Revendicări

Sentinţă civilă 845 din 08.05.2017


Constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.07.2016, sub nr. 3404/260/2016, reclamantul S. R. cu sediul ………a chemat in judecată  pe pârâtul  B.M. cu domiciliul in …………., solicitând  obligarea acestuia  să lase in deplină proprietate  si liniştită posesie suprafaţa de 1,9 ha teren forestier, situat pe raza  Ocolului Silvic Comănesti.

Actiunea  este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Analizând actele dosarului, instanta reţine următoarele:

Constată că reclamanta a formulat acţiune  in revendicare intrucât  pârâtul a ocupat nejustificat o suprafaţă  de 1,9 ha din fondul forestier arondat Ocolului Silvic  Comăneşti. Pârâul prezent in instanţă  a recunoscut că  a ingrădit o suprafaţă de teren si că  nu poate preciza in mod expres dacă  această  suprafaţă  reprezintă  doar terenul său ori şi un alt teren.

Reclamanta a depus acte prin care justifică  faptul că  terenul respectiv este un teren aparţinând domeniului silvic proprietatea  Statului Român  şi  care se află  in administraţia regiei.

Pârâtul  are si el titlu de proprietate  pe un teren megieş  cu terenul  in discutie, fapt pentru care prin rezoluţia de NUP in dosarul parchetului  nr.  819/P/2008,  s-a dispus neînceperea u.p., întrucât situaţia trebuie reglementată pe cale civilă.

Părţile in cauză  au fost de acord cu efectuarea unei expertize  si lămurirea situaţiei  de fapt in urma măsurătorilor cadastrale.  Expertiza  achitată  de partea reclamantă a fost realizată  de expertul  Damian V. care a concluzionat  că  pârâtul ocupă  o suprafaţă  de teren de 15. 510 mp din terenul forestier,  a făcut identificarea ternului părtilor  pe baza actelor de proprietate şi a intocmit schiţa corespunzătoare. După  efectuarea lucrării de expert,  pârâtul care îngrădise această  suprafaţă  de teren a ridicat  ingrădirea si lăsat liber terenul aflat  in administrarea  RNP.

In urma acestei atitudini  a pârâtului, reclamanta a solicitat ca instanta să  respingă  acţiunea ca rămasă fără obiect,  dar să-l oblige pe pârât la cheltuieli  de judecată  întrucât comportamentul acestuia a general cheltuielile  de faţă.

Instanţa  raportat la actele dosarului, comportamentul pârâtului si solicitarea finală  a reclamantei,  va respinge acţiunea  ca rămasă  fără obiect, constatând că  pârâtul a eliberat in fapt terenul aparţinând reclamantei.

Instanţa  constată că  pârâtul se află  in culpă  procesuală  in ce priveşte cheltuielile  de judecată, a  generat aceste cheltuieli,  iar eliberarea terenului  s-a făcut in fapt după ce aceste cheltuieli au fost făcute de reclamantă.

Raportat la art. 451 CPC  instanta va obliga pe pârât  la 500 lei onorariu  expertiză, cu mentiunea că acţiunea de faţă  a fost scutită  de taxe.