Pretentii.Contravaloare consum fraudulos de energie electrică. Răspundere civilă delictuală.Lipsa calitate procesual pasiva a operatorului de distribuţie

Titlu: Pretentii.Contravaloare consum fraudulos de  energie electrică. Răspundere civilă delictuală.Lipsa calitate procesual pasiva a operatorului de distribuţie

Tip speţă: sentinţa civilă

Număr speţă: 14016

Data speţă: 23.11.2016

Domeniu asociat: pretenţii 

Continut speta

Instanta retine ca , reclamanta nu justifică, în baza dispoziţiilor legale enunţate, calitatea sa de proprietar al energiei electrice nefiind  persoana în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică.

Astfel sub aspectul răspunderii civile delictuale reclamanta Y, având calitatea de transportator al energiei electrice, dacă s-ar fi creat un prejudiciu în sarcina sa, trebuia să facă dovada că este titularul dreptului pretins, adică faptul că a achiziţionat respectiva cantitate de energie electrică de Z, iar prin acţiunile pârâtului ar fi fost produs un fapt ilicit, fapt constatat si sancţionat de o hotărâre judecătorească definitivă a unei instanţe judecătoreşti.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

La data de … reclamanta a chemat în judecată pe parata P.S.V solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 402,61 lei reprezentand debit şi dobânda legală aferentă acestei sume calculată până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că în urma verificării instalaţiei electrice de alimentare şi măsurare la locul de consum aparţinând pârâtului, s-a constatat că imobilul era racordat ilegal la reţeaua de electricitate, printr-o instalaţie artizanală, şi s-a procedat la inventarierea receptoarelor electrice  existente la faţa locului, fiind întocmită nota de constatare nr. 726913/08.10.2013 şi întocmită fişa de calcul a energiei electrice consumate şi emisă o factură reprezentând contravaloare energie electrică consumată şi neînregistrată precum şi o factură pentru serviciile de verificare şi inspecţie a instalaţiilor electrice.

S-a mai mentionat faptul ca la stabilirea cantităţii de energie electrică consumată fraudulos s-a realizat cu respectarea prevederilor regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG 1007/2004, în urma recalculării consumului în sistem pauşal, în funcţie de puterea nominală a receptoarelor electrice identificate în locuinţă.

S-a aratat faptul ca în ceea ce priveste legatura prejudiciului cu fapta ilicita s-a constatat faptul ca prin energia consumata de catre parat fara contorizarea energiei s-a nascut un prejudiciu în patrimoniul distribuitorului de energie electrica, prejudiciu reprezentantat de contravaloarea energiei neachitate de catre parat.

A mai mentionat faptul ca valoarea prejudiciului este în suma de 402,61 lei, pentru care s-au emis facturile cuprinse in fişa de client ataşata la dosarul cauzei.

A mai aratat faptul ca documentele mai sus mentionate respectiv nota de constatare, bonul de miscare, facturile emise precum şi starea de fapt a celor constatate de echipa specializată a reclamantei sunt temeinicee, valide şi legal întocmite.

Pentru motivele mai sus mentionate a solicitat instantei sa se constate îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale constând in consumul de energie electrica fara ca aceasta sa fie înregistrata de aparatul de masura, vinovăţie recunoscută de pârât prin semnarea notei de constatare precum şi prin faptul că acesta nu a formulat obiecţiuni şi nici nu a contestat înscrisul.

În drept a invocat dispozitiile art. 194, art. 1350, art. 1516, art. 1521, HG 1007/2004, legea nr. 123/2012.

La termenul din data de …, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Analizand actele si lucrarile dosarului sub aspectul exceptiei lipsei calitatii procesual active a Y instanta va admite aceasta exceptie pentru urmatoarele considerente

Excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie de fond, absoluta şi peremtorie, ce poate fi invocata şi din oficiu de instanţa sau de orice parte din proces, nu numai de pârât.

Verificarea calităţii procesuale active în persoana reclamantului are prioritate în raport de fondul cauzei.

Potrivit art. 32 din ncpc condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru  promovarea unei acţiuni în justiţie sunt următoarele: să aibă capacitate procesuală, în condiţiile legii;  să aibă calitate procesuală; să formuleze o pretenţie şi  să justifice un interes. Aşadar una din condiţii este aceea de a avea calitate procesuală activă.

Potrivit art. 36 din ncpc „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”.

Între părţile din prezentul dosar nu s-a făcut dovada existenţei unui raport juridic contractual deoarece între părţi nu există încheiat un contract generator de drepturi şi obligaţii şi nici dovada unui raport juridic delictual deoarece nu s-a făcut dovada că pârâta a săvârşit o faptă ilicită prin care să fi produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantei.

Astfel la data de … lucrătorii din cadrul Departamentului NTL al Y SA  au întocmit nota de constatare nr. 726913 cu privire la faptul că la locuinţa debitorului s-a constat lipsă contor în instalaţie, consumatorul fiind racordat direct din branşament în urma unei intervenţii neautorizate, energia electrică consumată nefiind înregistrată şi facturată.

Controlul s-a făcut în prezenţa titularului contractului, care a semnat fără să aibă obiecţiuni.

Considerând că în cauză a fost un consum fraudulos societatea reclamantă a solicitat obligarea  pârâtei la plata sumei de 402,61 lei, plata dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a debitului, precum plata cheltuielilor de judecată.

Dispoziţiile art.128 alin.1 din Regulamentul pentru furnizarea energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr.1007/2004, dau dreptul doar furnizorului Z de a factura energia consumată fraudulos.

Prin urmare, tot furnizorul este cel care ar trebui să ceară instanţei obligarea pârâtei la plata contravalorii energiei facturate. Chiar dacă constatarea faptului ilicit este făcută de către Y, instanţa apreciază că prejudiciul este produs furnizorului, în speţă Z, iar titularul unei acţiuni în răspundere civilă delictuală nu poate fi decât persoana vătămată, aceasta fiind întotdeauna cea în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul.

Instanta constata ca legea nr. 123/2012 stabileşte faptul că energia electrică se transportă către punctul de consum şi se măsoară de operatorul de distribuţie - Y, iar SC Z facturează si comercializează energia electrică pe baza măsurătorilor efectuate de operatorul de distribuţie.

Instanta observă că obiectul prezentei cauze îl reprezintă recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică, reclamnata ivocand în susţinerea cererii sale întrunirea condiţiilor raspunderii civile delictuale.

Drept urmare, îi revine obligaţia de a face dovada faptului că în patrimoniul său a fost produs un prejudiciu ceea ce impune demonstrarea dreptului său de proprietate asupra energiei electrice consumate fraudulos, în lipsa unui contract între părţi.

Prin art.2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr. 1007/2004 sunt stabilite subiectele de drept implicate în furnizarea energiei electrice şi anume:  furnizorul, consumatorul/subconsumatorul şi operatorul de reţea.

În continuare, prin art. 4 pct. 20 şi 30-31, se face distincţie între activitatea de furnizare de energie electrică prin care se înţelege activitatea de comercializare a energiei electrice la consumator, reprezentând un pachet de servicii care include şi facturarea energiei electrice – lit. d) şi operatorul de reţea, acesta fiind operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie, acesta din urmă fiind definit drept persoana juridică, titulară a unei licenţe de distribuţie, care deţine, exploatează, întreţine, modernizează şi dezvoltă o reţea electrică de distribuţie (similar, distribuitor) – pct. 30.

Cu privire la facturarea şi plata energiei electrice, se stabilesc raporturi contractuale între furnizor şi consumator - art. 33, art. 34, încheierea contractului fiind supusă condiţiei prealabile a încheierii de către furnizor şi, în mod excepţional de către consumator a unui contract de distribuţie şi/sau de transport cu operatorul de reţea care deserveşte locul de consum ( art. 40 Regulament).

Facturarea consumului de energie electrică, inclusiv pentru situaţia consumului fraudulos, se face exclusiv de către furnizorul de energie electrică. În acest sens, art. 128 alin. (1) din Regulament prevede că furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepţie, pentru situaţiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă.

De asemenea instanta retine ca  Legea nr. 123/2012 a energiei electrice face distincţia între furnizorul de energie electrică – pct. 25, 26, 27 art. 3 şi operatorul de distribuţie / operatorul de transport şi de sistem – pct. 39,40 art. 3.

Prin acelaşi act normativ la art. 61 potrivit caruia "Clientul final de energie electrică răspunde pentru daunele dovedite cauzate furnizorului/operatorului de reţea din culpa sa",  stabilindu-se obligaţia consumatorului de a răspunde pentru daunele cauzate furnizorului din culpa sa, în condiţiile stabilite prin contractul de furnizare, iar, în cazul consumului fraudulos, acesta urmând a fi deconectat de la reţeaua electrică, fiind obligat totodată la plata contravalorii energiei electrice consumate şi a costurilor aferente deconectării, evaluate conform normelor tehnice în vigoare.

Astfel potrivit art. 142 alin. (4) din Regulament, invocat de reclamanta, ca temei al cererii stabileşte doar modul de recalculare în cazul consumului fraudulos. Această dispoziţie trebuie corelată cu art. 128 alin. (1) al cărui conţinut a fost expus mai sus, în sensul că facturarea consumului fraudulos se face de către furnizorul de energie electrică.

Obligaţia consumatorului de a plăti despăgubiri furnizorului sau operatorului de reţea subzistă, în baza art. 191 alin. (1) din Regulament, pentru pagubele dovedite, produse operatorului de reţea sau altor consumatori. Pe de-o parte, consumul fraudulos de energie electrică nu reprezintă o pagubă în patrimoniul operatorului de reţea, iar, pe de altă parte, pentru situaţia particulară a consumului fraudulos sunt aplicabile dispoziţiile art. 128 alin. (1) din Regulament.

În cauză, reclamanta  are calitatea de operator de distribuţie în baza licenţei acordată prin Decizia A.N.R.E.

Din dispoziţiile Hotărârii de Guvern nr.1007/2004, Legii nr.123/2012 şi Directivei Europene nr.2003/54/CE rezultă următoarele aspecte:

-în conformitate cu prevederile Directivei Europene nr.2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din data de 26.06.2003 s-a stabilit necesitatea separării activităţilor de distribuţie de activitatea de furnizare a energiei electrice, prevederi ce au fost preluate prin Legea energiei nr.13/2007, la art.45;

-transpunerea în practică a Directivei Europene nr.2003/54/CE a fost pusă în aplicare la nivelul fostei ……., urmare a procesului de privatizare, începând cu data de 15.03.2007 la care susnumita şi-a schimbat denumirea în Y Craiova;

-la aceeaşi dată Y Craiova a devenit numai titular al licenţei de distribuţie a energiei electrice concesionând acest serviciu de la Ministerul Economiei şi Comerţului pentru zona Oltenia;

-tot cu aceeaşi dată, în urma divizării parţiale a fost înfiinţată pârâta Z care are ca unic obiect de activitate , strict activitatea de furnizare a energiei electrice deţinând în acest sens licenţa eliberată de către ANRE.

În concluzie începând cu 2007 au apărut trei subiecte de drept  distincte şi anume furnizorul de energie electrică, Z, operatorul de distribuţie şi consumatorul de energie electrică. Raporturile comerciale dintre cele trei subiecte sunt precis stabilite:

-consumatorul de energie electrică este în raport contractual cu furnizorul de energie electrică, Z, raport contractual născut în baza contractului de furnizare a energiei electrice ca şi contract de adeziune reglementat şi aprobat de ANRE ca autoritate de reglementare prin Decizia 57/1999.

-cel de-al treilea subiect, în speţă Y Craiova, în calitate de operator de distribuţie nu are raport juridic decât cu furnizorul în baza contractului de distribuţie încheiat cu acesta, fără ca între consumatorul contractual al Z şi operatorul de reţea Y să existe vreun raport, fie de natură contractuală, fie legală.

În acest context, prevederile art.127-142 din HGR 1007/2004 raportat la prevederile art.48-49 din Legea nr.13/2007 reglementează expres raportul juridic dintre consumatorul de energie electrică şi furnizor, nefiind inclus în acest raport şi operatorul de distribuţie.

În speţa de faţă, măsurarea şi facturarea energiei electrice s-a realizat în baza indicaţiilor contorului electric aflat în proprietatea operatorului de distribuţie care efectuează citiri lunare, iar facturile aferente consumului trebuiau să fie emise numai de către furnizorul de energie electrică.

In conformitate cu prevederile art.126, alin.1, art.128, alin.1 şi art.141 din HG nr.1007/2004 în situaţia în care se constată defectarea echipamentului de măsurare sau  că s-a consumat fraudulos energie electrică recalcularea energiei electrice trebuie aplicată doar de furnizorul de energie electrică în baza unei proceduri de recalculare care obligatoriu trebuie supusă aprobării ANRE.

In concluzie facturarea energiei electrice este in mod clar stabilita de dispozitiile legale mai sus mentionate iar faptul ca cele doua parate au incheiat un protocol, acesta nu poate excede dispozitiilor legale mai sus mentioante si nici nu poate fi opozabil paratului din prezenta cauza.

Din probele administrate instanţa reţine că între părţile din prezenta cauză nu există un contract  şi nici nu a intervenit un fapt juridic sau vreo dispoziţie legală care să dea naştere unui raport juridic obligaţional.

Chiar dacă constatarea faptei ilicite a fost făcută de către Y, pretinsul prejudiciu cauzat prin consum fraudulos de energie electrică este produs furnizorului Z, motiv pentru care titularul acţiunii în răspundere civilă delictuală nu poate fi decât persoana în patrimoniul căreia a fost produs prejudiciul, în speţă Z.

Prin urmare, reclamanta nu justifică, în baza dispoziţiilor legale enunţate, calitatea sa de proprietar al energiei electrice nefiind  persoana în patrimoniul căreia s-a realizat prejudiciul ca urmare a consumului fraudulos de energie electrică.

Admiterea acţiunii Y care solicita plata unei energii ce nu îi aparţine  ar avea ca efect o îmbogăţire fără justa cauza a acesteia.

În situaţia în care  între Z şi Y ar exista un contract  sau un protocol în care prima ar da celei de-a doua dreptul să recupereze energia ce aparţine Z, prezenta acţiune ar ridica în continuare discuţii  întrucât aceasta este întemeiată nu pe o răspundere contractuală, ci pe o răspundere delictuală care presupune existenta unui fapt ilicit ce trebuia dovedit.

Astfel sub aspectul răspunderii civile delictuale reclamanta Y, având calitatea de transportator al energiei electrice, dacă s-ar fi creat un prejudiciu în sarcina sa, trebuia să facă dovada că este titularul dreptului pretins, adică faptul că a achiziţionat respectiva cantitate de energie electrică de Z, iar prin acţiunile pârâtului ar fi fost produs un fapt ilicit, fapt constatat si sancţionat de o hotărâre judecătorească definitivă a unei instanţe judecătoreşti.

Fiind vorba de o infracţiune se impune stabilirea, anterior cererii de chemare în judecată, de către organele de urmărire penală a persoanei care prin acţiunile sale a produs prejudiciul şi răspunde pentru acesta, întinderea acestui prejudiciu precum şi persoana în patrimoniul căreia a fost creat.

Practic, potrivit legislaţiei în vigoare, o acţiune pentru recuperarea sumelor de bani bazată pe răspunderea civilă delictuală poate fi introdusă după ce instanţa de judecată printr-o hotărâre definitivă a stabilit că s-a comis o infracţiune.

În cauză Y nu a sesizat organele penale cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, şi prin urmare nu au fost stabilite persoanele responsabile pentru prejudiciul ce se consideră a fi produs  si nici  faptul că acesta ar fi în patrimoniul său.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a Y invocată de instanta din oficiu deoarece nu face dovada că ar fi proprietara energiei consumate fraudulos şi că ar fi suferit un prejudiciu şi pe cale de consecinţă va  respinge cererea de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare