completă, data şi numărul chitanţei cu care s-a achitat contribuţia, seria biletului, etc.) iar în alte cazuri există cereri necompletate cu datele solicitantului, fiind completate doar rubricile referitoare la numărul biletului, contribuţia achitată şi staţiunea unde este repartizat biletul .

-în perioada 01.02.2001 - 31.05.2003 s-au eliberat un număr de 500 bilete de tratament, pentru care persoanele beneficiare nu au achitat integral contribuţia prevăzută de legislaţia în vigoare, în sensul că la cererea de eliberare a biletului de tratament nu au declarat toate veniturile obţinute în cadrul sistemului public de pensii, prejudiciindu-se bugetul asigurărilor sociale de stat cu suma de 238.909.207 lei (ROL).

-în perioada 01.01.2002 - 31.05.2003 au fost eliberate un număr de 1.580 bilete de tratament fără ca beneficiarii acestora să prezinte ¬la acordarea biletului recomandarea medicală pentru tratament balenar, nerespectându-se astfel prevederile legale în vigoare, fapt ce a generat crearea unui prejudiciu bugetului asigurărilor sociale de stat în sumă de 815.078,6277 lei (RON).

Pentru aceste deficienţe au fost găsite răspunzătoare inculpatele O. M. P., şi M. C. V., referente în cadrul Casei Judeţene de Pensii Suceava, acestea având atribuţii de serviciu eliberarea biletelor de tratament şi calculul contribuţiei aferente.

S-a concluzionat că prin aceste deficienţe au fost încălcate prevederi din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,  Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002, Norme şi criterii nr. 455/10.04.2001, în baza cărora se acordă bilete pentru tratament balnear al asigurărilor, elaborate de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale în conformitate cu prevederile art.109 şi 117 din Legea nr. 19/2000.

În evidenţa contabilă a Casei Judeţene de Pensii Suceava s-a înregistrat debitul în sumă de 838.969,5484 lei (RON).

De asemenea, s-au instituit măsuri pentru reglementarea situaţiei, printre care emiterea unor decizii de recuperare a debitului în sumă de 838.969,5484 lei, în conformitate cu prevederile art. 187, din Legea nr. 19/2000. De asemenea, s-a precizat că debitul în sumă de 815.078,6277 lei va putea fi diminuat în cazul în care persoanele pe seama cărora s-au eliberat bilete de tratament fără a se anexa la cerere adeverinţa medicală fac dovada că la eliberarea biletului de tratament au prezentat adeverinţa medicală prin care se recomandă tratament balnear.

S-a mai dispus efectuarea de verificări în baza de date asupra beneficiarilor de bilete de tratament din perioada 01.02.2001-31.05.2003 în vederea depistării şi remedierii altor cazuri în care au fost eliberate bilete de tratament fără a fi respectate prevederile legale în vigoare, rezultatele verificărilor urmând a fi comunicate în scris Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcţia Audit Intern şi Control Financiar Propriu.

În vederea punerii în aplicare a măsurilor dispuse au fost desemnaţi inculpatul N. I., director general, M. C. I., director general adjunct şi inculpatul P. N., director economic.

Prin controlul efectuat, din analiza documentelor supuse vizei de control financiar preventiv şi a deficienţelor constatate a rezultat faptul că activitatea de control financiar preventiv nu a fost desfăşurată corespunzător, în mod special în ceea ce priveşte respectarea normelor legale care reglementează eliberarea biletelor de tratament. Organele de inspecţie au considerat că răspunderea pentru aceste deficienţe revine inculpatului P. N., director economic financiar, care a şi fost sancţionat conform prevederilor Legii nr. 188/1999.

Ulterior controlului, Casa Judeţeană de Pensii Suceava, prin adresa nr. 15854/01.07.2003 semnată de director general N. I. şi director economic P. N., a comunicat CNPAS faptul că la data controlului "nu s-au putut pune la dispoziţia organului de control toate recomandările medicale solicitate, dar ulterior s-a constatat că acestea există conform tabelului anexat". În aceeaşi adresă s-a menţionat că "întrucât debitul de 8.150.786.277 lei nu-şi mai are obiect, vă rugăm să aprobaţi anularea acestuia."

De asemenea, prin adresa nr. 16286/18.07.2003 a Casei Judeţene de Pensii Suceava, către CNPAS - Direcţia audit intern şi control, semnată de inculpatul N. I., s-a comunicat că fosta gestionară a biletelor de tratament, inculpata O. M., a găsit marea majoritatea recomandărilor medicale neprezentate în timpul controlului şi, totodată, s-au solicitat precizări în legătură cu modalitatea de scădere din evidenţă a debitului înregistrat în contabilitate ca urmare a procesului verbal nr. 15419/19.06.2003.

Prin adresa nr. 101405/01.08.2003 CNPAS a comunicat Casei Judeţene de Pensii Suceava că recuperarea şi diminuarea prejudiciului se va face conform măsurii nr. 4 stipulată în procesul-verbal de control nr. 15419/19.06.2003, adică prin emiterea de "decizii de recuperare a debitului în sumă de 838.969,5484 lei, recuperarea făcându-se în conformitate cu prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000", conform căruia:

"Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.

În cazul prestaţiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la al. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la al. (2).

Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu".

La data de 08.09.2003, inculpata O.M. a întocmit referatul nr. 18487/29.09.2003, din care rezulta că au fost identificate un număr de 1488 recomandări medicale şi că au fost recuperate de la pensionari un număr de alte 92 de recomandări medicale. Referatul a fost aprobat de inculpatul N. I., iar inculpatul P. N. a menţionat pe referat rezoluţia: "faţă de cele prezentate propun scăderea integrală a debitului de 8.150.786.272 lei (ROL)".

Prin nota contabilă nr.191/30.09.2003, aprobată de inculpatul N. I., s-a procedat la scăderea din evidenţă, în totalitate, a debitului de 8.150.786.272 lei (ROL).

La data de 02.08.2004 F. P., fost auditor la Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a depus o sesizare la DNA - Serviciul Teritorial Suceava, conform căreia în perioada 2002-2003, directorul Casei Judeţene de Pensii Suceava, inculpatul N. I., împreună cu alţi funcţionari din aceeaşi instituţie, au eliberat bilete de tratament balnear pentru pensionari cu încălcarea dispoziţiilor legale, fapt ce a generat crearea unui prejudiciu pentru bugetul asigurărilor sociale de stat în sumă de 815.078,6277 lei (ROL).

În perioada 16.08.2004 - 30.09.2004 la Casa Judeţeană de Pensii Suceava s-a efectuat un control de către Camera de Conturi Suceava, având ca scop verificarea datelor înscrise în bilanţul contabil şi în contul de execuţie privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2003.

În raportul de control intermediar nr. 16262/30.09.2004 al Camerei de Conturi Suceava, după ce s-au menţionat rezultatele şi măsurile urmare a controlului efectuat  de auditorii Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcţia de audit intern şi control financiar propriu, s-a concluzionat după cum urmează:

-pentru debitul constatat şi înregistrat cu nota contabilă nr. 103/19.06.2003 nu au fost emise decizii de recuperare a debitelor în sumă totală de 8.150.786.277 lei, pe numele pensionarilor care au fost nominalizaţi ca beneficiari de bilete de tratament fără a prezenta recomandarea medicală pentru tratament balnear;

-cu nota contabilă nr.191/30.09.2003, anexa nr.6, a fost stornat debitul în sumă de 8.150.786.277 lei înregistrat ca urmare a încheierii procesului-verbal nr. 15419/19.06.2003. Stornarea s-a efectuat pe baza referatului întocmit de referenta O. M. P., înregistrat sub nr.18487/29.09.2003, în care se arată că au fost identificate un număr de 1488 recomandări medicale din cele 1580, care au făcut obiectul controlului şi al înregistrării debitului precum şi alte 92 recomandări de la pensionarii care le-au solicitat pentru a fi xerocopiate şi care nu au mai adus copiile xerox ale acestora;

-recomandările medicale identificate şi recuperate de referenta O. M. P., pe baza cărora s-a stornat din evidenţa contabilă suma de 8.150.786.277 lei, nu sunt anexate referatului şi nici la dosarele ce cuprind celelalte documente privind eliberarea biletelor (cerere, cupon de pensie ...) care sunt nominalizate în anexele la procesul-verbal nr.15419/19.06.2003 încheiat de CNPAS.

Deoarece recomandările medicale ca documente justificative nu au fost prezentate controlului, în cadrul activităţii de control a Camerei de Conturi Suceava, s-au solicitat explicaţii scrise inculpatei O.M. şi inculpatului P.N., care, aşa cum s-a arătat, a propus scăderea integrală a debitului, precum şi inculpatului N.I., care a dispus respectarea procedurii legale după verificarea prealabilă a auditului.

Astfel, inculpata O. M. P. a declarat că a predat recomandările medicale identificate pentru verificare auditorului F. P., pe măsură ce le recupera, dar nu a prezentat nicio dovadă a predării acestora.

Urmare acestor explicaţii precum şi datorită faptului că nu a fost prezentat vreun act de control privind verificarea de către compartimentul de audit public intern al Casei Judeţene de Pensii Suceava a documentelor justificative pentru eliberarea celor 1580 bilete care să justifice operaţiunea de stornare din evidenţa contabilă, i s-au cerut explicaţii scrise fostului auditor F. P. 

Acesta a declarat organelor de control ale Camerei de Conturi Suceava că din cele 1580 recomandări medicale nu i-au fost prezentate în totalitate, respectiv în luna martie 2004 din numărul total de 1580 de cereri lipseau aproximativ 200. De asemenea, F. P. a mai arătat că după verificarea documentelor puse la dispoziţie (cereri şi adeverinţe medicale) a constatat că adeverinţele medicale nu sunt reale, neîndeplinind condiţiile necesare pentru a fi considerate documente justificative. Acesta a mai arătat că nu a întocmit un raport de audit intern deoarece în perioada când trebuia să-l redacteze a fost schimbat din funcţie şi a fost obligat să părăsească biroul.

Explicaţii scrise au fost solicitate şi inculpatului P. N. care a arătat că în conformitate cu referatul inculpatei O. M. toate documentele au existat şi s-au predat spre verificare iar debitul total de 8.150 mil. lei nu se justifică a fi înregistrat în contabilitate deoarece nu avea suport analitic în decizii de stabilire a debitelor conform Legii contabilităţii.

Organele de control au apreciat că explicaţiile scrise nu sunt în măsură să justifice stornarea din evidenţa contabilă a sumei de 8.150.786.277 lei, deoarece:

-debitul a fost înregistrat în evidenţa contabilă pe baza unui act de control încheiat de organele de control ale Casei Naţionale de Pensii care a fost însuşit de Casa Judeţeană de Pensii Suceava prin reprezentanţii săi legali.

-pentru recuperarea debitului se impunea emiterea de decizii în vederea recuperării prejudiciului de la persoanele prevăzute în anexele la procesul-verbal nr. 14519/19.06.2003.

-stornarea a fost propusă de inculpatul P. N. şi s-a efectuat la data de 30.09.2003, fără verificarea prealabilă a auditorului dispusă de ordonatorul terţiar de credite.

-din explicaţiile scrise date de fostul auditor F. P. rezultă că a efectuat verificarea documentelor prezentate abia în luna martie 2004 când a concluzionat că adeverinţele medicale nu sunt reale şi nu întruneau condiţia de document justificativ.

Organele de control ale Camerei de Conturi Suceava au solicitat explicaţii scrise şi inculpatului N. I. V. care a arătat că din referatul inculpatei O. M. a rezultat că au fost găsite cele 1580 recomandări medicale şi în baza propunerii inculpatului P. N. a dispus "procedura legală după verificarea prealabilă audit". Susţine că verificarea a fost efectuată, în urma acesteia auditorul semnând şi adresa nr. 18496/30.09.2003 care atestă că prejudiciul a fost scăzut din evidenţă în totalitate cu nota contabilă nr. 191/30.09.2003. Cu privire la actele verificate a susţinut că acestea au fost predate la PNA Suceava la data de 16.08.2004 şi 20.08.2004, iar o parte dintre ele precum şi multe alte acte interne fac obiectul unui dosar penal de sustragere de acte oficiale, aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, învinuit fiind F. P..

Camera de Conturi a considerat că din explicaţiile scrise date de inculpatul N. I. nu rezultă că auditorul a efectuat verificarea documentelor justificative recuperate anterior stornării din evidenţa contabilă a debitului de 8.150.786.277 lei, deoarece în adresa nr. 18496/30.09.2004 nu se precizează faptul că s-a făcut această verificare iar la controlul efectuat de inspectorii Camerei de Conturi documentele justificative care au stat la baza stornării din evidenţa contabilă a debitului în sumă de 8.150.786.277 lei, nu au fost puse la dispoziţie pentru verificare, motivându-se că au fost predate la Parchetul Naţional Anticorupţie şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Urmare a controlului Camerei de Conturi Suceava inculpatul P. N. a fost sancţionat potrivit prevederilor art. 5 al. 2 lit. b) din OUG nr. 2/2001 cu amendă contravenţională de 2000 lei, conform procesului-verbal nr. 53/30.09.2003, pentru nerespectarea normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, contravenţie prevăzută de art. 35 pct. 2 lit. d) din Legea contabilităţii nr.82/1991.

De asemenea, tot ca urmare a controlului efectuat de Camera de Conturi Suceava, cu nota contabilă nr. 259/30.09.2004 a fost reînregistrat în contabilitate debitul în sumă de 8.150.786.277 lei, urmând ca la finele cercetărilor efectuate de organele de control ale Parchetului Naţional Anticorupţie şi ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie să se stabilească dacă se confirmă existenţa unui prejudiciu, precum şi persoanele răspunzătoare pentru producerea acestuia.

În perioada 01.03.2007-09.03.2007 Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcţia Audit intern şi Control a efectuat un nou control la Casa Judeţeană de Pensii Suceava finalizat cu procesul-verbal de control din 10.03.2007. Cu această ocazie, faptic, s-au constatat aceleaşi aspecte ca şi la controlul finalizat cu procesul-verbal nr. 15419/19.06.2003, însă s-a concluzionat nuanţat cu privire la prejudiciul produs prin activitatea persoanelor cercetate. Astfel, s-a emis opinia că sumele înregistrate ca debite la bugetul asigurărilor sociale în baza procesului verbal nr. 15419/19.06.2003 şi în baza referatului nr. 12094/28.02.2005 reprezintă o valoare estimativă a valorii suportate de la bugetul asigurărilor sociale de stat. S-a dispus ca, în cazul constatării de plăţi fără temei legal să se emită titluri executorii în condiţiile prevăzute de art. 187-188 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, urmând ca în baza acestora să se efectueze înregistrarea debitelor în evidenţa financiar contabilă a instituţiei. De asemenea, s-a dispus ca sumele înregistrate în evidenţa financiar-contabilă ca debite prin notele contabile nr. 103/19.06.2003 şi nr. 61/28.02.2005, reprezentând valoarea totală suportată de bugetul asigurărilor sociale de stat pentru cazurile sumei de 8.150.786.277 ROL (bilete eliberate fără recomandare medicală) şi a sumei de 2.118.277.640 ROL (bilete eliberate pentru persoane care au mai beneficiat în acelaşi an de bilet de tratament), să fie corectate în condiţiile în care se va stabili cu certitudine legalitatea sau nelegalitatea decontării biletelor de tratament şi se vor stabili beneficiarii acestor sume.

Iniţial, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a format dosarul nr. 542/P/2004 care, prin adresa din 15.03.2005 a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Prin rezoluţia din 06.11.2006 a IPJ Suceava - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţii din prezentul dosar şi împotriva altor persoane faţă de care, la finalizarea cercetărilor, prin rechizitoriul întocmit în cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. S-a format astfel dosarul de urmărire penală nr. 274/P/2009, la data de 03.02.2009 IPJ Suceava întocmind referatul de terminare a urmăririi penale. Ulterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a emis în cauză rechizitoriul din data de 03.06 2009.

În cadrul cercetărilor, prin Ordonanţa nr.48/P/2005, IPJ Suceava a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile de către expertul contabil P. G.. Ca experţi asistenţi au fost numiţi expert B. D., din partea inculpatului N. I. şi expert S.M. din partea inculpatei M. C. Expertiza s-a efectuat în perioada iunie 2007-februarie 2008.

Probe administrate în faza de urmărire penală

În cadrul expertizei au fost verificate documentele întocmite cu ocazia eliberării de bilete de tratament în perioada 01.01.2002-31.12.2003. De asemenea, au fost avute în vedere documentele întocmite cu ocazia controlului financiar efectuat de specialiştii CNPAS, referatul de audit intern întocmit de auditorul F. P., precum şi declaraţiile luate de organele de cercetare persoanelor pe numele cărora au fost emise bilete de tratament de către CJP Suceava.

Relevante din punct de vedere penal sunt constatările expertizei referitoare la deficienţele constatate legate de nerespectarea prevederilor legale care au dus la formularea învinuirilor faţă de inculpaţii din prezentul dosar.

Astfel, s-a constatat că în anexa 2 la Dispoziţia nr. 93/05.12.2001, "Cadrul proiectelor de operaţiuni supuse controlului financiar preventiv" nu era înscris Compartimentul Bilete de Tratament cu niciun document supus controlului financiar preventiv propriu. De asemenea, în formularele de cerere pentru bilete de tratament, în perioada ianuarie 2002-mai 2003, nu s-a identificat nicio menţiune cu privire la viza de control financiar preventiv, ceea ce a dus la concluzia că în această perioadă biletele de tratament au fost eliberate fără un asemenea control.

Cu privire la actele necesare eliberării biletelor de tratament s-a constatat că un număr mare de cereri pentru astfel de bilete nu au numere de înregistrare, un număr mare de bilete nu poartă rezoluţia de aprobare, unele cereri nu conţin datele complete ale persoanelor solicitante. La 500 de bilete s-a constatat că s-a calculat greşit contribuţia solicitantului. În 1570 de cazuri la dosarul de solicitare a biletului de tratament nu a existat recomandarea medicală prevăzută în normele nr. 455/10.04.2001 elaborate de CNPAS. Dintre persoanele pe numele cărora s-au emis aceste 1570 de bilete de tratament fără a exista recomandarea medicală, conform declaraţiilor luate de organele de cercetare, 1203 persoane nici nu solicitaseră asemenea bilete. De asemenea, s-a constatat că au fost emise bilete de tratament pentru persoane care au decedat în timpul perioadei în care ar fi trebuit să se afle la staţiuni pentru tratament. S-a mai constatat că, deşi legea permite obţinerea de către un pensionar a unui singur bilet de tratament pe an, pentru mai multe persoane au fost emise câte două bilete de tratament într-un an, pentru care acestea au plătit din preţul întreg doar o contribuţie reprezentând o parte procentuală din pensia ce li se cuvenea.

Toate biletele de tratament eliberate fără respectarea normelor legale au fost cuprinse în tabele anexate expertizei în care au fost trecute atât deficienţele constatate cât şi baza de calcul a prejudiciului produs constând în valoarea decontată de casa de pensii din preţul întreg al biletelor.

Se mai arată în concluziile expertizei că toate aceste abateri de la normele privind eliberarea biletelor de tratament ar fi putut fi depistate cu ocazia controlului financiar preventiv dacă acesta s-ar fi efectuat.

Prejudiciul produs datorită eliberării de bilete de tratament cu nerespectarea normelor legale a fost calculat de expert ca fiind în sumă de 1.193.690 lei.

S-a mai constatat că prejudiciul ar fi putut fi recuperat dacă pentru restituirea diferenţei dintre preţul întreg al biletelor şi contribuţia plătită de beneficiarii biletelor s-ar fi emis decizii de imputare sau ar fi fost anunţate persoanele beneficiare să depună la dosar recomandările medicale corespunzătoare, aşa cum au dispus organele de control ale CNPAS cu ocazia controlului efectuat la CJP Suceava.

Audierea inculpaţilor în faza de urmărire penală

Pe parcursul cercetărilor, în legătură cu neregulile constatate, inculpaţii au fost audiaţi de mai multe ori.

În declaraţia dată de inculpatul N. I. la data de 23.10.2006 în faţa organelor de cercetare şi asistat de avocatul angajat, acesta se referă în detaliu la acuzaţiile ce i-au fost aduse. Astfel arată că singura sa atribuţie legată de eliberarea biletelor de tratament era de a se îngriji să nu fie depăşit numărul de bilete repartizat de CNPAS. Deci aprobarea pe care o dădea cererilor de bilete nu era pentru eliberarea acestora ci pentru încadrarea în numărul de bilete repartizate Casei Judeţene de Pensii Suceava. "Solicitanţii pensionari sau asiguraţi înregistrau la registratura unităţii cererile tip completate pe care apoi le prezentau împreună cu talonul de pensie sau adeverinţa de salariat şi recomandarea medicală sau programul de recuperare la compartimentul gestiune bilete de tratament d-nei M. C. .... Ulterior cererea era prezentată directorului care aproba cererile ce pot fi soluţionate după ce verifica repartiţiile primite de la CNPAS, după care actele se prezentau la ghişeul d-nei O.M. ...". Inculpatul mai arată în declaraţia sa că "în adresa nr. 455/2001 a CNPAS nu era prevăzut ca o cerinţă prezentarea de către solicitant a unui act de identitate, iar transmiterea cuponului de pensie sau a biletului obţinut unei terţe persoane era permis la modul implicit prin formula <în situaţia în care titularul înstrăinează biletul obţinut sau oferă cuponul de pensie unei terţe persoane pierde dreptul la un alt bilet>".

Cu privire la lipsa recomandărilor medicale inculpatul N. I. a declarat că el nu avea posibilitatea de a cunoaşte deficienţele din activitatea compartimentelor instituţiei decât prin rapoartele auditorul F. P. care nu a sesizat conducerea Casei Judeţene de Pensii Suceava cu privire la o astfel de deficienţă. Mai arată că inculpatei O. M. i-a dat sarcina să se ocupe de căutarea recomandărilor medicale lipsă inclusiv prin contactarea beneficiarilor de bilete de tratament. Susţine că după plecarea specialiştilor CNPAS care au efectuat controlul, a doua zi, F. P. ar fi venit la el în birou şi i-ar fi propus să folosească recomandări mai vechi pe care să modifice datele celor pe numele cărora au fost eliberate, propunere cu care inculpatul nu ar fi fost de acord. Pe data de 01.07.2003 directorul economic, inculpatul P. N. l-a informat că inculpata O. M. a găsit şi a recuperat recomandările medicale lipsă. În conformitate cu măsura dispusă de CNPAS, prin nota contabilă nr. 191/30.08.2003, a fost scăzut din evidenţă în totalitate prejudiciul produs prin eliberarea a 1580 de bilete de tratament fără recomandare medicală. Inculpatul mai arată că, după ce, prin adresa nr.101632/11.09.2003 CNPAS a solicitat comunicarea situaţiei îndeplinirii măsurilor stabilite prin actul de control, inculpatul P. N. a verificat realitatea celor menţionate de inculpata O. M. în referatul cu privire la găsirea recomandărilor, pe care a notat "faţă de cele prezentate propun scăderea integrală a debitului de 8.150.786.277 lei". Inculpatul N. I. ar fi dispus ca, în cursul zilei de 29.09.2003 şi 30.09.2003, auditorul să verifice existenţa, modul de identificare şi recuperare precum şi autenticitatea recomandărilor medicale. Auditorul F. P. i-ar fi confirmat în scris, fără obiecţiuni, că toate recomandările medicale sunt în regulă. Inculpatul mai susţine că, ulterior, F.P. ar fi copiat recomandări medicale care aveau doar parafa medicului şi ştampila. Apoi F. P. ar fi înlocuit recomandările originale din dosare cu astfel de recomandări copiate la xerox. Într-o zi, după data de 10.04.2004 F. P. s-ar fi prezentat la biroul inculpatului N. I. şi i-ar fi spus că mai multe recomandări medicale ar fi fost scrise de dr. Creţeanu care în calitate de director al Casei de Asigurări de Sănătate nu ar fi avut voie să elibereze recomandări medicale. Inculpatul consideră că F. P. ar fi înlocuit recomandările medicale originale cu recomandări falsificate tocmai pentru a putea formula plângerea penală împotriva sa. De asemenea, inculpatul îl suspectează pe F. P. că ar fi sustras mai multe documente dintre cele supuse auditului. Mai arată inculpatul Neagu Ionel că T. A., persoana care l-a înlocuit pe F. P. în funcţia de audit, verificând dosarele de cerere pentru bilete de tratament din anul 2003 a constatat lipsa a 90 de recomandări medicale.

Cu privire la eliberarea unor bilete de tratament fără ca cererea solicitantului să fi fost în prealabil aprobată inculpatul N. I. arată că este posibil să fi existat foarte puţine astfel de cazuri deoarece când lipsea de la birou fiind plecat cu diverse probleme de servici, biletele se eliberau pentru ca solicitantul să nu aştepte prea mult, iar când se întorcea aproba cererile după ce verifica dacă nu s-au eliberat mai multe bilete decât erau repartizate.

Cu privire la cererile aprobate şi neînregistrate inculpatul N. I. a declarat că acestea proveneau de la organizaţiile locale ale beneficiarilor. Arată că aceste cereri erau mai întâi aprobate în limita numărului de bilete repartizate şi apoi erau înregistrate pentru a se evita înregistrarea tuturor cererilor şi exercitarea de presiuni asupra sa pentru a fi aprobate toate chiar peste numărul repartizat. Susţine că era sarcina lui F. P. să sesizeze directorul CJP Suceava despre existenţa unor cereri neînregistrate deoarece el, inculpatul, nu avea altă modalitate de a afla.

Inculpatul N. I. a mai declarat că nu a solicitat niciodată soţiei sale să completeze adeverinţe medicale, recomandări medicale, cereri de eliberare a biletelor de tratament şi nici nu are cunoştinţă ca soţia lui să fi completat astfel de înscrisuri.

De asemenea a mai declarat că nu a solicitat martorului L. G. să procure adeverinţe sau recomandări medicale pe numele unor beneficiari de bilete de tratament. Doar a solicitat inculpatei O. M. să găsească sau să recupereze recomandările medicale lipsă şi i-a cerut să facă un tabel cu numele solicitanţilor pentru care lipseau aceste recomandări pe localităţi şi l-a rugat pe L. G. să o ajute cu vreo amintire, dacă îşi aminteşte ceva cu privire la

locul unde ar putea fi depozitate adeverinţele lipsă. Nu a primit de la L. G. adeverinţe după data de 19.06.2003 şi nici nu are cunoştinţă despre folosirea de astfel de acte medicale în cazul celor 1580 de bilete de tratament.

Fiind audiat de organele de cercetare la data de 23.05.2007, inculpatul P. N. a declarat referitor la activitatea de control financiar preventiv că a organizat cadrul de exercitare a acestuia conform dispoziţiei nr. 93/05.12.2001 actualizată prin dispoziţia nr. 50/23.05.2003, însă recunoaşte că aceste dispoziţii nu au fost respectate pentru eliberarea biletelor de tratament. Arată că în perioada 2001-2003 nu au fost respectate prevederile dispoziţiei nr. 50/23.05.2003 de către compartimentul audit intern, reprezentat de F. P. care nu a întocmit rapoartele de audit până la venirea controlului CNPAS din iunie 2003. De asemenea, acesta nu a efectuat nici rapoartele de verificare a respectării cadrului proiectelor de operaţiuni specifice activităţii CJP şi în special a modului de acordare a biletelor de tratament. Mai arată că în perioada 2001-2003 aprobarea cererilor de bilete de tratament se făcea de către directorul Casei Judeţene de Pensii Suceava, respectiv de inculpatul N. I. şi de M.V.

Cu privire la prejudiciul constatat în urma controlului CNPAS, inculpatul P. N. a declarat că suma de 8.150 milioane lei vechi (ROL) a fost trecută în contabilitate ca debit în curs de soluţionare deoarece nu existau decizii de imputare.

Referitor la recomandările medicale găsite de inculpata O. M., cu privire la care aceasta a întocmit referatul nr. 18487/29.09.2003, inculpatul arată că aceste recomandări se aflau la inculpatul N. I., le-a văzut dar nu le-a numărat.

Într-o altă declaraţie, dată în faţa organelor de cercetare la data de 27.02.2008, inculpatul P. N. arată că în perioada 2002-2003 nu a avut atribuţii de serviciu referitor la organizarea, coordonarea şi evaluarea activităţii compartimentului gestiune bilete de tratament şi a modului de acordare a acestora. Inculpatul susţine că pentru perioada 2002-2003 nu a avut atribuţiuni de serviciu pe linia controlului financiar preventiv la compartimentul bilete de tratament. Cu toate acestea arată că prin dispoziţia 93/05.12.2001 a prevăzut să fie supuse controlului financiar preventiv şi dispoziţia de încasare a contribuţiei personale a beneficiarului de bilet de tratament precum şi cererea de acordare a biletului. Totodată, în aceeaşi declaraţie inculpatul consideră că eliberarea de bilete de tratament nu este o operaţiune patrimonială care să fie supusă controlului financiar preventiv. Inculpatul mai arată că nu a avut atribuţii de control a activităţii compartimentului bilete de tratament ci a avut atribuţii doar pe linie financiară cu privire la încasarea, înregistrarea şi virarea contribuţiilor din bilete de tratament. În acest sens a urmărit periodic gestionarea documentelor cu regim special, respectiv a blocurilor cu bilete de tratament primite de la CNPAS.

Referitor la actele anexate la cererea pentru bilete de tratament (cerere, cupon de pensie, recomandare medicală, act de identitate) inculpatul P. N. arată că acestea erau cunoscute (verificate?) de persoana care propunea aprobarea cererilor şi de persoana care aproba aceste cereri.

Din aceeaşi declaraţie rezultă că raportarea către CNPAS conform căreia cele 1580 de recomandări medicale au fost găsite s-a făcut cu puţin timp înainte ca inculpata O. M. să fi prezentat directorului, inculpatul N. I., peste 95% din recomandările medicale, recomandări pe care le-a înmânat auditorului pentru verificare.

Din declaraţiile şi memoriile inculpatului P. N. rezultă că numai la data de 25.04.2003 a prevăzut în "procedura internă" nr. 13512 acordarea vizei de control financiar preventiv pe cererea aprobată pe baza documentelor anexate (recomandare medicală, talon de pensie, copie act de identitate) "documente obligatorii ce se predau la data depunerii cererii de către solicitant".

Inculpata O. M., fiind audiată la data de 09.05.2005 de organele de cercetare, a declarat că în cadrul procedurii pentru biletele de tratament, solicitantul se prezenta la ea cu cererea aprobată şi ea elibera biletul. Pentru membrii CNSRL Frăţia, L.G. se prezenta cu cererile şi ridica biletele. L. G. avea repartiţie de la Bucureşti, repartiţie care îi era dată de directorul N. I. şi îi spunea să elibereze biletele lui L. G.. Inculpata a precizat că nu pe toate cererile primite de la L. G.exista rezoluţia directorului N. I.. De asemenea, erau situaţii în care L. G. aducea recomandările medicale după ce primea cererile. Mai arată inculpata că L. G. era cel care semna pentru biletele de tratament. De asemenea, în cazul pensionarilor care se prezentau în nume propriu, aceştia semnau pentru primirea biletului de tratament. În ambele situaţii însă erau cazuri când nu se semna pentru primirea biletelor de tratament din cauza volumului mare de lucru.

Inculpata a mai declarat că erau situaţii în care directorul N. I. o oprea după program şi îi dădea cereri aprobate ale unor pensionari şi tot el achita şi contribuţia individuală a acestora. De asemenea, veneau cu cereri aprobate persoane care afirmau că sunt trimise de inculpatul N. şi care achitau contribuţia deşi nu erau persoanele titulare ale biletelor solicitate.

Cu privire la cererile aduse de L. G., inculpata arată că atunci când repartiţiile de bilete veneau cu puţin timp înainte de începerea sejurului, cererile nu aveau ataşate toate actele necesare, în special recomandări medicale. În această situaţie îi atrăgea atenţia lui L. cu privire la lipsa actelor, dar primea ordin de la directorul N. I. să elibereze biletele. Ulterior L. G. aducea actele lipsă dar numai pentru o parte din bilete. Datorită volumului mare de lucru, uneori nu mai anexa fiecare recomandare medicală la cererea corespunzătoare şi astfel nu avea o evidenţă clară a recomandărilor care lipseau.

Referitor la recomandările medicale lipsă inculpata arată că în timpul controlului CNPAS cât şi după acest control a găsit o parte dintre acestea ca urmare a sarcinii primite de la N. I. Mai arată că pentru o perioadă de timp, cererile de la care lipseau recomandările medicale au fost duse în biroul lui N. I. Pentru cererile la care nu a găsit recomandări medicale, N. I. i-a adus periodic recomandări medicale iar inculpata le ataşa cererilor. După ce a întocmit la data de 08.09.2003 referatul prin care arată că a găsit recomandările medicale inculpata a declarat că nu mai ţine minte dacă a predat auditorului recomandările sau le-a dus în biroul directorului N. I. Cu privire la emiterea a mai mult de un bilet de tratament pentru o persoană în acelaşi an inculpata arată că aceasta a fost posibil deoarece nu exista o evidenţă informatizată a eliberării de bilete de tratament.

Dintr-o altă declaraţie dată de inculpata O. M. la data de 21.01.2008 rezultă că au fost cazuri în care L. G. venea cu mai multe cereri de bilete (minim 20) de tratament care nu erau semnate nici de solicitant şi nici aprobate de director, situaţie în care era sunată sau chemată de directorul N. I. care îi spunea să elibereze biletele pentru persoanele din cereri. De asemenea, din aceeaşi declaraţie rezultă că din totalul de 1570 de cereri fără recomandare medicală a găsit o mică parte din recomandări. Recomandări medicale îi erau aduse de N. I. sau de L. G., trimis de N. I., care i-a spus să ţină la ea cererile fără recomandări pentru că el trebuie să caute şi celelalte recomandări.

În aceeaşi declaraţie inculpata arată că până în anul 2002 exista un program de calculator unde se înregistrau persoanele cărora li se eliberau bilete de tratament, pentru evitarea emiterii a mai multor bilete pentru aceeaşi persoană, însă nu a mai putut folosi acest program deoarece i s-a spus de către directorul adjunct că acest program va fi înlocuit de un altul venit de la CNPAS, însă aceasta nu s-a întâmplat.

Mai afirmă inculpata că în perioada 2002-2003 activitatea sa nu a fost niciodată verificată de inculpatul P. N. sau de alt organ de control.

Inculpata O. M., printr-o completare de declaraţie, arată că nota de serviciu întocmită de inculpatul N. I., înregistrată la CJP Suceava sub nr. 10471/22.01.2002 nu a existat în realitate. Inculpata presupune că acest document a fost probabil întocmit de inculpatul N.I. ulterior controlului efectuat de CNPAS. Inculpata arată că nu a avut cunoştinţă despre existenţa acestei note de serviciu iar semnătura sa de luare la cunoştinţă a fost falsificată. Susţine că dacă această notă de serviciu ar fi existat, trebuia adusă la cunoştinţă ambilor salariaţi de la compartimentul bilete de tratament şi nu doar ei, respectiv şi numitei H. L., înlocuită ulterior cu inculpata M. C.

În aceeaşi completare, referitor la nota scrisă de inculpata O.M. înregistrată sub nr. 12356/06.04.2004, aceasta arată că ultimele două rânduri au fost scrise ulterior înregistrării la cererea inculpatului N. I. pentru a justifica dispariţia unui număr important de dosare cu cereri pentru bilete de tratament şi pentru a-l învinovăţi pe F. P. de sustragerea acestor dosare. Susţine că acea completare pe nota sa scrisă a fost făcută după demiterea lui F. P.

Cu privire la modalitatea de lucru în privinţa eliberării de bilete de tratament inculpata arată că această activitate era controlată în totalitate de inculpatul N. I. în sensul că niciun bilet de tratament nu putea fi eliberat fără aprobarea lui directă, scrisă sau verbală. Inculpata susţine că în acest sens inculpatul N. I. s-a folosit şi de complicitatea inculpatei M.C. care executa toate dispoziţiile lui N. I.

În declaraţia din data de 21.01.2008, dată în faţa organelor de cercetare, inculpata O. M. mai arată că inculpata M. C. îi înmâna cereri pentru bilete de tratament dintre care unele nu purtau rezoluţia de aprobare. De asemenea, erau situaţii în care era chemată în biroul lui N.I. care îi înmâna mai multe cereri aduse de L. G. care de asemenea, nu aveau rezoluţie de aprobare şi i se dădea dispoziţie să elibereze bilete de tratament pentru acele cereri.

Cu privire la referatul din 08.09.2003 înregistrat sub nr. 18487/29.09.2003 inculpata arată că nu conţine date reale. Acest referat a fost întocmit de către N.I. iar inculpata O. doar l-a semnat, fiind obligată să facă acest lucru. Referatul a fost probabil scris la calculatorul lui N. I., inculpata neavând în acea perioadă acces la calculator. Inculpata precizează că cele 1488 de recomandări medicale despre care se spune că au fost identificate au fost de fapt aduse ulterior controlului de N. I. şi i-au fost predate pentru a le ataşa la cererile pentru bilete de tratament. Recomandările medicale i-au fost aduse în loturi de câte 30-40 de bucăţi pe parcursul a trei luni. Au fost două sau trei cazuri în care recomandările medicale i-au fost predate direct de L. G. Arată că cererile de bilete care nu aveau recomandare medicală au fost păstrate o perioadă scurtă de timp în biroul de audit unde s-a făcut controlul de către CNPAS şi apoi au fost mutate în biroul lui N. I., inculpata având acces la aceste cereri numai cu acordul lui N. I.

În declaraţia dată la data de 21.01.2008 inculpata O. M. arată printre altele că au fost eliberate bilete de tratament şi altor persoane decât cele înscrise pe bilet cu ştirea conducerii unităţii. Mai arată că M. C. îi înmâna cereri care nu erau aprobate dar, nefiind datoria inculpatei O. să verifice toate aspectele referitoare la cereri şi documente anexate, inculpata O. elibera bilete şi pentru astfel de cereri.

În faza de urmărire penală inculpata M.V.C. nu a dorit că dea o declaraţie însă a depus un memoriu în care îşi expune anumite puncte de vedere cu privire la faptele ce fac obiectul cercetării penale. Astfel, inculpata arată că primind cererile pentru bilete de tratament, verifica cererea şi anexele acesteia, solicitantul alegând staţiunea şi hotelul la care doreşte să meargă. Inculpata înregistra cererea şi nota pe cerere staţiunea şi hotelul alese de solicitant, ca o propunere că se poate elibera acel bilet. Inculpata este de părere că nici măcar conducerea casei de pensii nu aproba eliberarea biletelor de tratament, ci doar "aproba cererile care pot fi soluţionate în limita repartiţiei de locuri primite". Susţine că a soluţiona nu înseamnă a aproba întrucât soluţia putea fi pozitivă (eliberarea biletului) sau negativă (respingerea cererii pentru că solicitantul a mai beneficiat de alt bilet în acelaşi an, are venituri prea mari sau refuză să plătească contribuţia calculată, solicită gratuitate şi nu mai sunt bilete gratuite, etc). Inculpata concluzionează că, în conformitate cu prevederile în vigoare în perioada 2002-2003, nimeni nu aproba eliberarea biletului de tratament.

Audierea martorilor în faza de urmărire penală

Martorul F. P., fost auditor la CJP Suceava, fiind audiat de organele de cercetare la data de 05.02.2007, se referă în primul rând la controlul CNPAS finalizat prin procesul verbal din data de 19.06.2003. Astfel arată că a fost nominalizat să verifice modul de îndeplinire a măsurilor dispuse prin acest proces verbal. În jurul datei de 20.09.2003, după primirea unei adrese prin care CNPAS solicita raportarea modului de îndeplinire a măsurilor dispuse, cu privire la adeverinţele medicale (recomandări) a căror lipsă a fost constatată cu ocazia controlului, martorul a discutat cu inculpaţii N. I. şi P. N. care i-au spus că "problema este în regulă", adeverinţele au fost găsite iar a doua zi i-au arătat un referat întocmit de O.M. în care aceasta menţiona că au fost găsite adeverinţele medicale. Deoarece nu văzuse aceste acte, a solicitat ca pe referatul lui O.M. să se menţioneze că operaţiunile contabile cu privire la biletele respective să se facă după verificarea prealabilă a auditorului, ceea ce N. I. a menţionat pe referatul lui O.M. Pe acelaşi referat directorul adjunct P. N. a menţionat că debitul se va scade din contabilitate şi prin nota contabilă nr. 191/30.09.2003 suma de 8.150.786.277 lei (ROL) a fost scăzută din contabilitate menţionându-se că pensionarii au făcut dovada existenţei adeverinţei medicale. Având suspiciuni cu privire la realitatea afirmaţiilor că măsurile din actul de control au fost îndeplinite, martorul a întocmit nota de constatare nr. 18841/09.10.2003 în care a prezentat toate aspectele în legătură cu biletele de tratament şi a solicitat întocmirea unui referat de către direcţia economică pentru prezentarea modului de îndeplinire a măsurii nr.4 din procesul-verbal de control din data de 19.06.2003. Prin rezoluţie, directorul N. I. a dispus ca directorul adjunct P. N. să se conformeze acestei note de constatare. Martorul nu a primit însă răspuns la cele solicitate, motiv pentru care la data de 20.11.2003 a mai întocmit un referat prin care a solicitat documentele respective dar nici de această dată nu a primit vreun document. Pentru aceste motive, a întocmit referatul înregistrat sub nr. 11781/15.03.2004 în care a arătat că nu a putut finaliza la termen raportul de audit. Ulterior, într-o perioadă de aproximativ 3 săptămâni martorul a primit pe rând 1490 de cereri pentru bilete de tratament însoţite de actele anexă (copie act de identitate, cupon de pensie, adeverinţe medicale).

Martorul mai arată că inculpatele M. V. C. şi O.M. aveau atribuţii diferite cu privire la emiterea biletelor de tratament.

Astfel M. V. C. primea cererile, verifica dacă au anexate actele necesare, verifica repartizarea locurilor pe staţiuni şi înregistra fiecare cerere în registru.

O. M. primea carnetele cu formulare de bilete de tratament şi pe baza cererilor pe care le primea elibera biletele beneficiarului, după achitarea contribuţiei aferente.

Martorul menţionează că erau supuse vize de control financiar preventiv calculul contribuţiei datorate de beneficiar şi existenţa actelor anexate.

Cu privire la ridicarea biletelor de tratament martorul arată că CNSRL Frăţia nu a avut repartiţii separate de bilete de tratament în anul 2002 şi 2003. Nicio persoană nu a fost împuternicită legal (cu procură notarială) să ridice biletele de tratament în locul titularului.

În continuare martorul arată că din a doua jumătate a lunii aprilie 2004 a început să verifice cele 1490 de cereri de bilete de tratament cu actele anexate, ocazie cu care a constatat că în jur de 900 de cereri aveau anexate adeverinţe medicale cu formular xerocopiat cu ştampilă şi parafă de asemenea xerocopiate dar rubricile privind datele personale, diagnosticul şi data eliberării erau completate cu pix de culoare albastră sau neagră. Din acest motiv martorul a avut suspiciuni cu privire la realitatea acestor acte. A discutat problema cu directorul N.I. care a spus că această problemă trebuie rezolvată între ei, că a discutat şi la Bucureşti şi i-a sugerat să facă în raportul de audit menţiuni sumare din care să rezulte că în urma verificărilor nu au rezultat nereguli.

Mai arată martorul că în jurul datei de 20 mai 2004, i-a spus directorului N. I. că nu poate menţiona în raportul de audit că actele sunt în regulă din cauza acelor adeverinţe medicale completate pe formulare cu ştampilă şi parafă xerocopiate şi completate ulterior cu pix. N.

 I. i-a spus că trebuie copiate din nou acele adeverinţe şi a luat circa 25 de adeverinţe medicale pe care le-a xerocopiat pe care le-a ataşat din nou la cererile corespunzătoare. N. I. i-a spus martorului să procedeze la fel cu celelalte cereri. Martorul însă nu a procedat aşa cum i s-a indicat şi a depus adeverinţele xerocopiate şi completate cu pix la PNA odată cu sesizarea pe care a formulat-o.

Martorul mai arată că prin nota de constatare nr. 13841/23.05.2003 l-a informat pe directorul N. despre neregulile privind eliberarea biletelor de tratament. Pe această notă de constatare directorul N. I. a menţionat că se va constitui o comisie de verificare a biletelor de tratament însă această comisie nu a fost constituită niciodată cu toate insistenţele martorului prin alte note de constatare din data de 24.09.2003 şi 09.10.2003. De asemenea, cu privire la verificarea evidenţei biletelor de tratament martorul declară că a avut dificultăţi, inculpata M. C. refuzând în final să-i pună la dispoziţie aceste evidenţe.

În declaraţia dată de martorul F. P. la data de 05.11.2008 acesta precizează că l-a văzut în repetate rânduri pe L. G. venind la Casa Judeţeană de Pensii Suceava cu mai multe cereri de bilete de tratament (30-40) cu care se prezenta direct la N.I. În două, trei situaţii martorul era în biroul lui N. I. când venea L. G. iar N. I. telefona inculpatei O. M. spunându-i să elibereze bilete pentru cererile cu care venea L. O. M. a ripostat motivând că L. blochează activitatea de la ghişeu unde aşteaptă pensionari bolnavi dar directorul Neagu i-a spus că va trebui să facă aşa cum a dispus el.

Martorul L. G., în faza de urmărire penală a fost iniţial audiat ca învinuit în cauză. În declaraţia din 02.02.2007 acesta a declarat printre altele că atunci când repartizările de bilete veneau cu o zi două înainte de plecarea în staţiune, pentru a se obţine aceste bilete completa şi el cereri de bilete de tratament în numele unor persoane. De asemenea, L. G. a declarat că de multe ori cererile pentru bilete de tratament i se dădeau de alte persoane decât titularii înscrişi pe cereri. A mai declarat că el era cel care ducea cererile la casa de pensii, ridica biletele de tratament şi semna de primire în registrul de evidenţă. Mai arată că erau situaţii în care i se eliberau bilete fără ca cererile să fi fost aprobate de directorul N. I. deoarece era plecat iar repartizările de bilete veneau chiar în ziua ridicării biletelor. Presupune că directorul N. I. aproba ulterior cererile.

Cu privire la adeverinţele medicale care lipseau de la cererile de bilete de tratament, arată că în vara anului 2003 s-a întâlnit cu inculpatul N. I. care i-a spus că a avut un control în cadrul căruia s-a constatat lipsa adeverinţelor medicale şi că salariatele casei de pensii au fost ameninţate că dacă nu depun aceste adeverinţe li se va imputa contravaloarea biletelor emise. N. I. l-a rugat să-l ajute. Ulterior a primit de la acesta nişte tabele cu numele beneficiarilor de bilete de tratament. L. G. apelat la câteva cunoştinţe din domeniul sanitar, colaboratori la sindicat, cum ar fi dr. D. M., dr. M. L., asistentele N. B. şi M. L., pe care le-a rugat să le ajute pe salariatele de la casa de pensii. Cunoştinţele respective i-au dat lui L. G. recomandări medicale pe numele persoanelor din tabel. Recomandările medicale obţinute le-a dat inculpatului N. I. iar când acesta lipsea le dădea inculpatei O. M. Martorul a mai declarat că a dat bilete de tratament şi altor persoane decât titularilor înscrişi pe biletele de tratament, acest aspect fiind însă de notorietate. A mai declarat că de multe ori inculpatul N. I. îi cerea să cedeze o parte din locurile cuvenite sindicatului pensionarilor, locuri de care inculpatul N. dispunea personal spunând că are anumite obligaţii. Aceste locuri erau de regulă în timpul sezonului şi pentru staţiunile cele mai căutate. În schimbul acestor locuri N.I. îi dădea martorului L. locuri în alte staţiuni.

Martorul M. C. I. a fost audiat în faza de urmărire penală la data de 29.10.2008. Cu această ocazie, printre altele, martorul a declarat că inculpatul Neagu Ionel cerea biroului informatic să listeze repartiţiile pentru bilete de tratament în dublu exemplar. Un exemplar era reţinut de inculpatul Neagu Ionel iar celălalt exemplar, după ce modifica numărul de bilete în minus, îl dădea la biroul de eliberare bilete. De asemenea, când se solicita suplimentarea numărului de bilete pentru anumite staţiuni mai solicitate, aceste suplimentări nu mai ajungeau la biroul de distribuire a biletelor.

În faza de urmărire penală au mai fost audiate şi alte persoane, salariaţi ai Casei Judeţene de Pensii Suceava, printre care şi persoanele a căror citare a fost solicitată prin actul de sesizare a instanţei.

Audierea inculpaților în faza de judecată

În faţa instanţei inculpatul N.I. a declarat că nu în subordinea sa era compartimentul gestiune bilete de tratament ci în subordinea directorului general adjunct. Cu privire la acest compartiment a declarat că avea atribuţia de a stabili modul de lucru. Referitor la eliberarea biletelor de tratament inculpatul susţine că avea atribuţia de a aproba cererile ce pot fi soluţionate în limita locurilor repartizate. Susţine că aprobarea era una de principiu. Verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru eliberarea biletului precum şi verificarea actelor necesare era făcută după aprobarea sa de principiu de către referentul care elibera biletele, inculpata O. M.

A mai susţinut inculpatul că CNSRL Frăţia răspundea de administrarea şi repartizarea pe persoane a câte aproximativ 5.000 de bilete de tratament ce îi erau repartizate anual. Cu toate acestea şi pentru aceste bilete tot el, inculpatul, dădea aprobarea de principiu. A precizat că responsabilitatea pentru anexarea şi verificarea documentelor la cererile pentru bilete de tratament revenea lui L. G. Cu privire la cererile aduse ce acesta inculpatul a afirmat că cererile erau mai întâi aprobate şi după aceea erau înregistrate. Susţine că toate aceste cereri aveau actele necesare anexate.

Inculpatul N. I. a mai declarat că nu avea atribuţia de a verifica dacă numele persoanei care a formulat cererea este acelaşi cu numele persoanei de pe cuponul de pensie. Această atribuţie revenea inculpatei O. M. De asemenea, a declarat că obligaţia de a verifica anexarea la cerere a cuponului de pensie, recomandării medicale şi copiei de pe actul de identitate al solicitantului revenea inculpatelor O.M. şi M. C.

Cu privire la lipsa recomandărilor medicale care trebuiau ataşate la cererile pentru bilete de tratament inculpatul a afirmat că auditorul F.P. a întocmit trei situaţii cu privire la cele 1488 de recomandări medicale prin care a constatat că acestea erau legale, iar în raportul de audit a menţionată că O. M. a găsit cele 1488 de recomandări medicale.

Inculpatul a susţinut că niciodată nu a aprobat cereri fără documentele anexate deoarece verifica existenţa acestora de fiecare dată. La întrebarea dacă Obligaţia de a observa lipsa recomandărilor medicale care trebuiau ataşate la cerere inculpatul a declarat că obligaţia de a observa lipsa acestora revenea inculpatelor O. M. şi M. C. A mai declarat că aproba cererile luând în considerare propunerea făcută de M. C. V. consemnată pe un bileţel anexat cererii dar niciodată nu ajungeau la el cereri cu propunerea de a nu se aproba. Respingea cererile în funcţie de ordinea cronologică a numărului de înregistrare.

Inculpatul a mai declarat că nu a avut cunoştinţă despre faptul că soţia sa a completat 25 de recomandări medicale.

Fiind audiat în faţa instanţei de judecată inculpatul P. N. a declarat că în perioada în care a fost director economic la Casa Judeţeană de Pensii Suceava a emis dispoziţia nr. 93 din decembrie 2001 privind controlul financiar preventiv şi s-a efectuat un asemenea control asupra veniturilor provenite din contribuţia individuală a beneficiarilor de bilete de tratament. Acest control se făcea zilnic cu ocazia încasării sumelor pentru fiecare cerere. Compartimentul audit avea obligaţia de a examina legalitatea şi regularitatea sumelor încasate şi să depisteze cazurile de gestiune frauduloasă şi, de asemenea, avea obligaţia de a verifica corectitudinea controlului financiar preventiv. Inculpatul a mai afirmat că în cadrul controlului financiar preventiv nu se puteau depista neregularităţile legate de eliberarea biletelor de tratament deoarece acest control verifica legalitatea încasării veniturilor constând în contribuţiile individuale,  respectiv se verificau doar referatele care conţineau calculul contribuţiei şi nu se verificau actele anexate pentru că acestea erau verificate de alt compartiment. A precizat că se verifica şi cuponul de pensie precum şi corespondenţa acestuia cu actul de identitate.

A precizat că în anul 2002 nu se făcea niciun fel de audit privind controlul financiar preventiv.

Inculpatul a mai precizat că nu a cunoscut în perioada activităţii sale la casa de pensii situaţii de eliberare a unor bilete de tratament în mod nelegal, de exemplu altei persoane decât beneficiarul.

Aspecte reţinute cu privire la starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor

Din declaraţiile inculpaţilor date atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (expertize tehnice grafoscopice, expertiză tehnică contabilă) rezulta următoarele aspecte:

În perioada anilor 2002-2003 inculpaţii N.I. şi P. N. au avut funcţii de conducere la Casa Judeţeană de pensii Suceava, inculpatul N. I. ocupând funcţia de director general iar inculpatul P. N. funcţia de director economic. Inculpatele M. V. C. şi O. M. au avut funcţia de referent în cadrul compartimentelor bilete de tratament.

Emiterea biletelor de tratament pentru pensionari a făcut obiectul mai multor controale din partea Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale şi din partea Camerei de Conturi Suceava. De asemenea, un control sub acest aspect a fost făcut şi în cadrul îndeplinirii obligaţiei de auditor a martorului F. P.

Conform art. art. 117 al. 5 din Legea nr.19/2000, în forma în vigoare la data comiterii faptelor cercetate, "criteriile pe baza cărora se acordă bilete pentru tratament balnear, precum şi nivelul cotei de participaţie individuală a asiguraţilor, se aprobă anual de CNPAS".

În aplicarea acestui text de lege, CNPAS a emis "Norme şi criterii" nr. 455/PC/10.04.2001 cuprinzând normele şi criteriile pe baza cărora se acordă bilete de tratament balnear asiguraţilor.

Conform acestor norme pentru acordarea biletelor de tratament, persoanele îndreptăţite trebuiau să depună la casele teritoriale de pensii cerere scrisă însoţită de actele care dovedesc calitatea solicitantului, respectiv copie de pe actul de identitate, copie de pe legitimaţia de veteran, adeverinţă cu venitul realizat sau cuponul de pensie din luna anterioară şi recomandarea medicală. Cererile trebuiau să fie înregistrate cronologic, conducerea casei judeţene de pensii aproba cererile în limita repartiţiei de locuri primite, iar lista cererilor aprobate trebuia să se facă publică, urmând ca eliberarea efectivă a biletelor să se facă după plata contribuţiei individuale în cuantumul stabilit conform calităţii solicitantului sau a veniturilor sale. Ridicarea biletului de tratament trebuia să se facă de către titular pe bază de semnătură sau de către alte persoane împuternicite pe bază de procură. Întru-un an calendaristic, unui beneficiar i se putea elibera un singur bilet de tratament.

În urma controlului efectuat de organele CNPAS, finalizat prin procesul-verbal din data de 19.06.2003 s-a constatat că un număr de 1580 de cereri formulate pentru obţinerea biletelor de tratament nu aveau ataşate recomandările medicale pentru tratament în staţiunile de profil. De asemenea s-au constatat şi alte nereguli cum ar fi existenţa unui număr mare de cereri fără număr de înregistrare, altele fără rezoluţie de aprobare, precum şi cereri care nu conţin toate datele prevăzute în formular (date de identitate ale titularului, numărul chitanţei de plată a contribuţiei, etc).

Deoarece s-a considerat că eliberarea de bilete de tratament fără a exista o recomandare medicală anexată cererii s-a făcut nelegal, s-a constatat că valoarea suportată de bugetul asigurărilor din preţul biletelor astfel emise reprezintă prejudiciu, în total ajungându-se la suma de 8.150.786.277 lei vechi (ROL).

Ulterior, procesul-verbal menţionat a fost anulat şi s-a efectuat un nou control de către organele CNPAS finalizat cu procesul-verbal din data de 10.03.2006. Acesta nu ajunge însă la concluzia că cele constatate la controlul anterior, cu privire la eliberarea biletelor de tratament fără recomandare medicală, ar fi neadevărate. Se fac anumite aprecieri cu privire la justificarea lipsei recomandărilor medicale, se fac anumite corecturi conform cărora ar fi vorba despre 1570 de cereri şi nu de 1580 de cereri fără recomandare medicală, se recalculează valoarea sumelor suportate de la buget care ar fi de 8.145.831.744 lei vechi (ROL), se constată că un număr de titulari de bilete erau decedaţi la data achitării contribuţiei individuale şi s-a constatat că înregistrarea prejudiciului în contabilitatea casei de pensii nu a fost făcută cu încălcarea prevederilor Legii nr. 82/1991, adică în lipsa unui document justificativ, respectiv a unui titlu executoriu. De asemenea, s-a constatat că, după ce suma de 8.150.786.277 lei vechi (ROL) a fost stornată din evidenţele contabile ale casei de pensii prin nota contabilă nr.191/30.09.2003, în urma unui alt control ulterior al Camerei de Conturi Suceava s-a dispus reînregistrarea în contabilitate a aceleiaşi sume. De asemenea, se susţine în procesul-verbal din data de 10.03.2006 că suma constatată ca prejudiciu este doar o estimare a valorii suportate de la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru emiterea biletelor de tratament respective. Una dintre măsurile dispuse de organele de control a fost aceea de a se emite titluri executorii în cazul constatării de plăţi fără temei legal. De asemenea, o altă măsură a fost aceea de a se corecta sumele înregistrate în evidenţa financiar-contabilă în condiţiile în care se va stabili cu certitudine legalitatea sau nelegalitatea decontării biletelor de tratament. Printre cei răspunzători de realizarea acestor măsuri a fost numit şi inculpatul P. N. în calitate de director executiv adjunct.

În urma cercetărilor efectuate de organele de cercetare şi urmărire penală s-a constatat că dintre cele 1357 de persoane audiate, pe numele cărora s-au eliberat bilete de tratament, 1203 persoane au declarat că nu au solicitat, nu au primit şi nu au folosit biletele de tratament emise pe numele lor.

De asemenea, din declaraţiile luate în cadrul cercetărilor rezultă că martorul L. G., prin anumite persoane, printre care C. C. M., C. I., B. N., B. D., B.J., V. I., a procurat cupoane de pensie, în special de la pensionari agricoli (cu pensii mici) şi copii ale actelor de identitate. Din aceleaşi declaraţii rezultă că L. G. era cunoscut pentru faptul că poate procura bilete de tratament, unii dintre martorii de mai sus beneficiind personal de un asemenea serviciu. Cu privire la acest aspect, în faţa instanţei au fost audiaţi martorii C. I., S. G., B. I., Ţ.D., B. D., B. L., care au confirmat că ori direct rugaţi de martorul L., ori rugaţi de alte cunoştinţe ale lui L., au procurat cupoane de pensie de la cunoscuţi, rude, vecini. Martorul L. G., fiind audiat în faţa instanţei a recunoscut că a procurat cupoane de pensii la rugămintea inculpatelor M. V. şi O. M. şi a martorului F. P. care spuneau că aveau obligaţii faţă de persoane suspuse.

Astfel cum rezultă din materialul de urmărire penală, în special din referatul de terminare a urmăririi penale, dar şi din declaraţia inculpatului N. I. dată în faţa instanţei precum şi din concluziile scrise întocmite de acesta, marea majoritate celor 1570 de cereri care nu aveau anexată recomandarea medicală au fost depuse de martorul L. G. în numele persoanelor pe care acesta susţine că le reprezenta şi în numele cărora ridica şi biletele de tratament. De altfel, în faţa instanţei inculpatul N. I. a declarat că "toate biletele de tratament care fac obiectul prezentei cauze fac parte dintre cele 5 mii de bilete de tratament administrate de împuternicitul CNSRL Frăţia care se numeşte L. G."

Cu privire la recomandările care lipseau de la cererile pentru bilete de tratament inculpatul N. I. a declarat organelor de cercetare că i-a încredinţat sarcina să se ocupe de căutarea recomandărilor medicale lipsă iar pe data de 01.07.2003 inculpatul P. N. l-a informat că O. M. a găsit şi a recuperat recomandările medicale lipsă. Drept urmare, prin nota contabilă nr.191/30.08.2003 s-a dispus scăderea din evidenţele contabile a prejudiciului în sumă de 8.150.786.277 lei vechi (ROL).

Coroborând probele administrate în cauză, rezultă următoarele concluzii cu privire la vinovăţia inculpaţilor:

Cu privire la inculpatul N. I.:

Infracţiunea de abuz în serviciu este definită de codul penal ca fiind "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice."

La data comiterii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, toţi inculpaţii au avut calitatea de funcţionar public.

Prejudiciul produs a fost estimat pentru prima dată de specialiştii CNPAS care au efectuat controlul finalizat cu procesul-verbal din data de 19.06.2003. S-a constatat cu această ocazie că un număr mare de bilete de tratament au fost eliberate fără a fi îndeplinite condiţiile legale, în special fără a fi anexată cererii recomandarea medicală. Din declaraţiile persoanelor pe numele cărora au fost emise acele bilete de tratament rezultă că marea majoritate a acestora nici nu au ştiut că pe numele lor s-a emis un bilet de tratament. Utilizarea identităţii acestor persoane pentru emiterea unor bilete de tratament nesolicitate de acestea şi folosite în realitate în beneficiul altor persoane sau în alte scopuri, a dus la decontarea în mod incorect din bugetul asigurărilor sociale a unor sume mari de bani având în vedere că preţul întreg al unui bilet de tratament era între 400-600 lei iar din acest preţ persoana beneficiară plătea de obicei o sumă sub 100 lei, chiar şi sub 50 lei în cele mai multe cazuri fiind vorba de pensionari cu pensii foarte mici. După un calcul elaborat, în cadrul expertizei contabile s-a ajuns la un cuantum al prejudiciului de 1.193.690 lei.

Producerea acestui prejudiciu este urmarea modului defectuos în care inculpaţii şi-au îndeplinit atribuţiile.

Astfel, inculpatul N. I., conform normelor CNPAS, trebuia să aprobe cererile solicitanţilor de bilete de tratament.

Cu privire la această obligaţie inculpatul a declarat de mai multe ori că, de fapt, el aproba "de principiu" cererile doar pentru a nu se depăşi numărul de locuri primit de la CNPAS.  Dacă inculpatul dădea doar o aprobare de principiu, s-ar putea pune întrebarea firească dacă ulterior dădea cineva o aprobare definitivă şi cine anume, o dată ce norma CNPAS prevede că cererile se aprobă de conducerea casei judeţene de pensii. De altfel, într-o declaraţie dată în faza de urmărire penală, în consens cu inculpatul N. I., inculpata M. V. C. ajunge să afirme că de fapt cererile "nu erau aprobate de nimeni".

De asemenea inculpatul consideră că verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru eliberarea biletelor de tratament şi a actelor necesare în acest sens trebuia făcută după aprobarea sa de principiu de către inculpata O. M..

Cu privire la "aprobare de principiu", inculpatul interpretează total eronat prevederea de la pct. 3.3 din normele nr.455/10.04.2001 conform căreia "conducerea casei judeţene de pensii aprobă cererile care pot fi soluţionate în limita repartiţiei de locuri primite". În interpretarea acestui text inculpatul consideră că singura sa atribuţie era să nu aprobe mai multe cereri decât locurile primite. De fapt interpretând corect textul citat rezultă că cel care aprobă cererea trebuie întâi să constate dacă cererea poate fi "soluţionată", în sensul de a constata dacă are anexate actele prevăzute la pct. 3.1 şi dacă din acestea rezultă "calitatea solicitantului, venitul acestuia, recomandarea medicală", iar în caz afirmativ să "aprobe" cererea cu condiţia de a se respecta "limita repartiţiei de locuri primite".

Dând cu bună ştiinţă un alt înţeles decât cel firesc normei legale inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu avea nicio obligaţie de a aprecia dacă cererile sunt admisibile sau nu, pentru el contând doar egalitatea acestora cu numărul de locuri, ceea ce nu înseamnă însă o reală "aprobare".

La întrebarea instanţei dacă verifica vizual documentele anexate la cerere, inculpatul a declarat că nu avea nici atribuţia de a verifica documentele anexate la cerere nici atribuţia de a verifica dacă numele solicitantului înscris pe cerere corespunde cu numele de pe cuponul de pensie. Cu toate acestea în aceeaşi declaraţie afirmă că "niciodată nu a aprobat cereri fără documente anexate deoarece verifica existenţa acestora de fiecare dată".

În realitate, inculpatul avea cunoştinţă cel puţin despre lipsa recomandărilor medicale.

Astfel, în declaraţia dată în faţa organelor de cercetare inculpata O. M. a declarat, cu privire la cererile aduse de L. G., că atunci când repartiţiile de bilete veneau cu puţin timp înainte de începerea sejurului, cererile nu aveau ataşate toate actele necesare, în special recomandări medicale. În această situaţie îi atrăgea atenţia lui L. G. cu privire la lipsa actelor, dar primea ordin de la directorul N. I. să elibereze biletele. Ulterior L.G. aducea actele lipsă dar numai pentru o parte din bilete. Datorită volumului mare de lucru, uneori nu mai anexa fiecare recomandare medicală la cererea corespunzătoare şi astfel nu avea o evidenţă clară a recomandărilor care lipseau.

Din această declaraţie rezultă clar că în momentul în care inculpatul N. I. aproba cererile pentru bilete de tratament nu era interesat să verifice dacă au anexată recomandarea medicală.

De altfel, presupusa lipsă de importanţă a recomandării medicale este acreditată chiar în procesul-verbal din 10.03.2007 al organelor de control CNPAS în care se precizează că " ...analiza lipsei recomandărilor medicale s-a făcut fără a se avea în vedere că până în anul 2004 acestea se eliberau de către medicii de specialitate într-un singur exemplar." Această afirmaţie se coroborează cu cele susţinute de inculpata O.M. în nota înregistrată la casa de pensii sub nr. 12356/06.04.2004 în care afirmă că "... beneficiarii la timpul respectiv au făcut copii pentru staţiune şi mi-au returnat originalul sau copia după caz ... unele staţiuni impuneau pensionarului prezentarea la cazare doar recomandări în original, situaţii în care copiile rămâneau la dosar". De asemenea, în memoriul depus la dosarul de urmărire penală (vol. II) de inculpata M. V. C. acesta afirmă că "...singurul exemplar în original al recomandării medicale eliberat de către medic era solicitat imperativ şi valorificat doar în staţiune, unde cazarea şi tratamentul erau condiţionate de prezentarea acestei recomandări. În această situaţie pensionarii îmi prezentau doar o xerocopie fără valoare a recomandării medicale şi doar rareori prezentau originalul după care însă reveneau pentru a-l retrage ca să facă o copie."

Cu toate acestea, în momentul aprobării unei cereri, recomandarea medicală era esenţială deoarece afecţiunea de care suferea solicitantul şi indicarea de către un medic a unei anumite staţiuni justificau dreptul solicitantului de a primi biletul de tratament.

Pe de altă parte, având în vedere că inculpata M. C. era cea care transmitea inculpatului N. I. cererile în vederea aprobării, din cele de mai sus rezultă încă o dovadă că cererile ar fi trebuit să ajungă la inculpatul N.I. cu recomandarea medicală anexată, ceea ce nu se întâmpla întotdeauna.

În alte cazuri inculpatul dădea dispoziţie verbală ca biletele de tratament să fie eliberare pe numele celor care au formulat cerere fără să i se fi prezentat aceste cereri.

În acest sens, inculpata O. M. a declarat organelor de cercetare penală că au fost cazuri în care L. G. venea cu mai multe cereri de bilete (minim 20) de tratament care nu erau semnate nici de solicitant şi nici aprobate de director, situaţie în care era sunată sau chemată de directorul N. I. care îi spunea să elibereze biletele pentru persoanele din cereri.

De asemenea, în declaraţia dată de martorul L. G. în faţa organelor de cercetare, în calitate de învinuit, arată că erau situaţii în care i se eliberau bilete fără ca cererile să fi fost aprobate de directorul N. I. deoarece era plecat iar repartizările de bilete veneau chiar în ziua ridicării biletelor. Martorul presupune că directorul N. I. aproba ulterior cererile.

Prin această declaraţie se confirmă cele afirmate de inculpata O. M.

Suspiciuni cu privire la modul în care erau emise bilete de tratament cu aprobarea inculpatului Neagu Ionel rezultă şi din alte aspecte relatate de persoanele audiate.

Astfel, inculpata O. M. a declarat organelor de cercetare că erau situaţii în care directorul N. I. o oprea după program şi îi dădea cereri aprobate ale unor pensionari şi tot el achita şi contribuţia individuală a acestora. De asemenea, veneau cu cereri aprobate persoane care afirmau că sunt trimise de inculpatul N. şi care achitau contribuţia deşi nu erau persoanele titulare ale biletelor solicitate.

Pe de altă parte din declaraţiile luate în cadrul cercetărilor rezultă că martorul L. G., prin anumite persoane, cum au fost C. C. M., C. I., B.N., B. D., B. J., V. I., a procurat cupoane de pensie, în special de la pensionari agricoli (cu pensii mici) şi copii ale actelor de identitate. Din aceleaşi declaraţii rezultă că L. G. era cunoscut pentru faptul că poate procura bilete de tratament, unii dintre martorii de mai sus beneficiind personal de un asemenea serviciu. Cu privire la acest aspect, în faţa instanţei au fost audiaţi martorii C. I., S. G., B. I., Ţ. D., B. D., B.L., care au confirmat că ori direct rugaţi de martorul L., ori rugaţi de alte cunoştinţe ale lui L., au procurat cupoane de pensie de la cunoscuţi, rude, vecini. Martorul L. G., fiind audiat în faţa instanţei a recunoscut că a procurat cupoane de pensii la rugămintea inculpatelor M. V. şi O. M. şi a martorului F. P. care spuneau că aveau obligaţii faţă de persoane suspuse. Martorul a declarat că nu i s-a spus cine sunt aceste persoane suspuse.

Rezultă că, cel puţin în privinţa persoanelor care veneau la inculpata O. M. fiind trimise de inculpatul N. care le aprobase cererea şi care achitau contribuţia, deşi nu erau persoanele titulare ale biletelor solicitate, inculpatul N. I. aproba cereri de bilete de tratament ştiind că în cerere şi în actele anexate este folosită identitatea altei persoane decât adevăratul solicitant şi care evident foloseau un cupon de pensie care nu le aparţinea.

În legătură cu emiterea de bilete de tratament folosindu-se identitatea unor persoane care nu au solicitat asemenea bilete şi cupoanele de pensie a unor astfel de persoane, relevante sunt şi declaraţiile date în faţa instanţei de martorii C. I., S. G., B. I., Ţ. D., B. D., B. L. De asemenea, prezintă un interes particular declaraţia dată în faţa în instanţei de martorul M. A. B. care a recunoscut că, deşi a cerut două bilete de tratament, pentru soacra sa şi pentru vecina ei, i s-au înmânat de la casa de pensii alte şase bilete de tratament fără să le fi solicitat iar martorul a predat toate biletele la hotelul din staţiunea Vatra Dornei fără să i se fi explicat pentru ce a primit opt bilete în loc de două.

Tot în legătură cu modalitatea în care inculpatul N. I. dispunea cu privire la biletele de tratament, martorul M. C. I. a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul N. I. cerea biroului informatic să listeze repartiţiile pentru bilete de tratament în dublu exemplar. Un exemplar era reţinut de inculpatul N. I. iar celălalt exemplar, după ce modifica numărul de bilete în minus, îl dădea la biroul de eliberare bilete. De asemenea, când se solicita suplimentarea numărului de bilete pentru anumite staţiuni mai solicitate, aceste suplimentări nu mai ajungeau la biroul de distribuire a biletelor. În faţa instanţei acelaşi martor a declarat că nu ştie cine modifica listele cu locuri pentru bilete de tratament. Totuşi, având în vedere faptul că declaraţia dată în  faza de urmărire penală a fost mai amplă şi cu descrierea logică a mai multor detalii care relevă aspecte noi necunoscute de organele de cercetare, afirmaţia martorului cu privire la necunoaşterea persoanei care modifica listele urmează a nu fi luată în considerare. De altfel, chiar din declaraţia inculpatului N. I. rezultă că listele cu locurile primite erau destinate în primul rând lui.

Din coroborarea aspectelor descrise de martorii menţionaţi rezultă că inculpatul N. I. dispunea discreţionar de o parte din locurile primite pentru bilete de tratament, în condiţiile în care aproba şi cereri aduse personal de altcineva decât solicitantul înscris pe cerere, ceea ce duce la concluzia că pentru astfel de cereri se foloseau şi acte anexate procurare de la diverse persoane cum ar fi cele procurate prin martorul L. G..

În declaraţia dată de inculpat în faza de urmărire penală mai rezultă că acesta este de părere că "în adresa nr. 455/2001 a CNPAS nu era prevăzut ca o cerinţă prezentarea de către solicitant a unui act de identitate, iar transmiterea cuponului de pensie sau a biletului obţinut unei terţe persoane era permis la modul implicit prin formula <în situaţia în care titularul înstrăinează biletul obţinut sau oferă cuponul de pensie unei terţe persoane pierde dreptul la un alt bilet>"

În primul rând este firesc şi logic să se solicite oricărei persoane să prezinte un act de identitate pentru dovedirea calităţii solicitantului, aşa cum prevede pct. 3.1 din norma citată, şi este firesc să se ceară actul de identitate pentru a se verifica corespondenţa dintre datele din cerere, datele din actul de identitate şi persoana care prezintă cererea în orice situaţie în care cineva se prezintă în faţa unei instituţii de stat.

În al doilea rând inculpatul interpretează iarăşi tendenţios o prevedere legală, acordând un sens greşit acesteia. Faptul că persoana care înstrăinează biletul sau cuponul de pensie este sancţionat cu pierderea dreptului la un nou bilet nu însemnă că instituţia casei de pensii nu trebuie să verifice dacă persoana care solicită bilet este aceeaşi cu cea înscrisă pe cuponul de pensie. Interpretând greşit prevederea legală inculpatul încearcă să acrediteze ideea că se puteau emite bilete de tratament pentru persoane care prezentau cuponul de pensie al altui pensionar.

În aceeaşi declaraţie inculpatul arată că "cererea era prezentată directorului care aproba cererile ce pot fi soluţionate după ce verifica repartiţiile primite de la CNPAS, după care actele se prezentau la ghişeul d-nei O.M.". În declaraţia dată de inculpata O. M. în faza de urmărire penală, aceasta arată că solicitantul se prezenta la ea cu cererea aprobată şi ea elibera biletul. Rezultă că obligaţia de a face publică lista cererilor aprobate înainte de eliberarea biletelor nu era respectată. Nerespectarea acestei obligaţii a dus inevitabil la împiedicarea solicitanţilor de bilete să verifice dacă în mod corect, cererea lor, datorită numărului de înregistrare cronologică, nu a fost aprobată deoarece nu s-au încadrat în numărul de locuri repartizate.

O asemenea omisiune a devenit utilă inculpatului care astfel a putut folosi discreţionar listele modificate cu locuri repartizate precum şi listele cu locuri suplimentate inclusiv prin acordarea de bilete unor persoane fără drept.

Cu privire la "găsirea" recomandărilor a căror neanexare la cererile de bilete de tratament a fost constatată de organele de control ale CNPAS implicarea inculpatului N. I. rezultă atât din declaraţiile date de persoanele audiate cât şi din expertizele grafoscopice efectuate în faza de urmărire penală.

Inculpatul N. I. nu a recunoscut implicarea în vreun fel în activitatea de acoperire a lipsei recomandărilor medicale.

În faza de urmărire penală inculpatul a afirmat că a dat inculpatei O. M. sarcina să se ocupe de căutarea recomandărilor medicale lipsă şi i-a cerut să facă un tabel cu numele solicitanţilor pentru care lipseau recomandările medicale. De asemenea, a declarat că nu a solicitat martorului L. G. să procure adeverinţe medicale pe numele unor beneficiari de bilete, doar l-a rugat pe acesta să o ajute pe O.M. "cu vreo amintire, dacă îşi aminteşte ceva cu privire la locul unde ar putea fi depozitate adeverinţele lipsă".

