Granituire

Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 07 august 2009 sub nr. 2574/289/2009 (nr. vechi 2624/2009)  reclamantul R A.I a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S R S următoarele:

-stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile celor doi;

- obligarea pârâtului la edificarea gardului despărţitor pe linia de hotar stabilită;

- cheltuieli de judecata.

In fapt s-a arătat că în temeiul Titlului de proprietate nr. 115576 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate la data de 07.11.1994, reclamantul a devenit proprietarul unei suprafeţe de 2 ha 700 mp teren de diferite categorii de folosinţă.

Arată că acest titlu îi conferă dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 3.700 mp intravilan în localitatea Suseni, parcela 254/a – 2700 mp reprezentând fânaţe, la care se adaugă parcela 254 – 1000 mp reprezentând construcţii şi curţi.

Cele două parcele sunt în fapt terenul aferent imobilului situat administrativ în S, la nr. şi însumează astfel 3.700 mp, arătând că cele două parcele sunt administrate ca un întreg.

Mai arată că proprietatea sa se învecinează pe de o parte, cu terenul numitului S R S, de cealaltă parte cu R I, în spatele acesteia se află situat un pârâu, iar în faţă drumul naţional (DN 15).

Totodată arată că între terenul proprietatea sa şi terenul proprietatea lui S R S nu există o linie de hotar materializată în zona de fânaţe, existând însă semne exterioare care delimitează cele două proprietăţi în zona respectivă, reclamantul arătând că nu a avut niciodată divergenţe cu foştii proprietari ai terenului ce momentan aparţine pârâtului.

Curţile cu construcţii, arată că erau delimitate de un gard de lemn construit de foştii proprietari ai terenului aparţinând momentan pârâtului.

Reclamantul arată că a delimitat curtea cu construcţie, proprietatea sa, de restul proprietăţii sale ce avea o altă categorie de folosinţă, respectiv cea de fânaţe, printr-un gard cu soclu de beton construit perpendicular pe gardul despărţitor al curţilor de foştii proprietari ai terenului aparţinând momentan pârâtului S R S, arătând că acest gard a fost construit în urmă cu aproximativ 30 de ani, anterior achiziţionării proprietăţii de către pârât.

Arată că pârâtul a început să construiască un gard care să delimiteze cele două proprietăţi inclusiv în zona de fânaţe, însă nerespectând vechea limită şi ignorând semnele exterioare, a intrat cu aproximativ 33 cm în interiorul suprafeţei reclamantului.

De asemenea mai precizează că în urma efectuării unei expertize topografice, în urma măsurătorilor efectuate, specialistul topograf a constatat că pârâtul are în folosinţa sa faptică mai mult cu 79 mp faţă de suprafaţa deţinută în drept în cartea funciară, acesta având înscris în CF în proprietatea sa 4996 mp, iar în fapt deţine 5075 mp, diferenţa fiind proprietatea ce îi aparţinea reclamantului.

In drept a invocat prevederile art. 584 Cod civil.

In probaţiune a depus la dosarul cauzei: titlul de proprietate cu nr. 115576/07.11.1994 (f. 5(, plan de situaţie (f. 6).

La data de 22.10.2009 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare în cuprinsul căreia arată că reclamantul nu este proprietarul terenului de la nr. administrativ cu care se învecinează proprietatea sa, ci este proprietarul unui alt  teren intravilan situat cu două numere administrative mai la nord de proprietatea sa.

In raport de starea de fapt descrisă pârâtul apreciază că nu exista o graniţă comună între proprietatea sa şi proprietatea reclamantului.

In continuare paratul solicită de la reclamant o despăgubire bănească de 20.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, valoarea zilelor de muncă pe care le-a pierdut datorită procesului, cheltuielile de deplasare la instanţa pe ruta Reghin - S şi daune pentru hărţuirea şi tulburarea liniştii familiei sale cu acest proces.

In probaţiune a depus la dosarul cauzei în copii: extras CF nr. 50066/S (f.13-14), fişa de punere în posesie (f. 15), titlul de proprietate cu nr. 115576/07.11.1994 (f. 16).

La termenul de judecată din data de 09.12.2009 reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere de extindere şi completare a cadrului procesual prin care solicită introducerea în cauză a numitei  S R M, soţia pârâtului, în calitate de coproprietar al terenului situat în CF S top 113, 115,117.

