Obligaţia de a face

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub numărul 3542/110/2016,reclamanţii A.E. şi A.I. au chemat în judecată PRIMARUL COMUNEI C. JUDEŢUL BACĂU, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligat să le elibereze autorizaţie de desfiinţare a unei magazii,situate pe terenul proprietatea lor din satul M., comuna C..

În motivarea cererii, se arată că sunt proprietarii unui imobil, casă şi teren, în suprafaţă de 250 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1391/22.10.2007 şi intabulat în CF 60188 a comunei C., provenită din conversia CF 154.

Pe acest teren , se află o magazie în stare avansată de degradare, pentru care au solicitat eliberarea autorizaţiei de desfiinţare.

Deşi au depus de două ori documentaţia, li s-a restituit, motivat de faptul că pentru acest teren este notat în cartea funciară un litigiu având ca obiect ’’stabilire servitute’’.

Acest lucru le-a fost comunicat prin adresa nr. 5063/05.09.2016.

Prin sentinţa civilă pronunţată în dosarul nr. 1478/180/2012 al Judecătoriei Bacău s-a creat, prin mijlocul proprietăţii lor, o cale de acces pentru numiţii I.I. şi N.

Împotriva aceste sentinţe au formulat apel, solicitând schimbarea căii de acces într-o parte a trenului, însă acea parte a terenului este ocupată de magazia veche.

Deşi şi-au arătat disponibilitatea de a o dărâma, primarul refuză eliberarea autorizaţiei, astfel încât se învârt într-un cerc vicios.

Litigiul notat în carte funciară este cu privire la teren şi nu cu privire la magazie, astfel că refuzul pârâtului este nejustificat.

În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri şi au depus următoarele acte: certificat de urbanism nr. 6/04.07.2016, cerere pentru emiterea autorizaţiei de desfiinţare, adresa nr. 5063/05.09.2016, adresa nr. 2687/12.05.2015, notificare certificat de urbanism nr. 1/25.02.2015, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1391/22.10.2007, schiţe tren şi construcţii, extras carte funciară, documentaţie cadastrală, supliment la raportul de expertiză B.M. efectuat în dosarul nr. 1478/180/2015 al Tribunalului Bacău.

Pârâtul PRIMARUL COMUNEI C. nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare, însă UAT COMUNA C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii motivat de faptul că, pe lângă problema litigiului notat în cartea funciară (aspect recunoscut şi de reclamanţi), eliberarea autorizaţiei de demolare nu este posibilă şi pentru că documentaţia nu a fost întocmită în conformitate cu adresa nr. 5063/05.05.2015, fiind incompletă.

Astfel, reclamanţii nu au completat documentaţia tehnică, lipsind dovezile privind achitarea taxelor legale, dovada de luare în evidenţă a proiectului la Ordinul Arhitecţilor din România, planul de situaţie / de încadrare în zonă nu are viza OCPI la faza DTAD.

UAT C. a depus adresa nr. 5063/05.09.2016, adresa nr. 2687/12.05.2015, extras carte funciară, notificarea reclamanţilor din partea SC N.D. SRL, schiţă amplasament.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt proprietarii unui imobil, casă şi teren, în suprafaţă de 250 mp, în satul M., comuna C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1391/22.10.2007 la BNP M.Ş.V..

Pe acest teren, se află o magazie, în suprafaţă de 31,87 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 8070/22.10.2012, pronunţată în dosarul nr. 1478/180/2012 al Judecătoriei Bacău, s-a instituit o servitute de trecere pe terenul proprietatea reclamanţilor în favoarea numiţilor I.I. şi I. N.

Având în vedere că această servitute de trecere s-a instituit pe mijlocul terenului reclamanţilor, aceştia au formulat apel (care se află în curs de soluţionare) şi şi-au manifestat disponibilitatea de a demola magazia de pe trenul lor, care se află în stare avansată de degradare, în vederea stabilirii unei servituţi de trecere la limita exterioară a terenului.

În acest sens, au formulat cerere la pârât pentru eliberarea unei autorizaţii de demolare a magaziei, în luna aprilie 2015.

Reclamanţii au depus documentaţia necesară eliberării autorizaţiei de demolare, fiind înregistrată la pârât sub nr. 2559/08.05.2015.

Întrucât această documentaţie era incompletă, cu adresa nr. 2687/12.05.2015, le-a fost restituită, pentru a depune: - actul de proprietate, în copie legalizată; - extrasul de carte funciară pentru informare, la zi; - avizele şi acordurile solicitate în certificatul de urbanism; - planul de situaţie, planul de încadrare în teren, vizat de OCPI, faza DTAD; - dovada de luare în evidenţă a proiectului de arhitectură la Ordinul Arhitecţilor din România; - dovada privind achitarea taxelor legale pentru emiterea autorizaţiei de demolare şi pentru radierea menţiunii de notare „litigiu servitute” la OCPI Bacău.

