Revizuire. Hotărâri potrivnice. Competență. Art. 509, al. 1, pct. 8 Cod procedură civilă Art. 510, al. 3 Cod procedură civilă

Potrivit prevederilor art. 510 alin. 3 din Codul de procedură civilă în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite nu va opera prorogarea competenţei. Autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti şi se analizează strict prin raportare la acea hotărâre. Ceea ce revizuenţii tind să susţină este că în realitate Decizia ar încălca autoritatea de lucru judecat a Sentinţei şi a hotărârilor pronunţate privite în ansamblul lor, ca şi cum ar fi un efect ce se degajă din aceste hotărâri privite şi analizate împreună. Or, textul art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu permite o astfel de interpretare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 11.04.2017  sub nr.  112/43/2017,  revizuenţii  R. T. şi R. C. M. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 221 din 28.03.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1875/308/2014, în sensul anulării acesteia.

În susţinerea cererii, revizuenţii au arătat că este incident cazul de revizuire prev. de art. 509 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, au arătat că decizia a cărei revizuire se solicită încalcă puterea de lucru judecat, fiind potrivnică Sentinţei civile nr. 450 din 09.03.2011 şi Încheierii din 12.09.2014 pronunţate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighişoara, dar şi Sentinţei civile nr. 930 din 09.05.2006 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 4126/2005.

Astfel, s-a arătat că hotărârile pronunţate de Judecătoria Sighişoara au stabilit că rămân în indiviziune forţată căile de acces comune, iar sentinţa Tribunalului Mureş nr. 930 din 09.05.2006 a stabilit că potrivit art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 coroborate cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului situat sub construcţii, în condiţiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Cum scările de acces la apartamentul II fac parte din apartamentul nr. II, dispoziţia instanţei de apel de a desfiinţa scările şi implicit accesul unic la apartament este ilegală.

Revizuenţii au arătat că Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş încalcă hotărârile anterioare sub aspectul regimului juridic al coproprietăţii forţate şi perpetue privind intrările, accesul şi dreptul de trecere la propriile locuinţe.

Intimaţii S. J. senior, S.J. junior şi S. J. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată şi obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens, au arătat că Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş nu încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate de Judecătoria Sighişoara ci, dimpotrivă, respectă această sentinţă . Astfel, scările de acces la apartamentul revizuenţilor nu fac parte din acesta, ci doar asigură accesul către locuinţă şi se află pe terenul intimaţilor, existând  posibilitatea realizării unei intrări din propria curte.

În cauză s-a dispus ataşarea dosarelor nr. 1875/308/2014 şi nr. 4126/2005 ale Tribunalului Mureş, precum şi a dosarului nr. 1279/308/2008 al Judecătoriei Sighişoara.

În probaţiune, s-au depus următoarele înscrisuri: hotărâri judecătoreşti (filele 7 -27), contract de vânzare-cumpărare şi extras de carte funciară (filele 29-30), Ordinul Prefectului nr. 203/30.05.2012 (fila 31), planşe fotografice (filele 34-35), înscrisuri emise de Consiliul Popular al Judeţului Mureş (filele 36-40, 75), expertiza tehnică judiciară – specialitatea topografie efectuată în dosarul nr. 1279/308/2008 (filele 70-73), copia acţiunii civile înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara sub nr. 1137/308/2017 (filele 77-82).

La termenul din data de 04 mai 2017 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuenţi cu referire la contrarietatea Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş prin raportare la Sentinţa civilă nr. 450 din 09.03.2011 şi Încheierea din 12.09.2014 pronunţate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighişoara.

Analizând cererea de revizuire din perspectiva motivului invocat, precum şi a excepţiei menţionate, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin.  pct. 8 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În această situaţie cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

În cauză, revizuenţii au invocat contrarietatea Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş prin raportare la mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior. Astfel, instanţa trebuie să analizeze motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 pe rând, în mod distinct, cu privire la fiecare dintre ele. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a autorităţii lucrului judecat a Sentinţei nr. 930 din 09.05.2006  a Tribunalului Mureş,  Curtea de Apel Târgu-Mureş este competentă a se pronunţa, fiind instanţa superioară în grad celei care a pronunţat prima hotărâre.

Însă, în ceea ce priveşte analiza motivului de revizuire raportat la Sentinţa civilă nr. 450 din 09.03.2011 şi Încheierea din 12.09.2014 pronunţate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighişoara, Curtea de Apel Târgu-Mureş nu este competentă, întrucât instanţa superioară în grad celei care a pronunţat prima hotărâre, respectiv Judecătoriei Sighişoara, este Tribunalul Mureş.

Curtea de apel nu putea soluţiona cererea de revizuire în întregul ei, astfel cum a fost formulată, întrucât potrivit prevederilor art. 510 alin. 3 din Codul de procedură civilă în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite nu va opera prorogarea competenţei. Nu pot fi primite nici argumentele revizuenţilor în sensul că acest text legal nu ar fi aplicabil în cauză, deoarece prin cererea de revizuire s-a invocat un singur motiv de  revizuire, respectiv cel prevăzut de art. 509 pct. 8 din Codul ce procedură civilă, întrucât, în realitate s-au invocat două motive de revizuire întemeiate pe acelaşi punct 8 al art. 509. Aceasta deoarece motivul de revizuire în discuţie are în vedere încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri, or, revizuenţii au invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a două hotărâri. Or, autoritatea de lucru judecat este un efect al hotărârii judecătoreşti şi se analizează strict prin raportare la acea hotărâre. Ceea ce revizuenţii tind să susţină este că în realitate Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş ar încălca autoritatea de lucru judecat a Sentinţei nr. 930/2006 a Tribunalului Mureş şi a hotărârilor pronunţate de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 1279/308/2008 privite în ansamblul lor, ca şi cum ar fi un efect ce se degajă din aceste hotărâri privite şi analizate împreună. Or, textul art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu permite o astfel de interpretare. Dimpotrivă, textul este foarte clar, hotărârea a cărei revizuire se cere trebuind să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, raportându-se la o singură hotărâre şi nu la mai multe hotărâri privite în ansamblul lor. Din acest motiv cazul de revizuire în discuţie se analizează distinct prin raportare la fiecare hotărâre invocată, iar prorogarea de competentă nu poate opera.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. 2 , art. 132  şi art. 510 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Mureş competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş prin raportare la Sentinţa civilă nr. 450 din 09.03.2011 şi Încheierea din 12.09.2014 pronunţate în dosarul nr. 1279/308/2008 de Judecătoria Sighişoara.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire invocat, raportat la Sentinţa nr. 930/2006 a Tribunalului Mureş, Curtea a constatat că pentru a fi incident este necesar ca hotărârile potrivnice să întrunească cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

În acest sens, a constatat că acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 4126/2005 al Tribunalului Mureş s-a purtat între petenţii R. T. şi R. M. C., pe de o parte, şi pârâtul Consiliul Local Albeşti, pe de altă parte şi a avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 3/2005 emise de Consiliul Local Albeşti în baza Legii nr. 112/1995.

Prin această sentinţă, instanţa a anulat hotărârea atacată de petenţi şi a obligat pârâtul să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanţii  pentru suprafaţa de 1287 m.p., înscrisă în CF nr. 3631/II Albeşti, sub A+1 nr. top. 347/1/f/2/II.

Pe de altă parte, acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 1875/308/2014 a fost formulată de reclamanţii R.T. şi R. C. M. în contradictoriu cu pârâţii S. J. senior, S. J. junior, S. J., Statul Român prin Comuna Albeşti şi SC ATT Sighişoara şi a avut ca obiect stabilirea unui drept de servitute, în baza dispoziţiilor Codului civil. De asemenea, acţiunea reconvenţională a pârâţilor formulată în aceeaşi cauză a avut ca obiect desfiinţarea scărilor de acces la apartamentul reclamanţilor situate pe terenul proprietatea pârâţilor.

Prin Decizia civilă nr. 221din 28 martie 2017 a Tribunalului Mureş pronunţată în dosarul menţionat anterior, instanţa a respins cererea reclamanţilor privind stabilirea unui drept de servitute şi a admis acţiunea reconvenţională , obligând reclamanţii – pârâţi să îşi ridice scările de pe terenul pârâţilor - reclamanţi.

Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea a constatat că nu există între cele două litigii identitate de părţi, obiect şi cauză, acestea fiind total diferite. Din această perspectivă nu se pune sub nicio formă problema încălcării autorităţii de lucru judecat a Sentinţei nr. 930/2006 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 4126/2005, de către Decizia nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 1875/308/2014.

Prin urmare, nu era incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 din Codul de procedură civilă, cele două hotărâri nefiind potrivnice.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată în cauză.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, revizuenţii urmează a fi obligaţi la plata către intimaţii S.J. senior, S. J. junior şi S.J. a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, acestea fiind reduse la jumătate, întrucât cererea de revizuire a Deciziei nr. 221/2017 a Tribunalului Mureş prin raportare la hotărârile pronunţate de Judecătoria Sighişoara urmează a fi declinată în favoarea Tribunalului Mureş. Cheltuielile de judecată constau în onorariu avocaţial şi au fost probate cu chitanţa nr. 27 din 02.05.2017 aflată la fila 155.

Domenii speta

Spete similare