Ordin prefect de constatare încetare mandat consilier local. Acţiunea în anularea şi excepţia de nelegalitate

Rezumat:

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. Din cuprinsul textului de lege învederat rezultă faptul că poate fi invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ doar în cadrul unui proces, nefiind admisibil ca partea să investească instanţa de judecată cu o excepţie de nelegalitate pe calea unei acțiuni principale. Nu se poate formula aşadar o cerere de chemare în judecată al cărei obiect principal este reprezentat de excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, cu atât mai mult cu cât actul administrativ a fost menținut sub aspectul validității și legalității sale printr-o sentință judecătorească anterioară, pronunțată în contradictoriu cu persoana care invocă ulterior și excepția de nelegalitate referitoare la același act.

Hotărârea :

Prin cererea înregistrată pe rolul primei instanţe la data de 23 noiembrie 2018 sub nr. 3964/86/2018, reclamanta a., în contradictoriu cu Prefectul judeţului - d-na B. - din cadrul Instituţiei Prefectului - judeţul şi Consiliul local al comunei C., solicitând ca, în baza probelor care se vor administra, să se hotărască următoarele:

1) admiterea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 488/20.12.2017 emis de Prefectul judeţului, prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de consilier local al reclamantei în cadrul Consiliului local al com. C., înainte de expirarea duratei normalei a acestuia, ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului politic şi s-a declarat vacant locul consilierului local;

2) repunerea reclamantei în situaţia anterioară - consilier local în cadrul Consiliului local al com. C., ca efect al redobândirii calităţii de membru al Partidului .... şi obligarea pârâţilor plata de despăgubiri constând în drepturile patrimoniale la care era îndreptăţită pentru perioada dintre data emiterii Ordinului nr. 488/20.12.2017 al Prefectului judeţului şi data repunerii în drepturi (în funcţia de consilier local).

Pârâtul Consiliul Local al Comunei C. a formulat, întâmpinare, invocând şi inadmisibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate.

La data de 13.03.2019, numitul D. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea Consiliului Local al Comunei C.

La data de 10.05.2019, pârâtul Prefectul Judeţului a formulat cerere de chemare în garanţie şi obligarea Partidului... - Organizaţia Judeţeană ... la plata despăgubirilor solicitate prin acţiunea introductivă de instanţă.

Prin sentinţa nr. 774 din 7.11.2020 Tribunalul Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate.

A respins acţiunea având ca obiect repunere în situaţia anterioară şi plata de despăgubiri, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Prefectul judeţului– din cadrul Instituţiei Prefectului – judeţul şi Consiliul Local al Comunei C., ca inadmisibilă.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de D.

A respins cererea de chemare în garanţie, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

A arătat că hotărârea primei instanţe s-a dat cu greşita interpretare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, impunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, care nu a intrat în cercetarea fondului.

Greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 488/20.12.2017, emis de către Instituţia Prefectului judeţului.

A subliniat că prin Sentinţa nr. 894/12.06.2018 a Tribunalului Suceava, pronunţată în Dosar nr. 757/86/2018, definitivă, s-a admis contestaţia recurentei şi s-a anulat Hotărârea menţionată, fiind repusă în situaţia anterioară (de membru al Partidului ....).

Repunerea în situaţia anterioară, de membru al Partidului ...., creează premizele redobândirii calităţii de consilier local (ceea ce implică adoptarea unei Hotărâri de Consiliu local de invalidare a mandatului consilierului local supleant de pe listele Partidului .... la alegerile locale din 05.06.2016 şi de validare a reclamantei) - în raport de efectele retroactive ale nulităţii actului juridic în conformitate cu disp. art. 1325 C.civ., rap. la art. 1254 alin. 2 C.civ. (de aici solicitarea de repunere în funcţia de consilier local în cadrul Consiliului local al com. C.) - şi ale naşterii dreptului la despăgubiri echivalente cu drepturile patrimoniale la care era îndreptăţită pentru perioada dintre data emiterii Ordinului nr. 488/20.12.2017 al Prefectului judeţului şi data repunerii în drepturi (în funcţia de consilier local) - de aici solicitarea de obligare a pârâţilor la aceste despăgubiri.

Iar anularea Hotărârii nr. 1/15.12.2017 în baza căreia a fost emis Ordinul nr. 488/20.12.2017 conduce la nelegalitatea acestui Ordin, invocată în cauză pe cale de excepţie.

Mai exact, anularea actului în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 488/20.12.2017 duce la infirmarea prezumţiei de legalitate de care acesta din urmă se bucură.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, prin invocarea excepţiei de nelegalitate este evident că a urmărit a se stabili lipsa de efecte a acestui Ordin.

A mai arătat că nu ar fi avut cum urma procedura prealabilă în termenul prevăzut de lege, urmată de o acţiune în contencios administrativ, câtă vreme Hotărârea nr. 1/15.12.2017 a fost anulată abia în Dosar nr. .../86/2018 şi nu în termenul de formulare a contestaţiei administrative.

În drept, a invocat prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., art. 498 alin. 2 C.pr.civ.

Intimatul chemat în garanţie Partidul ... – Organizaţia Judeţeană a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca legală şi temeinică.

A arătat că reclamanta, deşi a solicitat admiterea excepţiei de nelegalitate cu privire la Ordinul Prefectului nr. 488 din 20.12.2017, nu a solicitat prin acţiunea depusă la fond şi anularea/constatarea nulităţii actului administrativ emis de Prefectul judeţului, condiţii în care au devenit incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, din cuprinsul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă faptul că poate fi invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ doar în cadrul unui proces care priveşte fondul acelui act, nefiind de conceput ca partea să învestească instanţa de judecată cu excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, fără contestarea actului însuşi astfel încât, nu se poate formula o cerere de chemare în judecată al cărei obiect principal este reprezentat de excepţia de nulitate a unui act administrativ.

Însă, o judecată cu privire la anularea Ordinului nr. 488/20.12.2017 a avut loc, fiind respinsă definitiv, astfel că nu s-ar mai putea pune în discuţie, în prezentul cadru procesual, legalitatea actului administrativ, fără încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.

Prin contestarea ordinului prefectului pe calea excepţiei de nelegalitate, după ce litigiul în fond cu privire la anularea ordinului a fost soluţionat definitiv, s-ar aduce atingere principiul forţei obligatorii şi a adevărului judiciar pe care îl emană o hotărâre judecătorească, efectul admiterii unei excepţii de nelegalitate fiind înlăturarea actului respectiv, act care a fost menţinut prin Decizia nr. 2758 din 17.09.2018 a Curţii de Apel Suceava.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 şi 208 din C.proc.civ.

Recursul formulat nu este întemeiat.

Art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevede că:

(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Din cuprinsul textului de lege învederat rezultă faptul că poate fi invocată excepţia de nelegalitate a unui act administrativ doar în cadrul unui proces, nefiind admisibil ca partea să investească instanţa de judecată cu o excepţie de nelegalitate pe calea unei acțiuni principale. Nu se poate formula aşadar o cerere de chemare în judecată al cărei obiect principal este reprezentat de excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, cu atît mai mult cu cît în speță actul administrativ a fost menținut sub aspectul validității și legalității sale printr-o sentință judecătorească anterioară, pronunțată în contradictoriu cu persoana care invocă ulterior și excepția de nelegalitate referitoare la același act.

Chiar dacă partea are formulate și alte capete de cerere, respectiv repunerea în funcția de consilier și acordarea despăgubirilor, este evident că ceea ce se urmărește în principal și ca o primă etapă pentru valorificarea celorlalte pretenții, este invalidarea efectelor Ordinului Prefectului nr. 488/2017, efecte care au fost menținute însă printr-o sentință judecătorească ca urmare a declanșării unei acțiuni în justiție de anulare a acestui Ordin. Odată respinsă o astfel de acțiune ea nu poate fi reformulată pe o cale deturnată, indiferent de motive, prin invocarea unei excepții de nelegalitate, privitoare la același Ordin, întrucât aceasta nu s-ar putea face decât cu încălcarea puterii de lucru judecat și cu nerespectarea regulilor procesuale din materia contenciosului administrativ care se opun formulării unei excepții de nelegalitate pe calea unei acțiuni principale.

 Actele administrative individuale nu pot fi supuse contestării o perioadă nedefinită de timp, și în acest fel să fie lipsite de caracterul definitiv. Expirarea termenelor de contestare presupune definitivarea acestor acte, precum și acceptarea de către cei interesați a efectelor definitivării și anume faptul că ele nu mai pot fi contestate și desființate, pe cale directă sau indirectă.

 De altfel, ceea ce poate fi reținut suplimentar este și împrejurarea că motivele de nelegalitate se raportează la momentul emiterii actului administrativ, or reclamantul invocă motive ulterioare.

 Este de reținut apoi că, chiar admițând că anularea hotărârii de excludere din partid creează premisa repunerii în situația anterioară, o atare repunere, așa cum dorește reclamantul, nici nu poate opera. Astfel, consecință a încetării mandatului de consilier, a fost și validarea în funcție a unui supleant, or, repunerea recurentului în drepturi ca și consilier ar însemna implicit, în absența anulării și a numirii supleantului, funcționarea consiliului cu un număr de consilieri mai mare decât cel prevăzut de lege, și ar presupune, totodată, și obligarea unei entități la repararea unui prejudiciu față de care nu are nici o contribuție/culpă în producerea lui, ceea ce nu poate fi acceptat.

Domenii speta

Spete similare