La data de 09.06.2016, reclamanţii formulează o nouă cerere de eliberare autorizaţie de demolare magazie, înregistrată la pârât sub nr. 5002/09.06.2016.

La data de 04.07.2016, s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 6 pentru depunerea documentaţiei necesare eliberării autorizaţiei de demolare.

Cu adresa nr. 5063/05.09.2016, pârâtul le restituie documentaţie depusă, întrucât avea lipsa  aceleaşi documente ca şi la prima cerere, şi pentru că nu se schimbase menţiunea de la cartea funciară privind notarea litigiului de servitute.

La data de 04.11.2016, reclamanţii formulează prezenta acţiune, depunând şi documentaţia solicitată prin adresa nr. 5063/05.09.2016 emisă de pârât, mai puţin dovada radierii de la cartea funciară a menţiunii de notare „litigiu servitute”.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa constată întemeiată acţiunea, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, republicată, autorizaţia de desfiinţare se emite în aceleaşi condiţii ca şi autorizaţia de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepţiile prevăzute la art. 11, iar potrivit art. 7 din aceeaşi lege, autorizaţia de construire se emite, în termen de cel mult 30 zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea lucrărilor de construcţie, care cuprinde copii dupa următoarele documente: certificatul de urbanism, dovada  legalizată a titlului asupra imobilului, teren şi / sau construcţie, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire – PAC, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de desfiinţare – PAD sau proiectul pentru autorizarea organizării execuţiilor lucrărilor – POE, avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, după caz, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi dovada achitării taxelor aferente autorizaţiei de construire.

Conform probei cu înscrisuri administrata în cauză, la solicitarea reclamanţilor, reclamanţii au toate documentele necesare eliberării autorizaţiei de demolare a magaziei, cu excepţia dovezii achitării taxelor legale pentru emiterea autorizaţiei de demolare, care se achită în momentul înregistrării documentaţiei şi a extrasului de carte funciară de informare la zi, care apare cu menţiunea notării litigiului de servitute.

Pârâtul şi-a întemeiat refuzul de a elibera autorizaţia de demolare pe dispoziţiile art. 46 alin. 3 – 4 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, potrivit cărora: „(3) Responsabilitatea emiterii unei autorizaţii pe baza unei verificări superficiale sau părtinitoare revine, în egală măsură, atât semnatarilor autorizaţiei, cât şi persoanelor fizice cu atribuţii în verificarea documentaţiilor şi elaborarea/emiterea autorizaţiilor de construire care răspund material, contravenţional, civil şi penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la art. 43 alin. (2) şi (3).

(4) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (9) din Lege, autoritatea administraţiei publice locale/competente, potrivit Legii, emitentă a autorizaţiei de construire/desfiinţare, nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa la momentul emiterii actului a unor litigii aparţinând solicitantului, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, privind imobilul - teren şi/sau construcţii -, situaţie în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepţia cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară şi este evidenţiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant.”

Art. 23 lit. c) din Legea nr. 7/1996 prevede posibilitatea notării, în partea de III-a a cărţii funciare a dezmembrămintelor dreptului de proprietate, a drepturilor reale de garanţie şi sarcini, şi va cuprinde, conform lit. b) „faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte”.

Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile sau radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii în formă autentică, date de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale.

Având în vedere dispoziţiile legale invocate mai sus, instanţa reţine că, prin notarea unui litigiu în cartea funciară, nu se aduce atingere dreptului de proprietate al titularului, notarea constituind un mijloc de informare a terţelor persoane cu privire la existenţa unui litigiu cu privire la drepturi reale asupra imobilului şi, ca atare, achiziţionarea bunului litigios urmează a fi făcută pe riscul cumpărătorului.

Ca atare, notarea unui litigiu nu determină interdicţia de înstrăinare a bunului cu privire la care s-a făcut notarea şi nu este constitutivă de drepturi reale sau de creanţă, conform art. 4 din Titlul X a Legii nr. 275/2005.

Pe de altă parte, refuzul eliberării autorizaţiei de construire / demolare întemeiat pe existenţa notării unui litigiu în cartea funciară trebuie analizat în considerarea existenţei unei legături între acţiunea promovată în justiţie şi imobilul pentru care se solicită autorizaţia de construire / demolare.

Ori, în cauza de faţă, notarea litigiului de servitute priveşte terenul proprietatea reclamanţilor şi nu magazia pentru care se solicită autorizaţia de demolare, neexistând nicio legătură între litigiul notat şi imobilul ce se doreşte demolat.

In raport de această situaţie, refuzul pârâtului de a elibera autorizaţia de demolare a magaziei, ca urmare a existenţei acestei notări în cartea funciară cu privire la teren, este un refuz nejustificat.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, ale dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 şi ale Ordinului nr. 839/2009, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâtul să elibereze reclamanţilor autorizaţia de desfiinţare a magaziei, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, cu excepţia cerinţei de a prezenta extras carte funciară de informare la zi pentru teren fără menţiunea notării litigiului de servitute.

În temeiul art. 451 NCPC ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare