Partaj judiciar

Constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă în data de 8 mai 2013 sub nr. dosar 1572/289/2013, reclamanţii A L, P G şi K M au solicitat în contradictoriu cu pârâtul P L M ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta P V (fostă M şi P), decedată la data de 25.09.2003, cu ultimul domiciliu în comuna G, sat G, judeţul Mureş, este formată din 3,50 ha pădure şi 3,50 ha păşune, deţinută în indiviziune în cadrul Composesoratului G, conform H.C.J nr. 131/I/2003;

- să se constate că reclamanţii au acceptat în mod tacit moştenirea după defuncta P V, în calitate de fii ai acesteia;

- înscrierea în registrele Composesoratului G a reclamanţilor în calitate de moştenitori legali ai defunctei P V, asupra suprafeţei de 3,50 ha  pădure şi 3,50 ha păşune, proprietatea defunctei;

- reducţiunea liberalităţii care trece peste cotitatea disponibilă, respectiv a  testamentului autentificat sub nr. 3264 la data de  26.08.1996 de către Notarul public Holbach Ştefan, prin care s-a testat de către mama lor, P V, în favoarea pârâtului;

- cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art.413,alin. 1, pct. 1 din Cod procedură civilă, reclamanţii au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei civile înregistrate sub nr. 1946/289/2010, ce se află pe rolul Tribunalului Mureş, în calea de atac a apelului, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr. 3264/26.08.1996 de Biroul Notarului Public Holbach Ştefan.

Având în vedere faptul că la data de 03.05.2013 s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, pentru a solicita reducţiunea testamentului mai sus amintit, întrucât la data de 03.05.2010 reclamanţii au aflat de testamentul a cărui anulare au solicitat-o, au arătat că au fost nevoiţi să promoveze această acţiune, urmând să solicite precizarea acesteia, în situaţia în care se va admite apelul formulat de ei împotriva sentinţei civile nr. 798/2012 pronunţată de Judecătoria Reghin, în sensul de a renunţa la petitul privind reducţiunea testamentului, act obţinut în mod fraudulos de către pârâtul „frate” de la mama lor.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că împreună cu pârâtul sunt fiii defunctei P V, decedată la data de 25.09.2003, respectiv moştenitorii legali ai defunctei, astfel cum s-a stabilit şi prin sentinţa civilă nr. 798/2012 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1946/289/2010.

Reclamanţii au susţinut că atât ei cât şi pârâtul, după decesul mamei lor, în calitate de moştenitori legali - sezinari, au intrat în proprietatea bunurilor rămase după mama lor, împărţind în mod egal bunurile între ei, cu excepţia casei de locuit de la nr. adm. 117, care le-a fost dată de mama lor înainte de a se îmbolnăvi, în schimbul întreţinerii.

Reclamanţii au mai susţinut că la începutul lunii mai 2010, respectiv după aproximativ 7 ani de la decesul mamei lor, au fost anunţaţi de către secretarul Composesoratul G că nu le mai poate da cota parte de material lemnos pe care o avea fiecare şi pe care reclamanţii au primit-o în perioada octombrie - 2003- mai 2010, în calitate de fii ai defunctei P V care era membră şi deţinea în indiviziune suprafaţa de 3,50 ha pădure şi 3,50 ha păşune în Composesoratul G, deoarece pârâtul P Lazăr a depus un testament ce provine de la mama lor şi reclamanţii nu mai au drepturi după mama lor.

Reclamanta K M a susţinut că la data de 03.05.2010 a aflat de la secretarul Composesoratului că mama sa ar fi testat în favoarea pârâtului averea ei, la o lună după ce a fost externată din spital, fiind suferindă de atac ischemic silvian stâng cu hipertensiune arterială.

Reclamanţii au susţinut că au fost surprinşi de faptul că  pârâtul s-a prevalat de acel testament după 7 ani de la decesul mamei lor, susţinând că acesta a fost obţinut prin mijloace dolosive, deşi cunoştea faptul că reclamanta K M s-a ocupat de îngrijirea mamei lor, începând din luna iulie 1996 şi până când a decedat, precum şi de înmormântarea acesteia.

