Contestaţie la executare

Prin sentinţa civilă nr. 1050/16.02.2015 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 4317/110/2013 s-a respins contestaţia la executare formulată de către contestatorii R. I.  şi R. C. în contradictoriu cu intimaţii BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC G. N. , şi B.E.I.R.E. SA.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele: „În fapt, intimata a acordat SC S.  SRL în baza contractului de credit nr. 8-SBC din 30.07.2007 în credit în valoare de 940.000 lei garantat printre altele de o ipotecă de rang I asupra unui imobil aparţinând debitoarei şi o ipotecă de rang I asupra unui imobil aparţinând contestatorilor. De asemenea, intimata a mai acordat SC S.  SRL prin contractul de credit nr. 6 – SBC din data de 24.06.2008 un credit în valoare de 110.172 lei garantat printre altele de o ipotecă de rang II asupra imobilelor susmenţionate.

Pe lângă aceste garanţii a fost emis la data de 05.08.2010 de către debitoare şi un bilet la ordin ce a fost avalizat de contestatori, în valoare de 653.811,06 lei, scadent la data de 18.08.2010 (f. 66).

În cursul anului 2010 SC S.  SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei din motive financiare nereuşind achitarea creditelor – cerere ce a fost admisă prin încheierea din data de 23.07.2010 a Tribunalului Neamţ (dosar nr. 2285/103/2010). Intimata E. s-a înscris la masa credală cu suma totală de 669.712,11 lei, procedând totodată la executarea silită a contestatorilor prin intermediul executorului bancar E. T. B. din Bucureşti a imobilului proprietate personală a contestatorilor în baza contractului de ipotecă prin care a fost garantat creditul societăţii.

În urma discuţiilor purtate între părţi, la data de 21.02.2011 s-a încheiat Convenţia de plată eşalonată nr. 776 (f.119) modificată prin Actul Adiţional nr. 1/28.07.2011 prin care contestatorii se obligau să plătească creditoarei, în 36 de luni, creanţa ce rezultă din cele două contracte de credit, în valoare de 703.156,73 lei, creanţă calculată până la data de 21.02.2011, inclusiv plus dobânzile, dobânzile penalizatoare, penalităţile, comisioanele, primele de asigurare, spezele bancare etc. ce se vor calcula de creditoare de la data de 22.02.2011, inclusiv şi până la recuperarea integrală a creanţei, inclusiv cheltuielile de executare conform prevederilor din cele două contracte de credit. Plăţile urmau să se facă de către contestatori conform Anexei 1, denumită Grafic de rambursare. La sumele prevăzute în graficul de rambursare urmau să se adauge penalităţi şi dobânzi penalizatoare calculate conform celor două contracte de credit.

Potrivit art. 3 din convenţie Drepturile şi obligaţiile părţilor E. va suspenda executarea silită pornită asupra imobilului proprietatea contetatorilor, (…) precum şi executarea biletelor la ordin emise de SC S.  SRL avalizate de contestatori, începând cu data intrării în vigoare a convenţiei. E. îşi rezervă dreptul să rezilieze de plin drept, fără intervenţia instanţelor judecătoreşti şi fără nici o formalitate convenţia: iii) în cazul nerespectării tuturor obligaţiilor prevăzute de convenţie, v) în cazul neplăţii sumelor prevăzute în Anexa 1 la prezenta Conveţie la termenul de scadenţă stabilit de către ambele părţi, vi) în cazul nerespectării de către SC S.  SRL a programului de plată prevăzut în planul de reorganizare, având în vedere calitatea de administratori statutari a contestatorilor. De asemenea, E. nu va efectua pe această perioadă acte de executare silită în vederea recuperării creanţei sale împotriva debitorilor cu condiţia respectării termenelor de plată prevăzute în convenţie. Pe de altă parte, potrivit art. 4 din Convenţie Obligaţiile debitorilor, contestatorii se obligă să respecte condiţiile prezentei convenţii şi să efectueze toate plăţile în cuantumul comunicat de E., conform graficului de rambursare (Anexa 1).

În data de 23.07.2013 intimata E. a înregistrat la BEJ G. N.  cererea de executare silită a bunurilor mobile şi imobile ale contestatorilor R. I.  şi R. C. pentru recuperarea pe calea executării silite a creanţei în limita sumei de 653.911,06 lei, plus cheltuielile de executare efectuate în cadrul executării silite (f.64,65).

În motivarea cererii de executare silită intimata a arătat că a încheiat cu împrumutatul SC S.  SRL şi garanţii ipotecari R. I.  şi R. C. contractul de credit nr.8-SBC din data de 30.07.2007. Titlul executoriu îl constituie Biletul la Ordin emis de SC S.  SRL şi avalizat de R. I.  şi R. C., fără protest, în favoarea intimatei în sumă de 653.911,06 lei (f.66). Suma de 653.911,06 lei reprezintă obligaţia de plată asumată de împrumutatul SC S.  SRL faţă de împrumutătorul E., obligaţii ce rezultă din Contractul de credit nr.8-SBC din data de 30.07.2007 (f. 67-78).

Ca urmare a cererii executorul a dispus înregistrarea cererii şi deschiderea dosarului de executare silită nr. 381/2013.

Prin încheierea din 01.08.2013 pronunţată în dosarul nr. 11117/180/2013 de Judecătoria Bacău a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite şi autorizată creditoarea E. să treacă la executarea silită, prin toate modalităţile prevăzute de lege a obligaţiilor cuprinse în titlul executoriu reprezentat de Biletul la Ordin emis în data de 05.08.2010 de către SC S.  SRL, avalizat de R. C. C. şi R. C. I. , scadent la data de 18.08.2010, pentru suma de 653.911,06 lei (f. 83,84).

Prin încheierea din data de 22.08.2013 (f. 85) emisă în dosarul nr. 381/2013 executorul judecătoresc a stabilit suma de 12.000 lei cheltuieli de executare silită până la acel moment procedural, iar în data de 23.08.2013 a fost emisă somaţia (f.86), ambele acte fiind comunicate contestatorilor potrivit dovezii de comunicare aflate la fila 90 la data de 09.09.2013.

În drept, potrivit art.35 din Legea nr.58/1934, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat; obligaţiunea sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viţiu de formă; când avalistul plăteşte cambia, el dobândeşte drepturile isvorând din ea împotriva celui garantat, cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă, în temeiul cambiei.

Conform art.207 din Norma cadru BNR nr.6/1994, obligaţia avalistului este o obligaţie cambială autonomă, în sensul că avalistul se poate servi în contra posesorului de excepţiile derivând din raporturile sale personale cu posesorul, dacă ele există dar în nici un caz nu se poate servi de excepţiile personale ale persoanei pentru care a dat avalul faţă de posesorul cambiei. Posesorul poate să se îndrepte direct în contra avalistului fără a mai fi respectată ordinea din dreptul civil, căci obligaţia acestuia este o obligaţie autonomă şi solidară.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934 în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare.

Contestaţia se va introduce la instanţa de executare, care o va judeca potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.

Hotărârea pronunţată asupra contestaţiei va putea fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.

Instanţa va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura.

În caz de suspendare a executării, creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.

În ceea ce priveşte motivele invocate de contestatori în cererea introductivă de instanţă, se reţine că acestea sunt nefondate.

În ceea ce priveşte motivul referitor la faptul că o parte din debit a fost achitat, astfel că debitul pentru care sunt executaţi contestatorii este mai mic decât suma înscrisă în biletele la ordin, instanţa reţine că nu este întemeiat.

Astfel cum rezultă din prevederile art.35 din Legea nr.58/1934, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat şi că obligaţia sa este valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză, cu excepţia viciilor de formă.

Contestatorii, în calitate de avalişti al biletelor la ordin în temeiul cărora s-a început executarea silită împotriva sa, nu pot opune intimatei decât excepţiile de nulitate a titlurilor executorii, excepţii prevăzute de art. 322 din Norma-cadru BNR nr.6/1994, respectiv excepţii deduse din însăşi forma cambiei (excepţii formale) şi excepţii bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente (incapacitatea, falsul, lipsa de mandat), nu şi excepţii personale, care se referă la raportul fundamental.

 În consecinţă, contestatorii răspund în faţa intimatei pentru suma de 653.911,06 lei înscrisă în biletul la ordin, împreună cu dobânda legală calculată de la data scadenţei şi alte cheltuieli justificate, fără a interesa raportul fundamental care a dus la emiterea biletelor la ordin.

În ceea ce priveşte convenţia de plată eşalonată încheiată de contestatori cu intimata instanţa constată că aceasta prevedea pentru contestatori obligaţia de a achita anumite sume de bani la anumite termene pentru acoperirea creanţei garantate de aceştia, intimata obligându-se la a suspenda executare silită începută asupra imobilului proprietatea contestatorilor şi a nu porni noi executări silite în baza titlurilor executorii reprezentate de Biletul la ordin avalizat de contestatori.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv graficul de rambursare – Anexa 1 la convenţia de plată eşalonată – (f. 128-129), plăţi corespunzând anului I din planul de reorganizare (f. 130), extrase din buletinul procedurilor de insolvenţă (f. 132 – 137) reiese că nu au fost respectate termenele de rambursare a sumelor convenite prin convenţia de plată eşalonată, intimata fiind îndreptăţită la pornirea executării silite a creanţelor sale, contestatorii fiind în culpă contractuală.

