Constatare nulitate act juridic

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta D  F  împotriva pârâţilor T  A ,G  R , G  M , G  V  V , având ca obiect constatare nulitate act juridic.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se instanţei faptul că atât mersul dezbaterilor cât şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 25.10.2016, care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării şi pentru depunerea concluziilor scrise, s-a amânat pronunţarea cauzei la data de 01.11.2016, la 08.11.2016 şi la 15.11.2016, după care:

INSTANŢA

Deliberând asupra cererii de faţă,

În baza actelor de la dosar, constată următoarele:

1.1. Poziţia procesuală a reclamantei:

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă la data de 16.03.2016, sub dosar nr.526/187/2016, reclamanta D  F a chemat în judecată pe pârâţii T  A , G  R , G  M , G  V  V , solicitând ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care:

1. să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 11 din 16 ianuarie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Local Beiuş şi pe cale de consecinţă să dispună anularea parţială a încheierii de intabulare nr. 81 din 07 februarie 1990 şi a inscripţiilor de carte funciară de sub B 7 din CF 574 Sohodol şi revenirea la situaţia anterioară de C.F. astfel cum apare sub B 2,3 şi 5 din CF 574 Sohodol pe seama tatălui ei, def. Ţ  T ;

2. să constate că masa succesorală rămasă după def. Ţ  T , decedat la data de 20 noiembrie 1990, cu ultimul domiciliu în Izbuc, comuna Cărpinet, se compune din cota de 5/8 părţi din imobilul cu nr. top. 28 înscris în Cf 574 Sohodol, respectiv suprafaţa de 4.510 mp , ce în natură reprezintă grădină în intravilan şi cota de 5/8 părţi din casa de locuit notată sub B4 în CF 574 Sohodol;

3. să constate că vocaţie succesorală la această masă succesorală are reclamanta şi def. Ţ  M , ambii în calitate de fii, moştenitori legali acceptanţi, în cotă de 1/2 parte fiecare;

4. cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii reclamanta arată că este fiica def. Ţ  M , decedată la data de 4 iunie 1989 şi a def. Ţ  T , decedat la data de 20 noiembrie 1989, ambii cu ultimul domiciliu în Izbuc, , jud. Bihor, aceştia având trei copii, respectiv reclamanta, def. Ţ M , proprietarul de sub B6,7 din CF 574 Sohodol şi def. G  V , soţul pârâtei de rândul 2 şi tatăl pârâţilor de rândul 3,4.

Arată reclamanta faptul că pe durata vieţii părinţilor ei, după ce fiecare dintre cei trei copii s-au căsătorit, au construit casa de la nr. 17 din Izbuc, iar întrucât locuia în apropiere şi  aprecia că cel mai probabil va moşteni acea gospodărie, reclamanta precizează că şi-a adus aportul considerabil la ridicarea casei, plătind în acest sens chiar meşteri din satul în care locuia, adică din Sîrbeşti. Cu puţin timp înainte de decesul părinţilor lor, fratele reclamantei, def. Ţ  M , împreună cu familia, s-a mutat în gospodăria părinţilor, deoarece nu se mai înţelegeau cu socrii, unde locuiseră.

După decesul tatălui reclamantei, aceasta arată că a fost chemată de fratele ei la Notariatul de Stat din Beiuş, în vederea dezbaterii succesiunii după părinţii lor, considerând că lui i se cuvine toată averea rămasă, în condiţiile în care celălalt frate, G  V , care locuia în Timişoara nu a emis nicio pretenţie. Întrucât dorea partea ce i se cuvenea din moştenirea părinţilor ei, dat fiind faptul că nu primise nici un fel de zestre şi participase la ridicarea casei părinţilor ei, reclamanta arată că nu a fost de acord ca fratelui ei, Ţ  M , să-i revină întreaga masă succesorală. Prin urmare, reclamanta menţionează că în faţa notarului a dat declaraţia de acceptare a succesiunii după def. tată, Ţ  T , autentificată sub nr. 622/1990, declaraţie dată la 29 martie 1990, dată cu privire la care arată că era în termenul de acceptare a succesiunii doar în ce priveşte succesiunea după tatăl. În ceea ce o priveşte pe mama sa, reclamanta arată că la data de 29 martie 1990, era decăzută din dreptul de acceptare a succesiunii şi nici nu a făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii în termenul de 6 luni de la decesul acesteia.