Reclamanţii au apreciat că acesta a fost şi motivul pentru care pârâtul nu a avut curajul să scoată testamentul şi să se prevaleze de acest act, acceptând şi el moştenirea legală după defuncta P V, până în anul 2010.

Reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr.798/2012, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de ei, dispunând în sensul că „constată că reclamanţii şi pârâtul sunt moştenitori legali - descendenţi de gr. I – ai defunctei P V, decedată la data de 25.09.2003 şi respinge cererea de constatare a nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr. 3264/26.08.1996 de B.N.P. Holbach Ştefan”.

Reclamanţii au mai susţinut că îşi întemeiază cererea de reducţiune testamentară în baza dispoziţiilor art. 847 Cod civil în vigoare la data emiterii testamentului, care  prevăd „Liberalităţile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte”, prevăzută de art. 841 Cod civil.

În ceea ce priveşte cota parte ce le revine în calitate de moştenitori rezervatari, fii ai defunctei P V, reclamanţii au solicitat să se dispună înscrierea lor cu cota parte în registrele Composesoratului G, asupra suprafeţei de 3,50 ha păşune, proprietatea defunctei.

În drept s-au invocat prevederile  art.689 şi urm. Cod civil, art.841  şi urm. Cod civil, art.979 şi urm. Cod procedură civilă şi art. 453 Cod procedură civilă.

În probaţiune s-au anexat următoarele înscrisuri, în copie:  încheierea nr. 6/2013 din 03.04.2013 (f. 6), certificatul de deces seria DR nr. 591995 ( f. 7), hotărârea nr. 131/L din 10.04.2003a Comisie Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ( f. 8-9), composesoratul G ( f.10), testament ( f.11), notificare ( f. 12), dovadă de primire şi procesul verbal de predare ( f.13), cererea formulată către Composesoratul G ( f. 14), confirmare de primire ( f. 15),  certificatele de căsătorie  ale reclamantelor Kertesz  Mărioara şi A L ( f. 16-17), certificat de naştere al reclamantei M Lenuţa ( f. 18), certificatul de naştere al reclamantului P G ( f.19-20), sentinţa civilă nr. 798/2012 din 06.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 1946/28972010 al Judecătoriei Reghin ( f. 21-23).

În data de 31 mai 2013, reclamanţii au depus la dosar o precizare de acţiune (filele 37-40), prin care au arătat că solicită următoarele:

- să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta P V (fostă M şi P), decedată la data de 25.09.2003, cu ultimul domiciliu în comuna G, sat G, judeţul Mureş, este formată din suprafaţa de 3,88 ha  teren cu vegetaţie forestieră în valoare de 33.600 lei şi suprafaţa de 3,88 ha păşune în valoare de 21.000 lei, dobândite în baza H.C.J nr. 131/L/2003; cote indivize deţinute din imobilele Composesoratului G, conform Titlurilor de proprietate nr.51/2002 şi nr. 10320/2004 şi a H.C.J. nr. 242/L/2004;

- să se constate că reclamanţii au acceptat în mod tacit moştenirea după defuncta P V, în calitate de fii ai acesteia;

-  să se dispună reducţiunea liberalităţii excesive  prevăzute în testamentul autentificat sub nr. 3264 la data de  26.08.1996 de către Notarul public Holbach Ştefan, care trece peste cotitatea disponibilă în cotă de ¼ şi să se stabilească cote-părţi egale părţilor în calitate de moştenitori legali rezervatari din cuantumul rezervei de ¾ din masa succesorală în valoare de 40.950 lei, astfel, pentru reclamanţii P G, A L, K M - cota de 3/16 parte pentru fiecare reclamant şi pentru pârâtul P L M - cota de 7/16 parte din masa succesorală ( cota de ¼ în baza testamentului + cota de 3/16 din cuantumul rezervei de ¾), în calitate de moştenitor legal şi testamentar;

- să se dispună înscrierea în Registrul  Composesoratului G la poziţia proprietarei defuncte P V, a reclamanţilor cu cota de 3/16 parte fiecare în calitate de moştenitori legali  şi ai pârâtului cu cota de 7/16 parte, asupra suprafeţei de 3,88 ha  teren cu vegetaţie forestieră ( pădure) şi a suprafeţei de 3,88 ha păşune;

- cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii au arătat că  în cererea iniţială de chemare în judecată în mod eronat au trecut suprafaţa de 3,50 ha pădure în loc de  3,88 ha, precum şi suprafaţa de 3,50 ha păşune în loc de 3,88 ha păşune, având în vedere faptul că mamei lor, P V, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 7,77 ha pădure, aşa cum reiese din H.C.J. nr. 131/L/2003 şi a tabelului anexat.

Cu privire la obligaţia reclamanţilor de a depune la dosar extrasul de carte funciară a imobilului ce face obiectul partajării, reclamanţii au susţinut faptul că nu au  posibilitatea de a depune acest extras, întrucât nu există carte funciară, ci doar titlu de  proprietate pentru pădure şi hotărâre dată de  Comisia judeţeană de validare a păşunii, deoarece Composesoratul G nu a făcut demersuri în vederea întabulării Titlului de proprietate  nr. 51/2002 şi a Titlui de proprietate nr. 10320/2003, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 346,30 ha, respectiv 39,38 ha teren cu vegetaţie forestieră în favoarea acestuia şi din care defuncta P V în calitate de membră deţine în indiviziune cu ceilalţi membrii ai composesoratului o suprafaţă de 3,88 ha pădure, iar pentru păşune Composesoratul G deţine  conform H.C.J. nr.242/L prin care s-a validat acestuia suprafaţa de 413,20 ha păşune şi din care antecesoarea deţine suprafaţa de 3,88 ha.

În cea ce priveşte solicitarea de a depune certificat de la Biroul de Cadastru şi publicitate imobiliară în situaţia în care imobilele nu sunt înscrise în cartea funciară, reclamanţii au arătat că li s-a relatat de către registratorul din cadrul acestei instituţii că nu se eliberează un astfel de act.

Reclamanţii au mai susţinut că motivul pentru care au solicitat instanţei de judecată să emită o adresă către Composesoratul G pentru a comunica cu ce suprafaţă de pădure şi păşune este înscrisă defuncta P V în registrul composesoratului, precum şi o copie după acest registru din perioada 2004-2010, pentru a face dovada că au fost înscrişi în acest registru, după decesul mamei lor, însă au fost radiaţi după ce s-a depus testamentul de către pârât, a fost acela că li s-a refuzat acest act solicitat secretarului COMPOSESORATULUI G, care le-a relatat faptul că „nu le eliberează nici un act, deoarece din anul 2010 de când pârâtul P Mihăiţă a depus testamentul la composesorat, nu mai avem nici un drept”.

Dovada că reclamanţii au fost înscrişi în registrul composesoratului au susţinut că o fac cu avizele de însoţire a materialului lemnos eliberate de B T, secretarul Composesoratului G, cu ocazia atribuirii cotei părţi de lemn de foc ce le-a revenit în calitate de moştenitori ai defunctei P V.

În ceea ce priveşte valoarea indicată pentru pădure şi păşune, reclamanţii au arătat că este cea dată de Catalogul privind valorile orientative privind bunurile imobile deţinut de notarii publici, întrucât nu au avut posibilitatea să intre în posesia certificatului cu valoare de impunere a imobilului de la Primăria G, deoarece cota indiviză deţinută de mama lor din imobilele Composesoratului G, nu este înscrisă în mod separat în evidenţa primăriei, ci doar imobilele composesoratului apar în evidenţa acesteia.

Reclamanţii au anexat precizării chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 3030 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei.

De asemenea reclamanţii au mai anexat: copia Titlului de proprietate nr.51/2002,  a Titlului de proprietate nr. 10320/2004, HCJ nr. 242/L/2004, Statutul Composesoratului G, Registrul Composesoratului G din anii 1942- 1943, avize de însoţire a materialului lemnos emise de  Composesoratului G, certificatul de naştere al reclamantei K M.

În data de 7 octombrie 2013, pârâtul P L ML a depus la dosar note de şedinţă (filele 90-93), prin care a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea dosarului nr. 1946/289/2010, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului reclamanţilor de a cere reducţiunea liberalităţii testamentare şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a arătat că pe rolul Curţii de Apel Tg. Mureş, cu termen de judecată la data de 15.10.2013, se află dosarul civil cu nr. 1946/289/2010, în care se pune în discuţie însăşi validitatea testamentului autentificat sub nr. 3264/26.08.1996, la BNP Holbach Ştefan şi cu privire la care s-a promovat prezenta acţiune în reducţiune de către reclamanţi - descendenţi de gr. I ai defunctei P V, în vederea refacerii rezervei succesorale aşa-zis încălcate.

S-a susţinut că testamentul prin care defuncta a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă lui a fost atacat cu acţiune în constatarea nulităţii absolute pentru lipsa discernământului testatoarei, acţiune obiect al dosarului mai sus indicat, respinsă în primele două grade de jurisdicţie, în prezent aflată la primul termen de judecată în recurs.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocate, pârâtul a susţinut că acţiunea în reducţiunea legatului excesiv, în vederea reconstituirii rezervei succesorale globale încălcate, decurge dintr-un drept propriu, dreptul la rezerva succesorală, fiind o acţiune personală moştenitorilor defunctului.

Pârâtul a susţinut că P V a decedat în 25.09.2003, or reclamanţii din prezenta cauză au promovat acţiunea în reducţiunea liberalităţii după 10 ani, cu toate că aveau cunoştinţă de această liberalitate ori motivele necunoaşterii le sunt exclusiv imputabile.

Pârâtul a mai arătat că pentru a beneficia efectiv de rezervă, succesibilii trebuie să vină efectiv la moştenire, să facă acceptarea acesteia în mod expres şi tacit, iar în speţă nu există acte de acceptare a moştenirii făcute de către reclamanţii din prezenta cauză, care în opinia sa sunt străini de moştenire, pierzându-şi dreptul la rezerva succesorală, prin urmare nu pot acea  calitatea procesuală activă în acest dosar.

Pârâtul a mai susţinut că nu se poate pune în discuţie încălcarea rezervei succesorale şi depăşirea cotităţii disponibile, cât timp defuncta a gratificat în cursul vieţii pe reclamanţi cu bunuri din averea sa imobiliară, pentru a crea un echilibru între ei, iar o condiţie esenţială de admisibilitate a acţiunii în reducţiune este existenţa unui dezechilibru între succesibili la data deschiderii moştenirii.

Pârâtul a anexat în copii: decizia nr.113 din 28.05.2013 pronunţată în dosarul nr. 1946/289/2010 ( nr. în format vechi 8615/2012) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă ( f. 94-96), citaţia emisă de Curtea de Apel Tg. Mureş la care s-a anexat  recursul civil formulat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 113/28.05.2013. (f. 97- 104).

În data de 13 noiembrie 2013, reclamanţii au mai depus o precizare de acţiune (filele 119-123 dosar), însă prin încheierea de şedinţă din data de 13 noiembrie 2013, instanţa a decăzut reclamanţii din dreptul de a-şi mai preciza acţiunea, având în vedere opoziţia pârâtului la modificarea acţiunii peste termenul statuat de legiuitor.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Conform copiei certificatului de deces de la fila 7 dosar, numita P V, născută în data de 21.12.1935, a decedat în data de 25 septembrie 2003 în comuna G, iar conform prevederilor art. 651 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză, succesiunile se deschid prin moarte, iar masa succesorală se compune din bunurile existente în patrimoniul defunctei la data decesului său.

Prin sentinţa civilă nr. 798/06.06.2012, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1946/289/2010, s-a constatat că reclamanţii A L, P G şi K M şi pârâtul P L M sunt moştenitori legali – descendenţi de gradul 1 ai defunctei P V, decedată la 25.09.2003. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins cererea reclamanţilor privind constatarea nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr. 3264/26.08.1996 la B.N.P. Holbach Ştefan. Hotărârea primei instanţe a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1316/R/15.10.2013, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş.

Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de reclamantă şi adresei şi înscrisurilor depuse la dosar de către Composesoratul de Pădure G (filele 180-189), defuncta P V deţinea în composesorat suprafaţa de 7,7 ha teren cu vegetaţie forestieră şi suprafaţa de 5,60 ha păşune. În consecinţă, având în vedere prevederile art. 651 din vechiul Cod civil şi văzând că părţile au arăta că acestea sunt singurele bunuri existente în patrimoniul defunctei la data decesului său, instanţa va constata că masa succesorală după defuncta P V se compune din drepturile de proprietate asupra suprafeţei de 7,7 ha teren cu vegetaţie forestieră şi asupra suprafeţei de 5,60 ha păşune din Composesoratul de Pădure G.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului reclamanţilor de a cere reducţiunea liberalităţii excesive dispuse prin testamentul autentificat sub nr. 3264/1996, invocată de pârât, instanţa o va respinge.

Astfel, instanţa reţine că reducţiunea liberalităţii excesive putea fi solicitată pe cale de acţiune de către reclamanţi înăuntrul termenului general de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în cauză, având în vedere data începerii curgerii termenului de prescripţie), termen care începe să curgă de la data deschiderii moştenirii sau de la data la care moştenitorii au luat la cunoştinţă despre existenţa testamentului prin care li s-a lezat rezerva. În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, instanţa reţine că şi doctrina juridică s-a pronunţat în sensul că, în mod excepţional, în cazul în care titularul dreptului la acţiune nu a avut cunoştinţă, din motive ce nu îi sunt imputabile, de existenţa liberalităţii prin care i s-a lezat rezerva, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când acesta a luat cunoştinţă sau trebuia să ia cunoştinţă despre existenţa liberalităţii (Francisc Deak – Tratat de drept succesoral, Ed. Actami, Bucureşti, 1999, p. 387).

În speţă, instanţa reţine că în cauză pârâtul nu a răsturnat susţinerile reclamanţilor referitoare la faptul că aceştia au aflat despre existenţa testamentului făcut de antecesoarea lor P V numai în luna mai a anului 2010, astfel cum aceştia au susţinut inclusiv în cadrul dosarului nr. 1946/289/2010 (în care au cerut constatarea nulităţii absolute a testamentului), cu atât mai mult cu cât testamentul a fost deţinut de către pârât şi acesta nu a făcut dovada contrară, în sensul că le-ar fi adus la cunoştinţă reclamanţilor înainte de luna mai a anului 2010 despre existenţa testamentului respectiv.

Or, având în vedere cele menţionate anterior, instanţa reţine că de la data la care reclamanţii au aflat despre existenţa testamentului şi până la promovarea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, nu se împlinise termenul de 3 ani (reclamanţii menţionând chiar în acţiune faptul că sunt obligaţi să o depună la instanţă înainte de soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1946/289/2010 prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a testamentului, tocmai pentru a nu pierde dreptul la acţiune).

Mai mult decât atât, doctrina şi jurisprudenţa au statuat că, dacă obiectul reducţiunii se află în posesia moştenitorului rezervatar, acestuia nu i se poate opune prescripţia, deoarece nu i se poate reproşa vreo neglijenţă în exercitarea drepturilor sale. În speţă, instanţa reţine că reclamanţii au beneficiat de drepturile ce le reveneau din terenurile deţinute de antecesoarea lor P V în Composesoratul de Pădure G, astfel cum rezultă din înscrisurile emise de composesorat şi din declaraţia martorului K A (martor propus de pârât).

În consecinţă, instanţa va constata că în speţă reclamanţii au formulat acţiunea în reducţiunea testamentului în termen, astfel că va respinge excepţia invocată de pârât.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că potrivit prevederilor art.480 Cod civil (vechiul Cod civil, aplicabil în cauză, având în vedere data deschiderii succesiunii şi prevederile art. 91 din Legea nr. 71/2011), proprietarul oricărui bun poate dispune de bunul respectiv în mod liber şi absolut, atât prin acte între vii, cât şi prin acte pentru cauză de moarte, însă, cu toate acestea, această libertate nu poate fi recunoscută în mod nelimitat (astfel cum au statuat atât doctrina, cât şi practica judiciară). Astfel, pentru a proteja pe moştenitorii legali cei mai apropiaţi defunctei, respectiv pe moştenitorii rezervatari, împotriva liberalităţilor excesive ale celui ce lasă moştenirea, legiuitorul a stabilit că o parte din moştenire, respectiv rezerva succesorală, li se cuvine moştenitorilor rezervatari în mod imperativ.

În speţă, instanţa reţine că prin testamentul autentificat sub nr. 3264/26.08.1996 la B.N.P. Holbach Ştefan, defuncta P V a testat exclusiv în favoarea unuia dintre copiii săi, respectiv în favoarea pârâtului P L-M, întreaga sa avere, deşi defuncta mai avea încă trei copii, respectiv pe reclamanţii A L, P G şi K M (şi aceştia sunt moştenitori rezervatari).

Pentru calculul rezervei şi al cotităţii disponibile, instanţa reţine că este necesar ca în prealabil să se determine masa succesorală asupra căreia se vor aplica fracţiunile rezervei şi ale cotităţii disponibile. În speţă, instanţa a reţinut că masa succesorală rămasă după defuncta P V se compune din drepturile acesteia asupra terenurilor înscrise în Composesoratul de Pădure G, respectiv asupra suprafeţei de 7,7 ha teren cu vegetaţie forestieră şi asupra suprafeţei de 5,60 ha păşune. Astfel, văzând prevederile art. 849 Cod civil din 1864, instanţa reţine că masa de calcul o constituie drepturile asupra terenurilor în suprafaţă de 7,7 ha teren cu vegetaţie forestieră şi în suprafaţă de 5,60 ha păşune înscrise în Composesoratul de Pădure G. Conform art. 841 Cod civil din 1864, rezerva descendenţilor defunctei este de 3/4 din moştenire, astfel că cotitatea disponibilă este de 1/4 din moştenire, de aceasta putând beneficia pârâtul prin testamentul întocmit de defunctă. 

Văzând principiul disponibilităţii părţilor şi cererea reclamanţilor, care l-au inclus şi pe pârât ca beneficiar al cotei de 1/4 din rezerva de 3/4 (3/16), în calitate de descendent al defunctei, deşi acţiunea în reducţiune este divizibilă şi profită numai rezervatarilor care cer reducţiunea, instanţa va admite cererea reclamanţilor astfel cum aceasta a fost precizată, constatând că liberalitatea realizată de defunctă prin testamentul autentificat sub nr. 3264/26.08.1996 este excesivă şi astfel caducă numai în ceea ce priveşte cota de 3/4 din 3/4 din masa succesorală (9/16), această cotă din moştenire revenind celor trei reclamanţi în calitate de descendenţi de gradul 1 ai defunctei, urmând ca restul cotei de 7/16 parte să-i revină pârâtului.

În consecinţă, în baza celor reţinute anterior şi în baza prevederilor art. 847 Cod civil din 1864, instanţa va dispune reducţiunea liberalităţii excesive din testamentul autentificat sub nr. 3264/26.08.1996 la B.N.P. Holbach Ştefan, întocmit de defuncta P V, respectiv caducitatea parţială a dispoziţiilor din testament privind testarea în favoarea pârâtului a cotei de 9/16 din masa succesorală compusă din drepturile asupra terenurilor în suprafaţă de 7,7 ha teren cu vegetaţie forestieră şi în suprafaţă de 5,60 ha păşune înscrise în Composesoratul de Pădure G.

În consecinţă, instanţa va stabili că reclamanţii şi pârâtul au dreptul la următoarele cote din masa succesorală rămasă după defuncta P V: reclamanţii moştenesc cota de 3/16 parte fiecare din masa succesorală, iar pârâtul moşteneşte cota de 7/16 parte din masa succesorală rămasă după defunctă.

Văzând cererea reclamanţilor, instanţa va dispune şi înscrierea în registrul Composesoratului de Pădure G, în locul defunctei P V, a moştenitorilor acesteia, respectiv a reclamanţilor, fiecare cu o cotă de 3/16 parte şi a pârâtului, cu cota de 7/16 parte.

În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanţa o va admite, având în vedere prevederile art. 453 Cod procedură civilă şi faptul că pârâtul se află în culpă procesuală, căzând în pretenţii. Astfel, instanţa reţine că reclamanţii au achitat taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar în cuantum de 6.537,50 lei (conform dovezilor de la filele 37-verso, 41 şi 75 dosar), precum şi onorariu avocaţial în sumă de 1.000 lei (conform chitanţei depuse la fila 211 dosar), astfel că va obliga pârâtul să le achite reclamanţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 7.537,50 lei.

Domenii speta

Spete similare