Pentru aceste motive instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc potrivit ordinului Nr. 2561/C din 30 iulie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr.2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti publicat în Monitorul Oficial  nr.569 din 10 august 2012, art. I pct. 3 lit. d) din Anexă pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 1000.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Prin încheierea nr. 381 din 22.08.2013 BEJ G. N.  a stabilit onorariul executorului judecătoresc la un cuantum de 11.839 lei care se încadrează în limitele stabilite prin actul normativ pentru creanţa în valoare de 653.811,06 lei care face obiectul executării silite. Ca urmare instanţa apreciază neîntemeiată solicitarea de cenzurare a onorariului executorului judecătoresc având în vedere şi faptul că executarea silită este în desfăşurare.”

II. CEREREA DE APEL

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel contestatorii R. I.  şi R. C. solicitând admiterea apelului, admiterea contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare efectuate de BEJ G. N.  în dosarul nr. 381/2013.

În motivarea cererii apelanţii precizează că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală arătând că în data de 30.07.2007 SC S.  Roman SRL, ai cărei administratori sunt, au încheiat cu E.B. SA Sucursala Bacău două contracte de credit nr.8-SBC în valoare de 940.000 lei şi nr. 6SBC în valoare de 110.172 lei, garantate în acel moment cu un imobil aparţinând societăţii achiziţionat cu credit nr.8-SBC situat în mun. Roman, imobilul proprietate personală al contestatorilor situat, de asemenea, în mun. Roman şi bilete la ordin avalizate de contestatori.

Mai arată apelanţii faptul că în cursul anului 2010 SC S.  SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei din motive financiare nereuşind achitarea creditelor – cerere ce a fost admisă prin încheierea din data de 23.07.2010 a Tribunalului Neamţ (dosar nr. 2285/103/2010). Intimata E.B. SA s-a înscris la masa credală cu suma totală de 669.712,11 lei, procedând totodată la executarea silită a contestatorilor prin intermediul executorului bancar E. T. B. din Bucureşti a imobilului proprietate personală a contestatorilor în baza contractului de ipotecă prin care a fost garantat creditul societăţii.

La data de 21.02.2011 s-a încheiat între părţi Convenţia de plată eşalonată nr. 776 modificată prin Actul Adiţional nr. 1/28.07.2011 prin care intimata a înţeles să recupereze creanţa în primul rând de la SC S.  SRL şi a suspendat executarea silită pornită asupra imobilului proprietate personală a contestatorilor. La data de 24.05.2012 intimata a aprobat planul de reorganizare propus de SC S.  SRL, fiind făcute plăţi intimatei potrivit acestui plan.

Apelanţii arată că, deşi societatea SC S.  SRL a achitat sumele asumate prin planul de reorganizare, intimata a formulat în aprilie 2013 prin intermediul BEJ G. N.  o cerere de continuare a executării silite în baza titlului executoriu contract de credit nr.8-SBC întocmindu-se dosarul de executare nr. 85/2013, iar la data de 23.08.2013 o nouă urmărire silită având ca titlu executoriu BO emis la data de 05.08.2010 de SC S.  SRL şi avalizat de subsemnaţii la data de 18.08.2010, bilet la ordin emis de societate pentru a garanta contractul de credit.

Apelanţii invocă lipsa de interes a intimatei creditoare de a continua prezenta executare silită în condiţiile în care se îndestulează de la societate care a achitat sumele convenite prin planul de reorganizare, suma datorată fiind mult mai mică decât cea din biletul la ordin; mai arată contestatorii că în contractul de credit există o clauză cu privire la beneficiul de discuţiune şi indiviziune.

Cu privire la cheltuielile de executare apelanţii apreciază că nu pot fi obligaţi la plata acestora către intimata E.B. SA, în situaţia în care aceasta a apelat la serviciile unui executor judecătoresc, deşi nu avea interes. Apelanţii solicită cenzurarea onorariului executorului judecătoresc faţă de faptul că debitul datorat este mult mai mic în raport de suma înscrisă în biletul la ordin.

Intimata E.B. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, precizând că pentru garantarea creditelor contractate  de SC S.  SRL  apelanţii au garantat cu ipotecă de rang I şi II asupra imobilului din mun. Roman, şi ipotecă de rang I asupra imobilului situat în intravilanul mun Roman, jud. Neamţ.

Intimata precizează că pe lângă aceste garanţii, apelanţii au avalizat şi un bilet la ordin emis de debitoarea SC S.  SRL. Mai arată intimata şi faptul că pe fondul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale s-a declarat exigibil creditul acordat pornindu-se executarea silită, iar mai apoi faţă de insolvenţa debitoarei şi nerespectarea acesteia la planul de reorganizare aprobat, s-a trecut la executarea avaliştilor.

III. ANALIZA INSTANŢEI DE CONTROL JUDICIAR

Analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate, instanţa de apel reţine că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil tribunalul sesizează că deşi apelanţii au atacat sentinţa civilă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, aceştia s-au rezumat la a reitera motivele contestaţiei la executare, astfel cum a fost formulată la fondul cauzei, neprecizând instanţei de control judiciar care sunt în concret motivele de nelegalitate sau de netemeinicie.

Verificând din oficiu existenţa unor motive de nelegalitate a sentinţei civile apelate, tribunalul apreciază că în cauza prezentă nu sunt incidente astfel de motive. În atare situaţie faţă de dispoziţiile art. 476 C.pr.civ, instanţa de control va analiza cererea de apel pe baza motivelor de contestaţie invocate în faţa primei instanţe.

Tribunalul constată că apelanţii au precizat că înţeleg să solicite soluţionarea contestaţiei la executare în temeiul legii speciale, respectiv art. 62 din Legea 58/1935.

Contestaţia la executare specială este aceea care vizează însăşi valabilitatea biletului la ordin ca act juridic sau executarea silită a unui astfel de titlu, urmând ca motivele contestaţiei la executare invocate să fie grupate de către instanţă pentru o mai bună analizare a lor, astfel:

1. actele de executare emise de BEJ G. N.  au fost emise şi executarea silită pornită pentru întreaga sumă ce a fost garantată, respectiv suma de 653911,06 lei, înscrisă pe biletul la ordin, fără a se ţine seamă de sumele deja achitate,

2. inadvertenţele existente la înregistrarea cererilor de către BEJ G. N. , respectiv: cererea de executare înregistrată sub nr. 85/14.02.2013, cu dată trecută 4.07.2013, încheierea BEJ dată la data de 23.07.2013 care face vorbire de o nouă cerere de executare silită înregistrată la data de 28.06.2013, ulterior o nouă încheiere prin care s-a dispus înregistrarea cererii şi deschiderea unui nou dosar de executare silită, somaţia care face referire la continuarea executării silite.

3. nu au avut rate restante, chiar dacă au făcut plăţi parţiale sau întârzieri la plată, în ce priveşte contractul de credit şi convenţia de eşalonare la plată, intimata nu a exprimat niciodată nemulţumiri cu privire la acest aspect,

4. lipsa de interes a intimatei pentru a continua executarea silită asupra imobilului proprietatea personală a apelanţilor, dar şi în promovarea unei cereri noi de executare silită, câtă vreme există convenţia de eşalonare la plată şi creditoarea se îndestulează lunar de la SC S.  SRL potrivit planului de reorganizare.

În ce priveşte motivul invocat de apelanţi şi reţinut la punctul 1 de către tribunal, se reţine că executarea silită a fost pornită  împotriva apelanţilor în baza biletului la ordin  emis de SC S.  SRL la data de 5.08.2010, fără protest, pentru suma de 653811,06 lei (fila 66 ds. fond), semnat de apelanţi şi în calitate de avalişti.

Apelanţii prin semnarea biletului la ordin au înţeles să garanteze cu toată averea personală raportul dintre societatea comercială emitentă (debitoarea - SC S.  SRL) şi creditoarea intimată. Astfel prin semnarea unui astfel de instrument de plată, obligaţia avalistuluir devine identică, având acelaşi cuprins şi cu aceeaşi întindere ca şi cea garantată, el fiind garantul unui semnatar al cambiei. Prin semnare avalistul devine obligat valabil chiar şi în situaţia în care obligaţia pe care a garantat-o este nulă din orice cauze afară de cele privind viciile de formă. Tribunalul atrage atenţia asupra faptului că deşi obligaţia avalului este una autonomă, independentă faţă de cea a debitorului principal faţă de care s-a obligat, avalistul nu poate opune excepţiile derivând din raportul juridic existent între societatea comercială pentru care a garantat şi banca în folosul căruia a garantat, el poate opune cu succes garanţii personale derivate din raporturile sale personale cu posesorul titlului, în măsura în care un astfel de raport există.

Instanţa de control judiciar apreciază că un creditor poate să se îndrepte împotriva avalistului fără a urma o anumită ordine, cum este cea prevăzută în dreptul civil, tocmai pentru că avalul este o obligaţie autonomă şi solidară, avalul dat înainte de scadenţă producând efecte mult mai energice decât cele ale unei fidejusiuni.

Instanţa de control judiciar constată că art. 106 raportat la art. 52 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 58/1934 prevăd că: „Trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat”.

Ceea ce trebuie să înţeleagă avalul, în calitate de debitor al cambiei este că ceea ce se pune în executare este biletul la ordin cu întreaga sumă înscrisă în titlu. Apelanţii avalişti nu au făcut dovada faptului că debitoarea şi-ar fi onorat obligaţiile faţă de intimata creditoare şi astfel calitatea lor de debitori să înceteze. Faptul că intimata creditoare primeşte, în temeiul unui la de reorganizare plăţi de la debitoarea principală, nu face să înceteze dreptul creditorului de a urmări creanţa sa de la ceilalţi debitori. Existenţa unui plan de reorganizare al debitoarei falite nu garantează plata pentru creditorul înscris la masa credală, acesta având libertatea de a alege maniera în care doreşte recuperarea creanţei sale. Mai mult tribunalul apreciază că apelanţii nu au dovedit faptul că s-a plătit în plus peste ceea ce se datorează creditorului, critica acestora fiind rezumată la faptul că s-a continuat, respectiv început o nouă executare, deşi, debitoare principală aflată în procedura insovenţei, în etapa reorganizării, face plăţii în derularea planului său de reorganizare. Tribunalul apreciază că nu este întemeiat acest motiv invocat de apelanţii contestatori.

În ce priveşte punctul 2 referitor la inadvertenţele strecurate în înregistrarea cererilor de către executorul judecătoresc, precum şi folosirea termenilor nouă executare sau continuarea executării silite începute, tribunalul apreciază şi acest motiv ca fiind neîntemeiat, apreciind că executorului judecătoresc i s-au formulat cereri de executare silită atât a titlului executoriu reprezentat de contractele de credit prin care apelanţii au garantat cu ipoteca imobilele lor, cât şi a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin. Întrucât cererile au fost înregistrate în perioade de timp diferite, s-au înregistrat în dosare cu numere diferite. Simpla eroare materială cu privire la terminologia folosită în actele executorului judecătoresc nu conduc la nulitatea titlului executoriu sau a actelor de executare.

În ce priveşte punctul 3, referitor la plata ratelor cu întârziere sau nu, cu restanţe sau nu, tribunalul apreciază că acesta excede condiţiilor de exercitare a contestaţiei speciale formulate în temeiul Legii 58/1934, având în vedere că plata se referă la titlu executoriu reprezentat de contractele de credit garantate de apelanţi cu ipotecă şi nu la biletul la ordin avalizat de aceştia.

În ce priveşte motivul invocat de apelanţi la punctul 4, tribunalul reţine că obligaţia apelanţilor în calitate de avalişti este una autonomă, iar executarea silită a pornit împotriva acestora; starea de insolvenţă a emitentului reprezintă un  motiv cu atât mai întemeiat pentru ca intimata creditoare să obţină creanţa sa în totalitate de la oricare dintre debitori. Confirmarea planului debitoarei în procedura insolvenţei nu garantează pentru creditorul său că obligaţia sa va fi îndeplinită, ci creează doar prezumţia de plată. Este drept că potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Legea 85/2006 nicio dobândă, majorarea sau penalitate sau orice cheltuială denumite generic accesorii nu mai poate fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii, însă acest drept este prevăzut doar pentru debitorul obligaţiei principale, aflat în insolvenţă, avalistul este ţinut însă să execute obligaţia întocmai cum a fost asumată, starea de insolvenţă a celui pentru care a garantat cu avalul nu îi poate profita avalistului.

Tribunalul apreciază că obligaţia pentru care au garantat în calitate de aval apelanţii a devenit scadentă, la fel şi obligaţia debitoarei principale, însă debitoarea principală se află într-o procedură specială care are drept scop achitarea datoriilor sale către creditori şi pe de altă parte reintegrarea ei în circuitul comercial, dacă planul de reorganizare se împlineşte. Pe de altă parte creditoarea are la îndemână executarea celorlalţi debitori fără să trebuiască să aştepte conformarea la plan a debitoarei, având interes pentru recuperarea creanţei sale de la oricare dintre debitori.

Prin urmare, se reţine faptul că, instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a situaţiei de fapt prin prisma materialului probator administrat, motiv pentru care având în vedere dispoziţiile art. 480 alin. 1 NCPC, pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.

Domenii speta

Spete similare