În primul rând, este cel puţin exagerată pretenţia ca martorul L. G., care nu era angajat al CJP Suceava să ştie unde sunt depozitate recomandări medicale presupuse a fi rătăcite în instituţie.

În al doilea rând, există numeroase probe cu privire la implicarea inculpatului N. I. în activitatea de recuperare.

Astfel, martorul L. G. arată în declaraţia dată în faza de urmărire penală că în vara anului 2003 s-a întâlnit cu inculpatul N.I. care i-a spus că a avut un control în cadrul căruia s-a constatat lipsa adeverinţelor medicale şi că salariatele casei de pensii au fost ameninţate că dacă nu depun aceste adeverinţe li se va imputa contravaloarea biletelor emise. N. I. l-a rugat să-l ajute. Ulterior a primit de la acesta nişte tabele cu numele beneficiarilor de bilete de tratament. L. G. a apelat la câteva cunoştinţe din domeniul sanitar, colaboratori la sindicat, cum ar fi dr. D. M., dr. M.L., asistentele N. B. şi M. L., pe care le-a rugat să le ajute pe salariatele de la casa de pensii. Cunoştinţele respective i-au dat lui L. G. recomandări medicale pe numele persoanelor din tabel. Recomandările medicale obţinute le-a dat inculpatului N. I. iar când acesta lipsea le dădea inculpatei O. M.

Procurarea de recomandări medicale de către L. G. este confirmată printre altele de declaraţiile date în faţa instanţei de martorii M. L., M. L. C., precum şi de declaraţiile date persoanele audiate cu privire la acest aspect în faza de urmărire penală.

De procurarea recomandărilor medicale s-a ocupat şi soţia inculpatului N. I., N. L., în colaborare cu medicul C. M., ambii audiaţi şi în faţa instanţei de judecată. Afirmaţia martorei N. L. conform căreia rugămintea de a procura recomandări medicale i-ar fi fost adresată de inculpatele O. M. şi M. C. V. şi că soţul ei, inculpatul N. I. nu avea cunoştinţă despre procurarea recomandărilor nu este verosimilă având în vedere cele declarate de martorul L. G. în faţa organelor de cercetare, cu toate că în faţa instanţei martorul a declarat că ar fi fost rugat să procure recomandări de către F. P. şi inculpatele M. C. şi O. M., afirmaţie neconfirmată de alte probe. De altfel, inculpata O. M. a declarat în faza de urmărire penală faptul că după controlul CNPAS din 2003 inculpatul N. I. şi martorul L. G. îi aduceau periodic recomandări medicale pentru a le ataşa la cererile constatate ca neavându-le anexate.

Faptul că recomandările medicale "găsite" nu erau reale a fost constatat mai întâi de martorul F.P., aşa cum rezultă din declaraţia acestuia, şi după cum s-a confirmat prin expertizele grafoscopice efectuate în faza de urmărire penală.

Dacă astfel de recomandări au fost încredinţate şi inculpatului Neagu Ionel care le-a dat mai departe inculpatei O. M., a putut şi acesta cu uşurinţă să constate că nu sunt reale.

De altfel, faptul că inculpatul N. I. cunoştea că recomandările nu sunt reale rezultă din declaraţia martorului F. P., audiat în faza de urmărire penală, care arată că verificând cererile de bilete de tratament a constatat că o mare parte dintre acestea aveau anexate adeverinţe medicale cu formular xerocopiat cu ştampilă şi parafă de asemenea xerocopiate dar rubricile privind datele personale, diagnosticul şi data eliberării erau completate cu pix de culoare albastră sau neagră. Discutând ulterior cu inculpatul N. I. despre aceste recomandări contrafăcute, inculpatul N. i-a spus că trebuie copiate din nou acele adeverinţe şi a luat circa 25 de adeverinţe medicale pe care le-a xerocopiat şi le-a ataşat din nou la cererile corespunzătoare. De asemenea, N. I. i-a spus martorului să procedeze la fel cu celelalte cereri, ceea ce martorul nu  a făcut.

Un alt aspect al activităţii defectuoase a inculpatului N. I. este legat de relaţia sa şi a Casei Judeţene de Pensii Suceava cu martorul L. G.

În primul rând, cu privire la biletele de tratament, în fapt acesta reprezenta nu sindicatul sau vreo organizaţie de pensionari în ansamblu ci pe fiecare membru al acestora, cel puţin în momentul plăţii contribuţiei beneficiarului şi ridicării biletului de tratament care era individual, nominal. Pentru o astfel de reprezentare, pentru acte cu caracter patrimonial, martorul ar fi trebuit să prezinte o împuternicire autentificată la un notar public şi nu o împuternicire generală emisă de organizaţia pe care o reprezenta. De altfel, calitatea de reprezentant nu i-a fost conferită cu ocazia protocolului încheiat la Bucureşti între CNPAS şi organizaţiile centrale ale pensionarilor recunoscute la nivel naţional, ci printr-o convenţie subsecventă încheiată între CJP Suceava şi CNSRL Frăţia, reprezentată de L. G., cu participarea lui C. A., reprezentant al Sindicatului Pensionarilor Frăţia Suceava. Conform protocolului încheiat între CNPAS şi organizaţiile centrale ale pensionarilor recunoscute la nivel naţional, C. A. era reprezentantul FNSPR (Federaţia Naţională a Sindicatelor Pensionarilor din România) el fiind cel nominalizat să reprezinte membrii acestei organizaţii prin protocolul încheiat la nivel naţional. Cu toate acestea, prin convenţia încheiată între CJP Suceava, CNSRL Frăţia şi Sindicatul Pensionarilor Frăţia Suceava, a fost numit ca reprezentant al pensionarilor membri, martorul L. G., înlocuire neprevăzută de protocolul încheiat la nivel naţional. De asemenea, în protocolul încheiat la nivel naţional (la 14.01.2002) nu se prevede ca biletele de tratament să fie ridicate de reprezentanţii pensionarilor. Dimpotrivă, la pct. 2 se prevede că "distribuirea biletelor către persoanele îndreptăţite se va face de către casele teritoriale de pensii, ..., împreună cu organizaţiile locale ale pensionarilor recunoscute la nivel naţional, stabilindu-se de comun acord modul concret de lucru". Rezultă că s-a reglementat de fapt o colaborare între cele două entităţi şi nu o reprezentare a pensionarilor în sensul mandatării reprezentantului să ridice biletele. În aceste condiţii împuternicirea în baza căreia martorul L. G. depunea cererile, plătea contribuţiile şi ridica biletele nu avea valoare de procură astfel cum prevede legea. De altfel, inculpatul, împreună cu concluziile scrise a depus şi copia unui anunţ conform căruia biletele se eliberează doar beneficiarilor sau reprezentanţilor acestora care se prezintă cu procură notarială.

Cu toate acestea, inculpatul N. I. a acceptat "împuternicirea" martorului L. G. şi a dispus personal inculpatei O. M. să-i elibereze bilete pentru persoanele pe care pretindea că le reprezintă.

Pe de altă parte, deşi inculpatul N. I. a cerut martorului L. G. să prezinte o listă a persoanelor care sunt membri ai organizaţiei pe care o reprezintă, nu rezultă din nicio declaraţie că, în momentul aprobării cererilor aduse de martorul L., ar fi verificat vreodată dacă persoanele din cereri figurează în tabelele organizaţiei reprezentate de L. G..

S-a considerat că o altă obligaţie nerespectată cu prilejul aprobării şi eliberării biletelor de tratament a fost aceea de a face publică lista cererilor aprobate înainte de eliberarea biletelor.

Concluzionând cu privire la modul în care inculpatul N. I. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu din probele analizate mai sus a rezultat că acesta a aprobat cereri de bilete de tratament fără a exista recomandarea medicală ataşată, a aprobat eliberarea de bilete de tratament unor persoane care prezentau cereri completate cu datele de identificare ale altor persoane, a dispus discreţionar şi personal de un număr de locuri dintre cele repartizate casei de pensii, a încercat să acopere lipsa recomandărilor medicale prin folosirea unor recomandări nereale sau contrafăcute. În consecinţă, din analiza probelor administrate a rezultat că faptele inculpatului Neagu Ionel întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, constând aceea că, în calitate de director la Casa Judeţeană de Pensii Suceava, cu bună ştiinţă, nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile corespunzătoare funcţiei sale.

Referitor la încadrarea juridică a faptei s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a mai multor infracţiuni. Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu se constată că inculpatul, în perioada anilor 2002-2003, a comis mai multe acte materiale, astfel cum s-a precizat în alineatul anterior, fiecare întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, fiind aplicabile prevederile art. 41 din vechiul C.pen. cu privire la infracţiunea continuată.

Pentru aceste motive în baza art. 386 al. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul Neagu Ionel a fost trimis în judecată din infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C.pen., în infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 41 din vechiul C.pen..

Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, în aplicarea art .5 din noul C.pen., s-a constatat că, având în vedere cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru această infracţiune, noul C.pen. reprezintă legea mai favorabilă aplicabilă pentru fapta comisă de inculpat. De asemenea, prevederile noului C.pen. sunt aplicabile şi celorlalte infracţiuni pentru care inculpatul N.I.a fost trimis în judecată.

În acest context, faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată li s-a dat o nouă încadrare juridică conform prevederilor noului C.pen..

Conform art.183 din noul C.pen., "prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.

Deoarece prejudiciul produs prin faptele comise de inculpaţi, inclusiv inculpatul N.I., nu depăşeşte valoarea de 2.000.000 lei, în conformitate cu noul C.pen., infracţiunii de abuz în serviciu comisă de inculpatul N.I. nu îi sunt aplicabile prevederile art.309 conform căruia "Dacă faptele prevăzute în ...art. 297, ... au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate".

În legătură cu celelalte infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-au constatat următoarele:

Cu privire la infracţiunea de "uz de fals", prevăzută de art. 291 din vechiul C.pen. şi de art.323 din noul C.pen., s-a constatat că probele administrate dovedesc comiterea acestei infracţiuni de către inculpatul N. I.

Astfel cum s-a arătat mai sus şi după cum s-a concluzionat în rechizitoriul întocmit în cauză, a rezultat că inculpatul s-a folosit de recomandări medicale completate cu date necorespunzătoare realităţii şi semnate de alte persoane decât cele îndreptăţite cunoscând că aceste acte sunt falsificate, nereale.

De asemenea, aşa cum s-a arătat, la data de 08.09.2003, inculpata O. M. a întocmit referatul nr. 18487/29.09.2003, din care rezulta că au fost identificate un număr de 1488 recomandări medicale şi că au fost recuperate de la pensionari un număr de alte 92 de recomandări medicale.

În declaraţia dată de inculpata O.M. în faza de urmărire penală aceasta arată că referatul din 08.09.2003 înregistrat sub nr. 18487/29.09.2003 nu conţine date reale. Acest referat ar fi fost întocmit de către N. I. iar inculpata O. doar l-a semnat, fiind obligată să facă acest lucru. Inculpata a precizat că cele 1488 de recomandări medicale despre care se spune că au fost identificate au fost de fapt aduse ulterior controlului de N. I., în loturi de câte 30-40 de bucăţi pe parcursul a trei luni şi i-au fost predate pentru a le ataşa la cererile pentru bilete de tratament.

În aceste condiţii este clar că inculpatul N. I. ştia că referatul respectiv conţine date false. Cu toate acestea l-a folosit pentru a acoperi lipsa recomandărilor medicale şi pentru a justifica în final stornarea sumei constatate ca prejudiciu de organele de control ale CNPAS şi ale Camerei de Conturi Suceava.

Cu privire la infracţiunea de "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 din vechiul C.pen. şi de art. 47 raportat la art.320 din noul C.pen. s-a constatat că probele administrate dovedesc comiterea acestei infracţiuni de către inculpatul N.I.

Astfel, din declaraţia martorului L. G., astfel cum s-a arătat, rezultă că acesta, în vara anului 2003 s-a întâlnit cu inculpatul N. I. care i-a spus că a avut un control în cadrul căruia s-a constatat lipsa adeverinţelor medicale şi că salariatele casei de pensii au fost ameninţate că dacă nu depun aceste adeverinţe li se va imputa contravaloarea biletelor emise. N. I. l-a rugat să-l ajute şi ulterior i-a dat martorului nişte tabele cu numele beneficiarilor de bilete de tratament. L. G. a apelat la cunoştinţe din domeniul sanitar care i-au dat recomandări medicale pe numele persoanelor din tabel. Aşa cum rezultă din probele administrate, recomandările nu erau reale iar inculpatul N. I. când i-a solicitat martorului L. să facă rost de recomandări era conştient că acestea nu vor avea cum să fie reale, fiind emis după o perioadă îndelungată de la eliberarea biletelor de tratament corespunzătoare.

Inculpatul N. I. l-a instigat la infracţiunea de fals şi pe martorul F. P., cerându-i să copieze şi el recomandările medicale pentru a le anexa cererilor precum şi prin solicitarea pe care i-a adresat-o de a întocmi un raport de audit care să-i fie favorabil, aspecte care rezultă din declaraţia martorului F. P. şi cea a martorului M.C., ambele date în faza de urmărire penală.

Cu privire la infracţiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 290 din vechiul C.pen. şi de art. 322 din noul C.pen., s-a constatat că există probe care dovedesc şi comiterea acestei infracţiuni.

În declaraţia dată de martorul M. C. I. în faza de urmărire penală acesta arată că inculpatul N. I. modifica în minus lista locurilor pentru bilete de tratament pe care o dădea compartimentului gestiune bilete de tratament, fapta constituind elementele constitutive ale infracţiunii de fals.

În declaraţia dată de martorul F.P. în faza de urmărire penală acesta relatează cum în jurul datei de 20 mai 2004, spunându-i directorului Neagu Ionel că nu poate menţiona în raportul de audit că actele sunt în regulă datorită adeverinţelor medicale completate pe formulare cu ştampilă şi parafă xerocopiate şi completate ulterior cu pix. N. I. a luat circa 25 de adeverinţe medicale pe care le-a xerocopiat şi pe care le-a ataşat din nou la cererile corespunzătoare. Drept urmare, aceste adeverinţe medicale au fost contrafăcute chiar de inculpatul N. I.

În declaraţia dată de inculpata O. M. în faza de urmărire penală aceasta arată că referatul din 08.09.2003 înregistrat sub nr.18487/29.09.2003 nu conţine date reale. Acest referat a fi fost întocmit de către N. I. iar inculpata O. doar l-a semnat, fiind obligată să facă acest lucru. Inculpata a precizat că cele 1488 de recomandări medicale despre care se spune că au fost identificate au fost de fapt aduse ulterior controlului de Neagu Ionel, în loturi de câte 30-40 de bucăţi pe parcursul a trei luni, şi i-au fost predate pentru a le ataşa la cererile pentru bilete de tratament. Prin întocmirea acestui referat, consemnând date nereale, inculpatul N. I.a comis infracţiunea de fals.

De asemenea, aceeaşi inculpată afirmă că nota de serviciu întocmită de inculpatul N. I., înregistrată la CJP Suceava sub nr.10471/22.01.2002 (fila 196 din vol.I al dosarului de urmărire penală) nu a existat în realitate. Inculpata presupune că acest document a fost probabil întocmit de inculpatul Neagu Ionel ulterior controlului efectuat de CNPAS. Inculpata arată că nu a avut cunoştinţă despre existenţa acestei note de serviciu iar semnătura sa de luare la cunoştinţă a fost falsificată. Aceeaşi inculpată arată în declaraţia sa că în nota scrisă de ea, înregistrată sub nr.12356/06.04.2004 (fila 214 din vol. I al dosarului de urmărire penală), ultimele două rânduri au fost scrise ulterior înregistrării la cererea inculpatului N. I. pentru a justifica dispariţia unui număr important de dosare cu cereri pentru bilete de tratament şi pentru a-l învinovăţi pe F. P. de sustragerea acestor dosare. Susţine că acea completare pe nota sa scrisă a fost făcută după demiterea lui F. P..

Cu privire la aceste înscrisuri în rechizitoriul întocmit în cauză, se arata că inculpatul a depus la dosarul cauzei, în apărarea sa, mai multe înscrisuri în xerocopie dintre care o serie s-au dovedit ca fiind falsificate. În acest sens, se exemplifică înscrisul de la fila 196 vol. II (menţionat mai sus), intitulat "Notă de serviciu", care poartă numărul de înregistrare 10.471/22.01.2002, iar în registrul de la Casa Judeţeană de Pensii Suceava, la acest număr se găseşte "Adresă de la SPIT Bucovina SA, scrisoare de garanţie". Tot pe acest înscris, semnătura de luare la cunoştinţă a învinuitei O.M. – P. a fost falsificată, fiind contrafăcută. Un alt înscris exemplificat este cel de la fila 214 vol. II (menţionat mai sus), intitulat "Adresă CNPAS către CJP Suceava", înregistrat sub nr. 100505/19.05.2004, înscris ce are conţinutul modificat faţă de cel iniţial, f. 215 vol. II.

Cu ocazia redactării prezentei sentinţe, studiind dosarul de urmărire penală s-a constatat că filele 196, 214 şi 215, la care se face referire în rechizitoriul întocmit în cauză, la fila 19, nu mai există, fiind probabil extrase prin rupere deoarece în locurile unde ar fi trebuit să fie filele respective au rămas şi se pot observa fragmentele de hârtie rămase după rupere. Cu privire la lipsa acestor file de la dosarul de urmărire penală nr. 274/P/2008 al Curţii de Apel Suceava a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi au fost demarate acte de cercetare prealabilă cu privire la eventuala comitere a infracţiunii de "sustragere sau distrugere de înscrisuri", prevăzută de art. 259 din noul C.pen..

În aceste condiţii nu s-au putut face aprecieri cu privire la înscrisurile care lipsesc.

Infracţiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 din noul C.pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 din noul C.pen., "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 47 raportat la art. 320 din noul C.pen., toate cu aplicarea art. 38 al. 1 din noul C.pen., au fost comise de inculpat în perioada 2002-2003.

Pentru infracţiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 3 ani închisoare.

Pentru infracţiunea de "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 5 ani închisoare.

Pentru infracţiunea de "uz de fals", pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 2 ani închisoare.

Având în vedere prevederile art. 154 al. 1 lit. d) şi 155 al. 4 din noul C.pen., s-a constatat că termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale este de 10 ani pentru oricare dintre infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi instigare la fals material în înscrisuri oficiale, termen care s-a împlinit pe parcursul judecării cauzei înainte de începerea cercetării judecătoreşti.

Drept urmare, în privinţa acestor infracţiuni s-a dispus încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Cu privire la inculpatul P. N.

Astfel cum se reţine în rechizitoriul întocmit în cauză şi după cum rezultă din probele administrate inculpatul P. N., nu a organizat şi exercitat controlul financiar preventiv la compartimentul gestiune bilete de tratament şi nu a supravegheat şi îndrumat în mod corespunzător activitatea funcţionarilor de la compartimentul bilete de tratament care conform organigramei erau în subordinea sa directă. Se mai reţine că inculpatul nu a stabilit sarcini concrete şi responsabilităţi clare, fără ambiguităţi, pentru cele două referente M. V. C. şi O.M. P., întocmindu-se în fapt fişe ale postului identice, cu toate că în realitate acestea desfăşurau activităţi distincte. Cu privire la controlul financiar preventiv, astfel cum se subliniază şi în actul de sesizare a instanţei, în conformitate cu Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice (art. 23 şi art. 24 al. 2), Ordinele Ministrului Finanţelor nr. 23/2001 şi nr. 522/2003 şi Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, acest control se exercită înainte ca orice operaţiune să fie efectuată şi are ca scop principal asigurarea ca operaţiunea respectivă să se desfăşoare pe bază de documente legale.

Din analiza probelor administrate rezulta că, într-adevăr, dacă în cazul emiterii biletelor de tratament s-ar fi exercitat controlul financiar preventiv, nu ar mai fi fost posibilă acordarea biletelor de tratament fără existenţa documentaţiei prevăzută de lege (cerere înregistrată şi completată corect, cupon pensie, copie act de identitate, recomandare medicală). Totodată, ar fi fost înlăturată posibilitatea de acordare pentru aceeaşi persoană, în cadrul unui an calendaristic, mai mult de un bilet de tratament balnear. Din probele administrate rezultă că în perioada 2002-¬2003, dintre operaţiunile supuse controlului financiar preventiv, care trebuia obligatoriu organizat în unitate, lipseşte tocmai operaţiunea de control privind biletele de tratament.

Aceste concluzii privind vinovăţia inculpatului P. N. sunt susţinute de probele administrate în cauză.

Astfel, inculpatul P. N. a recunoscut că, deşi ar fi organizat controlul financiar preventiv prin dispoziţia nr. 93/05.12.2001 aceste dispoziţii nu au fost respectate pentru eliberarea biletelor de tratament. De fapt, prin dispoziţia respectivă nu se impune tocmai controlul actelor anexate la cererile de bilete de tratament, în conformitate cu norma 455/10.04.2001.

În aceeaşi declaraţie inculpatul mai arată că în perioada 2001-2003 nu au fost respectate prevederile dispoziţiei nr. 50/23.05.2003 de către compartimentul audit intern, reprezentat de F. P. care nu a întocmit rapoartele de audit până la venirea controlului CNPAS din iunie 2003. De asemenea, acesta nu a efectuat nici rapoartele de verificare a respectării cadrului proiectelor de operaţiuni specifice activităţii CJP şi în special a modului de acordare a biletelor de tratament. În calitate de director economic la Casa Judeţeană de Pensii Suceava, ştiind că rapoartele de audit nu au fost întocmite, recunoaşte implicit că nu a controlat această activitate.

Inculpatul a mai declarat că pe referatul nr. 18487/29.09.2003 întocmit de inculpata O. M. (sau de inculpatul N. I., conform declaraţiei acesteia) prin care s-a constatat că au fost găsite 1488 de recomandări medicale, a făcut o menţiune cu propunerea ca suma de 8.150 milioane lei să fie scăzută din contabilitate. Inculpatul recunoaşte însă că deşi a văzut aceste recomandări nu le-a numărat. De fapt, din exprimarea folosită rezultă că inculpatul a făcut propunerea de stornare a sumei respective fără să verifice personal sau printr-un alt subordonat dacă acele recomandări erau reale sau false aşa cum s-a constatat ulterior. Cu toate acestea i-a spus martorului F. P. că "problema este în regulă" (conform declaraţiei acestuia), dar recunoaşte că raportarea către CNPAS conform căreia cele 1580 de recomandări medicale au fost găsite s-a făcut de fapt înainte (cu puţin timp) ca inculpata O.M. să fi prezentat directorului N. I. recomandările medicale "găsite". Ştiind acest lucru inculpatul a contribuit la inducerea în eroare a CNPAS.

Într-o altă declaraţie inculpatul consideră că eliberarea de bilete de tratament nu este o operaţiune patrimonială care să fie supusă controlului financiar preventiv, opinie care este eronată, menită să disculpe de inculpat. Eliberarea biletelor este o operaţiune patrimonială atâta vreme cât presupune alocarea de fonduri pentru subvenţionarea preţului biletelor de tratament.

Abia la data de 25.04.2003 inculpatul a prevăzut în "procedura internă" nr. 13512 acordarea vizei de control financiar preventiv pe cererea aprobată pe baza documentelor anexate (recomandare medicală, talon de pensie, copie act de identitate) "documente obligatorii ce se predau la data depunerii cererii de către solicitant". La acea dată însă, în preajma primului control al CNPAS, prejudiciul era deja produs, inclusiv datorită pasivităţii inculpatului.

Cu toate că, atât în faza de urmărire penală cât şi prin declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a afirmat că, în calitate de director economic nu avea atribuţii cu privire la eliberarea biletelor de tratament, conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Caselor Teritoriale de Pensii, aprobat prin Decizia CNPAS nr.312/26.10.2001, activitatea din cadrul compartimentului gestiune bilete de tratament este organizată şi coordonată de către directorul economic sub îndrumarea directorului general.

Neîndeplinirea atribuţiilor de conducere şi mai ales de control de către inculpatul P. N., în calitate de director economic, rezultă şi din declaraţia inculpatei O. M. care în declaraţia dată în faza de urmărire penală arată că activitatea sa nu a fost controlată niciodată de inculpat.

De altfel, inculpatul P. N. a fost şi amendat în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Suceava cu suma de 2000 lei pentru nerespectarea normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, contravenţie prevăzută de art. 35 pct. 2 lit. d) din Legea nr.82/1991.

În consecinţă, din analiza probelor administrate a rezultat că faptele inculpatului P.N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, constând aceea că, în calitate de director economic la Casa Judeţeană de Pensii Suceava, cu bună ştiinţă, nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de conducere şi control corespunzătoare funcţiei sale, ducând la producerea prejudiciului constatat prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

Având în vedere că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a constat în mai multe acte materiale comise pe parcursul perioadei 2002-2003, astfel cum rezultă din considerentele de mai sus, devin aplicabile prevederile art. 41 din vechiul C.pen. cu privire la infracţiunea continuată.

Pentru aceste motive în baza art. 386 al. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul P. N. a fost trimis în judecată din infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., în infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 41 din vechiul C.pen..

Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, în aplicarea art. 5 din noul C.pen., s-a constatat că, având în vedere cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru această infracţiune, noul C.pen. reprezintă legea mai favorabilă aplicabilă pentru fapta comisă de inculpat.

În acest context, faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată li s-a dat o nouă încadrare juridică conform prevederilor noului C.pen..