A mai solicitat reclamantul obligarea celor doi pârâţi la predarea în deplină proprietate şi posesie a suprafeţei de 79 mp ocupată abuziv de aceştia.

La acelaşi termen pârâtul a depus la dosarul cauzei o completare a întâmpinării iniţiale în cuprinsul căreia arată că nu se impune revizuirea graniţei actuale dintre cele doua proprietăţi pentru mai multe considerente:

1. -  atât poziţia cât şi forma traiectorie graniţei actuale au fost corect stabilite atât în zona de fânaţă, cât şi în zona de Curte inclusiv în punctele critice din dreptul Bradului şi din dreptul Soclului de beton, invocate de către reclamant;

2. – delimitarea celor două proprietăţi nicidecum nu s-a făcut de către pârât în mod Unilateral şi Abuziv;

3. – stabilirea graniţei actuale s-a întocmit la faţa locului, şinând cont întocmai de Semnele Exterioare şi Reperele Vechi, ce delimitau iniţial (odinioară) cele două proprietăţi, atât în zona de Fâneaţă, cât şi în zona de Curte;

4. – prin delimitarea celor două proprietăţi nu a furat o fâşie de teren, însumând o suprafaţă de 79 mp;

5. – corectitudinea graniţei actuale materializată prin stâlpii de oţel instalaţi de-a lungul liniei de marcaj dintre cele două proprietăţi, este confirmată de măsurătorile topografice efectuate de specialistul topograf şi vizate de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Arată pârâtul ca proprietatea sa are următoarele vecinătăţi:

–la Sud terenul intravilan cu nr. administrativ 303 (257 – nr. vechi), avându-l ca proprietar pe numita F A (F I);

–la Nord – terenul intravilan cu nr. administrativ  , unde în prezent este domiciliat reclamantul R A. I;

–la Est – drumul naţional DN 15 Reghin – Topliţa;

–la Vest – albia unui pârâu sezonier.

Mai arată că în urmă cu 7 ani, în data de 10.01.2003 când a intrat în posesia proprietăţii sale situaţia gardurilor de delimitare a proprietăţii sale a fost urmatoarea:

Pe partea de SUD înspre vecinul Fogarasi Ana exista gard pe toata lungimea graniţei; pe partea de NORD  înspre reclamant, în zona de curte nu  exista gard însă exista rămăşiţe ale unui gard foarte vechi (format din un pâlc de 5 stâlpi vechi de stejar plantaţi în pământ, un stâlp masiv singular de stejar, ).

Menţionează pârâtul că în spatele casei sale de lemn, pe o lungime de 12,50 m nu a existat nici o urmă de gard iar în această zonă, pe linia de graniţe exista un brad viguros înalt de aprox. 14 m şi cu diametrul tulpinii de 40 cm în dreptul solului. Se arată că în zona de fâneaţă nu a existat niciodată gard, în partea din faţă. Spre strada exista un gard de lemn iar în spatele terenului (VEST) la pârâul sezonier nu exista gard.

Mai arată pârâtul că în prezent, în zona curţii, între cele doua terenuri sunt plantaţi de-a lungul graniţei 19 stâlpi de oţel din structura viitorului gard, distanţa dintre stâlpi fiind de 2 m, între stâlpi fiind montate riglele din lemn. In zona de fâneaţă sunt plantate pe linia de graniţă doar o parte din necesarul de ţevi de otel.

Pârâtul indica o piatra de hotar ca fiind un alt semn al graniţei dintre cele două proprietăţi.

Arată pârâtul ca asupra liniei actuale de graniţa dintre proprietăţi a convenit cu reclamantul în anul 2003, urmând ca pârâtul să construiască gardul dintre proprietăţi pe cheltuiala sa. Conform înţelegerii din 2003 părţile au stabilit ca repere ale graniţei stâlpul marginal  masiv din beton de la gardul de la stradă al reclamantului (aflat la o distanţă de 1 m şi 2 cm de baza casei de lemn a pârâtului), pâlcul de 5 stalpi din stejar ai gardului de odinioară, aflaţi la acea dată în hotar şi stâlpul masiv, singular de stajar aflat la acea dată în hotar.

Arată că în nici un caz nu au fost luate în considerare ca puncte de hotar tulpina bradului şi capătul gardului transversal cu soclu de beton al reclamantului.

 Susţine reclamantul că în urma contestării ulterioare a liniei de graniţă de către fiii reclamantului a solicitat Comisiei comunale de punere în posesie (formată din primar şi inginerul agronom) să procedeze la măsurarea terenurilor în vederea stabilirii graniţei, iar rezultatul măsurătorilor a fost întocmai graniţa actuală. Se arată că atât reclamantul cât şi fiii acestuia au fost prezenţi la măsuratori fiind de acord cu cele stabilite.

Cu toate acestea ulterior în mai multe rânduri reclamantul şi familia acestuia (fii si nepoţi) au contestat linia de hotar astfel stabilită.

Arată reclamantul că după o intervenţie a poliţiei şi după deplasarea comisiei comunale pentru a doua oară la faţa locului, a apelat la topografii firmei S.C. Miratop SRL din Reghin pentru clarificarea diferendului de limită, iar conform măsurătorilor efectuate de aceştia linia de hotar a fost corect stabilită de pârât, iar acesta nu ocupa nici o suprafaţă din terenul reclamanţilor.

In finalul completării la întâmpinare pârâtul reiterează solicitarea sa de obligare a reclamantului la despăgubiri, pe care le prezintă în mod detaliat.

La termenul de judecată din data de 21.04.2010 la solicitarea instanţei de a lămuri pretenţiile formulate faţă de reclamant (plata de despăgubiri materiale si morale) în vederea calificării acestora ca petite reconvenţionale, pârâtul a arătat că nu formulează pretenţii proprii faţă de reclamant, cele arătate în cuprinsul întâmpinărilor depuse reprezentând doar apărări faţă de acţiunea introductivă.

La data de 30.11.2011 pârâtul a depus la dosarul cauzei o cerere reconvenţională prin care solicita obligarea reclamantului la tăierea bradului aflat în zona de curte, motivat de faptul că acesta intersectează graniţa dintre cele două proprietăţi nerespectând distanţa minimă admisă de legile în vigoare.

Mai arată reclamantul că bradul este foarte înclinat spre proprietatea sa existând riscul iminent al prăbuşirii peste casa sa în caz de furtună. Mai arată că crengile bradului au crescut 3,5 m adâncime în proprietatea sa iar poziţia înclinată a tulpinii constituie o probleme tehnică dificilă la executarea gardului.

La data de 07.12.2011 se depune la dosarul cauzei o cerere de intervenţie în interes propriu formulata de numiţii R I. I, R I. Margareta, Maier I. Aurelia, în calitate de coproprietari, alături de reclamant asupra terenului înscris în TP 115576.

Cererea de intervenţie în interes propriu a fost admisă în principiu prin încheierea de şedinţa din data de 30.05.2012.

In cauza au fost administrate următoarele probe: înscrisuri, cercetare la faţa locului şi expertiza tehnică topografică.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul (şi intervenienţii) şi pârâţii deţin în com. S, două proprietăţi învecinate situate administrativ la nr. , respectiv 302.

Cele două proprietăţi nu sunt delimitate prin gard despărţitor sau prin alte limite vizibile însă pârâtul realiza în cursul judecaţii lucrări de edificare a unui gard de lemn pe stâlpi metalici ce urma sa fie amplasat pe toata lungimea hotarului dintre cele doua proprietăţi. Reperele de hotar stabilite de acesta în vederea edificării/finalizării gardului sunt contestate de reclamant pe calea acţiunii introductive motivat de faptul că nu respecta hotarul real dintre cele două terenuri şi ca prin modul de amplasare ocupa o parte din terenul sau (suprafata de 79 mp), pe care o şi revendica de la pârât.

Reţine instanţa că reclamantul şi intervenienţii în interes propriu fac dovada dreptului lor de proprietate cu TP 115576/1994 aşa cum a fost modificat prin HCJ nr.272/04.06.2012 terenul în litigiu fiind identificat în parcelele nr. 255 si 255/1 în suprafaţă totală de 3700 mp, teren situat administrativ la nr. .

La numărul administrativ 300 se găseşte un teren care aparţine tot reclamantului, conform susţinerilor sale, aferent parcelelor 254/1 şi 254 , modificate prin HCJ 272/04.06.2010 în parcelele 300;300/1 si 300/2).

Pârâţii sunt proprietarii terenului situat administrativ în S, nr.302, înscris în CF 50066 S top 113,115,117 cu suprafaţa tabulară de 4996 mp.

