Refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri. Obligarea autorităţii publice locale la eliberarea avizului de funcţionare pentru anul 2020

Reclamanta, societate comercială, a solicitat autorităţii publice locale eliberarea avizului de funcţionare pentru anul în curs pentru spaţiul cu destinaţie de cazare şi pentru unitatea de alimentaţie publică, respectiv restaurantul aflat în proprietatea sa, iar Primarul unităţii administrativ-teritoriale a emis avizul de funcţionare doar pentru activitatea de cazare, iar nu şi pentru cea de alimentaţie publică, motivând în esenţă că solicitanta nu a prezentat toate înscrisurile în dovedirea proprietăţii şi pentru faptul că pe rolul instanţelor de judecată se află un dosar ce are ca obiect obligaţia de a face – desfiinţarea construcţiei pentru care se doreşte autorizarea pentru desfăşurarea acţivităţii şi un alt dosar ce are ca obiect plângere contravenţională ce vizează sancţiunea aplicată pentru realizarea unor lucrări neautorizate la aceeaşi construcţie. În concret societatea solicitantă a fost sancţionată contravenţional pentru că a extins construcţia cu destinaţie de restaurant/terasă fără a deţine autorizaţie de construire, iar dosarele invocate de pârât vizează acea parte a construcţiei, ce excede limitelor pentru care societatea deţine autorizaţie de construire.

Din probele administrate instanţa a reţinut că pentru restaurantul de bază şi o parte din terasă reclamanta are autorizaţii de construire emise chiar de Primarul unităţii administrativ-teritoriale, procese verbale de recepţie finală întocmite cu participarea reprezentanţiilor autorităţii locale, iar această construcţie este înscrisă în cartea funciară, situaţie în care refuzul eliberării autorizaţiei de funcţionare pentru suprafaţa pentru care reclamanta îndeplineşte condiţiile legale este nejustificat.

Instanţa a avut în vedere că nu are relevanţă faptul că pentru o anumită parte (redusă) a construcţiei cu destinaţie de restaurant reclamanta nu deţine autorizaţie de construire, întrucât pentru realizarea de lucrări cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991 nu pot fi aplicate sancţiuni care să privească o parte din construcţia edificată legal. În condiţiile Legii nr. 50/1991 se poate aplica sancţiunea amenzii şi în final se poate ajunge la desfiinţarea părţii din construcţie edificată nelegal, însă sancţiunile prevăzute de această lege nu vizează  în niciun caz partea din construcţie edificată legal şi în niciun caz nu au în vedere împiedicarea desfăşurării vreunei activităţi în această parte a construcţiei.

În aceste condiţii instanţa a apreciat că în limitele în care reclamanta a dovedit existenţa titlului de proprietate asupra construcţiei şi a condiţiilor impuse în privinţa acestuia prevăzute de reglementările locale, pârâtul trebuia să emită autorizaţia de funcţionare, iar dacă activitatea acesteia s-ar fi desfăşurat şi în spaţii pentru care autorizaţia nu a fost eliberată exista posibilitatea sancţionării pentru desfăşurarea de activităţi fără autorizaţie sau cu depăşirea limitelor acesteia, respectiv cu depăşirea suprafeţei pentru care activitatea a fost autorizată.

Refuzul autorizării pentru suprafaţa ce a fost edificată cu respectarea prevederilor legale este de natură să o împiedice pe reclamantă să îşi desfăşoare o parte importantă din activităţile din obiectul său de activitate, respectiv pe cele  de alimentaţie publică, putând afecta în mod indirect şi pe cele de cazare, în măsura în care unii turişti ar renunţa să se cazeze la reclamantă din cauza lipsei serviciilor de alimentaţie publică – restaurant. O asemenea măsură este disproporţionată şi nu este justificată de situaţia concretă în care reclamanta se regăseşte, neexistând o justificare obiectivă pentru care activitatea sa de alimentaţie publică să fie interzisă în întrega construcţie şi nu doar în acea parte realizată fără respectarea prevederilor legale.

În cuprinsul răspunsului comunicat reclamantei pârâtul a menţionat ca motiv al refuzului de eliberare a autorizaţiei de funcţionare şi existenţa pe rolul instanţei a dosarului ce are ca obiect obligaţia de a face –  desfiinţarea construcţiei ce se doreşte a se autoriza pentru desfăşurarea activităţii, însă acest argument este greşit, întrucât obiectul respectivei acţiuni vizează doar desfiinţarea părţii din construcţie realizate nelegal şi nu a întregii construcţii, respectiv nu şi a acelei părţi (cea mai însemnată) din construcţie, pentru care reclamanta  face dovada dreptului de proprietate în condiţiile legii şi pentru care îndeplineşte condiţiile de autorizare.

În ceea ce priveşte suprafeţele edificate de reclamantă, dar pentru care nu a fost obţinută autorizaţie de construire ori nu există un proces verbal de recepţie finală la terminarea lucrărilor, şi care nu sunt înscrise în cartea funciară, instanţa a apreciat că refuzul autorizării nu este unul nejustificat, având în vedere că acesta se întemeiază pe prevederile din reglementările normative locale. Existenţa unor litigii cu privire la aceste extinderi ori construcţii propriu-zise reprezintă din perspectiva instanţei un motiv suficient pentru ca autoritatea publică să nu autorizeze prestarea către populaţie a unor  servicii de alimentaţie publică, astfel că refuzul întemeiat pe aceste motive nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat şi exprimat cu exces de putere.

Domenii speta

Spete similare