Deoarece prejudiciul produs prin faptele comise de inculpaţi, inclusiv inculpatul P. N., nu depăşeşte valoarea de 2.000.000 lei, în conformitate cu noul C.pen. (art.183), infracţiunii de abuz în serviciu comisă de inculpatul N. I. nu îi sunt aplicabile prevederile art.309 conform căruia "Dacă faptele prevăzute în ...art. 297, ... au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate".

Cu privire la inculpata M.V.C.

Inculpata M. V. C., a fost trimisă în judecată pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni ca şi inculpatul P. N.I, respectiv "abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen..

Vinovăţia inculpatei rezultă din faptul că, având atribuţia de a înregistra cererile pentru bilete de tratament, a acceptat cu această ocazie înregistrarea unor cereri care nu aveau anexată recomandarea medicală, fapt ce rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză şi care a contribuit la emiterea în mod nelegal a unui mare număr de bilete de tratament, generând prejudiciul ce a rezultat în urma expertizei efectuate în cauză. De asemenea, în unele cazuri astfel cum rezultă şi din expertizele grafoscopice efectuate în cauză, inculpata s-a substituit fără drept directorului N. I., semnând pentru aprobarea unor cereri, fapt confirmat şi de inculpatul P. N. în declaraţia sa.

Participarea inculpatei M. C. V. la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu rezultă şi din declaraţia inculpatei O. M. care arată că în activitatea sa infracţională inculpatul N. I. s-a folosit de complicitatea inculpatei M. C. V. care îi înmâna cereri de bilete de tratament fără a avea rezoluţie de aprobare.

Deşi nu a dat o declaraţie în faza de urmărire penală, inculpata a depus un memoriu la dosarul de urmărire penală în care printre altele susţine opinia inculpatului N. I. care susţine că aprobarea sa era una "de principiu" şi accentuează această opinie afirmând că "nici măcar conducerea casei de pensii nu aproba eliberarea biletelor de tratament".

Pe parcursul judecăţii inculpata M. C. V. a decedat, motiv pentru care în baza art. 396 al. 6 raportat la art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acesteia.

Cu privire la inculpata O. M.

Inculpata O. M., care a avut calitatea de funcţionar public prin funcţia de referent la compartimentul bilete de tratament al Casei Judeţene de Pensii Suceava, a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de "neglijenţă în serviciu", prevăzută de art. 249 din vechiul C.pen. definită ca fiind "încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane".

În calitate de referent la compartimentul de bilete de tratament inculpata avea atribuţia de a primi carnetele cu formulare de bilete de tratament şi pe baza cererilor pe care le primea, elibera biletele beneficiarului după achitarea contribuţiei aferente.

Conform propriilor declaraţii, inculpata a eliberat bilete de tratament martorului L.G. deşi împuternicirea acestuia, pe care a văzut-o, nu era una autentificată la notarul public. De asemenea, a eliberat bilete de tratament fără a exista pe cererea corespunzătoare rezoluţia de aprobare a directorului casei de pensii sau a eliberat bilete de tratament unor persoane care nu erau persoanele titulare înscrise în cerere. Tot în declaraţia sa inculpata arată că a eliberat bilete de tratament deşi cererile solicitanţilor nu aveau anexată recomandarea medicală.

Toate aceste aspecte relatate de inculpată rezultă şi din declaraţiile coinculpaţilor, a martorilor L. G. şi F. P..

De asemenea, atât din declaraţia inculpatei cât şi din declaraţia martorului F. P. rezulta că referatul înregistrat sub nr. 18487/29.09.2003 întocmit de aceasta (ori de inculpatul N.I. conform unei declaraţii ulterioare a acesteia) nu conţinea date reale. Cu toate acestea, prin semnătura sa inculpata a contribuit la încercarea coinculpaţilor de acoperire a deficienţelor constatate de organele de control ale CNPAS şi produse ca urmare a comiterii de către coinculpaţi a infracţiunii de abuz în serviciu.

Din declaraţiile date de inculpată rezultă că aceasta îşi justifică săvârşirea infracţiunii prin faptul că, în calitate de subordonată directorului N. I., era obligată să execute ordinele acestuia.

Cu toate acestea inculpata putea şi trebuia să prevadă că prin activitatea sa defectuoasă chiar desfăşurată fără intenţia de comite fapte penale, se vor produce prejudicii importante în dauna bugetului asigurărilor sociale.

Drept urmare, din probele administrate a rezultat că faptele comise de inculpata O. M. întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, săvârşită cu vinovăţie în forma prevăzută de lege.

Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, în aplicarea art. 5 din noul C.pen., s-a constatat că, având în vedere cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru această infracţiune, noul C.pen. reprezintă legea mai favorabilă aplicabilă pentru fapta comisă de inculpată.

Astfel, deoarece prejudiciul la producerea căruia a contribuit fapta comisă de inculpată, nu depăşeşte valoarea de 2.000.000 lei, în conformitate cu noul C.pen. (art.183), infracţiunii de neglijenţă în serviciu comisă de inculpata O. M. nu îi sunt aplicabile prevederile art. 309 conform căruia "Dacă faptele prevăzute în ...art. 298, ... au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate".

În acest context, faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată li s-a dat o nouă încadrare juridică conform prevederilor noului C.pen..

Infracţiunea de neglijenţă a fost comisă de inculpată în perioada 2002-2003. Pentru această infracţiune art. 298 din noul C.pen. prevede o pedeapsă maximă de 3 ani închisoare.

Având în vedere prevederile art. 154 al. 1 lit. d) şi 155 al. 4 din noul C.pen., s-a constatat că termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale este de 10 ani pentru această infracţiune, termen care s-a împlinit pe parcursul judecării cauzei înainte de începerea cercetării judecătoreşti.

Drept urmare, în privinţa infracţiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată s-a dispus încetarea procesului penal deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

1.Având în vedere aceste considerente în baza art.396 al.6 raportat la art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei M. V. – C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., ca urmare a decesului inculpatei.

2. În aplicarea art. 5 din noul C.pen., în conformitate cu Decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei O. M. P. este noul C.pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 396 al. 6 raportat la art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din noul C.pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei O.M. P., pentru infracţiunea de "neglijenţă în serviciu", prevăzută de art. 298 din noul C.pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

3.În baza art. 386 al. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul N. I. a fost trimis în judecată din infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din vechiul C.pen., în infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 41 din vechiul C.pen..

În aplicarea art.5 din noul C.pen., în conformitate cu Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului N. I. este noul C.pen. şi, în consecinţă:

În baza art. 396 al. 6 raportat la art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen., cu aplicarea art.5 din noul C.pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N. I. pentru infracţiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 din noul C.pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 din noul C.pen., "instigare la fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 47 raportat la art. 320 din noul C.pen., toate cu aplicarea art. 38 al. 1 din noul C.pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 396 al. 2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din noul C.pen., a fost condamnat inculpatul N. I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni pentru comiterea infracţiunii de "abuz în serviciu", prevăzută de art. 297 al. 1 din noul C.pen. cu aplicarea art.35 al.1 din noul C.pen..

Drept urmare, în baza art. 297 al. 1 teza a II-a coroborat cu art. 66 al. 2 din noul C.pen., s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică, respectiv, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a) şi din noul C.pen..

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, deşi infracţiunea comisă de inculpat este gravă, având în vedere vârsta acestuia precum şi durata mare a procesului penal care a impus inculpatului anumite rigori ce au putut acţiona ca un mijloc de reconsiderare a poziţiei acestuia faţă de lege, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 91 din noul C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, conform dispoziţiilor art.92 din noul C.pen..

În baza art. 93 al. 1 din noul C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) din noul C.pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii,  la Primăria mun. Suceava, jud. Suceava, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 al. 4 din noul C.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.96 din noul C.pen..

4.În baza art. 386 al. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul P. N. a fost trimis în judecată din infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., în infracţiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată", prevăzută de art. 248, art. 248 ind. 1 din vechiul C.pen., cu aplicarea art. 41 din vechiul C.pen..

În aplicarea art. 5 din noul C.pen., în conformitate cu Decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului P. N. este noul C.pen. şi, în consecinţă:

Ţinând cont de contribuţia mai mică a inculpatului la producerea prejudiciului şi de faptul că a recunoscut parţial fapta comisă, în baza art. 396 al. 2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 5 din noul C.pen., a fost condamnat inculpatul Popovici Nicolai la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 al. 1 din noul C.pen. cu aplicarea art. 35 al. 1 din noul C.pen..

În baza art. 297 al. 1 teza a II-a coroborat cu art.66 al.2 din noul C.pen., s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie publică, respectiv, exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 al. 1 lit. a) şi b) din noul C.pen..

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, ţinând cont de sinceritatea parţială a inculpatului în faza de urmărire penală, de gravitatea mai redusă a infracţiunii comise de acesta, având în vedere vârsta sa, precum şi durata mare a procesului penal care a impus inculpatului anumite rigori ce au putut acţiona ca un mijloc de reconsiderare a poziţiei acestuia faţă de lege, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 91 din noul C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, conform dispoziţiilor art. 92 din noul C.pen..

În baza art. 93 al. 1 din noul C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 al. 2 lit. a) din noul C.pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii,  la Primăria mun. Suceava, jud. Suceava, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 al. 4 din noul C.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.96 din noul C.pen..

În baza art. 25 al. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 lit. f) C.proc.pen., a fost lăsată nesoluţionată latura civilă cu privire la inculpatele M. V. C. şi O.M. P..

S-a constatat că nu s-a constituit parte civilă în cauză Casa Naţională de Pensii Publice, cu sediul în str. Latină nr. 8, sect.2, mun. Bucureşti.

Cu privire la latura civilă a cauzei Casa Judeţeană de Pensii s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.193.690 lei reprezentând prejudiciul produs prin faptele inculpaţilor în legătură cu emiterea biletelor de tratament. Partea civilă a confirmat că menţine constituirea de parte civilă şi cuantumul pretenţiilor la solicitarea instanţei, prin adresa comunicată la dosar pentru termenul de judecată din data de 29.09.2015.

Casa Naţională de Pensii Publice, pentru termenul din data de 15.01.2016 a comunicat că la nivelul acestora nu s-a înregistrat niciun prejudiciu cu privire la faptele inculpaţilor.

S-a argumentat că principalele probe care dovedesc producerea prejudiciului şi cuantumul acestuia sunt procesele-verbale de control întocmite de CNPAS şi de Camera de Conturi Suceava precum şi expertiza tehnică contabilă efectuată în faza de urmărire penală.

Astfel cu s-a arătat, în urma controlului inspectorilor Direcţiei de Audit Intern şi Control Financiar Propriu din cadrul CNPAS Bucureşti finalizat cu procesul-verbal nr.15419/19.06.2003, s-a constatat că:

-în perioada 01.02.2001 - 31.05.2003 s-au eliberat un număr de 500 bilete de tratament, pentru care persoanele beneficiare nu au achitat integral contribuţia prevăzută de legislaţia în vigoare, în sensul că la cererea de eliberare a biletului de tratament nu au declarat toate veniturile obţinute în cadrul sistemului public de pensii prejudiciindu-se bugetul asigurărilor sociale de stat cu suma de 238.909.207 lei (ROL).

-în aceeaşi perioadă au fost eliberate un număr de 1.580 bilete de tratament fără ca beneficiarii acestora să se prezinte ¬la acordarea biletului recomandarea medicală pentru tratament balenar, nerespectându-se astfel prevederile legale în vigoare, fapt ce a generat crearea unui prejudiciu bugetului asigurărilor sociale de stat în sumă de 815.078,6277 lei (RON).

S-a dispus înregistrarea în contabilitate a unui debit în sumă de 838.969,5484 lei (RON).

Ulterior, aşa cum s-a arătat, pretinzându-se în mod neconform cu realitatea că au fost găsite recomandările medicale lipsă, prin nota contabilă nr.191/30.09.2003, aprobată de inculpatul N. I. la propunerea inculpatului P. N., s-a procedat la scăderea din evidenţă, în totalitate, a debitului de 8.150.786.272 lei (ROL).

Apoi, în perioada 16.08.2004 - 30.09.2004 la Casa Judeţeană de Pensii Suceava s-a efectuat un control de către Camera de Conturi Suceava. S-a constatat printre altele că pentru debitul constatat şi înregistrat cu nota contabilă nr.103/19.06.2003 nu au fost emise decizii de recuperare a debitelor în sumă totală de 8.150.786.277 lei şi că stornarea acestei sume s-a făcut la data de 30.09.2003, fără verificarea prealabilă a auditorului dispusă de organele de control ale CNPAS. Drept urmare, Camera de Conturi Suceava a dispus reînregistrarea în contabilitate debitul în sumă de 8.150.786.277 lei, urmând ca la finele cercetărilor efectuate de organele de control ale Parchetului Naţional Anticorupţie şi ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie să se stabilească dacă se confirmă existenţa unui prejudiciu, precum şi persoanele răspunzătoare pentru producerea acestuia.

Ulterior, în perioada 01.03.2007-09.03.2007 Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcţia Audit intern şi Control a efectuat un nou control la Casa Judeţeană de Pensii Suceava finalizat cu procesul verbal din data de 10.03.2007. S-a concluzionat că sumele înregistrate ca debite la bugetul asigurărilor sociale în baza procesului-verbal nr. 15419/19.06.2003 şi în baza referatului nr. 12094/28.02.2005 reprezintă o valoare estimativă a valorii suportate de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi că înregistrarea acestei sume în contabilitate s-a făcut fără o evidenţă analitică a sumei respective şi fără a avea la bază emiterea de titluri executorii. Deşi se pretinde că prin procesul-verbal din 10.03.2007 s-a anulat procesul-verbal din 19.06.2003 şi, drept urmare concluziile şi măsurile acestuia nu sunt aplicabile, s-au avut în vedere dispoziţiile Camerei de Conturi privind reînregistrarea în contabilitate a prejudiciului constatat prin procesul-verbal din 19.06.2003 şi s-a stabilit ca sumele constatate ca debit să fie corectate în funcţie de legalitatea sau nelegalitatea decontării biletelor de tratament.

În faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză tehnică contabilă de către expertul P.G., fiind numiţi ca experţi asistenţi B. D. şi S. M. Au fost verificare cu această ocazie documentele întocmite cu ocazie eliberării biletelor de tratament în perioada 01.01.2002-31.12.2003

Din raportul întocmit rezultă că pentru efectuarea expertizei au fos studiate toate documentele puse la dispoziţie de organele de cercetare şi care au fost anexate la volumul XV al dosarului de urmărire penală. Au fost de asemenea anexate şi studiate de expert toate declaraţiile date de persoanele pe numele cărora au fost emise bilete de tratament fără ca acestea să fi solicitat astfel de bilete precum şi declaraţiile persoanelor care au beneficiat de două sau trei bilete de tratament şi a altor persoane care au putut confirma că persoanele pe numele cărora au for emise anumite bilete nu le-au solicitat.

Au fost întocmite de expert tabele centralizatoare în care au fost cuprinse toate biletele emise în condiţii de nelegalitate, incluzând şi cele 1570 de bilete emise fără a exista recomandare medicală.

Pe baza verificărilor şi înregistrărilor efectuate s-a calculat prejudiciul produs prin faptul că, în mod nejustificat şi fără drept s-au plătit de către beneficiari (mai ales în numele lor) procente foarte mici din preţul întreg al biletului de tratament, restul, cea mai mare parte din preţ, fiind subvenţionată de la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Pentru a se verifica dacă în calculele expertului a fost luat în calcul preţul întreg al biletului (astfel cum au susţinut inculpaţii) sau doar subvenţia suportată de la buget, pe lângă probele existente la dosar (procese-verbale de control ale CNPAS şi Camerei de Conturi) s-a emis adresă către CJP Suceava şi CNPAS pentru a se comunica date privind preţul întreg al unor bilete de tratament pentru anumite staţiuni, în funcţie de sezonul pentru care erau emise în anii 2002-2003, precum şi valoarea minimă pe care Casa de Pensii o suporta din preţul biletului, ţinând cont de cuantumul maxim al pensiei unui solicitant căruia i se poate acorda facilitatea decontării unei părţi din preţul biletului.

După comunicarea răspunsurilor s-au comparat datele comunicate cu datele extrase aleatoriu din anexele la volumul XV al dosarului de urmărire penală, date care pot fi rezumate în tabelele de mai jos:

nr.

crt

staţiunea/hoteluldata prezentării la statiunecuantum pensie solicitant

(RON)preţul întreg al biletului

(RON)cât a plătit pensionarul

(contribuţia - RON)prejudiciu

din

expertză

1Vatra Dornei/Dorna29.01.200324,961017,43593

2Felix/Lotus16.02.2002109,7474,8676,79398

3Nicolina/UTB18.06.2002103,7517,772,59445

4Olăneşti/Parâng13.03.200355609,9238,5571

5Căciulata/Cozia17.02.200213547530,8444

6Govora/Palace13.08.2002nu figurează499,779,59420

7Băltăţeşti12.02.200244,7474,8231,3444

8Vatra Dornei/Dorna12.02.200233,247525,9449

9Felix/Paradis15.05.2003297,4609,2208,2401

10Căciulata/Cozia11.08.2002260 decl516,860,6456

persoanele corespunzătoare numerelor de ordine din tabelul anterior:

nr. crt.nr tabvol/fila - bilvol/fila - declnume bebeficiar

116527/462/213biscan valeria

241635/1263/391colibaba elisabeta

38335/3381/233apreotesei maria

468635/3805/334gutău domnica

5835/3791/15afanasov irina

686935/4197/192lungu ileana

736635/323/248ciotu floarea

8143426/7413/50tirnovan garofa

918135/2152/272boariu petria

1014693541813/143tofan costache

După cum se poate observa în calculele efectuate de expert pentru determinarea prejudiciului nu a fost luat în considerare preţul întreg al biletelor de tratament ci numai subvenţia suportată din bugetul asigurărilor sociale.

S-au luat de asemenea în considerare situaţiile în care solicitanţii beneficiau de pensie din mai multe surse dar depuneau cuponul de pensie primit doar pentru unul din aceste venituri.

Opinia separată a experţilor asistenţi, conform căreia prejudiciul a fost calculat greşit deoarece nu există acte contabile din care să rezulte existenţa prejudiciului nu a putut fi acceptată deoarece tocmai neregulile constatate de organele de control CNPAS şi ale Camerei de Conturi precum şi de organele de cercetare penală, cu privire la nerespectarea legislaţiei financiar contabile şi cu privire la emiterea biletelor de tratament, au dus la prejudicierea bugetului de asigurări sociale. De asemenea, nu poate fi acceptată opinia că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu reprezintă acte justificative, deoarece tocmai acestea dovedesc, în primul rând din punct de vedere penal, subvenţia nejustificată a biletelor de tratament emise nelegal.

Expertiza efectuată a fost verificată de auditorul de calitate Ş. F. care a întocmit referatul din data de 06.10.2008. Cu privire la corectitudinea calculului prejudiciului produs raportul nu constată erori sau greşeli de calcul. S-a constatat într-adevăr, că expertul a răspuns şi la obiective la care nu i s-a cerut să răspundă, că a indicat şi persoanele răspunzătoare deşi nu i s-a cerut şi, din punct de vedere penal nici nu avea competenţa necesară, că a făcut aprecieri personale cu privire la activitatea anumitor persoane.

Aceste aspecte cuprinse în expertiză nu influenţează însă rezultatul esenţial al expertizei, respectiv calculul cuantumului total al prejudiciului produs, care se apreciază că a fost corect ţinând cont în detaliu de nelegalităţile comise în legătură cu fiecare bilet de tratament în parte.

Drept urmare, s-a luat în considerare suma calculată de expert ca reprezentând cuantumul prejudiciului produs prin emiterea în mod nelegal a biletelor de tratament de către Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

Fiind dovedită vinovăţia inculpaţilor şi legătura de cauzalitate dintre faptele acestora şi prejudiciul produs, în baza art. 397 C.proc.pen. s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Casa Judeţeană de Pensii Suceava, cu sediul în mun. Suceava, str. I. I., fără număr, jud. Suceava, şi au fost obligaţi inculpaţii N. I.şi P. N. la plata în solidar către partea civilă a sumei de 1.193.690 lei cu titlu de daune materiale.

S-a menţinut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa din 02.06.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.274/P/2008, asupra:

-imobilului locuinţă situat în mun. xxxx).

-imobilul locuinţă situat în mun. xxxx, proprietatea inculpatului P. N. şi soţiei sale P. V., xxx

În baza art. 25 al. 3 C.proc.pen. s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri care s-au dovedit a fi falsificate, cuprinzând date neconforme cu realitatea, sau emise în condiţii nelegale:

-actele medicale falsificate de numita N. L.-V., menţionate la fila 158, volumul V din dosarul de urmărire penală şi care se regăsesc în volumele II, III şi IV din dosarul de urmărire penală.

-actele medicale falsificate de numita N. B., menţionate la filele 192 şi 208, volumul V din dosarul de urmărire penală.

-actele medicale falsificate de numita P. (fostă M.) L., menţionate la fila 258, volumul V din dosarul de urmărire penală.

-actele medicale falsificate de M. L.C., menţionate la fila 308, volumul V din dosarul de urmărire penală.

-1570 de bilete de tratament emise de Casa de Pensii Suceava fără respectarea dispoziţiilor legale, pentru care nu există recomandare medicală, care sunt identificate în tabelul de la filele 56-109 din anexa la raportul de expertiză contabilă aflat în volumul VII din dosarul de urmărire penală şi care se regăsesc în dosarele anexă 1-38 la volumul XV al dosarului de urmărire penală.

-1203 cereri adresate Casei de Pensii Suceava pentru acordarea de bilete de tratament completate pe numele unor persoane care nu au solicitat astfel de bilete care sunt identificate începând cu fila 121 din anexa la raportul de expertiză contabilă aflat în volumul VII din dosarul de urmărire penală şi care se regăsesc în dosarele anexă 1-38 la volumul XV al dosarului de urmărire penală.

-nota contabilă înregistrată sub nr. 191/30.09.2003 la Casa de Pensii Suceava (menţionată în adresa către CNPAS înregistrată sub nr.18496/30.09.2003 la Casa de Pensii Suceava, aflată la fila 202 din volumul II al dosarului de urmărire penală).

-referatul înregistrat sub nr. 18487/29.09.2003 la Casa de Pensii Suceava (fila 238, vol. III, dosar de urmărire penală).

-adresa înregistrată sub nr. 15854/01.07.2003 la Casa de Pensii Suceava (fila 200, vol. II, dosar de urmărire penală).

Împotriva aceste sentinţe penale au declarat apel în termenul legal inculpaţii N. I. V., P.N. şi O.M. P..

Inculpatul N. I.a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 71/2016 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea în temeiul art. 16 lit. a), b) C.proc.pen..

În motivarea apelului, s-a argumentat că nu avea atribuţii privind biletele de tratament prin fişa postului, singura sa atribuţie rezultând din pct. 3.3 al Adresei CNPAS nr. 455/PC/2001 şi care era de a urmări să nu se depăşească numărul biletelor eliberate şi implicit cheltuielile planificate de CNPAS, confirmând prin aprobarea sa că fiecare cerere se încadrează în numărul de locuri primite prin repartiţie de la CNPAS. S-a mai susţinut că cererile erau soluţionate de către O. M. fie prin eliberarea biletului (dacă erau îndeplinite condiţiile legale inclusiv existenţa actelor), fie prin neeliberarea biletului (pentru lipsa recomandării medicale). Inculpatul a mai susţinut că nu a cunoscut lipsa recomandărilor medicale până la constatarea din procesul-verbal al CNPAS nr. 15419/19.06.2003 întrucât, prin raportul de audit din mai 2003 încheiat cu ocazia auditării biletelor de tratament eliberate în perioada 1.01.2002-28.02.2003 precum şi prin situaţia privind acţiunile auditate în trim. II 2003 înaintate de auditorul Florea Petre către CNPAS, acesta l-a asigurat că nu lipsesc recomandări medicale. Inculpatul pretinde că a fost asigurat de existenţa recomandărilor medicale şi prin nota explicativă dată de inculpata O. M. în faţa organului de control al CNPAS pe 19.06.2003 când a fost găsită vinovată exclusivă, alături de inculpata M.C. de lipsa celor 1570 recomandări medicale. A mai fost asigurat de existenţa recomandărilor şi prin scăderea de gestiune pe anul 2002 pe care a primit-o de la Camera de Conturi Suceava prin încheierea nr. 20/63/20.05.2003, care echivala cu prezenţa celor 1570 de recomandări la controlul efectuat pentru 2002. Se mai precizează că nu a ştiut niciodată faptul că cele 1570 de recomandări medicale constatate lipsă la controlul CNPAS din iunie 2002 au fost înlocuite de către inculpatele O. şi M. cu altele procurate cu ajutorul martorului L. G. şi a altor persoane la care au apelat.

În opinia inculpatului, colaborarea CJP Suceava cu CNSLR Frăţia Suceava privind distribuirea biletelor de tratament a respectat întrutotul prevederile legale, astfel cum este precizat şi în adresa CNPAS nr. 100282/14.02.2007. S-a făcut trimitere şi la art. 6 lit. a) din Statutul CNSLR Frăţia conform căruia organizaţia reprezintă interesele legitime ale membrilor săi, inclusiv cele la un bilet de tratament. S-a mai subliniat caracterul fals al declaraţiilor date de O.M..

