Nulitate act juridic

I. ANALIZA INSTANŢEI DE FOND

Prin sentinţa civilă nr. 4176/1.07.2015 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 18207/180/2013 s-a admis cererea principală având ca obiect anulare act, fiind constatată nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1473 din data de16.06.2009 la BNP D-C Tîn ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 240 mp  din Anexa la expertiza topo -cadastrală şi a construcţiei în suprafaţă de 60 de mp  construită pe respectivul teren formulată de reclamanta APIA în contradictoriu cu pârâtul C.M.V.I. DR. A V . Ca urmare a soluţiei date cererii principale a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de  pârâtul C.M.V.I. DR. A V  împotriva A.D.S. şi obligată chemata în garanţie la plata către pârât a sumei de 8858  lei reprezentând contravaloarea  imobilului cu privire la care contractul a fost anulat. Instanţa de fond a respins cererea conexă precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele: „din înscrisurile de la dosar rezultă faptul că imobilul constând în clădirea  construită pe suprafaţa  60 mp teren( parter) şi curtea de 240 de mp reprezintă imobil parţial care se află în proprietatea publică a statului, fiind predat, spre administrare, A.P. şi I.A.( fila 10  din dosarul cauzei), în baza Hotărârii de Guvern nr. 250/2006 şi a Protocolului nr. 130711 din data de 12.05.2006.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat  la data de 16.06.2009 şi autentificat sub nr 14673 din data de 16.06.2009 la BNP D.C.T., A.D.S.  a vândut C.M.I. DR A V  terenul situat în localitatea R., Judeţul Bacău în suprafaţă totală de 14874 de lei şi mai multe construcţii edificate pe acesta.

Din expertiza tehnică efectuată în cauză reiese că terenul în suprafaţă de 240 de mp supus evaluării  este situat în intravilanul  comunei R., are categoria de folosinţă curţi construcţii , pe acesta fiind edificată o construcţie din cărămidă, în suprafaţă de 60 mp în acte ( 82 mp la data efectuării expertizei) şi că acest întreg imobil ( 240 mp teren şi 60 mp construcţie) face parte din domeniul public al statului, terenul fiind evaluat  la 8858 de lei.

De asemenea,se menţionează în cuprinsul raportului de expertiză faptul că terenul în litigiu era vândut la data efectuării expertizei pârâtului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 14673 din data de 16.06.2009 şi făcea parte din suprafaţa de 14874 de mp proprietatea acestuia ( fila 147 din dosarul cauzei) ,astfel că rezultă cu certitudine identitatea dintre terenul proprietate publică şi terenul înstrăinat pârâtului.

Faţă de data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare, aceasta fiind anterioară datei de 1octombrie 2011, trebuie făcută încă  de la început precizarea că dispoziţiile de drept material  aplicabile prezentei cereri sunt cele cuprinse în Vechiul Cod de pr.civ.

Pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare este necesar a fi îndeplinite anumite condiţii de fond cu privire la obiectul acestuia, respectiv bunul vândut şi preţul.

În speţa de faţă, date fiind motivele prezentei acţiuni, sunt relevante condiţiile de valabilitate ale lucrului vândut, respectiv  următoarele: ca acesta să se afle în circuitul civil( art 1310 Cod civil) , să fie determinat sau determinabil ( art 948 şi 964 Cod civ.), să fie în proprietatea vânzătorului( conform principiilor de drept ,, nemo dat quod non habet” sau,, nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet”).

Instanţa apreciază că în ceea ce priveşte acest contract de vânzare-cumpărare lipsesc două condiţii esenţiale de valabilitatea a sa, respectiv acela ca imobilul să se afle în circuitul civil şi ca imobilul să fie în proprietatea vânzătorului cu referire, desigur, la suprafaţa de 240 mp teren şi a construcţiei edificate pe aceasta .

Art 1310 din Vechiul Cod Civil prevede că pot fi vândute toate lucrurile care sunt în comerţ, făcând aplicaţia unei reguli generale prevăzute de art 963 Cod civil, conform căreia  numai lucrurile aflate în comerţ( în circuitul civil) pot forma obiectul unui contract, avându-se în vedere şi dispoziţiile art 136 alin 5 din Constituţia României ce prevăd că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, ori bunul înstrăinat prin contractul analizat în prezenta cauză  face parte din domeniul public al statului., acest motiv de nulitate absolută a contractului fiind evident.

 Mai mult, nici condiţia ca bunul să fie proprietatea vânzătorului nu este îndeplinită ,pârâtul cunoscând din istoricul juridic al terenului atât din înscrisurile ce au fundamentat încheierea contractului de vânzare-cumpărare  cât din situaţia faptică a imobilelor luate în concesiune) ,  vânzătoarea  ca agenţie a statului fiind obligată să o cunoască ,astfel  încât pârâtul cu greu  poate susţine că a fost de bună-credinţă la încheierea contractului cu privire la terenul de 240 de mp şi la construcţia aflată pe acesta.

În orice caz, pentru constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului este suficientă neîndeplinirea acestei condiţii esenţiale ca bunul să se afle în comerţ şi având în vedere că s-a înstrăinat un imobil inalienabil, raportat şi la argumentele expuse anterior, va fi admisă acţiunea principală şi se va constata că este lovit de  nulitate absolută parţială Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1473 din data de16.06.2009 la BNP D-C T  în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 240 mp  din Anexa la  expertiza topo -cadastrală şi a construcţiei în suprafaţă de 60 de mp  construită pe respectivul teren.

Dat fiind faptul că a fost admisă cererea principală şi faţă de susţinerile pârâtului din concluziile scrise de la dosarul cauzei( de restituire a acelei părţi din preţ care corespunde imobilului din prezentul  litigiu, respectiv suma de 8858 de lei stabilită de expert)  ,existând o tulburare de drept dintr-o cauză preexistentă încheierii  contractului de vânzare-cumpărare, şi fiind evins cumpărătorul de acest bun , va fi admisă  cererea de chemare în garanţie  şi obligată chemata în garanţie să îi achite  pârâtului suma de 8858  de lei reprezentând contravaloarea  imobilului cu privire  la care contractul a fost anulat.

În ceea ce priveşte cererea conexă , instanţa apreciază că nu pot fi acordate pârâtului despăgubiri pentru lipsa de folosinţă, acesta cumpărând terenul în situaţia în care cunoştea că pe acesta funcţionează sediul unei instituţii publice ce funcţiona în mod legal la momentul încheierii contractului şi având în vedere că imobilul era inalienabil, nu s-a aflat niciodată în circuitul civil, nulitatea contractului lipseşte această vânzare-cumpărare de orice efecte juridice, în mod retroactiv,astfel că va fi respins ca nefundat capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosinţă.

Referitor la capetele de cerere  privind suma compusă din 3600 de lei reprezentând energie consumată de hidrofor pentru captarea apei curente pentru perioada 19.12.2009-19.12.2013 şi pe viitor ,anual suma de 1200 de lei, până la lăsarea în deplină proprietate, 3600 de lei reprezentând costurile suportate cu vidanjarea fosei septice pentru perioada 19.12.2009-19.12.2013 şi pe viitor ,anual suma de 1200 de lei, până la lăsarea în deplină proprietate, reclamantul nu a făcut dovada acestor sume, facturile la energie electrică sunt pe cabinetul acestuia ( are mai multe imobile pe terenul respectiv)nu există înscrisuri privind citirea apometrului , nu s-a încheiat un acord cu pârâta privind racordarea acesteia la utilităţi ( apă curentă, fosă septică) , deşi aceasta a făcut demersuri în acest sens, sumele solicitate nefiind în nici un fel justificate, astfel că vor fi respinse ca nefondate şi aceste capete de cerere.

Dat fiind faptul că a pierdut procesul, în temeiul art 453 alin 1 CPC vor fi respinse cheltuielile solicitate de pârâtul din cererea principală( reclamantul din cererea conexă) ca nefondate.”

II. CEREREA DE APEL

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel A.D.S. solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

În motivarea cererii sale apelanta a indicat ca motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei apelate faptul că instanţa de fond nu a manifestat un rol activ în examinarea probatoriului administrat în cauză, necoroborând înscrisurile de la dosarul cauzei cu prevederile legale invocate. Precizează apelanta că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 1473/16.06.2009 clădirea CSV R. se afla în proprietatea privată a statului român, reprezentată prin ADS, având totodată şi un drept de administrare asupra acestuia precum şi dreptul de a-l vinde în conformitate cu dispoziţiile legale.

Mai precizează apelanta că o altă critică adusă sentinţei apelate este şi aparenta lipsă de identitate între imobile, întrucât anexa la OUG 89/4.11.2004, cea care i-a dat posibilitatea să vândă imobilul, are suprafaţa de 481 mp clădire şi 14394 mp teren aferent şi număr MFP 38724, iar imobilul pentru care reclamanta susţine că are un drept de administrare are o suprafaţă construită de 60 mp şi un teren aferent de 240 mp având numărul MFP 28357..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel C.M.V.I. DR. A V  solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acţiunii principale ca neîntemeiate şi admiterea cererii conexe.

În motivarea cererii sale apelanta a indicat ca motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei apelate faptul că instanţa de fond a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei APIA Bacău, fără să ţină seama de faptul că intimata avea nevoie de un mandat special din partea titularului dreptului de proprietate şi a soluţionat excepţia prescripţiei în sensul respingerii deşi dreptul de a invoca nulitatea era prescris la momentul formulări acţiunii.

