Caracterul legal al stabilirii şi aplicării sancţiunii disciplinare

Acte ale autorităţilor publice

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 05.06.2013. Caracterul legal al stabilirii şi aplicării sancţiunii disciplinare

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 08.03.2013 şi înregistrată sub nr. 4103/101/2013 reclamantul ST în contradictoriu cu pârâtul prefectul judeţului a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună anularea Ordinului Prefectului nr. X privind aplicarea sancţiunii disciplinare „mustrare scrisă", reclamantului, consilier superior în cadrul Serviciului Y din Instituţia Prefectului - judeţul Mehedinţi.

În motivarea acţiunii a arătat că prin Ordinul Prefectului judeţului Mehedinţi a fost sancţionat disciplinar, potrivit prevederilor art.77 alin.(l), alin.(2) lit. k, alin.(3) lita şi alin.(4)-(5), art.78 alin.(2) şi (3) şi art.80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art.50 şi art.51 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare, cu „mustrare scrisă".

La baza emiterii acestuia a stat Raportul întocmit de Comisia de disciplină din cadrul Instituţiei Prefectului-judeţul Mehedinţi cu privire la sesizarea înregistrată la Instituţia Prefectului sub nr.A şi la Comisia de disciplină sub nr.B.

Astfel, prin sesizarea înregistrată la Instituţia Prefectului sub nr. C se menţionează nerespectarea termenelor impuse de Ordinul Prefectului nr. D  privind constituirea comisiilor de inventariere, respectiv de casare a mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar din patrimoniul Instituţiei Prefectului-judeţul Mehedinţi.

Prin ordinul mai sus amintit reclamantul a fost desemnat ca membru în comisia de casare a obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe din cadrul instituţiei.

Nu numai reclamantul, dar şi ceilalţi membri ai comisiei nu au putut proceda la casarea obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe, deoarece nici până la data introducerii prezentei acţiuni comisia de inventariere nu a încheiat procesul-verbal de finalizare a acestei acţiuni.

Mai mult, propunerile privind scoaterea din funcţiune a activelor fixe/ declasare a bunurilor materiale de natura obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe se fac de către comisiile de inventariere, administrator, gestionar sau alte persoane care gestionează patrimoniul unităţii.

Printre atribuţiile comisiei de casare a bunurilor aflate în patrimoniul instituţiei, reclamantul exemplifică: verifică starea bunurilor propuse pentru casare de către comisia de inventariere; verifică încadrarea bunurilor in termenul de folosinţă conform Legii patrimoniului; hotărăşte casarea acelor bunuri care au depăşit termenul de folosinţă şi scoaterea din uz a acelor bunuri care au suferit o deteriorare prematură; întocmeşte referate care vizează casarea anumitor bunuri.

Astfel, procesul de inventariere, nefiind finalizat, membrii comisiei de casare nu şi-au putut îndeplini atribuţiile prevăzute prin Ordinul Prefectului nr.351/2012.

De asemenea, se invocă faptul că procedura de casare trebuia să respecte prevederile Ordinului M.A.I. nr.231/2012, pe baza căruia cele două comisii de inventariere, respectiv de casare trebuiau să-şi desfăşoare activitatea.

Conform art.10 lit. c din Ordinul M.A.I. nr.231/2012:,,Comisia de inventariere trebuie să stabilească dacă bunurile materiale îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi scoase din funcţiune, declasate si casate", iar lit. e din acelaşi ordin statuează:. Comisia de inventariere trebuie să întocmească documentele de inventariere în mod corect si la timp şi să le prezinte conducătorului instituţiei pentru aprobare.”

Aceste aspecte legale au fost aduse, în apărare, la cunoştinţa comisiei de disciplină, dar care deşi nu le-a putut înlătura, a considerat că nu sunt relevante, întrucât "domnul ST nu a luat nici o măsură de a informa conducerea instituţiei cu privire la imposibilitatea desfăşurării activităţii respective, Comisia de disciplină a considerat că acesta se face vinovat de săvârşirea unei abateri disciplinare".

Inadecvat, aceeaşi comisie de disciplină a calificat abaterea disciplinară în baza prevederilor art.77 alin.2 lit. k din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora constituie abatere disciplinară alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.

Or, acestea nu au fost descrise şi nici încadrate într-un alt act normativ de exercitare al funcţiei publice pentru a constitui abatere disciplinară.

În mod eronat Comisia de disciplină, tendenţios, văzând că nu poate califica fapta ca abatere disciplinară (aceea de a informa conducătorul instituţiei despre imposibilitatea desfăşurării activităţii comisiei de casare), a încadrat abaterea, cu titlu generic, pe dispoziţiile actului normativ susmenţionat.

Mai mult în raportul comisiei de disciplină se consemnează faptul că deşi Prefectul a emis în mod repetat, membrilor Comisiei de inventariere constituită prin Ordinul Prefectului nr. 351/2012, adrese prin care li s-a pus în vedere acestora să îndeplinească atribuţiile de serviciu stabilite prin ordinal de mai sus.

Sancţiunile au fost date selective doar la doi din cei şapte membrii ai Comisiei de inventariere, dar au fost sancţionaţi gratuit trei membrii ai Comisiei de casare.

În drept, reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art.l alin.(l) şi urm. din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art.80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Ordinului Prefectului nr. D, Ordinului Prefectului nr.X, adresa nr. 9670/2012, raportul nr. 43/2013, notă de relaţii nr. 21/2013, adresa nr. 10638/2012, sesizare nr. 10810/2012, proces verbal de audiere nr. 17/2013, citaţie nr. 13/2013.

La data de 03.04.2013 pârâtul Prefectul Judeţului Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de către reclamantul ST.

În motivare, pârâtul a arătat că necesitatea aplicării consecinţelor neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu ar putea atrage sancţiuni contravenţionale aplicabile (conform art.41 din Legea contabilităţii nr.82/1991) instituţiei pentru nerealizarea inventarierii anuale, analiza, avizarea şi valorificarea bunurilor ce urmează a 11 scoase din funcţiune, prin urmare învederează următoarele:

-Sesizarea Comisiei de disciplină s-a făcut la 19 decembrie 2012, după ce au fost emise adresele nr. 9670/05.11.2012 şi nr. 10638/14.12.2012, anexate alăturat.

-nota de relaţii nr.21/26.01.2013, a fost înaintată în urma audierii care a făcut parte din procedurile specifice de cercetare a abaterilor disciplinare de către Comisia de disciplină, această notă neconstituind un referat sau un alt mod de sesizare a faptului că membrii comisiei respective nu îşi pot desfăşura activitatea specifică;

-Comisia de Disciplina nu are în atribuţii, aşa cum menţionează reclamantul, sarcina de a informa conducerea asupra faptului că nu se poate desfăşura o activitate ci are obligaţia de a cerceta acest lucru şi de a propune măsurile corespunzătoare;

-Ordinul Prefectului nr. D nu a fost contestat niciodată şi nici nu a fost informat sau sesizat emitentul acestuia de faptul că nu pot fi duse la îndeplinire operaţiunile respective;

Sancţiunile acordate sunt minime şi nu pot acoperi gravitatea şi consecinţele ce ar fi putut cade în sarcina instituţiei.

Se arată că sancţiunile nu au fost aplicate selectiv ci tuturor membrilor comisiei, aşa cum reiese din raportul Comisiei de disciplină înaintat prin adresa 10810/19 decembrie 2012, respectiv pentru întreaga comisie de casare, în cazul de faţă, PCI, UG, ST;

Ceilalţi doi membri ai comisiei de casare şi anume CM şi RS, fac parte din rândul personalului cu statut special (poliţişti) şi nu intră în competenţa de analiză a comisiei de disciplină pentru cercetarea abaterilor săvârşite de funcţionarii publici de la nivelul Instituţiei Prefectului-judeţul Mehedinţi, ei fiind cercetaţi de către comisiile specifice din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor şi Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Precizează că s-a făcut distincţia, în momentul cercetării şi aplicării sancţiunilor de către comisia de disciplină şi conducătorul instituţiei, între gradul de responsabilitate a membrilor celor două comisii, în sensul că membrii comisiei de inventariere au fost sancţionaţi mai drastic şi anume: au fost aplicate sancţiuni de suspendare a dreptului de promovare în grad sau funcţie (BC), reţineri salariale în cuantum şi durată maximă (UV), un alt membru al comisiei (CI) este în cercetare la comisia de disciplină (aşa cum reiese din citaţiile anexate în copie), OA nu a mai fost cercetată întrucât au încetat raporturile de serviciu cu aceasta, iar ceilalţi 2 membri GV şi VF fac parte din personalul cu statut special şi vor fi analizaţi de alte structuri aşa cum am menţionat mai sus.

Unul dintre membri comisiei sancţionat şi anume UG prin nota de relaţii nr.24/28.01.2013 chiar a recunoscut că avea obligaţia de a informa conducătorul instituţiei asupra faptului că nu îşi poate desfăşura activitatea.

De asemenea, se subliniază reaua credinţă a reclamantului, întrucât conform art.82 alin(l) lit. a din Legea nr. 188/1999, sancţiunea mustrare se radiază în termen de 6 luni de la aplicare, ori procedura desfăşurată în instanţa de fond şi instanţa de recurs poate dura mai mult de 6 luni, şi probabil la un moment dat cererea introductivă va rămâne fără obiect prin radierea de drept a sancţiunii.

În drept, pârâtul îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art.205-208 din Codul de procedură civilă.

A anexat la întâmpinare, în copie, adresa nr.9670/05.11.2012, adresa nr.10638/14.12.2012 şi nota de relaţii nr. 24/28.01.2013.

La data de 15.04.2013 reclamantul ST a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se dispună înlăturarea apărărilor formulate de pârâtul DN având în vedere următoarele considerente:

Prin Ordinul Prefectului judeţului Mehedinţi nr.X a fost sancţionat disciplinar, potrivit prevederilor art.77 alin.(l), alin.(2) lit. k, alin.(3) lit.a şi alin.(4)-(5), art.78 alin.(2) şi (3) şi art.80 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art.50 şi art.51 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare, cu „mustrare scrisă".

La baza emiterii acestuia a stat Raportul întocmit de Comisia de disciplină din cadrul Instituţiei Prefectului-judeţul Mehedinţi, nr.43/05.02.2013 cu privire la sesizarea înregistrată la Instituţia Prefectului sub nr.10810/19.12.2012 şi la Comisia de disciplină sub nr.40/20.12.2012.

Astfel, prin sesizarea înregistrată la Instituţia Prefectului sub nr. 10810/19.12.2012 se menţionează nerespectarea termenelor impuse de Ordinul Prefectului nr. 351/08.10.2012 privind constituirea comisiilor de inventariere, respectiv de casare a mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar din patrimoniul Instituţiei Prefectului-judeţul Mehedinţi.

Prin ordinul mai sus amintit a fost desemnat ca membru în comisia de casare a obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe din cadrul instituţiei .

Nu numai reclamantul, dar şi ceilalţi membri ai comisiei nu au putut proceda la casarea obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe, deoarece nici până la data introducerii prezentei acţiuni comisia de inventariere nu a încheiat procesul-verbal de finalizare a acestei acţiuni.

Mai mult, propunerile privind scoaterea din funcţiune a activelor fixe/ declasare a bunurilor materiale de natura obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe se fac de către comisiile de inventariere, administrator, gestionar sau alte persoane care gestionează patrimoniul unităţii.

Printre atribuţiile comisiei de casare a bunurilor aflate în patrimoniul instituţiei, exemplifică: verifică starea bunurilor propuse pentru casare de către comisia de inventariere; verifică încadrarea bunurilor in termenul de folosinţă conform Legii patrimoniului; hotărăşte casarea acelor bunuri care au depăşit termenul de folosinţă şi scoaterea din uz a acelor bunuri care au suferit o deteriorare prematură; întocmeşte referate care vizează casarea anumitor bunuri.

Astfel, procesul de inventariere, nefiind finalizat, membrii comisiei de casare nu şi-au putut îndeplini atribuţiile prevăzute prin Ordinul Prefectului nr.351/2012.

De asemenea, se solicită să se observe că procedura de casare trebuia să respecte prevederile Ordinului MAI. nr.231/2012, pe baza căruia cele două comisii de inventariere, respectiv de casare trebuiau să-şi desfăşoare activitatea.

Conform art.10 lit. c din Ordinul MAI. nr.23l/2012:„Comisia de inventariere trebuie să stabilească dacă bunurile materiale îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi scoase din funcţiune, declasate si casate", iar lit. e din acelaşi ordin statuează:, Comisia de inventariere trebuie să întocmească documentele de inventariere in mod corect si la timp si să le prezinte conducătorului instituţiei pentru aprobare."

Aceste aspecte legale au fost aduse, în apărare, la cunoştinţa comisiei de disciplină, dar care deşi nu le-a putut înlătura, a considerat că nu sunt relevante, întrucât "domnul ST nu a luat nici o măsură de a informa conducerea instituţiei cu privire la imposibilitatea desfăşurării activităţii respective. Comisia de disciplină a considerat că acesta se face vinovat de săvârşirea unei abateri disciplinare ".

Inadecvat, aceeaşi comisie de disciplină a calificat abaterea disciplinară în baza prevederilor art.77 alin.2 lit. k din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora constituie abatere disciplinară alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.

Or, acestea nu au fost descrise şi nici încadrate într-un alt act normativ de exercitare al funcţiei publice pentru a constitui abatere disciplinară.

Se invocă faptul că în mod eronat Comisia de disciplină, văzând că nu poate califica fapta ca abatere disciplinară (aceea de a informa conducătorul instituţiei despre imposibilitatea desfăşurării activităţii comisiei de casare), a încadrat abaterea, cu titlu generic, pe dispoziţiile actului normativ susmenţionat.

Mai mult în raportul comisiei de disciplină se consemnează faptul că deşi Prefectul a emis în mod repetat, membrilor Comisiei de inventariere constituită prin Ordinul Prefectului nr. 351/2012, adrese prin care li s-a pus în vedere acestora să îndeplinească atribuţiile de serviciu stabilite prin ordinal de mai sus.

Deci Prefectul avea cunoştinţă de faptul că reclamantul şi Comisia de casare nu putea să-şi îndeplinească atribuţiile serviciu stabilite prin Ordinul Prefectului nr. 351/2012.

Sancţiunile au fost date selective doar la doi din cei şapte membrii ai Comisiei de inventariere, dar au fost sancţionaţi gratuit trei membrii ai Comisiei de casare.

De asemenea, declaraţia unuia dintre membrii comisiei care consideră că avea obligaţia de informare a prefectului despre faptul că nu putea să ducă la îndeplinire atribuţiile de membru al comisiei de casare pentru că această obligaţie nu este menţionată în sarcinile de serviciu şi ar fi nerelevant să informezi conducerea despre faptul că altă comisie nu-şi îndeplineşte obligaţiile din moment ce nu puteam să procedăm la casare în lipsa raportului de inventariere care putea în mod ipotetic să nu cuprindă bunuri ce trebuiau supuse casării şi atunci comisia nu avea nici o atribuţiune.

Analizând acţiunea formulată de reclamant, instanţa constată următoarele:

Prin Ordinul nr.X al Prefectului judeţului Mehedinţi s-a dispus sancţionarea disciplinară  cu „mustrare scrisă” a reclamantului, consilier superior în cadrul Serviciului controlul legalităţii, contencios administrativ, relaţia cu autorităţile locale, apostilă şi aplicarea actelor cu caracter reparatoriu din Instituţia Prefectului judeţului Mehedinţi pentru fapta de a nu fi respectat termenul impus prin Ordinul nr.351/08.10.2012 şi de a nu fi adus la îndeplinire sarcinile stabilite prin ordinul susmenţionat.

La baza emiterii ordinul de sancţionare s-a aflat raportul nr.43/05.02.2013 întocmit de Comisia de disciplină din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Mehedinţi cu privire la sesizarea înregistrată la Instituţia Prefectului sub nr.10810/19.12.2012 şi la Comisia de disciplină sub nr.40/20.12.2012.

În drept, ordinul de sancţionare a fost întemeiată pe dispoziţiile art.77 alin.2 lit.k din legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici potrivit cărora „constituie abateri disciplinare şi alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici”.

Din raportul nr.43/05.02.2013 întocmit de Comisia de disciplină din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Mehedinţi se reţine că Prefectul judeţului Mehedinţi a formulat o sesizare la comisia de disciplină din cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Mehedinţi cu privire la fapta săvârşită de către mai mulţi funcţionari publici din cadrul Instituţiei Prefectului, printre care şi reclamantul, constând în nerespectarea termenelor impuse de Ordinul Prefectului nr.351/08.10.2012.

Cu privire la fapta ce i se impută, reclamantul a dat o notă de relaţii în care a precizat că întrucât nu s-a finalizat procesul de inventariere, membrii comisiei de casare nu îşi puteau îndeplini atribuţiile prevăzute de ordinul prefectului.

Comisia de disciplină a reţinut însă că reclamantul nu a luat nicio măsură de a informa conducerea instituţiei cu privire la imposibilitatea desfăşurării activităţii respective, considerând astfel că acesta se face vinovat în mică măsură de săvârşirea unei abateri disciplinare.

În concluzie, comisia a propus aplicarea sancţiunii prevăzute de art.77 alin.3 lit. a din Legea nr.188/1999, respectiv „mustrare scrisă” constatând că s-au încălcat prevederile art.77 alin.1 şi alin.2 lit.k din legea nr.188/1999.

Pe de altă parte, se constată că art.77 alin.1 din Legea nr.188/1999, încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

Conform art.77 alin.(2) lit.k din acelaşi act normativ constituie abatere disciplinară şi alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.

Instanţa apreciază că reclamantul nu a săvârşit abaterea disciplinară menţionate în ordinul atacat în prezenta cauză pentru următoarele considerente:

În alin.2 al.art.77 din Legea nr.188/1999 se determină sfera faptelor calificate drept abateri disciplinare. Cu toate acestea, textul nu are caracter limitativ în sensul că nu epuizează sfera acestor abateri, făcând trimitere la alte abateri disciplinare prevăzute de lege, aşa cum este cazul dispoziţiilor art.77 alin.2 lit.k din legea nr.188/1999 care conţin o normă de trimitere la alte acte normative în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici prin care pot fi stabilite abateri disciplinare.

Instanţa reţine astfel că, în materia răspunderii disciplinare a funcţionarului public se regăseşte caracterul legal al abaterii disciplinare în sensul că, numai legiuitorul stabileşte în mod expres şi limitativ faptele ce constituie abateri disciplinare şi sancţiunile ce se pot aplica de către autorităţile competente.

În cauză, se constată că reclamantul a fost sancţionat pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.77 alin.2 lit. k din Legea nr.188/1999, fără ca ordinul de sancţionare sau raportul comisie de disciplină să facă trimitere la vreun alt act normativ care să prevadă ca şi abatere disciplinară faptele reţinute în sarcina reclamantului.

Astfel, se apreciază că, pârâtul, prin emiterea ordinului de sancţionare în baza art.77 alin.2 lit. k din Legea nr.188/1999, fără a preciza în mod concret care sunt dispoziţiile legale ce prevăd abaterea disciplinară reţinută în sarcina reclamantului a încălcat principiul legalităţii abaterilor disciplinare.

Pe de altă parte, se reţine că prin Ordinul nr.351/08.10.2012 al Prefectului jud. Mehedinţi s-au constituit comisia de inventariere anuală a patrimoniului Instituţiei Prefectului judeţului Mehedinţi şi comisia de analiză, avizare şi valorificare a bunurilor ce urmează a fi scoase din funcţiune, de casare a bunurilor ce urmează a fi scoase din funcţiune, precum şi de casare a bunurilor de mică valoare din patrimoniul Instituţiei Prefectului jud. Mehedinţi, stabilindu-se ca inventarierea să se desfăşoare în perioada 10.10.2012-31.10.2012, iar casarea  în perioada 07.11.2012-22.11.2012.

Reclamantul a fost numit prin ordinul sus-menţionat ca membru al comisiei de inventariere, din comisie făcând parte 5 persoane.

Reclamantul susţine că membrii comisie de casare nu şi-au îndeplinit obligaţiile întrucât, nici până la data introducerii acţiunii, comisia de inventariere nu a încheiat procesul-verbal, aspect necontestat de altfel de către pârât.

Instanţa reţine că potrivit art. 10 lit.c din Normele Metodologice privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor aprobate prin Ordinul MAI  nr. 231/2012, acte normativ ce a stat la baza desemnării celor două comisii, membrii comisiei de inventariere au obligaţia  să stabilească dacă bunurile materiale îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi scoase din funcţiune, declasate şi casate. Conform art.31 alin.1 lit.e) din Normele Metodologice, procesul-verbal de inventariere conţine propunerile de scoatere din funcţiune, declasare şi casare.

Se constată astfel că, comisia de casare din care face parte reclamantul îşi putea desfăşura activitatea numai după întocmirea de către comisia de inventariere a procesului-verbal de inventariere care să conţină propunerile de scoatere din funcţiune, declasare şi casare. Ori, cum acest proces-verbal nu a fost întocmit, nu erau îndeplinite condiţiile pentru a se trece la analizarea propunerilor de casare.

Astfel, se apreciază că nu se poate reţine vinovăţia reclamantului în săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa prin ordinul de sancţionare (nu a respectat termenul impus prin Ordinul nr.351/08.10.2012 şi nu a dus îndeplinire sarcinile stabilite prin ordinul susmenţionat) în condiţiile în care activitatea comisiei de casare nu se putea desfăşura fără ca în prealabil să fie întocmit procesul-verbal de inventariere de către comisia corespunzătoare.

Faptul că reclamantul nu a informat conducătorul instituţiei cu privire la imposibilitatea desfăşurării activităţii comisiei de casare nu poate constitui un motiv  de înlăturare a apărărilor formulate de către acesta cu privire la imposibilitatea de a îndeplini sarcinile stabilite prin Ordinul nr.351/2012, aşa cum se reţine în ordinul contestat, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din adresa nr.9670/15.11.2012(fila 9), Prefectul judeţului Mehedinţi avea cunoştinţă, la data formulării sesizării, de faptul că a fost depăşit termenul privind finalizarea operaţiunii de inventariere.

Recunoaşterea de către unul dintre membrii comisiei de casare a existenţei unei obligaţii de a informa conducătorul instituţiei asupra faptului că nu îşi poate desfăşura activitatea nu este de natură a duce la concluzia că reclamantul avea această obligaţie ţinând cont de faptul că activitatea comisiei din care făcea acesta parte era subsecventă celei a comisiei de inventariere, iar conducătorul instituţiei publice cunoştea situaţia existentă.

În concluzie, instanţa consideră că reclamantul nu a săvârşit, cu vinovăţie, vreo faptă prevăzută ca abatere disciplinară într-un act normativ din domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici şi în consecinţă, în mod nelegal, s-a dispus sancţionarea sa.

În această situaţie se apreciază că, sunt lipsite de relevanţă susţinerile reclamantului cu privire la faptul că au fost sancţionaţi numai doi dintre membrii comisie de inventariere şi trei membrii ai comisiei de casare.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului referitoare la reaua-credinţă a reclamantului motivată pe faptul că sancţiunea mustrării se radiază în 6 luni de la aplicare şi până la finalizarea procedurii judiciare se va împlini acest termen, iar cererea va rămâne fără obiect, instanţa o apreciază ca neîntemeiată în condiţiile în care, intervenirea radierii de drept în baza art.82 alin.1 lit. a din legea nr.188/1999 nu înlătură efectele produse până la data respectivă de către actul administrativ de sancţionare.

Pentru aceste considerente, se apreciază că acţiunea este întemeiată şi prin urmare, va fi admisă şi se va dispune anularea Ordinului Prefectului jud. Mehedinţi nr. X prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu „mustrare scrisă”

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi.

Domenii speta

Spete similare