În legătură cu modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, s-a menţionat că CNPP (fostul CNPAS), singurul administrator legal al bugetului asigurărilor sociale de stat, a răspuns prin adresa nr. G2103/16.12.2015 că la nivelul CNPP nu s-a înregistrat niciun prejudiciu cu privire la fapta inculpaţilor şi ca atare nu se constituie parte civilă. Constituirea de parte civilă a CJP a fost considerată de acelaşi inculpat drept abuzivă, întrucât aceasta nu avea calitatea de administrator al bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu este titularul contului fraudat. S-a mai făcut trimitere la adresa nr. 100429/2007 a CNPAS prin care se arată expres că suma de 815.078 lei reprezentând contravaloarea celor 1570 de bilete eliberate fără recomandare medicală nu constituie prejudiciu cert, iar dacă ulterior CNPAS va stabili caracterul său cert, atunci se va constitui parte civilă, rezultând, în opinia inculpatului, că doar CNPAS se poate constitui parte civilă în proces şi nu a făcut-o întrucât nu există prejudiciu.

Inculpatul P. N. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 61/2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi în principal achitarea în temeiul art. 16 lit. a) sau c) C.proc.pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 C.pen. cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen. iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 298 C.pen. cu consecinţa încetării procesului penal ca urmare a intervenirii răspunderii penale. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat exonerarea de la plata în solidar cu inculpatul N. I. a sumei de 1.193.690 lei sau măcar reducerea acestei sume.

În motivarea căi de atac exercitate în cauză, s-a subliniat faptul că, deşi din 22.05.2002 a fost numit director la Direcţia economico-financiară, fişa postului pentru această funcţie (nr. 2/22.11.2003) a primit-o abia după un an şi jumătate de la numirea în funcţie. Prin această fişă a postului i-au fost atribuite expres atribuţii privind organizarea, îndrumarea, coordonarea şi evaluarea activităţii Compartimentului gestiune bilete de tratament. S-a subliniat că presupusa activitate infracţională trebuie raportată strict la perioada ulterioară datei de 1.03.2002 când a fost numit director interimar prin delegare la Direcţia economico financiară, fapt ce are importanţă în privinţa laturii civile a cauzei.

Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a avut atribuţii concrete cu privire la activitatea de primire de cereri, verificare a îndeplinire a condiţiilor de eligibilitate a solicitanţilor, verificare a actelor ataşate cererilor, de aprobare a acestora şi de eliberare a biletelor către solicitanţi. Se mai susţine că nu a cunoscut niciodată că au fost eliberate bilete de tratament fără ca la cerere să fie ataşată recomandarea medicală. În opinia inculpatului, adresa CNPAS nr. 455/PC/2001 care prevedea obligativitatea unei astfel de recomandări a fost un act normativ inapt să producă consecinţe juridice ca urmare a faptului că nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi nu putea să fie în vigoare mai mult de 1 an, astfel încât în anii 2002-2003 presupusa încălcare nu poate să atragă consecinţe juridice. În legătură cu eliberarea de bilete altor persoane decât apăreau în cerere, s-a criticat de către inculpatul P. N. faptul că această acuzaţie de bazează pe declaraţii luate anterior începerii urmăririi penale, având valoarea unor acte premergătoare sub imperiul vechiului Cod de procedură penală.

Cu privire la acuzaţiile directe care i s-au adus, inculpatul P. N. recunoaşte faptul că activitatea de control financiar preventiv intra în atribuţiile sale începând cu data de 1.02.2002, însă încearcă să acrediteze ideea că aceasta se realizează asupra operaţiunilor financiare de încasare venituri şi plăţi bugetare. În privinţa eliberării biletelor de tratament la nivelul Casei Judeţene de Pensii Suceava, singura operaţiune legată de biletele de tratament ce trebuia supusă vizei de control financiar preventiv era aceea de încasare a contribuţiei solicitantului, care reprezenta un venit anticipat, anterior eliberării biletelor. Conform inculpatului, niciodată la Biroul Financiar, respectiv Casierie, documentele de natura cererilor, cupoanelor de pensii, recomandări medicale, copii ale actelor de identitate nu se arhivau şi nu se anexau dispoziţiei de încasare/plată, document supus controlului financiar preventiv. CNPAS deconta prestatorilor de servicii balneare valoarea biletului de tratament, iar această operaţiune de plată era singura care angaja cheltuieli bugetare, care era supusă vizei de control financiar preventiv la nivelul CNPAS.

Legat de organizarea activităţii de control financiar preventiv, inculpatul susţine că a realizat-o prin Dispoziţia nr. 93/5.12.2001 care a fost aprobată de directorul general, care a fost valabilă până în 23.05.2003 şi care viza activitatea tuturor compartimentelor din Casa Judeţeană de Pensii. Admiţând o posibilă interpretare eronată a dispoziţiilor legale, solicită instanţei să reţină în sarcina sa o eventuală neglijenţă.

S-a mai reamintit de către inculpat că a trasat prin fişa postului atribuţii fiecăreia dintre cele două referente, iar împrejurarea că fişele postului erau identice pentru cele două se explică prin faptul că era necesară preluarea atribuţiilor în cazul în care una dintre cele două lipsea.

Cu referire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat exonerarea de plata despăgubirilor civile în cazul achitării şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în cazul schimbării încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu. În cazul condamnării pentru abuz în serviciu, s-a solicitat înlăturarea obligaţiei de a plăti prejudiciul şi în subsidiar diminuarea cuantumului din cauză că activitatea sa de director economic nu s-a suprapus temporal integral pe perioada ce face obiectul prezentului dosar, răspunderea sa necesitând a fi raportată la activitatea sa efectivă şi la atribuţiile sale de serviciu. În final, s-a mai contestat şi cuantumul prejudiciului stabilit.

Inculpata O.M. P. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi achitarea în temeiul art. 16 lit. b), c) C.proc.pen., iar sub aspectul laturii civile, s-a solicitat să se dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit de organele de urmărire penală în baza art. 163 şi urm. C.proc.pen. anterior.

În motivarea căii de atac exercitate în cauză, s-a arătat că, urmare a încetării procesului penal, executarea silită asupra bunurilor sale nu poate fi angajată din cauză că operează prescripţia răspunderii civile delictuale, impunându-se astfel ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii. S-a considerat de către inculpată că nu a săvârşit fapte din care să rezulte elemente ale unei infracţiuni de neglijenţă în serviciu, din cauză că nu a procurat acte nelegale, nu a avizat sau aprobat eliberarea unor bilete de tratament unor persoane neîndreptăţite şi nu a ştiut şi nu avea cum să ştie actele de la dosarele de atribuire a biletelor de tratament sunt false sau nelegal obţinute, nu s-a stabilit în concret care acte sau fapte în legătură cu care bilete de tratament a săvârşit, care este prejudiciul efectiv cauzat de inculpată prin faptele cu caracter penal săvârşite, în ce perioade au fost săvârşite faptele.

Martorul M. C. I.a solicitat restituirea tuturor cheltuielilor de transport şi cazare efectuate. S-a arătat că a fost prezent de două ori în faţa instanţei, o dată în luna septembrie 2011 şi o dată în data de 29.09.2015. Întrucât distanţa dintre domiciliul său şi Judecătoria Miercurea Ciuc este de 229 km, totalul distanţei parcurse este de 916 km (229+229)x 2. În opinia martorului, numărul de kilometri trebuie înmulţit cu 7,5 l/100 km şi cu valoarea unui litru de benzină, pentru a se obţine suma la care are dreptul. S-a mai precizat că, la prima deplasare, din cauză că ora de prezentare în faţa instanţei era 8:30, a fost nevoit să se deplaseze cu o zi înainte şi să plătească o noapte de cazare la Miercurea Ciuc, menţionându-se că s-a depus la dosar factura fiscală şi bonul fiscal al unităţii de cazare.

Analizând apelurile promovate în cauză prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 şi 420 C.proc.pen., instanţa de control judiciar constată următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţă, pornind de la materialul probator administrat în cauză, sub acest aspect hotărârea atacată neputând comporta niciun fel de critică. S-a arătat contextul general al săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi, s-a detaliat activitatea infracţională a fiecăruia dintre aceştia cu indicarea concretă a probelor avute în vedere la pronunţarea hotărârii. Totodată, prima instanţă a făcut o analiză a apărărilor dezvoltate de fiecare inculpat şi a prezentat argumentele care conduc la concluzia netemeiniciei lor. Aceste aspecte nu vor mai fi reluate de către instanţa de control judiciar, a cărei demers va fi centrat pe analiza motivelor căilor de atac promovate în cauză.

Cu privire la apelul formulat de inculpatul N. I.

Primul argument invocat de inculpatul N. I. în susţinerea căii de atac formulată împotriva sentinţei penale nr. 61/29.01.2016 a Judecătoriei Miercurea Ciuc este legat de faptul că nu a avut atribuţii privind biletele de tratament, prin fişa postului. Inculpatul a arătat că singura sa atribuţie rezultă din pct. 3.3 al Adresei CNPAS nr. 455/PC/2001 şi care era de a urmări să nu se depăşească numărul biletelor eliberate şi implicit cheltuielile planificate de CNPAS, confirmând prin aprobarea sa că fiecare cerere se încadrează în numărul de locuri primite prin repartiţie de la CNPAS. S-a mai susţinut că cererile erau soluţionate de către O.M. fie prin eliberarea biletului (dacă erau îndeplinite condiţiile legale inclusiv existenţa actelor), fie prin neeliberarea biletului (pentru lipsa recomandării medicale).

Cu alte cuvinte, inculpatul susţine că singura sa atribuţie în acest domeniu era de a efectua calcule matematice simple, anume de a aduna numărul cererilor aprobate şi de a le compara cu numărul locurilor disponibile, în timp ce atribuţiile de responsabilitate, referitoare la aprobarea cererilor, reveneau funcţionarelor de la baza ierarhiei, anume celor două referente de la Compartimentul gestiune bilete, inculpatele M. C. şi O.M.

Această interpretare nu putea fi primită. În Regulamentul de organizare şi funcţionare a caselor teritoriale de pensii, adoptat prin decizia nr. 312/26.10.2001 a Preşedintelui CNPAS, în capitolul IV, cu denumirea marginală „Conducerea casei teritoriale de pensii”, primul articol (art. 8) se referă la Directorul general, care conduce întreaga activitate a Casei teritoriale de pensii şi o reprezintă în relaţiile cu CNPAS şi Direcţia teritorială de muncă şi solidaritate socială şi cu alte persoane fizice sau juridice. Între atribuţiile directorului general, prevăzute la art. 9 din aceeaşi decizie, sunt menţionate cele referitoare la asigurarea şi responsabilitatea cu privire la crearea condiţiilor necesare realizării obiectului de activitate al Casei teritoriale de pensii, în limitele de competenţă acordate de CNPAS şi cu respectarea prevederilor legale, organizarea şi coordonarea activităţii instituţiei în vederea aplicării legilor, ordonanţelor şi hotărârilor de guvern, ordinelor MMSS, deciziilor Preşedintelui CNPAS şi a normelor metodologice care reglementează îndeplinirea prevederilor acestora şi angajarea, prin semnătură, a instituţiei în relaţiile cu terţii, în limitele competenţelor acordate.

Potrivit art. 3.3 din Normele şi criteriile în baza cărora se acordă biletele de tratament pentru tratamentul balnear al asiguraţilor aprobate în conformitate cu prevederile art. 109 şi 117 din Legea nr. 19/2000 de către Preşedintele CNPAS (adresa nr. 455/PC/10.04.2001), „conducerea casei judeţene de pensii aprobă cererile care pot fi soluţionate în limita repartiţiei locurilor primite”. Aprobarea cererii de bilete de tratament angajează instituţia, conferind drepturi beneficiarului şi dă naştere unei cheltuieli bugetare, anume aceea de a suporta contravaloarea biletului de tratament din bugetul asigurărilor sociale de stat. De aceea, aşa cum bine a sesizat şi prima instanţă, aprobarea implică în primul rând cerificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor legale (de fond – calitatea de asigurat sau pensionar, achitarea contribuţiilor datorată asigurărilor sociale de stat şi cuantumul veniturilor şi de formă – completarea cererii şi anexarea tuturor documentelor justificative) de către beneficiar. Cea de-a doua condiţie, anume ca numărul de înregistrare al cererii să se încadreze în limita locurilor repartizate este subsecventă şi subsidiară primei. Prin urmare, nu se putea argumenta în mod valabil că atribuţia organului de conducere se limita la verificarea condiţiei subsidiare, în timp ce condiţia principală era lăsată în sarcina subordonaţilor de la baza ierarhiei funcţionale. De altfel, verificând fişa postului referentului de la compartimentul gestiune bilete, se observă faptul că, printre atribuţii, acesta primeşte biletele de tratament transmise de C.N.P.A.S., verifică biletele de tratament în corespondenţă cu notele de predare emise de C.N.P.A.S., înregistrează biletele primite în registrul de evidenţă a biletelor de tratament, primeşte şi înregistrează cererile pentru solicitările de bilete, încasează şi eliberează biletele de tratament pe baza actelor şi documentelor solicitantului, conform Normelor metodologice şi prevederilor C.N.P.A.S. şi Regulamentului operaţiunilor de casă al CJP. Conform DEX online, „eliberare” este sinonim şi cu „predare”, iar „a elibera” înseamnă, între altele „a da cuiva la cerere un act, un document, a preda o marfă”.

În concluzie, nu inculpatele O. M. P. şi M. C. aprobau cererile de bilete de tratament, ci inculpatul N. I., în calitate de director executiv al Casei judeţene de pensii Suceava.

Un alt argument invocat de către inculpatul N.I. a fost acela că nu a cunoscut lipsa recomandărilor medicale până la constatarea din procesul-verbal al CNPAS nr. 15419/19.06.2003 şi nici nu a cunoscut faptul că cele 1570 de recomandări medicale constatate lipsă au fost înlocuite de inculpatele O. şi M.

Nici acest argument nu subzistă. Inculpatul N. I. nu numai că a cunoscut neregulile în ceea ce priveşte procedura biletelor de tratament, dar a şi determinat, cu ştiinţă‚ pe cele două inculpate, M. C. şi O. M., referente la Compartimentul gestiune bilete, să încalce prevederile legale, prevalându-se de calitatea sa de superior ierarhic.

Instanţa de control judiciar a observat faptul că inculpata O. M., în declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, chiar dacă au fost luate la intervale mari de timp, prezintă aceeaşi versiune a întâmplărilor. Astfel, în declaraţia din data de 2.05.2007 (fila 366 vol. II d.u.p.) inculpata O. M. a susținut faptul că, în cazul cererilor depuse de L. G., ea îi atrăgea atenţia lui L. G. pentru lipsa actelor respective, iar acesta se deplasa la directorul N., inculpata primind ordin să dea drumul la biletele respective. Similar, la data de 21.01.2008 menţionează că L. G. îi aducea un număr destul de mare de cereri bilete în perioada apropiată plecării beneficiarilor în staţiune. Inculpata era sunată sau chemată la numitul N. I. şi i se spunea să elibereze bilete de tratament pentru persoanele din cereri.

În depoziţia din data de 5.11.2008 (fila 376 vol. II d.u.p.) referitor la cererile care nu au aprobare, inculpata O. M. a arătat că numita M. C. îi înmâna cereri care erau vizate dar printre ele se aflau şi cereri nevizate iar, nefiind atribuţia sa de verificare a tuturor aspectelor referitoare la cereri şi documentele anexate, ea elibera bilete de tratament atât pentru cererile vizate cât şi pentru cele nevizate. Totodată, erau cazuri în care era chemată în biroul

directorului N. I. şi i se înmânau mai multe cereri aduse de către L. G., care de asemenea nu erau vizate şi i se dădea dispoziţie de către directorul N. I. să elibereze bilete pentru acele cereri şi să le înmâneze lui L. G.

Aceste declaraţii se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză. Martorul L. G., în declaraţia din data de 20.10.2006 (filele 3-6 vol. V d.u.p.) recunoaşte că depunea cereri în numele beneficiarilor şi ridica biletele, însă precizează că depunea documentaţia la biroul eliberare bilete după ce în prealabil le aviza directorul N. I.

Cu privire la situaţia în care viza directorului Neagu Ionel era pusă pe cereri la o dată ulterioară celei în care el ridica biletele, L. G. a arătat că acest lucru se datora faptului că primea cereri neridicate din rezerva casei, venea suplimentarea în ziua ridicării biletelor, directorul era plecat sau ocupat şi dădea dispoziţii telefonice salariaţilor care lucrau la gestiune bilete să-i dea biletele chiar şi fără avizarea cererii şi probabil aviza ulterior. O depoziţie similară este făcută de martor şi la data de 2.02.2007 (fila 8-9 vol. V d.u.p.). În faza de urmărire penală, în cuprinsul declaraţiilor olografe, acest martor îşi recunoaşte cu dezinvoltură şi propria activitate infracţională, declarând că, dacă a dat bilete şi altor categorii de persoane decât titularii, aşa cum a declarat anterior, acest aspect fiind de notorietate, niciodată nu a solicitat sau primit de la acestea sume de bani sau alte bunuri sau foloase. (declaraţia olografă din data de 20.10.2006 filele 5-6 vol. V d.u.p. şi declaraţie olografă din data de 2.02.2007, fila 8-9 vol. V d.u.p.)

Martorul F. P., în declaraţia din data de 5.11.2008 atestă faptul că era de faţă în biroul lui N. când L. a venit cu cererile, iar N. i-a dat telefon lui O. M. spunându-i să elibereze bilete pentru cererile cu care venea L..

În ceea ce priveşte modul de operare al inculpatului N. I. V., semnificativă este şi declaraţia martorei T. T., care a înlocuit-o pe O. M. la Compartimentul gestiune bilete. În data de 10.05.2005 (filele 1-2 vol. VI d.u.p.) aceasta arată că a fost mutată la compartimentul bilete tratament în iulie 2003. Martora menţionează că, în timpul când a lucrat la acel compartiment, s-a întâmplat şi ca cererile să nu fie semnate şi atunci d-l N. V. îi dădea telefon şi îi spunea să elibereze aceste bilete pentru că el le va semna ulterior. Totodată martora a mai precizat că au fost cazuri în care cererile erau deja semnate la semnătura de primire a titularului cu o semnătură indescifrabilă (ex. pag 116 vol. I) şi atunci când ridica biletul, îl punea şi pe cel ce ridică, d-l L., să semneze de primire, astfel încât apar două semnături de primire. Fiind audiată în faţa instanţei de judecată la data de 29.09.2015 (fila 561 vol. IV al Judecătoriei Gheorgheni), martora atestă faptul că „Ceea ce cuprinde declaraţia mea din anul 2005 aflată in dosarul de urmărire penală corespunde adevărului. (…) Nu mai ţin minte dacă s-a întâmplat ca cererile de bilete să nu fie semnate şi ca inculpatul N. să îmi fi dat telefon şi să îmi fi spus să eliberez acele bilete pentru că le va semna ulterior.” Dificultatea de reamintire a unor detalii de către martoră poate fi cauzată de faptul că audierea în faţa instanţei a avut loc după 10 ani de la momentul depoziţiei din faţa organelor de urmărire penală şi la aproximativ 12 ani de la data săvârşirii faptelor cercetate în prezenta cauză. În final, la întrebarea apărătorului inculpatului N. „Dacă a primit de la inculpatul N. vreo dispoziţie nelegală?” martora a răspuns „Dup ă ce am fost angajată nu am primit nici un ordin nelegal de la inculpatul N.”, fără ca instanţa să ceară precizări suplimentare în legătură cu semnificaţia unui ordin nelegal, în opinia martorei şi dacă procedura de aprobare a cererilor ulterioară eliberării biletelor de către inculpatul N. era una legală în concepţia martorei. De altfel, această din urmă afirmaţie cu caracter general nu este de natură să invalideze declaraţia dată de martoră din faza de urmărire penală din cauză că în faţa instanţei a susţinut ferm caracterul adevărat al susţinerilor făcute în faţa organelor de urmărire penală.

Mobilul activităţii infracţionale a inculpatului N. I. este relevat în declaraţia martorului L. G. din data de 10.03.2009 (fila 9 verso vol. V d.u.p.) „De multe ori N. I. îmi cererea să cedez o serie de locuri din repartiţia sindicatului, locuri de care acesta dispunea personal, spunând că are anumite obligaţii. Aceste cereri erau de regulă în timpul sezonului şi pentru staţiunile cele mai căutate şi în schimb îmi dădea locuri în alte staţiuni.”

În legătură cu activitatea de procurare ulterioară a recomandărilor medicale contrafăcute, L. G. mai relatează (filele 3-6 vol. V d.u.p. declaraţie din data de 20.10.2006) că după finalizarea controlului de audit de la casa judeţeană de pensii Suceava în anul 2003 a fost rugat de directorul N. I. să-l ajute să procure adeverinţe medicale sau recomandări medicale pe numele unor persoane care nu aveau aceste acte anexate la cereri întrucât este pus în situaţia de a imputa contravaloarea biletelor la persoanele de la biroul de primire şi eliberare bilete. Martorul s-a consultat cu mai multe cunoştinţe din domeniul sanitar şi a fost informat că recomandările nu sunt înseriate şi nu au un regim special. A confirmat directorului N. că poate să-l ajute. A primit de la el nişte tabele pe zone care conţineau numele şi prenumele beneficiarilor şi date de stare civilă şi nu-şi aminteşte exact dacă era şi staţiunea. Martorul a apelat la nişte cunoştinţe, respectiv dr. D. M., M.L., asistenta N. B., as. M. L.pe care le-a rugat să îl ajute în obţinerea acestor recomandări pe numele persoanelor specificate în tabelul dat de directorul N. Toate recomandările obţinute au fost date de către el directorului N. I. iar când acesta lipsea le-a lăsat la O. M. care se ocupa de aceste bilete. Depoziţii similare prezintă martorul şi în data de 20.10.2006 (filele 5-6 vol. V d.u.p.) şi 2.02.2007 (fila 9 vol. V d.u.p.). La data de 10.03.2009 (fila 9 verso vol. V d.u.p.) martorul reaminteşte expres faptul că „Referitor la procurarea recomandărilor medicale arăt că N. I. a cunoscut faptul că acestea urmau să fie reconstituite şi că în acest sens trebuia să apelez la cadre medicale din sindicat.”

Cu ocazia audierii din faţa instanţei la termenul din data de 29.09.2015 (fila 568 vol. V d.u.p.) L. G., după ce susţine că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, menţionează că, alături de N. I., i-au mai solicitat să procure recomandări medicale şi F. P., M. V., O. M. şi P. N. A mai arătat că el a trimis întotdeauna la casa de pensii dosare complete şi că cererile de bilete au fost refuzate la O. M., până nu era recomandarea medicală ea nu elibera biletul. Totodată pretinde că nu a dat niciodată lui N.I. recomandări medicale şi că anterior prezentării în faţa instanţei a fost contactat de inculpata O. M. printr-un nepot de al ei şi de martorul F. P., solicitându-i-se să-şi schimbe declaraţia dată în cursul urmăririi penale în sensul de a o ajuta pe O. M.

Aceste susţineri din faţa instanţei au un caracter vădit mincinos şi au fost înlăturate de către instanţa de control judiciar. În primul rând, s-a constatat că, după ce în cursul urmăririi penale, martorul L. G. prezintă în detaliu şi în mod aproape identic modul în care inculpatul N. a solicitat procurarea recomandărilor medicale, contactarea cadrelor medicale, punerea la dispoziţie a tabelelor de către inculpatul N. şi remiterea recomandărilor medicale contrafăcute, în faza de judecată, brusc, martorul se contrazice, fără a putea da instanţei altă explicaţie decât „am greşit când am declarat astfel.” Totodată, mai menţionează că alături de inculpatul N. I., a fost instigat şi de inculpaţii O. M., M. C., P. N. şi martorul F. P., deşi în cursul urmăririi penale, în niciuna din declaraţiile date, nu a pomenit nimic despre o astfel de cerere formulată de aceste persoane. De asemenea, în faza de urmărire penală inculpatul îşi recunoaşte în mod repetat cu nonşalanţă propria activitate infracţională legată de procurarea de bilete pentru alte categorii de persoane decât titularii, primirea de bilete fără ca cererile să fie măcar aprobate, cu complicitatea inculpatului N., astfel încât nu mai poate susţine în mod valabil după 12 ani că a avut o conduită ireproşabilă, depunând la Casa judeţeană de pensii dosare complete.

Nici susţinerea martorului în sensul că ar fi fost contactat de inculpata O. M. printr-un nepot de al ei şi de martorul F.P., solicitându-i-se să-şi schimbe declaraţia dată în cursul urmăririi penale în sensul de a o ajuta pe O.M. nu poate corespunde adevărului. În condiţiile în care declaraţiile date de L. G. în cursul urmăririi penale erau favorabile inculpatei O.M., era ilogic ca aceasta să încerce să-l determine pe martor să le schimbe. Totodată, din datele dosarului, nu rezultă nici măcar o legătură între martorul F. P. şi O.M., pentru ca primul să intervină pe lângă martor în favoarea inculpatei.

Instanţa de control judiciar a luat în considerare declaraţiile martorului L.G. din faza de urmărire penală, întrucât acestea se coroborează cu restul materialului probator, detaliat în cele ce urmează.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 79335 din data de 16.01.2006 (filele 22-35 vol. V d.u.p.) concluzionează faptul că scrisul de pe biletele de tratament emis pe numele D. E. şi Ţ. E.au fost executate de numitul L. G. Impresiunile parafelor aplicate pe cele două bilete de tratament au fost create cu parafa cu inscripţiile „Dr. D. C. A. Şef secţie O.R.L. cod 248265”, deţinută de medicul D. C. A. Semnătura de pe cele două bilete de tratament nu a fost executate de medicul D.C. A.

În declaraţia dată (filele 160-161 vol. V d.u.p.), martora N.B. precizează faptul că  lucra în cadrul Spitalului judeţean „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, secţia ORL în calitate de asistent medical principal din anul 1994. În cadrul acestei secţii lucra cu dr. D. C., medic şef secţie, dr. G. R. În cursul anului 2003 în mai multe tranşe a fost rugată de d-nul L. G., preşedintele U.T. CNSLR –FRĂŢIA SUCEAVA să-i fac rost de mai multe bilete de trimitere pentru tratamente. În acest sens acesta îi dădea de fiecare dată o listă cu numele prenumele şi adresa persoanei pentru care trebuiau biletele de tratament, după care ea completa biletele. Biletele de trimitere în alb se aflau în sala de tratament pe masă iar parafa şefului de secţie C.D. se afla la acesta, dar dacă o cereai îţi dădea întrucât trebuiau parafate şi alte documente medicale: condici de medicamente, reţete, etc.. Astfel, martora a completat mai multe bilete de trimitere cu datele personale ale persoanelor în conformitate cu listat dată de d-nul L. aplicând parafa medicului dr. C. D. iar peste aceasta semnătura indescifrabilă. După completarea biletelor, era sunată de L. G. care venea la spital şi intra în posesia biletelor de trimitere. Martora a mai precizat că organele de poliţie i-au prezentat şi alte bilete de trimitere cu parafa medicului dr. C. D. despre care a arătat că nu au fost întocmite şi semnat de ea. Conform martorei, nu a dat bilete de trimitere în alb deoarece i-a fost teamă că o să treacă alt diagnostic decât cele din sfera ORL.

Martora P. L. (fostă M. L.), medic de familie la dispensarul Albeşti susţine (filele 230-232 vol. V d.u.p.) că, în cursul anului 2003 sau 2004 d-nul L. a luat legătura telefonic cu ea şi a rugat-o să elibereze câteva adeverinţe pentru nişte persoane ce ridicaseră deja biletele pentru staţiune şi care aveau dosarele incomplete. Fiind vorba doar de 5-10 persoane a fost de acord să îl ajute. S-au întâlnit în faţa blocului şi L. G. i-a dat o listă cu numele persoanelor toate în vârstă, deci martora nu şi-a pus nici un semn de întrebare, lista pe care martora a luat-o urmând să facă adeverinţele la serviciu deoarece nu avea formulare acasă. S-au înţeles în zilele următoare şi i-a dat adeverinţele sau biletele de trimitere (nu îşi aminteşte exact ce au fost). Aceste persoane pentru care a eliberat adeverinţe nu au fost consultate şi nu erau toate din teritoriul arondat dispensarului Albeşti. După o anumită perioadă de timp a fost sunată din nou de L. G. care a rugat-o să îl mai ajute cu nişte adeverinţe deoarece avusese loc un control şi li se dăduse un termen pentru a completa dosarele. A doua oară s-a prezentat cu o listă şi a rugat-o să facă câteva adeverinţe persoanelor care nu aveau adeverinţele şi care erau notate pe acea listă după care martora i-a înapoiat adeverinţele şi lista. Martora a mai recunoscut că a eliberat şi bilete de trimitere. La o perioadă de timp, L. G. a mai sunat cu o listă, iar martora a eliberat adeverinţele sau bilete de trimitere pentru câteva din persoanele de pe acea listă ce aveau dosarul incomplet şi i-a înapoiat lista. În total au fost în jur de 50 de adeverinţe şi bilete de trimitere ce au fost găsite după control ce sunt eliberate cu parafa şi semnătura martorei. După eliberarea acelor bilete şi adeverinţe domnul Leuştean i-a spus martorei că dacă are nevoie sa o ajute cu Casa să apeleze la dumnealui sau dacă va avea nevoie de un bilet la mare sau la munte să ia legătura cu dumnealui.

Raportul de constatare nr. 110.470 din data de 24.03.2006 concluzionează faptul că scrisul de pe 8 bilete de trimitere la tratament (anexa 9) îndosariate în vol. III şi o adeverinţă îndosariată în volumul IV şi de pe 2 bilete de trimitere la tratament a fost executat de către numita M. L.

Impresiunile parafei aplicate pe cele 10 bilete de trimitere la tratament şi pe cele 6 adeverinţe medicale au fost create cu parafa deţinută de medicule M.L.

Semnăturile din dreptul menţiunilor „Semnătura şi parafa medicului” de pe cele 10 bilete de trimitere la tratament şi 6 adeverinţe medicale au fost executate de numita M.L. (filele 246-258 vol. V d.u.p.)

Martora M. L. C., asistent medical în cadrul Spitalului Gura Humorului precizează (filele 259-261 vol. V d.u.p.) faptul că, la un moment dat, L. G. a venit la ea cu mai multe imprimate de bilete de trimitere şi adeverinţe medicale ce erau ştampilate cu ştampila spitalului parafate cu parafa dr. M. D.şi i-a spus că că le are de la dr. M., totodată rugându-o să le completeze pentru o serie de persoane ale căror nume îi era dat pe o listă. L-a întrebat pe L. G. ce are nevoie de acele bilete de trimitere iar el i-a spus că a omis să le ataşeze la dosarul necesar în vederea obţinerii biletelor de tratament. În baza acelei liste a completat o serie de bilete de tratament şi adeverinţe medicale, nu mai reţine exact numărul lor. L. G. i-a explicat că sunt bătrâni bolnavi şi necăjiţi care nu au mai apucat să ajungă la medic pentru obţinerea unui bilet de tratament şi aceştia sunt deja în staţiune.

Raportul de constatare tehnic-ştiinţifică nr. 110.471 din data de 21.01.2006 a concluzionat între altele că scrisul de pe 14 bilete de tratament (se specifică care) a fost executat de către numita M.L. C. (filele 290-308 vol. V d.u.p.)

Fiind audiate în faţa instanţei, martorele M.(P.) L. (termenul din data de 29.09.2015, fila 493 vol. IV dosar Judecătorie Miercurea Ciuc), M.L. C. (termenul din data de 29.09.2015, fila 563 vol. IV dosar Judecătorie Miercurea Ciuc) şi N. (C.) B. (termenul din data de 9.11.2015, fila 654 vol. IV Judecătorie Miercurea Ciuc) au prezentat depoziţii similare celor din faza de urmărire penală.

În cadrul dezvoltării motivelor de apel, inculpatul N. I. se mai prevalează de declaraţia soţiei sale din cursul judecăţii (termenul din data de 14.12.2015, filele 737-738 vol. IV dosar Judecătorie Miercurea Ciuc) în care aceasta susţine că a procurat adeverinţele medicale la solicitarea inculpatei M. C. şi că soţul său nu a ştiut nimic despre acest lucru.

Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar constată că, în cursul urmăririi penale (filele 78-79 vol. V d.u.p.), martora N. L. V. nu recunoaşte că nici că a purtat vreo discuţie cu dr. C. sau cu dr. G. privind eliberarea unor recomandări medicale şi nici că a completat vreo adeverinţă medicală respectiv recomandare cu ştampilele doctorilor respectivi.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 79.411 din data de 27.01.2006 concluzionează că scrisul de pe un număr de 25 de adeverinţe medicale îndosariate în volumul I al dosarului la filele 83, 84, 145-157, 159-168 a fost executat de către numita N. L. (filele 99-108 vol. V d.u.p.)

Similar, raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 110.472 din data de 5.10.2005 concluzionează, între altele, că scrisul de pe un număr de 238 bilete de trimitere la tratament (se indică filele unde se află fiecare) a fost executat de către numita N. L. (filele 129-158 vol. V d.u.p.)

Se mai constată că, în faţa instanţei, martora recunoaşte că nu era în relaţii apropiate cu inculpata M. C. şi că nu erau prietene. În aceste condiţii, era ilogic ca inculpata M., care, conform martorei, ar fi încercat să ascundă activitatea de procurare ulterioară a adeverinţelor medicale de superiorul ierarhic, inculpatul N. I., pentru a nu fi dată afară, să apeleze tocmai la soţia acestuia, care era inginer chimist şi lucra la Agenţia Mediului Suceava (deci nici măcar nu era cadru medical) şi cu care nici măcar nu era în relaţii apropiate. Se mai constată că martora nici măcar nu a reuşit să prezinte un motiv plauzibil pentru care ar fi săvârşit infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru a ajuta o persoană care nici măcar nu era una apropiată.

Toate aceste elemente, coroborate cu restul materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost detaliat anterior, demonstrează caracterul mincinos al depoziţiei martorei N.L. atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

Argumentele care combat apărările inculpatului N. I. în ceea ce priveşte colaborarea dintre CNSLR Frăţia şi Casa Judeţeană de Pensii Suceava au fost expuse în cuprinsul sentinţei penale atacate şi nu vor fi reluate de către instanţa de control judiciar. În orice caz, aspectele legate de legalitatea împuternicirii martorului L. G. cu privire la ridicarea biletelor de tratament în numele titularilor este lipsită de relevanţă din moment ce s-a demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul N. I. a dat ordine subordonaţilor să elibereze aceste bilete fără îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă pentru eligibilitate.

Faţă de toate aceste aspecte, era justă concluzia primei instanţe în sensul că inculpatul N. I., în calitate de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Suceava, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, încălcând prevederile art. 117 al. 5 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, iar prin aceasta a cauzat o pagubă în patrimoniul Casei Judeţene de Pensii Suceava, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 297 C.pen. cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen. şi art. 5 C.pen..

În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul N. I., prin apărător, a susţinut aplicabilitatea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/15.06.2016 susţinând că a încălcat doar prevederile Normele şi criteriile în baza cărora se acordă biletele de tratament pentru tratamentul balnear al asiguraţilor aprobate în conformitate cu prevederile art. 109 şi 117 din Legea nr. 19/2000 de către Preşedintele CNPAS (adresa nr. 455/PC/10.04.2001), astfel că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, putând atrage eventual sancţiuni de altă natură.

Argumentul este nefondat nu poate fi primit de către instanţa de control judiciar. Adresa nr. 455/PC/10.04.2001 emisă de Preşedintele CNPAS este un act administrativ normativ, raportat la prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 republicată, actul fiind emis în temeiul art. 117 al. 5 din Legea pensiilor nr. 19/2000 în vedere stabilirii categoriilor de persoane care beneficiază gratuit sau cu preţ redus de bilete de tratament şi a procedurii de eliberare a unor astfel de bilete, fiind în mod evident generate efecte juridice prin conţinutul reglementării.

Din punct de vedere al tehnicii legislative, Adresa nr. 455/PC/10.04.2001 emisă de Preşedintele CNPAS este o normă de trimitere, în sensul art. 16 al. 1 din Legea nr. 24/2000 republicată. Încălcând dispoziţiilor normei completatoare, privind criteriile de acordare a biletelor de tratament, inculpatul N. I. a încălcat şi dispoziţiile normei incomplete, care este art. 117 al. 5 din Legea nr. 19/2000.

De altfel, inculpaţii N. I., P. N., M. V. C. şi O. M. P. au atacat Adresa nr. 455/PC/10.04.2001 emisă de Preşedintele CNPAS în faţa Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Prin sentinţa civilă nr. 325/26.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 189/43/2013, modificată şi definitivă prin decizia civilă nr. 3252/16.09.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a acestui act normativ, invocată de inculpaţii din prezenta cauză.

Fiind sesizaţi numai cu apelul inculpatului N. I., principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, prevăzut de art. 418 C.proc.pen. împiedică instanţa de control judiciar să reformeze hotărârea atacată în sensul reindividualizării pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 297 C.pen..

În privinţa infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 322 C.pen., uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 323 C.pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută şi pedepsită de art. 47 C.pen. rap. la art. 320 C.pen., în mod corect s-a constatat incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut la art. 16 lit. f) C.proc.pen..

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a invocat de către inculpat faptul că nu ar avea calitate procesuală Casa Judeţeană de Pensii Suceava întrucât C.N.P.P. (fostul CNPAS) este singurul administrator legal al bugetului asigurărilor sociale de stat, din contul căruia au încasat agenţii economici sumele ce constituie prejudiciu, prin decontarea conştient nelegală a biletelor. Inculpatul reaminteşte că, prin adresa nr. G2103/16.12.2015, CNPP a comunicat că nu s-a înregistrat nici un prejudiciu cu privire la fapta inculpaţilor şi că nu se constituie parte civilă. În opinia inculpatului, constituirea de parte civilă a Casei Judeţene de Pensii Suceava este abuzivă şi că adresa nr. 28833/24.09.2015 prin care această unitate a comunicat că nu s-a recuperat nimic din prejudiciu este un fals intelectual din cauză că încă din 2004 era recuperată o sumă importantă. S-a mai susţinut că raportul de expertiză judiciară nu este un document contabil pentru Casa Judeţeană de Pensii Suceava, astfel încât această parte nu putea formula pretenţii până la concurenţa acestei sume. S-a mai reamintit şi procesul-verbal de control nr. 13444/10.03.2007 al CNPAS în care se menţionează expres că suma de 815.078 lei reprezentând contravaloarea celor 1570 bilete eliberate fără recomandare medicală nu constituie prejudiciu cert, iar dacă ulterior CNPAS va stabili caracterul său cert, atunci se va constitui parte civilă în proces şi ulterior nu a făcut-o întrucât nu există prejudiciu.

Analizând susţinerile inculpatului prin prisma materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanţa de control judiciar constată că, prin adresa nr. 2881/28.10.2009 (fila 88 din dosarul Judecătoriei Suceava) semnată de preşedintele acestei instituţii şi de directorul general, se explică şi se justifică de către CNPAS, raţiunile pentru care calitatea de parte civilă în cauză o poate avea numai Casa Judeţeană de Pensii şi nu CNPAS. S-a menţionat că, în urma controlului realizat de Direcţia Audit Intern şi Control din cadrul CNPAS la nivelul CJP Suceava s-a constatat, prin procesul-verbal de control nr. 15419/19.06.2003 că au fost emise un număr de 1580 bilete de tratament, fără respectarea normelor de emitere, fiind calculat un prejudiciu de 8.150.786.277 ROL. Astfel, în vederea recuperării prejudiciului s-a stabilit măsura înregistrării în contabilitatea Casei Judeţene de Pensii Suceava şi emiterea deciziilor de debit, cu posibilitatea diminuării acestuia în măsura în care beneficiarii prezintă adeverinţa medicală care a lipsit la data emiterii biletului. Însă măsura emiterii deciziilor de debit nu a fost respectată, funcţionarii CJP ce aveau astfel de atribuţiuni raportând că au fost găsite recomandările medicale ce lipseau la data emiterii biletului, procedând în mod nelegal la stornarea din contabilitate a debitului.

Mai mult, la controlul efectuat de Camera de Conturi Suceava s-a dispus prin nota contabilă nr. 259/30.09.2004 reînregistrarea în contabilitatea CJP Suceava a prejudiciului de 8.150.786.277 lei întrucât acesta a fost radiat fără documente justificative. Prin urmare, întrucât CJP Suceava avea obligaţia de a reînregistra debitul mai sus menţionat în contabilitate, CNPAS a apreciat că doar această instituţie urmează a se constitui parte civilă în dosarul penal aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.

Conform conducerii CNPAS, prin adresa nr. 5048/2.10.2009 emisă de Direcţia Execuţie Bugetară din cadrul CNPAS s-a comunicat faptul că în evidenţa contabilă a instituţiei pe care o conduc nu figurează nici un debit înregistrat privind decontarea contravalorii biletelor de tratament balnear, eliberate cu încălcarea dispoziţiilor legale de către CJP Suceava în perioada 2002-2003. Faţă de  cele prezentate mai sus, conducerea CNPAS a învederat instanţei că instituţia care urmează să se constituie parte civilă în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Suceava este Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

Potrivit art. 24 C.proc.pen. din 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei), persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă la procesul penal, se numeşte parte vătămată. Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.

Întrucât prin fapta produsă de inculpaţii N. I. V., P. N., O. M. P. şi M. C. a fost produs un prejudiciu cu privire la care CNPAS a dispus înregistrarea în integralitate în contabilitatea CJP Suceava, dreptul la reparaţie se naşte în patrimoniul acestei din urmă instituţii, care a dobândit calitatea de parte civilă în cadrul prezentului proces penal.

Inculpatul N. I. a depus mai multe adrese, cu mult ulterioare faptelor cercetate în prezenta cauză şi după declanşarea procesului penal (27725/5.10.2007, 1611/27.06.2007, ) semnate de directorul Direcţiei Juridice din cadrul CNPAS, G.D. R.. Instanţa de control judiciar constată, în primul rând că aceste adrese au fost adresate inculpatului N. I. personal şi nu în calitate de director al Casei Judeţene de Pensii, sau acestei din urmă instituţii. Se mai constată că adresele reprezintă puncte de vedere exprimate de semnatar, fără relevanţă în cadrul procesului penal. În adresa nr. 1611/27.06.2007, această persoană consideră că o declaraţie dată pe proprie răspundere de către un pensionar care susţine că nu ar fi primit sau nu ar fi valorificat personal un biletul de tratament nu poate constitui un temei de natură să conducă la concluzia că s-a creat un prejudiciu, întrucât în practica şi literatura de specialitate s-a stabilit întotdeauna că prejudiciu trebuie să fie cert. Aceeaşi persoană este de părere că eventualul prejudiciu ar trebui să fie recuperat de la unitatea de tratament balnear care nu a respectat clauza din contractul din contractul încheiat cu CNPAS de a nu primi la cazare şi tratament  altă persoană.

S-au constatat în primul rând opiniile juridice exprimate de către persoana menţionată nu au fost însuşite nici măcar de către CNPAS care nu a anulat debitul imputat CJP Suceava, debit înscris în contabilitatea acesteia. Pe de altă parte, în urma controlului efectuat de către auditorii din cadrul CNPAS la CJP Suceava s-au descoperit multiple nereguli legate de acordarea biletelor de tratament fără îndeplinirea condiţiilor legale, independent de persoana care a folosit sau nu acel bilet. Prin urmare, în situaţia în care o persoană care nu îndeplinea condiţiile legale (nu avea recomandare medicală, nu avea calitatea de beneficiar, nu a depus documentaţia completă) a primit un bilet de tratament şi apoi acea persoană s-a deplasat în staţiune, prejudiciul în dauna bugetului de stat s-a produs, deşi nu a existat o încălcare a prevederilor contractuale de către prestatorul de servicii din staţiune, care a primit la tratament titularul biletului. Ca urmare a neregulilor în procedura de aprobare şi eliberare a biletelor s-a stabilit de către auditori cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, prejudiciu care a fost imputat CJP Suceava şi care nu a fost anulat, în ciuda multiplelor încercări ale inculpatului N. I. V. Decizia de imputare fiind valabilă, prejudiciul continuă să subziste în patrimoniul CJP Suceava şi dă naştere la dreptul la reparaţie din partea persoanelor responsabile de producerea lui.

Totodată, aceste puncte de vedere exprimate sunt în vădită contradicţie cu raportul de control intermediar întocmit de Curtea de Conturi a României – Camera de conturi Suceava la data de 30.09.2004 (filele 5-24 vol. VIII d.u.p.). În cadrul verificării, comisarii de conturi au  constatat faptul că, pentru debitul contestat şi înregistrat cu nota contabilă nr. 103/19.06.2003, nu au fost emise decizii de recuperare a debitelor în sumă totală de 8.150.786.277 ROL, pe numele pensionarilor care au fost nominalizaţi ca beneficiari de bilete de tratament fără a prezenta recomandarea medicală pentru tratamentul balnear

Cu nota contabilă nr. 191/30.09.2003 a fost stornat debitul în sumă de 8.150.786.277 ROL înregistrat ca urmare a încheierii procesului-verbal nr. 15419/19.06.2003. Stornarea s-a făcut pe baza referatului întocmit de referenta O. M. P., înregistrat sub nr. 18487/29.09.2003 în care se arată că au fost identificate un număr de 1488 de recomandări medicale din cele 1580, care au făcut obiectul controlului şi al înregistrării debitului, precum şi alte 92 recomandări de la pensionarii care le-au solicitat pentru a fi xerocopiate şi care nu au mai adus copiile xerox ale acestora. Recomandările medicale identificate şi recuperate de referenta O. M., pe baza cărora s-a stornat din evidenţa contabilă suma de 8.150.786.277 ROL nu sunt anexate referatului şi nici la dosarele ce cuprind alte documente privind eliberarea biletelor (cerere, cupon de pensie…) care sunt nominalizate în anexele 24-39 la procesul-verbal nr. 15419/19.06.2003.

În cadrul explicaţiilor scrise date, inculpatul P. N. arată faptul că „Conform referatului domnişoarei O. M. reiese faptul că toate documentele au existat şi s-au predat spre verificare, debitul total de 8.150 mil. lei nu se justifică a fi înregistrat în contabilitate deoarece nu avea suport analitic în DECIZII de stabilire debite conform Legii contabilităţii.”

Organele din cadrul Curţii de Conturi au menţionat faptul că explicaţiile scrise nu sunt în măsură să justifice stornarea din evidenţa contabilă a sumei de 8.150.786.277 ROL deoarece debitul s-a înregistrat în evidenţa contabilă pe baza unui act de control încheiat de organele de control ale Casei Naţionale de Pensii, act semnat bilateral şi care a fost însuşit de Casa Judeţeană de Pensii Suceava prin reprezentanţii săi legali. În anexele 24-39 la actul de control sunt nominalizate persoanele care au beneficiar de bilete de tratament fără a prezenta recomandare medicală, debitul total având componenţa analitică. În vederea recuperării debitului, se impunea emiterea de decizii în vederea recuperării prejudiciului de la persoanele prevăzute în anexele 24-29 la 14519/19.06.2003. Stornarea a fost propusă de domnul P. N. şi s-a efectuat la data de 30.09.2003 fără verificarea prealabilă a auditorului dispusă de ordonatorul terţiar de credite.

Cu nota contabilă nr. 259/30.09.2004 a fost înregistrată în contabilitate repunerea debitului în sumă de 8.150.786.277 ROL, urmând ca la finele cercetărilor efectuate de organele de control ale Parchetului Naţional Anticorupție şi ale Inspectoratului Judeţean de Poliţie să se stabilească dacă se confirmă existenţa unui prejudiciu şi persoanele răspunzătoare de producerea lui.

Sumele reprezentând prejudiciul calculat pe diferitele categorii de situaţii (persoane care nu au depus recomandarea medicală, bilete duble, etc.) au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. Legalitatea administrării acestui mijloc de probă a fost analizată în procedura de cameră preliminară şi prin urmare nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul căii de atac.

În ceea ce priveşte sumele adunate de expert pentru a forma prejudiciul final constatat, anume 1.193.690 ROL, instanţa de control judiciar constată unele deficienţe. Astfel, în calculul prejudiciului a fost inclusă şi contravaloarea celor 234 de bilete care la rubrica de primire conţin mai multe semnături. Această listă, denumită de expert „Lista L.” cuprinde bilete emise în perioada iulie –noiembrie 2003, care excede perioadei infracţionale analizate, anume 1.01.2002-31.05.2003. Totodată, la numărul de bilete duble pe anul 2003 s-a luat în considerare atât contravaloarea biletelor suplimentare emise în cazul celor 78 de persoane, menţionată de auditorul F. G. în raportul de audit nr. 12094/28.02.2005 cât şi contravaloarea biletelor suplimentare emise în cazul celor 179 de persoane, menţionată de auditorul T. A. în raportul nr. 10469/13.07.2004, deşi perioadele se suprapun parţial. În consecinţă, trebuia luată în considerare doar valoarea corespondentă întregii perioade din anul 2013 cercetată în cauză.

Prejudiciul cauzat Casei Judeţene de Pensii Suceava este în cuantum de 10.037.832.724 ROL (1.003.783,2724 RON) şi se compune din suma de 8.150.786.277 ROL reprezentând contravaloarea celor 1570 de bilete de tratament fără recomandare medicală, 238.909.207 ROL reprezentând diferenţa dintre suma datorată şi suma plătită în cazul celor 500 de bilete la care s-au constatat deficienţe în calculul contribuţiei, suma de 699.759.300 ROL reprezentând contravaloarea biletelor suplimentare eliberate în anul 2002 pentru 123 de persoane şi 948.377.940 ROL reprezentând contravaloarea biletelor suplimentare eliberate în anul 2003 pentru cele 179 de persoane.

Faţă de toate aspectele anterior detaliate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. va admite apelul formulat de inculpatul N. I. cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei constatate cu titlu de prejudiciu.

Instanţa de control judiciar mai observă faptul că, deşi prin cererea de constituire de parte civilă (adresa nr. 34010/6.10.2009 fila 63 dosar 4411/314/2009 al Judecătoriei Suceava) Casa Judeţeană de Pensii Suceava a solicitat şi dobânzile aferente de la data primei plăţi a sumelor necuvenite şi până la recuperarea integrală a prejudiciului, prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la acest capăt de cerere. Având în vedere principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, prevăzut de art. 418 C.proc.pen. şi faptul că instanţa de control judiciar este investită doar cu soluţionarea apelurilor formulate de inculpaţi, deficienţa nu poate fi remediată în calea de atac.

Cu privire la apelul formulat de inculpatul P. N.

Inculpatul P. N. a solicitat, în principal, restituirea în vederea rejudecării de către prima instanţă din cauză că la ultimul termen de judecată nu a fost reprezentat de apărătorul ales, ci de un avocat care asigura în acelaşi timp asistenţa juridică a inculpatei O. M. P., aflându-se într-o situaţie evidentă de conflict de interese, în opinia inculpatului fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art. 281 al. 1 lit. f) C.proc.pen..