Totodată, reclamanta arată că din data de 29 martie 1990 nu a întreprins nimic în legătură cu această succesiune, până când anul acesta a fost atenţionată de un vecin din Izbuc, că pârâta de rândul 1, respectiv fiica fratelui ei, între timp decedat, ar fi scos casa la vânzare. În acest context, reclamanta arată că a verificat situaţia de carte funciară şi a constatat că era intabulat un certificat de moştenitor în favoarea fratelui ei, def. Ţ  M , în urma defuncţilor Ţ  M , mama ei şi Ţ  T r, tatăl ei. Reclamanta menţionează că este inexplicabil pentru ea este şi faptul că acest certificat a fost emis sub nr.11 la data de 16 ianuarie 1990, în condiţiile în care discuţii în legătură cu dezbaterea succesiunii după părinţii lor purtase cu fratele ei la data de 29 martie 1990, discuţii în urma cărora a şi decis să dea acea declaraţie de acceptare a succesiunii de care a vorbit mai sus.

Mai apoi, reclamanta arată că de la Camera Notarilor Publici din Oradea, unde este păstrată arhiva Notariatului de Stat Local Beiuş, a obţinut copie a Certificatului de moştenitor nr. 11/16.01.1990 şi încheierea finală notarială emisă cu ocazia dezbaterii succesiunii după părinţii lor, iar din cuprinsul certificatului de moştenitor reiese că ea a renunţat la succesiunea după părinţi conform declaraţiei de renunţare la succesiune înregistrată sub nr. 8/1989 , iar fratele ei, def. G  V  a renunţat la succesiune conform declaraţiei de renunţare la succesiune înregistrată sub nr. 1/1990. Astfel, în urma verificărilor efectuate la Camera Notarilor Publici din Oradea, reclamant menţionează că s-a constat că sub nr. 8/1989 nu este înregistrată declaraţia ei de renunţare la succesiune (apreciind că ar fi fost logic imposibil sub un nr. atât de mic, raportat la data decesului tatălui), dar nici pe parcursul întregului an 1989. În ceea ce priveşte declaraţia de renunţare a fratelui ei, reclamanta arată că aceasta există, dar înregistrată sub un alt număr şi nu cel indicat în cuprinsul certificatului de moştenitor atacat.

De asemenea, arată reclamanta şi faptul că şi în încheierea finală dată în şedinţa din 16 ianuarie 1990 în cauza succesorală privind pe defuncţii lor părinţi, cu toate că se menţionează că atât fratele ei G V , cât şi ea renunţă la succesiunea după ambii părinţi, la pagina a doua, rubrica semnături, există doar două semnături, a celor doi fraţi ai ei, acceptantul Ţ  M  şi renunţătorul G  V .

În condiţiile în care din actele emise cu ocazia dezbaterii succesiunii după părinţii săi nu reiese cu claritate că ea a renunţat la aceste succesiuni, mai mult decât atât, a dat în termenul legal declaraţie de acceptare expresă a succesiunii, reclamanta apreciază că acest certificat de moştenitor este ilegal întocmit, fiindu-i viciate interesele, considerând că se  impune a se dispune desfiinţarea lui, cu revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, urmată de dezbaterea succesiunii după defunctul lor tată de către ambii moştenitori legali acceptanţi, respectiv ea şi def. Ţ  M

În drept reclamanta invocă  art. 1134 C.civ., art.953 şi urm. C.civ.

În probaţiune reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: CF 574 Sohodol, declaraţia autentificată sub nr.622/1990 de Notariatul de Stat Local Beiuş, certificatul de moştenitor nr.11/1990 emis de Notariatul de Stat Local Beiuş, încheierea dată în şedinţa din 16.01.1990, acte de stare civilă.

Cererea este timbrata cu suma de 150 lei potrivit chitanţei seria LEDA nr.2803020058/28.03.2016 (fila 24), cu suma de 1829,72 lei potrivit chitanţei seria LEDA nr.0505020004/05.05.2016 (fila 61), cu suma de 1829,72 lei potrivit chitanţei seria LEDA nr.2207020013/22.07.2016 (fila 108), cu suma de 1829,72 lei potrivit chitanţei seria LEDA nr.2209020011/22.09.2016 (fila 120), cu suma de 50 lei potrivit chitanţei seria LEDA nr.2709020009/27.09.2016 (fila 132), reprezentând taxa judiciara de timbru.

1.2. Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 10.06.2016, reclamanta a solicitat respingerea excepţiilor şi apărările de fond invocate de către aceasta.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului ei la formularea prezentei acţiuni, reclamanta a solicitat respingerea ca neîntemeiată, menţionând că este de acord că instanţa este ceea care urmează a da o calificare corectă juridică a nulităţii absolute sau relative, însă solicită a se avea în vedere că prin prezenta acţiune a solicitat constatarea nulităţii absolute pe motiv de fraudă la lege, iar potrivit art. 2 din Decretul 167/1958 acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, respectiv ea poate fi intentată oricând, independent de perioada de timp scursă de la data încheierii actului atacat.

Chiar dacă nu este aplicabilă în speţă Legea 36/1995, fiind ulterioară certificatului de moştenitor atacat, reclamanta arată că prevederile legale anterioare ei şi pe care aceasta le-a abrogat, respectiv Decretul 40/1953, privind procedura succesorală notarială, sunt la fel de exigente în ceea ce priveşte dreptul tuturor moştenitorilor la succesiunea deschisă. Astfel, reclamanta arată că dispoziţiile art. 88: Cei care se considera vătămaţi in drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pana la anularea sa prin hotărâre judecătoreasca, certificatul de moştenitor face dovada deplina in privinţa calităţii de moştenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor in parte.

In cazul anularii certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive si irevocabile. In acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent in soluţionarea cauzei copie de pe hotărârea rămasa definitiva si irevocabila, impreuna cu dosarul notarial, daca a fost cerut in timpul judecaţii.

Iar dispoziţiile art.23 din Decretul 40/1953, privind procedura succesorală notarială, prevede: Dupa eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate libera alt certificat; cei care au pretentiuni la succesiune, pot cere in justiţie anularea certificatului eliberat si stabilirea drepturilor lor.

Pana la anulare prin sentinţa judecătoreasca, certificatul de moştenitor face dovada in ce priveşte calitatea de moştenitor si cota bunurilor ce revin fiecărui moştenitor.

Reclamanta arată că a menţionat aceste texte de lege, care, cu toate că se referă în mod expres la „anularea certificatului de moştenitor" nu reglementează un caz de nulitate relativă, aceasta fiind o concluzie întemeiată pe considerente de ordin formal, decurgând din terminologia utilizată de legiuitor. Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este prescriptibilă sau nu după cum dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu prescriptibil. În speţă, reclamanta arată că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 11/16.01.1990 eliberat de Notariatul de Stat Local Beiuş, pentru frauda la lege.

Totodată, menţionează reclamanta că motivele invocate în prezenta acţiune se circumscriu acestui motiv de nulitate absolută, antecesorul pârâtei obţinând eliberarea certificatului de moştenitor şi o situaţie juridică ce atrage drepturi succesorale mai favorabile decât ar fi beneficiat dacă ar fi declarat în faţa notarului toţi moştenitorii de a căror existenţa, ştiau şi ar fi asigurat astfel premisele aplicării în litera şi spiritul lor a dispoziţiilor ce reglementează procedura succesorală notarială. Susţine şi precizează că astfel a şi susţinut că acest certificat de moştenitor a fost întocmit ilegal, menţionându-se în cuprinsului lui aspect neconform realităţii şi făcându-se trimitere la acte care nu există. Acţiunea fiind întemeiată pe motive de nulitate absolută este imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

În ceea ce privesc trimiterile la art. 701 C. civ. reclamanta solicită a se avea în vedere că ea nu am dat nicio declaraţie de renunţare la succesiune la care să revină ulterior, singura declaraţie dată fiind cea de acceptare în termenul legal, a succesiunii după defunctul meu tată.

