Fond funciar

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă în data de 13 decembrie 2011 sub nr. dosar 4441/289/2011, reclamanta V I a solicitat în contradictoriu cu pârâtele COMUNA LUNCA BRADULUI, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ şi COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR LUNCA BRADULUI următoarele:

- constatarea dobândirii de către reclamantă prin modalitatea uzucapiunii reglementat o de Codul civil anterior a dreptului de proprietate extratabulară asupra suprafeţei de 3.451 mp teren aferent casei de locuit de la adresa de domiciliu al acesteia, alături de suprafaţa de 5.755mp înscrisă anterior în proprietatea tabulară a reclamantei, teren identificat iniţial în cadrul suprafeţei de 93.159mp din C.F. nr. 1295 Stânceni, nr. top. 1743-1750 şi ulterior, în urma intabulării titlului de proprietate nr. 169644 din data de 17.03.2010, eliberat de către pârâta de rând 2 în C.F. nou înfiinţat nr.50.336 Lunea Bradului, nr. top./cad. 50.336 în cadrul unei suprafeţe totale de 4.799mp teren intravilan înscrise pe acest titlu.

- constatarea nulităţii absolute parţiale a Titlului de proprietate nr. 169644 din data de 17.03.3010, eliberat de către pârâta de rând 2, cu privire la suprafaţa de teren înscrisă în acest titlu ce se suprapune peste cea de 3.451 mp ce face obiectul cererii de mai sus şi care face obiectul cererii de eliberare a titlului de proprietate înregistrate la pârâta de rând 3 sub nr. 207 din 25.04.2008.

- repunerea în situaţia anterioară a nulităţii absolute prin efectuarea operaţiunilor de radiere din C.F. nr. 50.336 Lunca Bradului, nr. top. /cad. 50.336 a înscrierilor făcute în favoarea pârâtei de rând 1 în baza titlului de proprietate menţionat;

- înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate dobândit de către reclamantă, cu titlu de uzucapiune asupra parcelei de teren cu suprafaţa de 3.451 mp ce face obiectul cererii de mai sus;

- cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziţie la admiterea acţiunii.

În motivarea acţiunii, petenta a arătat că în anul 1945, fostul soţ al acesteia, numitul Moldovan Iosif, decedat în anul 1952, în calitate de veteran de război a fost împroprietărit în baza reformei agrare din acel an la adresa indicată mai sus, respectiv: cu o casă de locuit şi un lot de teren aferent acesteia, lot cu suprafaţa scriptică de 5755 mp şi suprafaţa faptică reală determinată ulterior de circa 9000 mp.

Petenta susţine că din acel an a exercitat posesia publică, paşnică, netulburată, neîntreruptă şi sub nume de proprietar asupra parcelei de teren în suprafaţă de 9000 mp, fiind, de altfel, şi singura moştenitoare legală a fostului soţ după decesul acestuia.

Reclamanta a mai arătat faptul că, deşi topografia zonei nu a fost modificată semnificativ în timp, parcela de teren a fost traversată ulterior cu un drum forestier (parcela fiind traversată iniţial doar de o linie ferată forestieră destinată transportului materialului lemnos exploatat în amonte, linie desfiinţată la momentul formării drumului de acces forestier), fiind astfel împărţită în două loturi de o parte şi de alta a drumului format, loturi îngrădite şi posedate în continuare de reclamantă ca proprietate privată.

Ulterior anului 1989, procedând la întabularea în C.F. a Titlului de împroprietărire dobândit de fostul soţ al reclamantei asupra acelei parcele, aceasta a constatat că suprafaţa de teren cu care a fost pusă în posesie la împroprietărire şi care era posedată de către reclamantă sub nume de proprietar, era de circa 9000 mp.

Reclamanta a învederat că a întabulat suprafaţa scriptică de 5.755 mp în două parcele de o parte şi de alta a drumului forestier, suprafaţă în privinţa căreia a şi înstrăinat cel puţin nuda proprietate, iar ulterior, împreună cu întreţinătorul său, numitul Hofman Dănuţ, a formulat în temeiul Legii nr.247/2005, titlul IV, pct.8, alin.2 indice 1 o cerere către autorităţile locale pentru emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafaţă de 3.45l mp, asupra căreia nu deţinea proprietate tabulară, dar în privinţa căreia dobândisem dreptul de proprietate extratabular pe calea uzucapiunii, în condiţiile în care exercitase posesia utilă de peste 60 de ani.