O altă critică a sentinţei atacate este şi faptul că imobilul din prezentul litigiu se afla în proprietatea privată a statului, chemata în garanţie având dreptul de administrare precum şi dreptul de a-l vinde.

În ce priveşte soluţia dată de instanţa de fond cererii sale conexe, apelanta precizează că a depus înscrisuri în faţa instanţei de fond din care rezultă costurile aferente consumului de energie consumată de hidrofor pentru captarea apei curente. De asemenea precizează că adresa din 26.08.2013 depusă la dosar de către intimată prin care solicită acordul reclamantului cu privire la colectarea apei reziduale în fosa septică deţinută reprezintă o recunoaştere a folosinţei fosei septice de către APIA R. şi pentru trecut.

Mai precizează apelanta faptul că pentru lipsa de folosinţă s-a dispus expertiză, fiind stabilită suma de 3828 lei pentru lipsa de folosinţă pentru ultimii trei ani.

Mai critică apelanta soluţia instanţei de fond şi cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată aferente cererii de chemare în garanţie.

Intimata APIA Bacău a formulat întâmpinare la apelurile declarate, prin care a solicitat respingerea lor, arătând că prin apelurile declarate nu sunt aduse critici concrete hotărârii instanţei de fond.

III. ANALIZA INSTANŢEI DE CONTROL JUDICIAR

Analizând cererea de apel formulată de A.D.S., prin prisma motivelor invocate, instanţa de apel reţine că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În ce priveşte lipsa de rol activ a instanţei cu privire la probele administrate şi coroborarea acestora cu actele normative invocate de chematul în garanţie la fond, tribunalul apreciază că susţinerea acestuia este vădit nefondată. Instanţa de control judiciar reţine că în mod judicios s-au administrat probele în faţa primei instanţe, iar faptul că apelanta chemată în garanţie nu a primit soluţia dorită în faţa primei instanţe nu face ca probele administrate să fie necoroborate cu legislaţia în cauză.

Se reţine în mod corect de către instanţa de fond faptul că terenul în suprafaţă de 240 de mp situat în intravilanul  comunei R., are categoria de folosinţă curţi construcţii, pe acesta fiind edificată o construcţie din cărămidă, în suprafaţă de 60 mp în acte ( 82 mp la data efectuării expertizei) şi că acest întreg imobil ( 240 mp teren şi 60 mp construcţie) face parte din domeniul public al statului, terenul fiind evaluat  la 8858 de lei, Acesta fiind predat spre administrare A.P. şi I.A. în baza Hotărârii de Guvern nr. 250/2006 şi a Protocolului nr. 130711 din data de 12.05.2006.

Din raportul de expertiză necontestat de niciuna din părţile cauzei la fond s-a reţinut în mod judicios de instanţa de fond că suprafaţa de teren de 240 mp  şi construcţia în suprafaţă de 60 de mp de pe respectivul teren fac parte din suprafaţa de 14874 de mp vânduţi prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1473/16.06.2009  C.M.V.I. DR. A V .

Concluzia expertului este fără umbră de îndoială că suprafaţa de teren de 240 mp şi construcţia aferentă este parte a domeniului public cuprins în cei 14874 de mp vânduţi de chemata în garanţie, aşa încât rezultă cu certitudine identitatea dintre terenul proprietate publică şi terenul înstrăinat pârâtului.

Prin urmare, câtă vreme chemata în garanţie a acceptat concluziile expertului fără a contesta rezultatul raportului de expertiză, Tribunalul nu poate reţine aparenta lipsă de identitate între imobile.

Analizând cererea de apel formulată de C.M.V.I. DR. A V , prin prisma motivelor invocate, instanţa de apel reţine următoarele:

Criticile formulate de apelantă vizează nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate şi sunt întemeiate doar cu  privire la cheltuielile de judecată ocazionate de formularea cererii de chemare în garanţie admise de instanţa de fond.

În ce priveşte critica soluţiile date de către instanţa de fond cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia prescripţiei dreptului de a mai solicita nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, Tribunalul apreciază că instanţa de fond a soluţionat în mod corect excepţiile invocate.  Faptul că a fost invocată nulitatea absolută pe cale principală a unui contract de vânzare cumpărare în care reclamanta nu este parte, nu o face să nu aibă calitate procesuală activă atât timp cât justifică un interes derivat dintr-un drept al său, respectiv dreptul de administrare al acestui bun proprietate publică. Este drept că orice persoană poate invoca un motiv de nulitate publică, însă această persoană trebuie să dovedească un interes în promovarea acţiunii, interes pe care reclamanta l-a dovedit.

Având în vedere natura motivului de nulitate invocat, respectiv de ordine publică, raţionamentul instanţei de fond este judicios în a reţine faptul că acţiunea formulată de către reclamantă este imprescriptibilă. Nu se poate face confuzie între o nulitate absolută parţială şi o nulitate relativă, fiind două noţiuni distincte cu caractere şi regimuri juridice diferite.

Se reţine şi cu privire la acest apel faptul că raportul de expertiză întocmit şi depus la dosarul cauzei în faţa instanţei de fond nu a fost contestat nici de către acest apelant, acesta achiesând la concluzia formulată de expert, respectiv că suprafaţa de teren din litigiu este proprietate publică a statului şi face parte din cei 14874 de mp vânduţi prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1473/16.06.2009  apelantului C.M.V.I. DR. A V .

În ce priveşte cererea conexă, Tribunalul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că sunt neîntemeiate pretenţiile acestuia pentru cele ce preced.

Dispoziţiile art. 6 din CEDO reglementează dreptul la un proces echitabil, stabilind în materie civilă că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. Temeinicia pretenţiilor unei părţi se analizează de instanţă pe baza probelor administrate. Proba constituie un instrument de cunoaştere prin intermediul căruia organul judiciar află adevărul; lipsa probelor echivalează cu lipsa faptei, instanţa formându-şi convingerea doar pe baza probelor. În conformitate cu dispoziţiile articolului 249 C.pr.civ. „cel ce face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. În materie civilă, principiul care guvernează desfăşurarea procesului civil este principiul disponibilităţii. Modul cum este condusă apărarea rămâne atributul celui interesat, fiind aplicabil principiul conform căruia cel ce acuză este obligat să probeze.

Tribunalul reţine că în cauza de faţă apelantul a înţeles să îşi probeze cererea cu înscrisuri analizate în mod judicios de către instanţa de fond, dar din care nu rezultă în concret faptul că intimata APIA Bacău datorează contravaloarea cerută a utilităţilor privind energia electrică consumată pentru captarea apei curente sau a costurilor suportate cu vidanjarea fosei septice. În cauza de faţă nu s-a depus mici la fond dar nici în cadrul apelului vreun înscris din care să rezulte modalitatea de calcul a sumelor solicitate. Apelantul solicită global suma de 1200 de lei pe an fără a preciza care este consumul de energie electrică pentru APIA Bacău şi cum a ajuns la această valoare solicitată. În aceeaşi manieră solicită pretenţii legate de costurile cu vidanjarea fosei septice, suma fiind de asemenea globală, aceeaşi de 1200 de lei pe an, fără a se preciza maniera de calcul a acesteia.

Din  proba testimonială administrată în cauză, în lipsa unor înscrisuri, nu se poate stabili valoarea pretenţiilor solicitate, respectiv caracterul cert şi lichid al acestora.

În ce priveşte lipsa de folosinţă, tribunalul constată că apelantul nu a formulat nicio critică cu privire la soluţia instanţei de fond sub acest aspect, mărginindu-se să precizeze concluzia expertului cu privire la cuantumul lipsei de folosinţă calculat în cadrul expertizei la fond. Prin urmare, tribunalul apreciind că instanţa de fond în mod corect a reţinut că imobilul fiind proprietate publică era inalienabil, nu s-a aflat niciodată în circuitul civil, nulitatea contractului lipseşte această vânzare-cumpărare de orice efecte juridice în mod retroactiv, aşa încât va păstra soluţia instanţei de fond.

În ce priveşte critica  neacordării cheltuielilor de judecată ocazionate de cererea de chemare în garanţie, Tribunalul apreciază această critică ca fiind întemeiată. Cererea de chemare în garanţie este o veritabilă cerere de chemare în judecată, iar prin efectual admiterii ei, potrivit dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească cheltuieli de judecată. În speţa de faţă cererea de chemare în garanţie fiind admisă, chematul în garanţie a căzut în pretenţii faţă de pârât, iar pârâtul a solicitat instanţei acordarea cheltuielilor de judecată, pe care acestea nu le-a acordat.

Faţă de aceste aspecte, Tribunalul va admite apelul CMVI dr. A V , va modifica în parte sentinţa apelată  şi în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 C.proc.civ, vor fi acordate cheltuieli de judecată ocazionate de formularea cererii de chemare în garanţie, urmând a fi obligat chematul în garanţie A.D.S. să achite către CMVI dr. A V  cheltuielile de  judecată în cuantum de 3786 lei, din care 3000 reprezintă onorariu avocat fond şi apel, iar 786 lei taxa de timbru pentru cererea de chemare în garanţie fond şi apel.

Domenii speta

Spete similare