1.3. Prin completarea de acţiune depusă la data de 28.06.2016, reclamanta a solicitat completarea capătului 3 de cerere, respectiv:

- să se constate că vocaţie succesorală la această masă succesorală o are reclamanta şi def. Ţ  M , ambii în calitate de fii, moştenitori legali acceptanţi în cotă de ½ parte fiecare, dispunând predarea moştenirii şi întabularea la CF a cotelor de proprietate astfel dobândite.

-/-

2. Poziţia procesuală a pârâtei T  A :

La data de 12.05.2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, faţă de temeiul juridic al acţiunii introductive, pârâta menţionează că moştenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba. În acest sens, art. 91 din Legea nr. 71/2011 dispune că moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii. În aceste condiţii, pârâta arată că art. 1134 şi art. 953 şi urm. Cod civil nu sunt aplicabile în speţă.

Sub aspect terminologic în legislaţie, pârâta arată că în practică şi chiar în doctrină, se folosesc diferite formule pentru a denumi nulitatea absolută şi nulitatea relativă. Această diferenţiere terminologică este însă formală deoarece indiferent de formula utilizată în etapa judiciară instanţa trebuie să efectueze corecta calificare juridică a nulităţii în absolută sau relativă.

În speţă, succesiunea fiind deschisă înainte de anul 1995, pârâta apreciază că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile Legii nr. 36 /1995. Arată astfel că acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este prescriptibilă sau nu după cum dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu prescriptibil.

În speţă, se arată că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 11/ 16.01.1990 emis de Notariatul de Stat Local Beiuş , pentru că din actele dosarului succesoral nu rezultă că reclamanta ar fi renunţat la succesiune în mod expres , aşa cum se menţionează în cuprinsul certificatului de moştenitor. Arată pârâta că motivul invocat de reclamantă se circumscrie unui motiv de nulitate relativă , pentru că renunţarea la succesiune este un act unilateral , personal şi deci o vătămare a propriilor drepturi succesorale , deci un interes particular al acesteia ( reclamantei ), pârâta solicitând astfel instanţei să constate caracterul personal nepatrimonial al acţiunii şi care are astfel caracter prescriptibil potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958.

Totodată, pârâta arată că acţiunea moştenitorilor pentru anularea certificatului de moştenitor pentru vicii de consimţământ este supusa termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă după distincţiile prevăzute la art. 9 din actul normativ menţionat , respectiv nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului.

Astfel, arată pârâta că în speţă , termenul este împlinit pentru că de la încheierea certificatului de moştenitor nr.11/1990 au trecut peste 25 de ani , motiv pentru care pârâta invocă excepţia prescripţiei, solicitând admiterea acesteia.

De asemenea, pârâta arată că moştenitorul sau moştenitorii participanţi la procedura succesorala notariala nu pot cere anularea decât daca fac dovada unui viciu de consimţământ sau a unui motiv de nulitate absoluta (frauda la lege, cauza ilicita, obiect ilicit etc). Precizează că împotriva menţiunilor din certificatul de moştenitor , care este un act autentic nu li se permite moştenitorilor să facă "dovada contrară" , faţă de aceştia acest act având o forţa probantă deplină.

În acest context pârâta menţionează şi faptul că nu este de acord cu admiterea probaţiunii testimoniale cu atât mai mult cu cât martorul D  I  este probabil într-o relaţie de rudenie cu reclamanta şi nu s-a indicat teza probatorie pentru fiecare din martori. Totodată, pârâta a arătat că este însă de acord şi apreciază că este necesar să se facă demersuri la Camera Notarilor Publici din Oradea în vederea comunicării tuturor înscrisurilor ce au stat la baza dosarului succesoral nr.34,35 din 1990.

În ceea ce priveşte vocaţia succesorală a reclamantei, pârâta nu contestă că aceasta este fiica defunctului Ţ  M  , însă solicită instanţei să constate că declaraţia de acceptare a succesiunii autentificată sub nr. 622/29.03.1990 a fost dată după dezbaterea succesiunii defunctei Ţ  M  (16.01.1990), astfel că deşi a fost făcută în termenul de acceptare a succesiunii nu mai poate produce efecte juridice .

Conform art. 701 Cod civil 1865 renunţătorul la succesiune poate pe durata termenului de acceptare de 6 luni din data deschiderii succesiunii de a accepta respectiva succesiune numai dacă aceasta nu a fost acceptată de un alt erede.

Or, pârâta arată că în cauză este dovedit că reclamanta a renunţat cu actul nr.8 din 1989 conform declaraţiei notariale, iar succesiunea s-a dezbătut şi a fost acceptată de Ţ  M  - fiu la data de 16.01.1990 .

Ca urmare, pârâta apreciază că revenirea la renunţare a reclamantei este nelegală şi rămâne nelegală pentru că se ocrotesc în acest mod nu numai drepturile pârâtei T  A  care oricum poate dispune de ele pentru viitor aşa cum doreşte, dar şi eventualele interese ale celorlalţi moştenitori care au renunţat la rândul lor la succesiune, dar care ar putea invoca oricând o situaţie similară, ceea ce ar duce la o abuzivă şi inutilă reluare a dezbaterii succesorale. Ori, pârâta menţionează că această dezbatere s-a finalizat, finalizarea lasă să se întrevadă un acord între toţi erezii, iar o reluare a dezbaterii în lipsa tuturor acestora este lipsită de echitate şi în acelaşi timp nelegală.

Faţă de cele mai sus arătate, pârâta solicită instanţei să constate că certificatul de moştenitor este legal întocmit şi că nu poate exista nici o cauză legală de anulare a acestuia.

-/-

3. Poziţia procesuală a pârâtei G  R :

În şedinţa publică din data de 27.09.2016 a arătat: sunt soţia def. G  V  – fiul def. Ţ  M  şi T  - şi ştiu că acesta a primit încă pe vremea în care socrii mei trăiau suma de 25.000 lei de la părinţii lui şi de la fratele Ţ  M , ca parte din casa părintească, urmând ca această casă să-i rămână în totalitate lui M . Eu tot de la socrii mei ştiu că reclamanta D  F  a fost şi ea plătită cu ocazia căsătoriei ei, primind o bucată de teren şi oi, fără a cunoaşte alte detalii însă cu privire la dezbaterea efectivă a succesiunii . Ştiu că alături de casa veche proprietatea socrilor mei M  şi T , fiul lor M a construit în aceeaşi curte împreună cu soţia lui o casă pentru ei, gospodărindu-se în continuare alături de cei doi bătrâni, pe care i-au îngrijit şi înmormântat. Când soţul meu a primit cei 25.000 lei a înţeles că-şi primeşte partea din toată gospodăria părinţilor – casă, pământuri – urmând ca acea gospodărie să-i rămână lui M .

-/-

4. Poziţia procesuală a pârâtului G  M :

În şedinţa publică din 25.10.2016 a arătat că ştie de obiectul cauzei. Nu cunoaşte detalii concrete despre dezbaterea succesorală a defunctei Ţ  M , tatăl lui – G  V – fiind frate  cu reclamanta D  F  şi cu tatăl pârâtei T  A , aşadar fiu al defunctei.Casa din Izbuc este folosită de T  A , pârâtul ştiind că ei îi aparţine. Din discuţii vagi purtate în familie, pârâtul arată că a dedus că şi tatăl lui, precum şi reclamanta ar fi primit bunuri în urma părinţilor lor.

-/-

5. Poziţia procesuală a pârâtului G  V  V :

În şedinţa publică din 27.09.2016 a arătat: sunt fiul def. G  V  şi ştiu de la mama mea R , că tatăl meu şi-a primit partea după moştenirea părinţilor lui M  şi T , aşa încât nu a mai avut altă pretenţie. Eu ştiu că la data căsătoriei reclamantei, aceasta a primit de la părinţii ei M  şi T  o bucată de teren şi oi. Ulterior, bucata aceea de teren vânzând-o către fratele Ţ  M , contra sumei de 10000 lei.

-/-

Urmare a solicitării instanţei, Camera Notarilor Publici Oradea a depus la dosar la data de 21.06.2016 înscrisurile filele 91-95, iar la data de 15.09.2016 a depus înscrisurile de la filele 109-113.

În şedinţa publică din data de 27.09.2016 pârâta T  A  a depus la dosar în fotocopii două acte sub semnătură privată – filele 129-130.

-/-

În probaţiune, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, iar pentru pârâta T  A  a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei D F  (filele 121-128) şi al pârâtei G  R  şi proba testimonială, fiind audiată în acest sens martora Ţ  F  – fila 137. 

-/-

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocată de către pârâta T  A  prin întâmpinare, instanţa o va respinge potrivit următoarelor considerente:

- în cauză se invocă fraudarea legii –fraus omnia corrumpit-  de către reclamantă , şi anume faptul că aceasta  nu a fost chemată la dezbaterea succesorală notarială a defunctului tată, aşa încât nu a renunţat la moştenire. Din analiza cererii de chemare în judecată , a motivelor de fapt şi de drept prezentate  , instanţa reţine că invocarea fraudei la lege (prin frauda la lege înţelegându-se acea operaţiune prin care , la întocmirea unui act juridic , în scopul eludării unor norme legale imperative , sunt uzitate alte norme legale , prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor- ), se circumscrie motivelor de nulitate absolută , astfel  încât acţiunea introductivă nu este prescrisă. Vom reţine astfel  prevederile  art. 2 din Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă , potrivit căruia: „Nulitatea unui act poate fi invocată oricând , fie pe cale de acţiune , fie pe cale de excepţie. „

Pentru aceste considerente va respinge instanţa ca nefondată excepţia invocată de pârâta T  A .

II. Pe fondul cauzei instanţa reţine:

 Din cercetarea cărţii funciare depuse la dosarului cauzei la filele 6-7, instanţa reţine următoarele:

- numărul topografic 28 în suprafaţă de 7216 mp, ce în natură reprezintă grădină în intravilan şi casă de locuit, este înscris sub A I-1 în cartea funciară 574 Sohodol, mdefunctul Ţ  T  fiind înscris ca proprietar sub B2, 3 şi 5. Ulterior în baza certificatului de moştenitor cercetat în cauză , cota de proprietate a acestuia s-a transmis cu titlu de moştenire , către Ţ  M  , potrivit înscrierilor de sub B7 efectuate în baza încheierii nr. 81 din 07.02.1990.

Prin certificatului de moştenitor nr. 11 din 16 ianuarie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Local Beiuş – fila 84 dosar, a fost dezbătută succesiunea def. Ţ  M  decedată la 04.06.1989, reţinându-se că din masa succesorală a acesteia fac parte următoarele bunuri mobile: cota de ½ parte din casa de locuit şi suprafaţă de 3608 mp teren din CF 574 Izbuc nr. top. 18, ce constituie cota de bun comun de sub B 2, 3, situate în Izbuc la nr.17, com. Cărpinet. Masa succesorală revine: 1. Ţ  T cu ultim domiciliu în Izbuc, nr.7, soţ decedat la data de 20 noiembrie 1989, îi revine cota de ¼ parte. 2 Ţ  M  domiciliat în Izbuc, nr.17, fiu, îi revine cota de ¾ parte.

Prin acelaşi înscris s-a reţinut şi faptul că masa succesorală a def. Ţ  T  se compune din: cota de ½ parte din casa de locuit şi suprafaţă de 3608 mp teren din Izbuc nr. top. 17 din CF 574 Sohodol nr. top. 18, de sub B 2, 3, dobândit prin cumpărare şi cota de ¼ parte moştenită conform acestui certificat de moştenitor, după soţie.

Au renunţat la succesiune conform art.700 Cod civil: D  F , fiică şi G  V , fiu.

De asemenea, prin acelaşi certificat de moştenitor s-a reţinut că Ţ  M  domiciliat în Izbuc, nr.17, com. Cărpinet, are calitate de moştenitor în calitate de fiu, în cotă de 1/1 parte.

Din încheierea dresată de notarul public la data de 16.01.1990 (fila 11 din dosar ) rezultă că :

-în faţa notarului s-au prezentat numiţii Ţ  M  şi D  F  , aceasta din urmă declarând că renunţă la moştenirea părinţilor

Din adresa nr. 1600/21.06.2016 emisă de Camera Notarilor Publici Oradea (fila 91) rezultă că dosarele succesorale 34, 35 /1990 având termen de păstrare 10 ani , au fost predate la Remat , această instituţie deţinând doar certificatul de moştenitor şi încheierea mai sus reţinute.

Din adresa nr. 1668/12.09.2016 emisă de Camera Notarilor Publici Oradea (fila 109) rezultă că :

- acestei instituţii nu s-au predat registrele şi opisele registrelor de renunţări la succesiune ale fostului notariat de stat local Beiuş , identificându-se declaraţia autentificată sub nr.45/1990 –a numitul G  V  şi declaraţia autentificată sub nr.622/1990 a reclamantei  D  F

Prin declaraţia autentificată sub nr.45/1990 – fila 110, numitul G  V  în calitate de fiu a def. Ţ  M  şi T , a arătat că renunţă la succesiunea acestora şi că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forţată sau tacită a succesiunii.

Prin declaraţia autentificată sub nr.622/1990 – fila 112, reclamanta D  F  a arătat că acceptă succesiunea def. Ţ  T  decedat la data de 20 noiembrie 1989, cu ultimul domiciliu în com. Cărpinet, sat Izbuc, în calitate de fiică.

Din proba testimonială administrată în cauză – declaraţia martorei Ţ  F  – fila 137, se reţin următoarele:

-din căsătoria defuncţilor Ț  M  T au rezultat trei copii în persoana defunctului Ț  M  – tatăl pârâtei T  A , a numitei D  F  și a numitului V .

-După moartea părinţilor casa a rămas în folosinţa lui M  ,  iar după moartea lui preluată de pârâta T  A . În urma căsătoriei D  F  s-a stabilit în localitatea Sârbești, iar G  V  în județul Timișoara.

-M i-ar fi plătit pe D  F  și pe G V  pentru partea lor din casa părintească, așa încât aceasta să-i rămână în exclusivitate lui .

Din proba cu interogatoriul reclamantei – filele 121-128, instanţa reţine:

- def. Ţ  M a locuit în imobilul din Izbuc  com. Cărpinet, de când s-a născut și până a murit, cu excepția unei perioade de 3 ani cât a fost în armată și de 5 ani cât a stat în altă localitate la soția lui.

- în acea perioadă atât reclamanta, cât şi celălalt frate al ei G V  locuiau în alte localităţi şi în alte imobile, împreună cu familiile lor.

- despre faptul că s-a dezbătut succesiunea după părinţii ei, reclamanta a aflat înainte de a apela la avocatul din prezenta cauză, însă nu mai ține minte data.

- în perioada 1990 – 2015 reclamanta nu s-a întâlnit cu pârâta T  A 

- reclamanta nu a primit nimic, nu a fost despăgubită pentru partea ce i se cuvine.

- reclamanta nu a renunțat la succesiune după def. M  și T

- reclamanta nu a fost niciodată chemată de fratele M la notariatul de stat pentru încheierea dosarului succesoral.

- la data când reclamanta a dat declaraţia de acceptare a succesiunii după tatăl, nu ştia că era dezbătută sau nu succesiunea, întrucât nu a chemat-o nimeni.

- reclamanta a aflat că fratele ei V  a renunţat la succesiune, dar nu mai știe în ce împrejurări. 

Din înscrisul de la fila 130 , rezultă că în urma convenţiei dintre defuncţii fraţi M  şi V  , acesta din urma a aratat că renunţă la averea părintescă , în condiţiile în care i s-a achitat suma de 25.000 lei.

Din înscrisul de la fila 129 rezultă că reclamanta a primit o anumită sumă de bani , şi un numar de ovine , astfel că aceasta a arătat că nu mai are nici o pretenţie din averea părinţilor.

Coroborând toate probele administrate , instanţa reţine că  reclamanta este străină de moştenirea tatălui prin renunţare , întrucât:

-în încheierea notarială şi în certificatul de moştenitor se arată în mod expres că aceasta a renunţat la moştenire. Faptul că nu se regăseşte declaraţia de renunţare în materialitatea lui , nu înseamnă că aceasta nu există , cu atât mai mult cu cât Camera Notarilor Publici Oradea nu a preluat toate înscrisurile în această privinţă. Existenţa declaraţiei de renunţare sub nr. 8/1990 este verosimilă în condiţiile în care dezbaterea succesorală a avut loc în prima decadă a lunii ianuarie 1990 , şi anume 16.

-Renunţarea reclamantei la moştenire decurge şi din conduita acesteia , şi anume faptul că de mai bine de 26 de ani nu şi-a urmărit drepturile , în condiţiile în care a recunoscut prin interogatoriu că imobilul din masa succesorală a fost folosit încă înaintea decesului părinţilor de fratele ei M  , iar după decesul acestuia de pârâta T  A

-Mai mult moştenitorii defunctului T  V şi M  au susţinut că reclamanta şi-a primit partea din averea părintească , pârâta T  A  depunând şi înscrisuri în acest sens.

-Toată această conduită se coroborează cu înscrisurile sub semnătură privată reţinute mai sus , aşa încât instanţa utilizând şi prezumţiile simple judecătoreşti va reţine că certificatul de moştenitor din cauză este în mod legal emis, nesuferind de vreo cauză de nulitate absolută , respectiv frauda la lege.

-Orice  moştenitor diligent , pe parcursul a douăzeci şisase de ani îşi urmăreşte în vreun fel dreptul , ori reclamanta nu a întreprins nimic în acest sens, neexihibându-şi intenţia de a prelua vreo moştenire de la defunctul tată. Nu va reţine instanţa declaraţia reclamantei că în acest răstimp nu s-a întâlnit cu pârâta T  A  , în condiţiile în care s-a deplasat în anul 1990 la notariatul de stat , dând astfel declaraţia de acceptare-ulterior dezbaterii succesorale- aşadar a efectuat demersuri juridice , demersuri care însă au fost suspendate douăzeci şişase de ani.

În acest context , instanţa va reţine în privinţa declaraţiei de acceptare depuse , prevederile art. 701 din Codul civil de la 1865, potrivit căruia:  renunţătorul la succesiune poate pe durata termenului de acceptare de 6 luni din data deschiderii succesiunii de a accepta respectiva succesiune , numai dacă aceasta nu a fost acceptată de un alt erede. Ori, în cauza noastră succesiunea a fost acceptată de defunctul Ţ  M .

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa va respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată şi completată de către reclamanta D  F

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată,  în conformitate cu prevederile art.453 alin.1 Cod procedură civilă, o va obliga pe reclamanta la plata către pârâta T  A a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform documentului  justificativ depuse la dosar (fila 139).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocată de către pârâta T  A  prin întâmpinare.

Respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată şi completată de către reclamanta D  F în contradictoriu cu pârâţii T  A , G  R , G  M  , G  V  V  .

Obligă reclamanta la plata către pârâta T  A  a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare,  cale de atac ce  se depune la Judecătoria Beiuş.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 noiembrie 2016.

Domenii speta

Spete similare