Reclamanta a mai susţinut că de peste 2 ani au tot fost duşi cu vorba şi amânaţi de reprezentanţii autorităţilor locale, sub pretextul că încă nu a venit titlul de la Tg. Mureş.

Ulterior, reclamanta a arătat că a constatat că o parte din terenul deţinut de aceasta şi asupra căruia solicitase titlu de proprietate ar fi fost "întabulată de Consiliu" pentru a fi înstrăinată cuiva care voia să edifice un gater pe el, motiv pentru care s-a adresat unui specialist în materie pentru a verifica aceste susţineri. Susţine că i-a fost  confirmat faptul că într-adevăr, o parte din suprafaţa deţinută a fost intabulată de pârâta de rând I, fiind înscrisă abuziv într-un titlu de proprietate alături de o altă parcelă de teren. Reclamanta susţine că este nelegală această ,,manevră” prin care este deposedată de o proprietate pe care legea i-a recunoscut-o şi a mai precizat faptul că în comuna Lunca Bradului nu a existat C.A.P., astfel încât dreptul de proprietate nu putea fi atribuit unei alte persoane, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în judecată.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 274 C. proc. civ., ale ari. ari. 1837-1891 C. civ., ale art. 58 şi urm. ale l.egii nr. 18/199IR, art. 3. lil.a al Legii nr.169/1997. ale Legii nr.247/2005. titlul IV, pet.8, alin.2 indice 1, ale art.35-39 din Legea nr.7/1996.

În data de 17 ianuarie 2012, pârâta de rând 2 COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ a depus la dosar întâmpinare (filele 11-16), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat respingerea cererilor formulate prin petitele 1, 3 şi 4 ale acţiunii ca greşit îndreptate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamantă.

În motivarea întâmpinării, pârâta de rând 2 a arătat că raportat la considerentele cererii de chemare în judecată, solicită instanţei să constate faptul că aspectele de fapt şi drept invocate nu sunt susţinute prin argumente, încât să determine valorificarea dreptului pretins în contradictoriu cu autoritatea publică cu activitatea administrativ-jurisdicţională, respectiv Comisia judeţeană.

În acest sens, a solicitat, pe cale de excepţie, constatarea lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, referitor la cererea formulată prin petitele 1,3 şi 4 ale acţiunii. Pârâta a arătat că una din condiţiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acţiunii civile, alături de capacitatea procesuală şi existenţa interesului, este şi calitatea procesuală. Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titular al dreptului, precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecăţii. Pârâta a învederat că, în cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare se impune calea justiţiei, calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul; or, raportat la obiectul petitelor 1,3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată, Instituţia Prefectului - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu are calitate procesuală pasivă şi în consecinţă acţiunea este greşit îndreptată împotriva acesteia, făcând astfel referire la prevederile art. 6, art. 5 lit. c şi i din H.G.R. nr. 890/2005.

Referitor la petitul 2 al cererii de chemare în judecată, pârâta de rând 2 a arătat că, în raport de susţinerile reclamantei şi de înscrisurile depuse în probaţiune, apreciază că acţiunea reclamantei nu are susţinere în ceea ce priveşte pretenţiile formulate în contradictoriu cu pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, invocând astfel prevederile art.27, alin.(6}şi (7) din H.G.R. nr. 890/2005.

Pârâta a învederat faptul că procedura privind punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate este expres prevăzută în dispoziţiile Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, făcând astfel referire la art. 11 alin. 3 şi art. 27 alin. 1 şi 2.

S-a învederat că, în considerarea prevederilor Legii nr.247/2005 de modificare şi completare a Legilor nr.l8/l991, republicată, nr.169/1997, nr.1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi HGR nr.890/2005, modificată şi completată, prin Hotărârea nr.163/26.02.2010, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a aprobat propunea înaintată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lunca Bradului, cu adresa nr. 423/23.02.2010 privind trecerea în proprietatea Comunei Lunca Bradului a suprafeţei de 2,6349 ha teren agricol din care: 2,1550 ha teren extravilan şi 0,4799 ha teren intravilan, aferente uzinei de apă. Complexul Lunca Bradului şi Staţiei de epurare, eliberarea titlului de proprietate în baza cererii nr.417/23.02.2010, Hotărârii Consiliului local nr. 10/25.02.2010, procesului verbal de punere în posesie şi planurilor de amplasament aferente, suprafaţa atribuită fiind înscrisă în anexa nr.46, poz. 1, îndeplinindu-şi astfel atribuţiile conferite de legiuitor în sarcina sa, astfel ca nu se poate reţine existenţa unei culpe a acesteia.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, a precizat că în temeiul art. 4 din H.G. nr. 890/2005 cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 52 din Legea nr.18/1991 republicată. Comisia judeţeană de fond funciar Mureş este o autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicţională, adică un organ colegial, format din reprezentanţi ai mai multor instituţii fără personalitate juridică, fără patrimoniu distinct şi fără buget propriu, care funcţionează pe lângă Instituţia Prefectului judeţul Mureş (conform Ordinelor Prefectului nr. 368/2005 şi 522/2005), iar activitatea membrilor acesteia nu este remunerată, astfel că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, sens în care solicită respingerea acestei în contradictoriu cu pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş.

În drept au fost invocate prevederile art.115 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.247/2005 de modificare şi completare a Legilor nr.18/1991, republicată, nr.169/1997, nr.1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi HGR nr.890/2005, modificată şi completată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 februarie 2012, având în vedere faptul că, potrivit certificatului de deces depus în copie la fila 45 dosar, reclamanta V I a decedat în data de 23 decembrie 2011, instanţa a admis cererea de introducere în cauză a moştenitorului reclamantei, numitul H D-G, acesta fiind moştenitor testamentar conform testamentului autentificat sub nr. 16.444/5.10.1992 (f. 46).

În data de 19 martie 2012, pârâtele de rând 1 şi 3 U.A.T. COMUNA LUNCA BRADULUI şi COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR LUNCA BRADULUI au depus la dosar întâmpinare (filele 95-100), prin care au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte petitele 2, 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei interesului reclamantului, iar pe fond au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

Pârâtele de rând 1 şi 3 au arătat, cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, că prin cererea înregistrata la Judecătoria Reghin în data de 21 iulie 2010, care a făcut obiect al dosarului cu nr. 2786/289/2010, reclamantul H D G a solicitat instanţei de judecată constatarea nulităţii absolute parţiale a Titlului de proprietate nr. 169644 din 17.03.2010, efectuarea operaţiunilor de radiere din CF nr.50.336 Lunca Bradului şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra suprafeţei de 3.451 mp (identice cu petitele 2, 3 si 4 ale prezentei cauze), în contradictoriu cu Comuna Lunca Bradului prin primar. Instituţia prefectului jud. Mureş - Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lunca Bradului (aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate). Prin Sentinţa civila nr. 323/2011 a Judecătoriei Reghin, s-a respins acţiunea reclamantului, sentinţa rămânând definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Mureş - Secţia civila.

Pârâtele au arătat că există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi că principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesitaţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, astfel că au solicitat admiterea excepţiei invocate cu privire la autoritatea lucrului judecat şi pe cale de consecinţă, respingerea petitelor  2, 3 si 4 ale acţiunii reclamantei.

Cu privire la excepţia lipsei de interes al reclamantului, pârâtele au menţionat că, potrivit contractului de donaţie autentificat cu nr. 2144/4.12.201, reclamantul a dobândit de la defuncta V I suprafaţa de 5255 mp teren înscris în CF nr. l265 Stînceni, suprafaţa pe care defuncta o dobândise de la fostul soţ în anul 1952, conform Titlului de proprietate de la Reforma Agrară din anul 1945 şi din care înstrăinase 500 mp. Aceasta suprafaţă este proprietate tabulară, recunoscută de acestea ca aparţinând defunctei şi apoi reclamantului, se află pe partea stângă a drumului forestier Ilva privit din aval înspre amonte, unde se afla casa de locuit şi anexele gospodăreşti, peste drum, de terenul proprietate a unităţii administrativ teritoriale pentru care s-a solicitat anularea titlului de proprietate.

Pârâtele au mai susţinut că, potrivit evidenţelor primăriei Lunca Bradului, suprafaţa a rămas neschimbată din punct de vedere al întinderii până în anul 2006, când prin declaraţiile date pe propria răspundere de către capul gospodăriei, suprafaţa s-a modificat scriptic, astfel în registrul agricol anii 2007-2011 la poziţia numitei V I, unde figurează înscris şi reclamantul, sunt înscrise mai multe suprafeţe de teren în zona casei de locuit care însumează un total de 0,90 ha. În registrul agricol anterior, respectiv anii 2001-2006 aceste suprafeţe au însumat un total de 0,55 ha. La fel şi în registrul agricol anii 1997-2000, 1992-1996 etc. În registrul agricol din anii 1986-1990 si 1981-1985 suprafaţa totală este de 0,52 ha iar în registrul agricol anii 1974-1980 suprafaţa totală este de 0,52 ha, menţionând astfel prevederile art. 8 din O.G. nr. 28 din 27 august 2008 privind registrul agricol.

Totodată au arătat că se poate constata ca în 25.02.2003, numita V I declara suprafaţa de 5200 mp teren aferent construcţiilor, suprafaţă care corespunde atât cu suprafaţa înscrisa la poziţia acesteia în registrul agricol din perioada respectivă, cât şi cu suprafaţa menţionată în contractul de donaţie.

Pârâtele au arătat că în declaraţia fiscală rectificativă depusă de reclamanţi în data de 07.12.2009, suprafaţa de teren ajunge la 9000 mp, adăugându-se în declaraţie suprafaţa de 3200 mp teren fânaţe "peste drum", teren care corespunde cu terenul proprietate a unităţii administrativ teritoriale pentru care s-a cerut constatarea nulităţii.

S-a arătat că, din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că acesta este moştenitor testamentar al defunctei V I, iar potrivit contractului de donaţie autentificat cu nr. 2144/4.12.2011, reclamantul a dobândit de la defuncta suprafaţa de 5255 mp, singurul drept, pe care reclamantul îl poate pretinde este dreptul proprietate asupra suprafeţei de 5255 mp, drept care nu este dedus judecaţii în prezenta cauză, drept pe care subscrisa îl recunoaşte şi care nu a fost vătămat prin eliberarea titlului de proprietate pe seama unităţii administrativ teritoriale.

Pârâtele au mai arătat că Titlul emis pe seama comunei Lunca Bradului nu cuprinde suprafeţe de teren ce-i aparţin reclamantului potrivit contractului de donaţie, astfel ca reclamantul nu justifică un interes legitim, născut, actual şi personal în promovarea acţiunii, întrucât nu a făcut dovezi certe că ar avea stabilit dreptul de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate al subscrisei, pentru a se reţine ca i-a fost încălcat un drept. Mai mult, titlul de proprietate nr. 169644 din 17.03.2010 a fost eliberat în condiţii de plină legalitate, în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâtele de rând 1 şi 3 au arătat că reclamanta a invocat un drept de proprietate inexistent şi nu are nici aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce, faţă de care să poată invoca prescripţia achizitivă, simpla folosinţă, pentru o perioada de timp atât de scurtă, neconferind reclamantului un drept de proprietate. Mai mult terenul în cauza este înscris in Titlul de proprietate aparţinând UAT Lunca Bradului, făcând parte din proprietatea publică a acesteia, fiind imprescriptibilă, potrivit art. 1844, alin.(2) Cod civil.

Cu privire la invocarea nulităţii absulute parţiale a Titlului de proprietate nr. 169644/17.03.2010, pârâtele au arătat că Titlul de proprietate nr. 169644 din 17.03.2010 a fost eliberat în condiţii de plină legalitate, în temeiul art. 36 alin. (I) din Legea nr. 18/1991, iar terenul în cauză, proprietatea statului roman, a fost în administrarea unităţii administrativ teritoriale, care până în anul 1990 avea edificată pe acest teren o construcţie, a cărei fundaţie există si astăzi.

Pârâtele consideră că solicitarea reclamantei nu se încadrează în nici unul din cazuri, prin urmare solicitând a se constata că nu poate fi reţinută cauza de nulitate prevăzută de art. III lit. l din Legea nr. 169/1997, pârâta Comuna Lunca Bradului fiind îndreptăţită la obţinerea titlului de proprietate.

Privitor la cererea nr. 207/25.04.2008 depusă de numita V I pentru eliberarea unui titlu de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 0,34 ha, au menţionat că aceasta, împreuna cu documentaţia aferentă, a fost returnată solicitantei în scopul identificării corecte a amplasamentului deţinut de aceasta, tocmai din motivul că potrivit planului de situaţie se suprapunea cu terenul proprietate a unităţii administrativ teritoriale.

Pârâtele au susţinut că un titlu de proprietate asupra acestui teren eliberat pe numele reclamantului ar fi lovit de nulitate absolută potrivit art. III, alin.(I), lit.b din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991.

În drept au fost invocate prevederile Legii fondului funciar, ale OG nr.28/2008 privind registrul agricol, ale art.486, 487, 1200, 1202, 1844 Cod civil, art. 115 şi urmat., 166 din Cod procedură civilă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 martie 2012, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat  privind petitele 2, 3 şi 4 din acţiunea formulată de reclamantă, precum şi excepţia lipsei de interes a reclamantului, excepţii invocate de pârâtele de rând 1 şi 3.

În data de 9 mai 2012, pârâtele U.A.T. COMUNA LUNCA BRADULUI şi COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR LUNCA BRADULUI au depus la dosar opoziţie la uzucapiune (filele 166-169), solicitând instanţei respingerea cererii formulate de reclamantă privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 3451 mp.

Pârâtele de rând 1 şi 3 au arătat că una dintre condiţiile uzucapiunii este ca bunul sa fie în circuitul civil, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză, terenul în speţă fiind cuprins în amenajamentele silvice ale Ocolului Silvic Lunca Bradului din anii 1959, 1970, 1981, 1990, amenajamente care potrivit legislaţiei în materie se întocmesc din 10 în 10 ani.

În susţinerea motivelor din întâmpinare, pârâtele au invocat prevederile art. 1 alin. 1 din Codul Slvic – Legea nr. 46/2008, art. 5 şi 16 din Legea nr. 26/1996, Legea nr. 3 din 28.12.1962.

Totodată, pârâtele au susţinut că faţă de motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, apreciază că  reclamantul nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce, faţă de care să poată invoca prescripţia achizitivă, simpla folosinţă prin toleranţa UAT, pentru o perioada de timp atât de scurtă 2007-2010, neconferind reclamantului un drept de proprietate prin prescripţie achizitivă.

Faţă de cele de mai sus, au solicitat să se  dispună respingerea cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului in suprafaţa de 3.451 mp.

Analizând actele  dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 1015582/1945 antecesorul reclamantei V I, numitul MOLDOVAN IOSIF, în calitate de „sătean plugar”, a fost împroprietărit cu suprafaţa de 5755 mp din moşia expropriată de la B D din comuna Lunca Bradului şi o casă de locuit. 

Conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză de către dl. expert Ristache Marius, terenul de 5755 mp cu care a fost împroprietărit antecesorul reclamantei se află pe partea stângă a drumului de exploatare, fiind înscris în C.F. nr. 1265, nr. top 1743 – 1750.

Conform certificatului de moştenitor nr. 1138/1991, numitul M I a decedat în anul 1952, iar reclamanta V I a moştenit cota acestuia de 1/2 din imobilul în speţă, restul de ½ formând cota sa de proprietate, având în vedere faptul că la data împroprietăririi, reclamanta V I era căsătorită cu numitul Moldovan Iosif.

Prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta V I a solicitat instanţei să constate că a dobândit prin uzucapiune şi dreptul de proprietate extratabulară asupra suprafeţei de 3451 mp teren (neîntabulat în cartea funciară). Reclamanta a învederat că terenul de 3451 mp (situat în partea dreaptă a drumului de exploatare) a fost înscris iniţial în cadrul suprafeţei de 93.159 mp din  C.F. nr. 1295 Stânceni, nr. top 1743 – 1750 şi ulterior, în urma emiterii T.P. nr. 169644/2010, a fost întabulat în C.F. nr. 50336 Lunca Bradului, nr. top./cad. 50336, în cadrul unei suprafeţe totale de 4.799 mp, această afirmaţie a reclamantei fiind infirmată de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către dl. expert Ristache Marius, care a constatat că terenul întabulat în C.F. nr. 1295 Stânceni, sub nr. top 1743 – 1750 este cel în suprafaţă de 5755 mp cu care a fost împroprietărit antecesorul reclamantei, iar nu cel pentru care aceasta a solicitat constatarea uzucapiunii, terenul în litigiu nefiind întabulat iniţial în C.F. (terenul în litigiu a fost întabulat abia în anul 2010, în urma emiterii T.P. nr. 169644/2010 în favoarea pârâtei).

 În data de 25.04.2008, reclamanta a depus la Primăria Comunei Lunca Bradului în data de 25.07.2008 (fila 70 dosar), o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3461 mp, categoria de folosinţă fânaţe + curţi, construcţii, situată în intravilanul localităţii Lunca Bradului, în locul numit Ilva, menţionând că foloseşte terenul din anul 1982 şi că terenul este înscris în registrul agricol, din adeverinţa emisă de pârâtă rezultând însă că terenul în litigiu a fost înscris în registrul agricol pe numele reclamantei numai între anii 2007 - 2009.

În data de 26.01.2010, pârâta Comuna Lunca Bradului a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 29 dosar), solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2,6349 ha în locurile numite Uzina de apă staţie, Uzina de apă bazin, Lunca Ilva, etc. În urma cererii formulate de pârâta Comuna Lunca Bradului, a fost emis Titlul de proprietate nr. 169644/2010 şi procesul-verbal de punere în posesie din data de 18.02.2010 (fila 34), prin care pârâtei i s-a reconstituit şi dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 1189/2, din tarlaua 17, în suprafaţă de 3466 mp, ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanta solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a acestui titlu în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Instanţa reţine că, potrivit Titlului de proprietate emis de Ministrul Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii şi Domeniilor în baza Decretului-Lege nr. 187/1945 (f.49) a fost împroprietărit antecesorul reclamantei V I, numitul M I, cu lotul nr. 52 în suprafaţă de 5755 mp din moşia expropriată de la B D. Or, în aceste condiţii, susţinerile reclamantei în sensul că antecesorul acesteia ar fi fost împroprietărit cu suprafaţa de 9000 mp, iar nu 5755 mp nu a fost dovedită. Mai mult, conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 187/23.03.1945, toate terenurile expropriate au trecut în proprietatea Statului, iar conform art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, Statul a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului teren expropriat din moşia lui B D în baza Legii nr. 187/1945 fără înscriere în cartea funciară; din acest teren, antecesorul reclamantei a fost împroprietărit cu suprafaţa de 5755 mp, restul terenului rămânând deci în proprietatea statului, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că din acesta a fost împroprietărit tot antecesorul reclamantei.

În ceea ce priveşte apartenenţa terenului în litigiu de domeniul public sau privat al statului, instanţa reţine următoarele:

La art. 3 din Legea nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare se statuează că „trec asupra statului”, „pentru a fi împărţite plugarilor îndreptăţiţi la împroprietărire” terenurile expropriate din moşia baronului B D, conform actului normativ menţionat, astfel că în actul normativ se prevede că scopul exproprierii terenurilor este pentru ca acestea să fie împărţite plugarilor îndreptăţiţi la împroprietărire şi pentru a se constitui rezervele prevăzute la art. 2, pct. c şi d din lege. Instanţa reţine astfel că din prevederile Legii nr. 187/23.03.1945 nu rezultă că terenurile expropriate în baza acestui act normativ trec în proprietatea publică a statului, astfel că această situaţie de fapt nu se poate presupune, având în vedere faptul că dovada faptului că un anumit bun se află în proprietate publică trebuie să fie făcută de către cel care invocă această situaţie de fapt (iar pârâta nu a făcut această dovadă).

Mai mult, instanţa reţine că pârâta nu a fost în măsură să facă dovada faptului că terenul în litigiu a trecut în domeniul public al statului (nu a făcut dovada că se află între bunurile aflate în proprietatea publică a Statului sau a comunei Lunca Bradului, conform prevederilor Legii nr. 213/1998 sau H.G. nr. 964/2002 şi a actelor normative care o completează). În acelaşi timp, din prevederile art. 6, alin.1 din Legea nr. 213/1998 şi ale art. I, pct. 4 din Anexa la Lege, instanţa reţine că terenurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, între care şi terenurile care servesc pentru administraţie silvică, incluse în amenajamentele silvice se află în domeniul public al Statului dacă nu sunt proprietate privată. Or, în speţă, instanţa reţine că terenul în litigiu a intrat în proprietatea privată a Statului în urma exproprierii baronului B D, conform celor reţinute de instanţă anterior şi nefiind făcută nici dovada că acest teren se află în domeniul public al Statului sau al comunei Lunca Bradului.

Mai mult, instanţa mai reţine că prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Lunca Bradului nr. 10/25.02.2010 – fila 22 dosar, terenul în litigiu a fost trecut din proprietatea statului (fără a se specifica dacă este publică sau privată) în proprietatea comunei, fiind evident că printr-o hotărâre de consiliu local nu putea fi trecut în proprietatea privată a Comunei un teren din proprietatea publică a Statului (de altfel, la art. 1 din aceeaşi H.C.L. se menţionează că se trec din proprietatea privată a Statului terenurile menţionate la articolul respectiv, fiind evident faptul că menţiunea apartenenţei la domeniul privat al statului a terenurilor prevăzute la art. 2 a fost probabil intenţionată).

Instanţa mai reţine că, potrivit prevederilor art. 35, alin. 1 din Legea 18/1991 (forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr. 169644/2010), „terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice”, la alineatul 2 din acelaşi text legal fiind prevăzute terenurile care fac parte din domeniul public, imobilul în litigiu neputând fi încadrat în prevederile alineatului 2 al art. 35 din lege. Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, terenul în litigiu a fost înscris în amenajamentele silvice încă dinainte de anul 1989, astfel cum s-a constatat şi prin raportul de expertiză judiciară.

În concluzie, instanţa reţine că pârâta nu a făcut dovada faptului că terenul în litigiu s-a aflat în proprietatea publică a Statului sau a Comunei Lunca Bradului, pentru ca acesta să nu poată fi uzucapat de reclamantă din cauza caracterului imprescriptibil al dreptului de proprietate publică.

Reclamanta a arătat prin acţiunea introductivă că încă din anul 1945 a folosit şi suprafaţa de 3.451 mp situată în partea dreaptă a drumului de exploatare. Conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză de către dl. expert Ristache Marius, din suprafaţa de teren folosită de reclamantă, suprafaţa de 3092 mp se suprapune peste parcela cu nr. 1189/2, din tarlaua 17, cu suprafaţă totală de 3466 mp, care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei Comuna Lunca Bradului prin T.P. nr. 169644/17.03.2010, întabulat în C.F. nr. 50336 Lunca Bradului, suprafaţa care se suprapune fiind delimitată de punctele 0115-114-0114-127-128-129-204-213-211-215-315-314-309-220-208-233-121-0115, conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză.

Prin cererea depusă la Primăria Comunei Lunca Bradului în data de 25.07.2008 (fila 70 dosar), reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3461 mp, în locul numit Ilva, reclamanta menţionând că foloseşte terenul respectiv din anul 1982.

Din declaraţiile testimoniale administrate în cauză rezultă că reclamanta a folosit terenul în speţă, situat în partea dreaptă a drumului forestier, fiind cunoscută în localitate ca proprietar, martorii nefiind însă în măsură să precizeze anul din care a început posesia reclamantei. Martorul C V a arătat că nu-şi aminteşte dacă antecesorul reclamantei folosea terenul în litigiu, martorul fiind copil în vremea respectivă. Din declaraţiile coroborate ale celorlalţi martori rezultă că reclamanta folosea terenul în litigiu înainte de momentul construirii primului saivan de oi de către pârâtă (în anul 1960), însă reclamanta nu a dovedit momentul începerii uzucapiunii, şi, având în vedere menţiunea făcută chiar de către reclamantă în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privind folosirea terenului din anul 1982, susţinere care contrazice afirmaţiile din cererea de chemare în judecată, instanţa constată că reclamanta nu a dovedit susţinerile sale  privind începerea uzucapiunii din anul 1945.

Instanţa reţine că, dacă reclamanta ar fi folosit terenul din anul 1945, aşa cum susţine în cerere (afirmaţie contrazisă de propria declaraţie din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi nedovedită cu alte mijloace de probă), aceasta ar fi putut, în acest caz, să invoce uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de fostul Cod civil din 1864. Aceasta deoarece, din data de 15.09.1943 (până la care a fost în vigoare Codul civil austriac) şi până în data de 12.07.1947 (când a intrat în vigoare Decretul-Lege nr. 115/1938, conform Legii nr. 241/1947) uzucapiunea a fost reglementată şi în Transilvania de dispoziţiile Codului civil din 1864.

În speţă, însă, după cum s-a reţinut, reclamanta nu a dovedit că a început a uzucapa înainte de data de 12.07.1947, astfel că instanţa constată că uzucapiunii invocate de reclamantă îi sunt aplicabile dispoziţiile Decretului-Lege nr. 115/1938. Or, conform Deciziei pronunţată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J. nr. 86/2007, precum şi doctrinei juridice (a se vedea Liviu Pop – Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996,p.257,Corneliu Bârsan -  Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, p. 335), după data de 12 iulie 1947, în Transilvania uzucapiunea poate începe şi îşi produce efectele numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Decretul-Lege nr. 115/1938.

Or, în speţă, instanţa reţine că reclamanta nu a dovedit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 26 sau art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938, cu atât mai mult cu cât imobilul în litigiu nu era întabulat în cartea funciară (reclamanta nu a dovedit că imobilul ar fi fost întabulat în altă carte funciară cu excepţia C.F. nr. 50336 Lunca Bradului).

Mai mult, instanţa mai reţine şi faptul că reclamanta a fost tulburată în posesie şi, în acelaşi timp, nici aşa-zisul „schimb” de terenuri realizat între reclamantă şi pârâtă nu a fost realizat în mod valabil, având în vedere faptul că terenul nu se afla în proprietatea reclamantei, rezultând astfel că au fost ani în care posesia reclamantei a fost întreruptă, terenul fiind folosit de pârâta Comuna Lunca Bradului.

Mai mult, reclamanta neaducând dovezi privind data începerii uzucapiunii, instanţa reţine în acest sens declaraţia reclamantei din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (formularea cererii însăşi dovedeşte faptul că reclamanta nu a considerat că ar fi uzucapat terenul), respectiv va avea în vedere anul 1982 ca fiind anul începerii posesiei reclamantei, astfel că, chiar dacă s-ar accepta faptul că ar fi aplicabile prevederile Codului civil din 1864, până în anul 2010 când reclamanta a fost tulburată în posesie (prin emiterea titlului de proprietate pe numele pârâtei) nu trecuse termenul de 30 de ani prevăzut de Codul civil.

În consecinţă, instanţa reţine că cererea reclamantei privind constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3451 mp teren este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ în ceea ce priveşte petitele 1, 3 şi 4 din acţiunea formulată de reclamantă, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa o va admite în parte, constatând că această pârâtă nu are calitatea procesuală pasivă în ceea ce priveşte petitele 1 şi 4 din acţiunea formulată de reclamantă.

În acest sens, instanţa reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, absolută şi dilatorie.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cea care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii. În cauză, prin petitele 1 şi 4 din acţiune, reclamanta a solicitat să se constate că a uzucapat terenul în litigiu, să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis pe seama pârâtei de rând 1, iar dreptul de proprietate pal reclamantei să fie înscris în cartea funciară. Or, conform prevederilor H.G. nr. 890/2005, Comisia judeţeană are calitate procesuală pasivă în litigiile privind reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în baza prevederilor legilor fondului funciar, instanţa reţinând astfel că această pârâtă are calitatea procesuală pasivă în ceea ce priveşte petitul nr. 2 din cererea reclamantei, dar şi petitul nr. 3 din aceasta, având în vedere faptul că, în situaţia în care s-a anula titlul de proprietate, acest petit constituie o cerere accesorie petitului nr. 2, pentru care această pârâtă are calitate procesuală pasivă. În ceea ce priveşte însă petitele 1 şi 4 din acţiunea formulată de reclamantă, instanţa reţine că în cererile privind constatarea uzucapiunii în regiunile din Transilvania în care sunt aplicabile prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938, calitate procesuală pasivă nu pot avea decât proprietarii tabulari sau moştenitorii acestora, iar pârâta de rând 2 nu are această calitate, astfel că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ în ceea ce priveşte petitele 1 şi 4 din acţiunea formulată de reclamantă.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei de constatare a nulităţii absolute parţiale a Titlului de proprietate nr. 169644/2010, emis pe seama pârâtei, în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în suprafaţă de 3.451 mp, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a solicitat anularea Titlului de proprietate nr. 169644/2010 emis în favoarea pârâtei Comuna Lunca Bradului, invocând prevederile art.3, lit. a din Legea nr. 169/1997.

Instanţa, analizând prevederile art. III, alin. 1, lit. a din Legea nr. 169/1997, constată că titlul de proprietate emis pe numele pârâtei nu este nul absolut, neputând fi încadrat la nici una dintre situaţiile prevăzute de punctele i) – vi) ale literei a), având în vedere faptul că reclamanta nu a dovedit că a avut calitatea de proprietar al terenului în litigiu, pentru care s-a emis titlul de proprietate şi instanţa a respins cererea acesteia de constatare a faptului că a dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului.

Domenii speta

Spete similare