La stabilirea liniei de hotar dintre imobile expertul a luat în considerare planşa CF cu nr. top a loc. S şi măsurătorile topografice întocmite cu ocazia deplasării în teren. In privinţa vechilor semne de hotar acesta a arătat că într-adevăr o parte dintre acestea exista însă este dificil de stabilit vechea linie de hotar în raport de aceste semne atâta  vreme cât fiecare parte le invocă, în mod diferit în favoarea sa.

Concluziile expertului cu privire la modul de apreciere a vechilor semne de hotar vor fi însuşite de instanţă având în vedere faptul ca fiecare parte se raportează diferit la aceste semne de hotar, aspect constatat de instanţa şi la momentul deplasării la faţa locului, astfel încât aceste repere au un caracter echivoc şi vor fi avute în vedere doar în mod orientativ şi in condiţiile în care pot fi coroborate cu celelalte criterii pe care instanţa le va avea în vedere la stabilirea limitelor.

Astfel, se va avea în vedere la stabilirea liniei de hotar configuraţia numerelor topografice, aşa cum acest aspect rezultă din planul de CF, configuraţia parcelelor reclamantului din planul parcelar, respectarea dimensiunilor celor 2 terenuri şi vechile semne de hotar.

Expertul a materializat în schiţa depusă cele două parcele de teren respectând forma dreaptă, liniară a hotarului, aşa cum aceasta rezultă din planul parcelar şi din planul de CF anexate expertizei.

Punctele de divergenţă cu privire la care părţile nu au ajuns la un acord sunt pct.24 si 25 (cu o distanta de 0,20 cm intre ele ), respectiv pct.21 şi 22(cu o distanta de 0,46 cm intre ele).

Un alt aspect care nu trebuie neglijat la stabilirea liniei de hotar, cu atât mai mult cu cât acţiunea are ca obiect şi revendicarea unei porţiuni de teren, este cel referitor la suprafeţele terenurilor în litigiu.

Astfel, în urma măsurătorilor efectuate, expertul topograf concluzionează ca terenul reclamantului are o suprafaţă masurată de 3438 mp faţă de 3700 mp din T.P (diferenta in minus de 262 mp).

Terenul pârâţilor are o suprafaţă măsurată de 4998 mp faţă de suprafaţa tabulară de 4996 mp.( diferenta in plus de 2 m)

Concluzia care se desprinde în urma acestor măsurători este că deşi la terenul reclamantului exista o diferenţă în minus de 262 m, această diferenţă nu se găseşte ca plus de suprafaţa în terenul pârâţilor şi nu este rezultatul trasării defectuoase a liniei de hotar de către pârâţi.

Pentru o deplina edificare în legătură cu diferenţa în minus din terenul reclamantului, în condiţiile în care terenul cu care se învecinează în partea de N este tot proprietatea acestuia instanţa a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în care sa se procedeze şi la măsurarea parcelei de teren aferentă imobilului de la nr. adm.300 (parcela 300;300/1;300/2) .

In urma măsurătorilor s-a constata că parcela 300;300/1;300/2 are o suprafaţă de 3282 mp, faţă de suprafaţa din acte de 3034 mp, rezultând o diferenţă în plus de 248 mp.

Având în vedere şi măsurătorile efectuate la terenul de la nr. adm. 300 putem afirma fără echivoc că eventualele diferenţe în minus din terenul reclamantului de la nr. administrativ nu se regăsesc în terenul pârâtului (iar diferenţa în plus de 2 mp din terenul paratului nu va fi luată în considerare de instanţa putându-se încadra intr-o marjă rezonabilă de eroare având în vedere suprafaţa mare a parcelei de teren precum şi faptul că aşa cum se ştie înscrierea în cartea funciară nu garantează decât existenta dreptului nu şi suprafaţa.

Revenind la problema liniei de hotar, apreciem că atâta timp cât nu se face dovada faptului că prin edificarea gardului pe amplasamentul indicat de pârât acesta încalcă în vreun fel proprietatea reclamantului, având în vedere ca din probele administrate în cauză urmează ca gardul să fi realizat în aliniament, respectând configuraţia parcelelor de teren  (patrulatere) instanţa consideră ca linia de hotar  între terenul reclamantului şi al intervenienţilor şi terenul pârâţilor este cea dintre punctele  B-9-26-25-23-22-65-66-55-54-47-48 din planul de amplasament anexa la raportul de expertiza întocmit de d-l expert ing. Parvu Aurel..

Aşa cum rezultă din planul de amplasament întocmit de expert (f.159) linia de graniţă trece prin pct.26, punct care pe plan este tocmai reprezentarea bradului care constituie un alt aspect divergent între părţi.

Din probele administrate rezultă că acest brad a fost plantat în locul respectiv cu mai mulţi ani în urmă de către reclamant în memoria defunctei sale soţii, acesta fiind probabil şi considerentul pentru care expertul propune în concluziile la raportul de expertiza ca limita dintre proprietăţi să ocolească şi să include în parcela reclamantului bradul notat cu 26 pe plan.

Motivul pentru care pârâtul s-a opus acestei propuneri şi pentru care a solicitat pe calea acţiunii reconvenţionale tăierea bradului este acela că propunerea expertului nu este viabilă din considerente de ordin tehnic nefiind posibilă ocolirea bradului.

In mod evident din considerente de ordin moral, având în vedere simbolistica asociată acestui arbore  ar fi fost de preferat că părţile să ajungă la o înţelegere, la un compromis, care sa treacă dincolo de rigiditatea de natură strict tehnică cu care pârâtul abordează efectuarea respectivului gard.

Intr-o asemenea abordare probabil că s-ar fi găsit şi soluţii tehnice pentru ocolirea bradului sau chiar încorporarea sa în gard.

O asemenea soluţie însă nu poate fi impusă de instanţa, rămânând la latitudinea părţilor, deoarece litigiul cu care este sesizata instanţa nu vizează  aspecte de ordin moral ci chestiuni legate de dreptul de proprietate.

In condiţiile în care, aşa cum am arătat arborele respectiv este amplasat pe linia de hotar dintre proprietăţi împiedicând edificarea gardului în modalitatea stabilită prin documentaţia tehnică obţinută de pârât (f.211-221) se impune ridicarea acestuia din locul în care este amplasat.

Nu vom dispune tăierea bradului ci ridicarea acestuia, în ipoteza în care ar fi posibila ridicarea sa prin alte modalităţi şi o eventuala relocare a sa, tot în considerarea aspectului moral asociat acestui arbore la care am făcut anterior referire.

Reţine instanţa că potrivit 606 Cod civil „orice gard ce desparte două proprietăţi se socoteşte comun, afară dacă numai una singură din două proprietăţi va fi îngrădită, sau de nu va fi titlu sau posesiune îndestulătoare care să constate din contră.”

Potrivit art.608 Cod civil „vecinul poate cere ca arborii şi gardurile vii puşi la o distanţă mai mică să se scoată.”

Potrivit art. 609 „arborii ce se află în gardul comun sunt comuni ca şi gardul şi fiecare din ambii proprietari e în drept a cere să-i taie.”

Din analiza coroborata a acestor texte conchidem ca arborii plantaţi la o distanta mai mica decât cea legala sau cei încorporaţi în gard nu pot fi păstraţi decât atunci când exista acordul ambilor vecini, in caz contra urmează a fi scoşi.

In considerarea celor anterior expuse şi a normelor evocate, instanţa va admite în parte acţiunea formulată şi în aceleaşi limite şi cererea de intervenţie în interes propriu şi va stabili linia de hotar între terenul reclamantului şi al intervenienţilor şi terenul pârâţilor între punctele  B-9-26-25-23-22-65-66-55-54-47-48 din planul de amplasament anexa la raportul de expertiză întocmit de d-l expert ing. Parvu Aurel..

Având în vedere că nu s-a facut dovada faptului că pârâţii ocupa vreo porţiune de teren aparţinând reclamantului şi intervenienţilor cererea de revendicare va fi respinsă.

Va admite cererea reconvenţională în limitele arătate şi va dispune ca reclamantul să ridice arborele (brad) care se găseşte pe aliniamentul dintre cele două proprietăţi (punctul 26 de pe planul de amplasament).

Având în vedere prevederile art.584 Cod civil care statuează că în procesele de grăniţuire cheltuielile de judecată sunt împărţite în mod egal de părţi, văzând şi art.276 Cod de procedură civilă instanţa va compensa cheltuielile efectuate de părţi şi obliga pârâţii să plătească reclamantului cheltuieli parţiale de judecată de 481,5 lei.

Domenii speta

Spete similare