S-a mai subliniat faptul că, deşi din 22.05.2002 a fost numit director la Direcţia economico-financiară, fişa postului pentru această funcţie (nr. 2/22.11.2003) a primit-o abia după un an şi jumătate de la numirea în funcţie. Prin această fişă a postului i-au fost atribuite expres atribuţii privind organizarea, îndrumarea, coordonarea şi evaluarea activităţii Compartimentului gestiune bilete de tratament. S-a subliniat că presupusa activitate infracţională trebuie raportată strict la perioada ulterioară datei de 1.03.2002 când a fost numit director interimar prin delegare la Direcţia economico financiară, fapt ce are importanţă în privinţa laturii civile a cauzei.

Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a avut atribuţii concrete cu privire la activitatea de primire de cereri, verificare a îndeplinire a condiţiilor de eligibilitate a solicitanţilor, verificare a actelor ataşate cererilor, de aprobare a acestora şi de eliberare a biletelor către solicitanţi. Se mai susţine că nu a cunoscut niciodată că au fost eliberate bilete de tratament fără ca la cerere să fie ataşată recomandarea medicală. În opinia inculpatului, adresa CNPAS nr. 455/PC/2001 care prevedea obligativitatea unei astfel de recomandări a fost un act normativ inapt să producă consecinţe juridice ca urmare a faptului că nu a fost publicat în Monitorul Oficial şi nu putea să fie în vigoare mai mult de 1 an, astfel încât în anii 2002-2003 presupusa încălcare nu poate să atragă consecinţe juridice. În legătură cu eliberarea de bilete altor persoane decât apăreau în cerere, s-a criticat de către inculpatul P. N. faptul că această acuzaţie de bazează pe declaraţii luate anterior începerii urmăririi penale, având valoarea unor acte premergătoare sub imperiul vechiului Cod de procedură penală.

Cu privire la acuzaţiile directe care i s-au adus, inculpatul P. N. recunoaşte faptul că activitatea de control financiar preventiv intra în atribuţiile sale începând cu data de 1.02.2002, însă încearcă să acrediteze ideea că aceasta se realizează asupra operaţiunilor financiare de încasare venituri şi plăţi bugetare. În privinţa eliberării biletelor de tratament la nivelul Casei Judeţene de Pensii Suceava, singura operaţiune legată de biletele de tratament ce trebuia supusă vizei de control financiar preventiv era aceea de încasare a contribuţiei solicitantului, care reprezenta un venit anticipat, anterior eliberării biletelor. Conform inculpatului, niciodată la Biroul Financiar, respectiv Casierie, documentele de natura cererilor, cupoanelor de pensii, recomandări medicale, copii ale actelor de identitate nu se arhivau şi nu se anexau dispoziţiei de încasare/plată, document supus controlului financiar preventiv. CNPAS deconta prestatorilor de servicii balneare valoarea biletului de tratament, iar această operaţiune de plată era singura care angaja cheltuieli bugetare, care era supusă vizei de control financiar preventiv la nivelul CNPAS.

Legat de organizarea activităţii de control financiar preventiv, inculpatul susţine că a realizat-o prin Dispoziţia nr. 93/5.12.2001 care a fost aprobată de directorul general, care a fost valabilă până în 23.05.2003 şi care viza activitatea tuturor compartimentelor din Casa Judeţeană de Pensii. Admiţând o posibilă interpretare eronată a dispoziţiilor legale, solicită instanţei să reţină în sarcina sa o eventuală neglijenţă.

S-a mai reamintit de către inculpat că a trasat prin fişa postului atribuţii fiecăreia dintre cele două referente, iar împrejurarea că fişele postului erau identice pentru cele două se explică prin faptul că era necesară preluarea atribuţiilor în cazul în care una dintre cele două lipsea.

Cu referire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat exonerarea de plata despăgubirilor civile în cazul achitării şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în cazul schimbării încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu. În cazul condamnării pentru abuz în serviciu, s-a solicitat înlăturarea obligaţiei de a plăti prejudiciul şi în subsidiar diminuarea cuantumului din cauză că activitatea sa de director economic nu s-a suprapus temporal integral pe perioada ce face obiectul prezentului dosar, răspunderea sa trebuie raportată la activitatea sa efectivă şi la atribuţiile sale de serviciu. În final, s-a mai contestat şi cuantumul prejudiciului stabilit.

Criticile inculpatului referitoare la pretinsa lipsă a asistenţei juridice obligatorii cu ocazia dezbaterilor nu s-au confirmat.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, atât apărătorul ales al inculpatului P. N., avocat N. N. cât şi apărătorul ales al inculpatei O. M. P., avocat B. G., au mandatat acelaşi avocat, M. E., pentru a asigura substituirea.

Cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 al. 1 pct. f) C.proc.pen. există în situaţia în care asistenţa judiciară, obligatorie potrivit legii, lipseşte în mod complet, aşa cum corect a observat şi reprezentantul Ministerului Public. Or, la termenul de judecată la care s-au respins diverse cereri în probaţiune şi s-au formulat concluziile pe fondul cauzei, inculpatul P. N. a fost asistat prin substituire, ceea ce impune concluzia existenţei unei asistenţe juridice, independent de faptul că avocatul a fost substituent şi independent de probleme care s-au pus în discuţie la acel termen de judecată.

În cazul în care inculpatul P. N. consideră că i s-au adus prejudicii prin asigurarea asistenţei juridice prin substituire, poate introduce o acţiune în răspundere civilă contractuală (în măsura în care, prin contractul de asistenţă juridică încheiat nu s-a prevăzut posibilitatea substituirii) contra apărătorului său ales.

Criticile inculpatului cu privire la declaraţiile martorilor audiaţi înainte de începerea urmăririi penale au fost respinse ca inadmisibile, având în vedere faptul că legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală a făcut obiectul camerei preliminare, finalizată prin încheierea din data de 17.03.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin încheierea nr. 106/C/15.06.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, prin care s-au respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi şi s-a dispus începerea judecăţii.

Nici susţinerile referitoare la inaptitudinea Adresei nr. 455/PC/10.04.2001 emisă de Preşedintele CNPAS de a produce efecte juridice nu au putut fi avute în vedere, acestea fiind deja analizate de către instanţa de contencios administrativ. Prin sentinţa civilă nr. 325/26.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 189/43/2013, modificată şi definitivă prin decizia civilă nr. 3252/16.09.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a acestui act normativ, invocată de inculpaţii din prezenta cauză.

Potrivit art. 52 al. 3 C.proc.pen., hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii. Problemele privind legalitatea Adresei nr. 455/PC/10.04.2001 emisă de Preşedintele CNPAS fiind deja tranşate, concluziile instanţelor de contencios constituţional se impun în prezenta cauză.

Inculpatul, prin apărător, a invocat necunoaşterea atribuţiilor de serviciu care îi reveneau întrucât fişa postului a fost primită abia după un an şi jumătate de la primirea în funcţie.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar a constatat că atribuţiile directorului economic sunt prevăzute în art. 11 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Caselor teritoriale de pensii, adoptat prin Decizia nr. 312/26.10.2001 a Preşedintelui C.N.P.A.S., dispoziţie în care se menţionează în mod expres că directorul Direcţiei economico-financiară conduce şi coordonează activitatea compartimentului gestiune bilete.

Argumentul referitor la lipsa atribuţiilor concrete cu privire la primirea cererilor de bilete de tratament, verificarea condiţiilor de eligibilitate a solicitanţilor, verificarea actelor ataşate cererilor şi aprobarea acestora este complet lipsit de relevanţă din moment ce inculpatul P. N. avea, potrivit art. 11 al. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Caselor Teritoriale de Pensii, obligaţia de a organiza şi urmări exercitarea controlului financiar preventiv asupra tuturor operaţiunilor financiar contabile, control care se realizează în conformitate cu prevederile art. 23 şi 24 din Legea nr. 500/2002, cap. 3 din OG nr. 119/1999, OMFP nr. 123/2001, OMFP nr. 522/2003. Obligaţia de a exercita controlul financiar preventiv asupra acestor operaţiuni presupunea implicit verificarea legalităţii lor.

În apărarea sa, inculpatul P. N. a mai încercat să acrediteze ideea că operaţiunea de control financiar preventiv se realizează asupra operaţiunilor financiare de încasare venituri şi plăţi bugetare. În privinţa eliberării biletelor de tratament la nivelul Casei Judeţene de Pensii Suceava, singura operaţiune legată de biletele de tratament ce trebuia supusă vizei de control financiar preventiv era aceea de încasare a contribuţiei solicitantului, care reprezenta un venit anticipat, anterior eliberării biletelor.

Instanţa de control judiciar a constatat că interpretarea inculpatului nu îşi găseşte suport în textele legale. Potrivit art. 24 din Legea nr. 500/2002, în vigoare la data săvârşirii faptelor, controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.

Prin urmare, legiuitorul a circumscris sfera aplicării controlului financiar preventiv asupra tuturor operaţiunilor care pot afecta fondurile publice, indiferent dacă este vorba despre plăţi, încasări sau creare de angajamente bugetare. Eliberarea biletului de tratament este o cheltuială, în sensul conferit de art. 2 pct. 8 din Legea nr. 500/2002, adică o sumă de bani aprobată în bugetele prevăzute la art. 1 al. 2 din aceeaşi lege (între care şi bugetul asigurărilor sociale de stat), în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective. Cu alte cuvinte, prin eliberarea biletului de tratament, Casa Judeţeană de Pensii angajează bugetul asigurărilor sociale de stat, care este obligat să suporte contravaloarea cazării, mesei, tratamentului beneficiarului acelui bilet, conform contractelor încheiate cu prestatorii de servicii. Nu este corect să se afirme, astfel cum încearcă inculpatul, că această verificarea acestei cheltuieli cade exclusiv în sarcina CNPAS, care decontează facturile prestatorilor de servicii, din moment ce această instituţie verifică existenţa documentelor justificative depuse de operatorii economici, nu şi legalitatea operaţiunii de emitere a biletului de tratament, operaţiune care revine Casei Judeţene de Pensii. Or, în situaţia în care se emite un bilet de tratament unui beneficiar care nu îndeplineşte condiţiile de fond (nu are calitatea cerută de lege pentru a beneficia de bilet de tratament, sau nivelul venitului este superior pragului prevăzut de lege) sau de formă (nu depune actele prevăzute de lege), se produce un prejudiciu egal cu contravaloarea biletului de tratament în dauna bugetului de stat, chiar dacă acea persoană s-a prezentat în staţiune şi a beneficiat de servicii. În acest caz, nu nerespectarea obligaţiilor contractuale de către operatorii economici a fost cauza prejudiciului, ci nerespectarea prevederilor legale de către angajaţii Casei Judeţene de Pensii. În situaţia în care altă persoană decât titularul biletului se prezintă pentru a beneficia de servicii, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii aparţine atât operatorilor economici cât şi angajaţilor Casei Judeţene de Pensii, iar cele două răspunderi nu se exclud.

După cum s-a amintit, conform art. 11 al. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Caselor teritoriale de pensii, adoptat prin Decizia nr. 312/26.10.2001 a Preşedintelui C.N.P.A.S., directorul Direcţiei economico financiare, între altele, organizează activitatea de acordare a biletelor de tratament conform normelor şi repartiţie elaborate/transmise de CNPAS şi organizează şi urmăreşte exercitarea controlului financiar preventiv asupra tuturor operaţiunilor financiar contabile.

În accepţiunea art. 2 lit. h) din OG nr. 119/1999 (în forma în vigoare la data comiterii faptelor), controlul financiar preventiv este activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora. În acelaşi sens, art. 14 al. 1 din OG nr. 119/1999 prevede faptul că se supun aprobării ordonatorului de credite numai proiectele de operaţiuni care respectă întrutotul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în limitele bugetare aprobate, care poartă viza de control financiar preventiv propriu. Prin urmare, controlul financiar preventiv trebuia realizat de inculpatul P. N. chiar şi înainte de aprobarea cererilor de bilete de tratament de către inculpatul N. I. În cazul în care cererea nu îndeplinea condiţiile legale, art. 24 din OG nr. 119/1999 reglementează instituţia „refuzului de viză”. Persoana în drept să exercite controlul financiar preventiv are dreptul şi obligaţia de a refuza viza de control financiar preventiv în toate cazurile în care, în urma verificărilor, apreciază că proiectul de operaţiune care face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi încadrare în limita angajamentelor bugetare pentru acordarea vizei de control financiar preventiv.

În procesul-verbal de control din data de 19.06.2003 întocmit de auditorii din cadrul CNPAS (filele 173-189 vol. I d.u.p.), la pct. 17 „Verificarea documentelor care au stat la baza biletelor de tratament” s-a menţionat,  între altele, următoarea deficienţă constatată:

-s-au întocmit dispoziţii de încasare doar pentru o parte din contribuţiile ce trebuiau achitate în vedere obţinerii unui bilet de tratament, dar şi în cazul acestora sunt nereguli în ce priveşte modul de completare şi semnăturile corespunzătoare rubricilor documentului.

Prin urmare, chiar şi în condiţiile în care inculpatul P. N. susţine că, în interpretarea sa, în cadrul controlului financiar preventiv trebuia calculată doar contribuţia personală a titularului biletului de tratament, el nu poate explica în mod valabil cum s-au constatat deficienţe în calculul contribuţiilor pentru o parte din biletele emise. La aprecierea formei de vinovăţie, instanţa de control judiciar va analiza şi atitudinea inculpatului P. N. şi după săvârşirea faptei. Prin procesul-verbal de control din data de 19.06.2003 s-au constatat deficienţele la compartimentul gestiune bilete şi s-au indicat în mod concret modalităţile de remediere a acestora, anume emiterea deciziilor de recuperare de debitului, în conformitate cu prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000. S-a mai menţionat că debitul va putea fi micşorat în cazul în care persoanele fac dovada că la eliberarea biletului de tratament au prezentat adeverinţa medicală prin care se recomandă tratamentul balnear sau dacă persoanele au decedat. Între persoanele responsabile, este indicat şi inculpatul P. N. În loc să se conformeze indicaţiilor, inculpatul P. N. a propus scăderea din contabilitate a debitului fără a verifica dacă recomandările medicale presupus a fi găsite de inculpata O.M. există în realitate.

Inculpatul P. N. nu şi-a îndeplinit o parte importantă din atribuţiile sale de serviciu în perioada 2002-2003, şi prin aceasta, deşi nu a urmărit producerea prejudiciului în patrimoniul Casei Judeţene de Pensii, a acceptat producerea lui, ceea ce caracterizează intenţia indirectă ca şi formă de vinovăţie a săvârşirii faptei. Faţă de toate aceste aspecte, se va respinge ca nefondată cererea formulată de inculpatul P. N. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu în neglijenţă în serviciu.

Cu ocazia concluziilor scrise, s-a mai invocat faptul că nerespectarea dispoziţiilor art. 24 al. 2 din Legea nr. 500/2002 constituie contravenţia reglementată de art. 72 al. 1 lit. b) din acelaşi act normativ şi se sancţionează cu amenda.

Instanţa de control judiciar a constatat că nu există o suprapunere perfectă între contravenţia prevăzută de art. 72 al. 1 lit. b) din Legea nr. 500/2002 şi infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 297 C.pen.. Este sancţionată contravenţional angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor fără viza prealabilă de control financiar preventiv propriu. Pentru existenţa infracţiunii, pe lângă nerespectarea prevederilor legale, în cadrul tipicităţii, legiuitorul a mai introdus condiţia existenţei urmării prevăzute de textul de incriminare, anume cauzarea unei pagube sau vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. Cu alte cuvinte, în cazul în care cheltuiala a fost făcută fără ca operaţiunea să fie supusă controlului financiar preventiv, dar aceasta este legală şi regulamentar efectuată, atunci persoana responsabilă poate fi sancţionată contravenţional. Însă îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu prin nesocotirea aceleiaşi prevederi legale, în condiţiile în care se produce o pagubă sau se vatămă interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice atrage conduita în sfera ilicitului penal.

În privinţa laturii civile a cauzei, inculpatul P. N. a solicitat înlăturarea obligaţiei de a plăti prejudiciul şi în subsidiar diminuarea cuantumului din cauză că activitatea sa de director economic nu s-a suprapus temporal integral pe perioada ce face obiectul prezentului dosar, răspunderea sa trebuie raportată la activitatea sa efectivă şi la atribuţiile sale de serviciu.

Instanţa de control judiciar reaminteşte faptul că, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Prin urmare, legea aplicabilă laturii civile a procesului penal este Codul civil din 1864. Conform art. 1003 din acest din urmă act normativ, când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire. Prejudiciul fiind cauzat de fapta ilicită a tuturor inculpaţilor, ei sunt ţinuţi solidar la repararea acestuia. Pentru aceste motive, nu poate fi primită solicitarea inculpatului P. N. de înlăturare a solidarităţii.

Criticile inculpatului sunt însă întemeiate în ceea ce priveşte obligarea sa în solidar la plata întregului prejudiciu în condiţiile în care a exercitat atribuţiile de director economic începând cu data de 1.03.2002. Prin urmare, analizând anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză, instanţa de control judiciar a identificat numărul şi contravaloarea biletelor emise în perioada 1.01.2002-1.03.2002, urmând ca inculpatul P. N. să nu fie obligat şi la plata contravalorii acestora.

Nr.PoziţieNumeDată bilet Contravaloare RON

18X4.02.2002444

222x8.01.2002475

338X7.02.2002463

471X11.01.2002455

576X25.01.2002443

6149X7.02.2002460

7184X13.02.2002505

8189X11.01.2002459

9199X11.01.2002453

10202X21.01.2002448

11266X28.01.2002418

12361X7.01.2002469

13366X12.02.2002444

14396X11.01.2002463

15416X7.02.2002398

16417X7.02.2002373

17470X9.01.2002469

18550X21.01.2002446

19555X21.01.2002446

20558X21.01.2002449

21657X21.01.2002449

22672X23.01.2002429

23729X7.01.2002469

24740X11.01.2002456

25741 X7.01.2002469

26764X29.01.2002475

27807X28.01.2002449

28837X21.01.2002450

29839X11.01.2002453

30876X11.01.2002453

31884X25.01.2002442

32906X11.01.2002457

33922X25.01.2002444

34923X25.01.2002444

35932X11.01.2002461

36935X21.01.2002445

37942X28.01.2002475

38987X11.01.2002459

39994X11.01.2002467

401065X10.01.2002450

411095X25.01.2002445

421220X11.01.2002453

431294X11.01.2002454

441310X11.01.2002454

451320X8.01.2002439

461369X21.01.2002444

471381X21.01.2002463

481414X9.01.2002469

491419X28.01.2002445

501425X25.01.2002460

511453x7.02.2002461

Total: 23.063 RON

Prin urmare, din totalul prejudiciului de 1.003.783,2724 RON, suma de 980.720,2724 RON va fi suportată în solidar de inculpaţii N. I. şi P. N., iar pentru suma de 23.063 RON va fi obligat numai inculpatul N.I.

Faţă de toate aspectele prezentate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. a fost admis apelul inculpatului P. N., acesta urmând a fi obligat în solidar cu inculpatul N. I. doar la plata sumei de 980.720,2724 RON.

Cu privire la apelul formulat de inculpata O. M.

Inculpata O.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi achitarea în temeiul art. 16 lit. b), c) C.proc.pen., iar sub aspectul laturii civile, s-a solicitat să se dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit de organele de urmărire penală în baza art. 163 şi urm. C.proc.pen. anterior.

Pentru argumentarea solicitării de achitare în temeiul art. 16 lit. b), c) C.proc.pen., inculpata a invocat faptul că nu a săvârşit fapte din care să rezulte elemente ale unei infracţiuni de neglijenţă în serviciu, din cauză că nu a procurat acte nelegale, nu a avizat sau aprobat eliberarea unor bilete de tratament unor persoane neîndreptăţite şi nu a ştiut şi nu avea cum să ştie actele de la dosarele de atribuire a biletelor de tratament sunt false sau nelegal obţinute. Inculpata mai susţine faptul că nu s-a stabilit în concret care acte sau fapte în legătură cu care bilete de tratament a săvârşit, care este prejudiciul efectiv cauzat de inculpată prin faptele cu caracter penal săvârşite, în ce perioade au fost săvârşite faptele.

Acest motiv de apel are un caracter vădit nefondat. În declaraţiile date, inculpata însăşi recunoaşte că a eliberat bilete de tratament fără a exista pe cererea corespunzătoare rezoluţia de aprobare a directorului Casei de pensii sau a eliberat bilete unor persoane care nu erau înscrise pe cereri.

Conform fişei postului, inculpata avea obligaţia, între altele, de a elibera biletele de tratament pe baza actelor şi documentelor solicitantului conform Normelor Metodologice şi prevederilor CNPAS şi a Regulamentului operaţiunilor de cadă al CJP, de a întocmi documentaţia pentru achitarea contribuţiei pentru biletele restante şi de a răspunde pentru exactitatea şi legalitatea tuturor operaţiunilor şi lucrărilor pe care le execută.

Faptele inculpatei O. M., astfel cum au fost ele recunoscute şi probate prin materialul probator aflat la dosarul cauzei, arată îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către aceasta, ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul Casei Judeţene de Pensii.

Inculpata O. M. este responsabilă, în solidar cu coinculpaţii N. I. şi P. N. de producerea întregului prejudiciu, anume 1.003.783,2724 RON, cauzat prin emiterea biletelor de tratament fără a avea anexate toate documentele necesare, deficienţe în calculul contribuţiilor datorate de beneficiari, emiterea unor bilete duble/triple pentru anumite persoane.

Pronunţându-se o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei, în baza art. 25 al. 5 C.proc.pen., prima instanţă a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de Casa Judeţeană de Pensii împotriva inculpatei. Este adevărat că, prin decizia din data de 13.09.2016, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 25 al. 5 C.proc.pen. cu referire la dispoziţiile art. 16 al. 1 lit. f) C.proc.pen. sunt neconstituționale în ceea ce priveşte lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală în cazul încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, însă această decizia a survenit ulterior pronunţării hotărârii atacate. Fiind sesizaţi numai cu apelul inculpatei, în temeiul principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, prevăzut de art. 418 C.proc.pen., instanţa de control judiciar nu poate dispune obligarea şi a inculpatei O. M., în solidar cu ceilalţi coinculpaţi la repararea prejudiciului. Partea civilă are posibilitatea să introducă o acţiune în faţa instanţei civile întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, acţiune în care prezenta hotărâre urmează a avea, conform art. 28 al. 1 C.proc.pen., autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Tot în cadrul unei eventuale acţiuni civile ulterioare se va soluţiona şi cererea părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata dobânzilor pentru prejudiciul cauzat.

În motivarea căii de atac exercitate în cauză, s-a arătat de către O.M. că, urmare a încetării procesului penal, executarea silită asupra bunurilor sale nu poate fi angajată din cauză că operează prescripţia răspunderii civile delictuale, impunându-se astfel ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii.

Nici această susţinere nu poate fi primită. Conform art.  397 al. 5 C.proc.pen., în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 al. 5, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., apelul formulat de inculpata O. M. împotriva sentinţei penale nr. 71/29.01.2016 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 1105/258/2010 va fi respins ca nefondat.

Cu privire la apelul formulat de martorul M. C. I.

Martorul M. C. I. a solicitat restituirea tuturor cheltuielilor de transport şi cazare efectuate. S-a arătat că a fot prezent de două ori în faţa instanţei, o dată în luna septembrie 2011 şi o dată în data de 29.09.2015. Întrucât distanţa dintre domiciliul său şi Judecătoria Miercurea Ciuc este de 229 km, totalul distanţei parcurse este de 916 km (229+229)x 2. În opinia martorului, numărul de kilometri trebuie înmulţit cu 7,5 l/100 km şi cu valoarea unui litru de benzină, pentru a se obţine suma la care are dreptul. S-a mai precizat că, la prima deplasare, din cauză că ora de prezentare în faţa instanţei era 8:30, a fost nevoit să se deplaseze cu o zi înainte şi să plătească o noapte de cazare la Miercurea Ciuc, menţionându-se că s-a depus la dosar factura fiscală şi bonul fiscal al unităţii de cazare.

Potrivit art. 120 al. 2 lit. a) C.proc.pen., martorul are dreptul la restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faţa organelor judiciare, când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Similar, în art. 273 C.proc.pen., martorul chemat de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată are dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi alte cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.

Prin urmare, martorul trebuie să depună documente justificative care să ateste cheltuielile efectuate. Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa de control judiciar a constatat că martorul M. C. I. a depus în şedinţa publică din data de 22.09.2010 bonul de benzină nr. 292/21.09.2010 eliberat de S.C. R. D. Suceava în valoare de 100 lei şi factura fiscală din data de 22.09.2010 eliberată de S.C. C. S.R.L. Miercurea Ciuc în valoare de 90 lei reprezentând cazare şi factura aferentă, iar la data de 29.09.2015 a depus bonul de benzină nr. 755/28.09.2015 eliberat de S.C. OMV Petrom Marketing S.R.L. în valoare de 100,06 lei.

 În condiţiile în care martorul a depus documente justificative numai pentru suma de 290,06 lei, restul pretenţiilor formulate vor fi respinse ca nefondate.

Faţă de toate aceste aspecte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. a fost admis apelul formulat de martorul M. C. I. şi s-a dispus decontarea cheltuielilor prilejuite de chemarea sa în faţa organelor judiciare în cuantum de 290,06 lei.

Cheltuieli judiciare

Faţă de soluţiile pronunţate în calea de atac, în temeiul art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare prilejuite de soluţionarea apelurilor formulate de inculpaţii N. I. V., P. N. şi de martorul M.I. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpata O. M. P. va fi obligată la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta