Magistrat detașat la biroul electoral de circumscripție. Indemnizație de delegare. Natura juridică a litigiului. Prescripție. Legea nr. 115/2015 –art. 121 Art. 268 al. 1, lit. c Codul muncii Art. 13 – oug 27/2006

Nu suntem în prezenţa unui litigiu de contencios administrativ, ci a unui conflict de muncă. 

În sensul art.1 lit. p din Legea nr.62/2011, drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt drepturi salariale, respectiv diurnă pe perioada detaşării şi izvorăsc din raportul de muncă al reclamantului, care are calitatea de judecător.

Termenul de prescripţie prevăzut de art. 268, al.1, lit. c din Codul muncii a început să curgă în anul 2012 (dreptul salarial pretins fiind datorat începând din anul desfăşurării alegerilor locale la care părţile fac referire), însă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 23 septembrie 2016, după împlinirea termenului de prescripţie.

Prin sentinţa civilă nr.9 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr.1951/102/2016, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Oraşului Sovata şi Primarul Oraşului Sovata.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Primarului Oraşului Sovata şi Consiliul Local Sovata, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de  7.664, 4 lei reprezentând diurna de 2% pe zi din indemnizaţia de încadrare brută lunară, care să fie actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, plus dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de acordare a diurnei la Primăria Sovata, respectiv de la data de 21.06.2016 până la data plăţii efective, invocând în drept art. 13 alin. 1 lit. a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 aprobată cu modificările şi completările ulterioare. 

La data de 18.11. 2016 reclamantul a formulat o cerere modificatoare în sensul că prezenta acţiune este de contencios administrativ şi arătând că între el şi pârâţi nu a existat niciun raport de muncă pe perioada cât a fost detaşat ca preşedinte la Biroul Electoral de Circumscripţie nr.10 Sovata.

S-a mai reţinut în considerente că pârâţii au invocat pe de o parte  inadmisibilitatea acţiunii pe motiv că reclamantul a depus la data de 10.06.2012, o cerere prin care a solicitat în baza dispoziţiilor art. 2 alin. 12 din HG nr. 142/2012 acordarea indemnizaţiei de delegare pe perioada în care a desfăşurat activitatea la biroul electoral şi decontarea cheltuielilor de transport pe ruta Sighişoara-Sovata şi retur; suma acordată pe baza cererii depuse ca şi indemnizaţie de deplasare nu a fost contestată, nefiind contestat nici faptul că a fost acordată în baza prevederilor HG nr. 1860/2006.

S-a mai invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pârâţii arătând că la data plăţii indemnizaţiei de delegare prevăzută de HG nr.1860/2006  şi până la data de 21.06.2016 a trecut o perioadă de peste 4 ani de la data plăţii efective a acestor sume.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 2517 Cod civil, termenul de prescripţie este de trei ani. În anul 2012 reclamantul a fost preşedinte al Circumscripţiei Electorale nr. 10 Sovata, astfel că dreptul solicitat de reclamant s-a născut în anul 2012, iar termenul de prescripţie s-a împlinit în anul 2015. Cererea a fost introdusă însă la instanţă la data de 23.09.2016. 

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. V. a declarat în termen legal apel, prin care solicită anularea sentinţei atacate, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi trimiterea cauzei în vederea judecării în fond, la secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Mureş.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul reclamant arată că a invocat şi în primă instanţă faptul că prezentul litigiu nu este un litigiu de muncă, ci de contencios administrativ, întrucât între apelant şi pârâţi nu a existat niciun raport de muncă pe perioada în care a fost detaşat ca preşedinte al Biroului Electoral de Circumscripţie nr.10 Sovata. Susţine că în aceste condiţii, termenul de prescripţie este de 6 luni de la data refuzului soluţionării cererii pe care apelantul a adresat-o autorităţii administrative teritoriale chemată în judecată în calitate de pârâtă. Arată că pârâta i-a comunicat în luna iulie 2016, refuzul de soluţionare favorabilă a acestei cereri, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23 septembrie 2016, în interiorul termenului de prescripţie prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004.

Cu privire la necompetenţa materială sub aspect funcţional, a secţiei civile a Tribunalului Mureş şi competenţa secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Mureş, apelantul invocă o serie de hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu titlu de practică judiciară.

Intimatul Oraşul Sovata prin primar, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamant, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate.

Intimata solicită menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond cu privire la competenţa materială funcţională a secţiei civile a Tribunalului Mureş, complet specializat de litigii de muncă, arătând că dreptul pretins de reclamant este un drept salarial, respectiv diurnă pe perioada detaşării. Intimata arată că apelantul reclamant nu este funcţionar public şi prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.109 din Legea nr.188/1999 referitoare la competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal. Pe de altă parte, nu se solicită anularea unui act administrativ pentru a fi aplicabile dispoziţiile Legii nr.554/2004.

Cu privire la susţinerile apelantului referitoare la formularea în cursul lunii iulie 2016 a unei cereri de plată a diurnei în discuţie, intimata arată că reclamantul a depus la data de 10.06.2012 o cerere prin care a solicitat în baza dispoziţiilor art.2 alin.12 din HG nr. 142/2012, acordarea indemnizaţiei de delegare pe perioada în care a desfăşurat activitatea la biroul electoral şi respectiv decontarea cheltuielilor de transport pe ruta Sighişoara-Sovata şi retur. Această cerere a fost aprobată şi, prin urmare, au fost achitate la data de 13.06.2012, următoarele sume către reclamant: 4355 lei-indemnizaţie preşedinte birou electoral;  600 lei - indemnizaţie preşedinte birou electoral şi 793 lei-cheltuieli delegaţie. Suma acordată pe baza cererii depuse ca şi indemnizaţie de deplasare nu a fost contestată, cum nu a fost contestat nici faptul că a fost acordată pe baza prevederilor HG nr. 1860/2006, în termenele prevăzute fie de art. 2517 NCC, fie de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.

Apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că îşi menţine susţinerile cuprinse în cererea de apel.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin raportare la motivele de apel invocate şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea a apreciat că apelul declarat de reclamant era nefondat, pentru următoarele considerente:

Excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei civile, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, din cadrul Tribunalului Mureş, invocată de reclamant în primă instanţă, a fost corect soluţionată de tribunal.

Susţinerile apelantului reclamant în sensul că se impune anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre soluţionare la secţia de contencios administrativ a Tribunalului Mureş ca instanţă competentă, sunt nefondate.

Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile art. 13 alin. 1 lit. a din OUG nr. 27/2006, coroborate cu art. 121 alin. 2 din Legea nr. 115/2015.

Prin urmare nu suntem în prezenţa unui litigiu de contencios administrativ, ci a unui conflict de muncă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.

Raportat la susţinerile părţilor, Curtea a apreciat că natura litigiului este cea a unui conflict de muncă în sensul art.1 lit.p din Legea nr.62/2011, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine completului specializat în soluţionarea litigiilor de muncă (în componenţa prevăzută de art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004), întrucât drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt drepturi salariale, respectiv diurnă pe perioada detaşării şi izvorăsc din raportul de muncă al reclamantului, care are calitatea de judecător.

Împrejurarea că cererea este formulată în contradictoriu cu autorităţile publice locale ale localităţii în cadrul căreia reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în biroul electoral de circumscripţie, nu este de natură a modifica natura raportului juridic dedus judecăţii; pe perioada detaşării invocate, reclamantul şi-a păstrat calitatea de magistrat şi raportul de muncă născut din aceasta.

Erau corecte apărările intimatului Oraşul Sovata în sensul că reclamantul nefiind funcţionar public, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile derogatorii cuprinse în art. 109 din Legea nr. 188/1999 referitoare la competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public. De asemenea, întrucât în cauză nu se solicită anularea unui act administrativ, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care să atragă competenţa secţiei de contencios administrativ.

Pe cale de consecinţă, nu puteau fi primite nici susţinerile apelantului referitoare la greşita soluţionare de către instanţa de fond, a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârâţi.

Instanţa de fond a aplicat corect termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. art.2517 Cod civil, acest termen fiind şi cel prevăzut în art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii.

În speţă, termenul de prescripţie a început să curgă în anul 2012 (dreptul salarial pretins fiind datorat începând din anul desfăşurării alegerilor locale la care părţile fac referire), însă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 23 septembrie 2016, după împlinirea termenului de prescripţie.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă instanţa a respins apelul declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare