Procedura de cercetare a averilor

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Procedura de cercetare a averilor

- Legea nr. 115/1996

- Legea nr. 176/2010

În procedura de cercetare a averilor nu se dispune anularea raportului de evaluare, care poate însă să rămână caduc în situația constatării caracterului justificat al averii persoanei cercetate.

Restituirea împrumuturilor de la societatea administrată de soțul persoanei cercetate reprezintă și un venit nu doar avere.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 144 din 10 octombrie 2019

Prin Ordonanța nr. (...)/12.10.2017 pronunțată în dosarul nr. (...)/2017 (dosarul Comisiei, vol. III, filele 76-82) în temeiul art. 10 ind. 4, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 115/1996, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel (...) a dispus admiterea în parte a sesizării formulată de către reclamanta Agenția Națională de Integritate, privind pe persoana supusă controlului (Pc) și soțul acesteia (sPc), a constatat caracterul nejustificat al dobândirii de către aceștia a sumei de 778.484,24 lei și, în consecință, a hotărât trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel (...) – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Comisia, analizând sesizarea formulată de către Agenția Națională de Integritate, a reținut următoarele:

Prin raportul de evaluare nr. (...)/G/II/05.05.2017 emis de petentă (filele 1-18 vol. I) a fost identificată o diferență semnificativă, în cuantum de 841.040,21 lei între averea dobândită și veniturile realizate de către persoana cercetată în perioada 2003-2014.

Comisia a constatat că potrivit art. 18 din Legea 176/2010 „prin diferențe semnificative, în sensul prezentei legi, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă”.

Articolul 10 ind. 4 alin. 1 lit. a) din Legea 115/1996 statuează că, „comisia de cercetare hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronunțând o ordonanță motivată, prin care poate dispune:

 a) trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter justificat.”

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că în cazul persoanelor care exercită demnități și funcții publice supuse procedurii controlului averilor, Agenția Națională de Integritate este obligată să sesizeze comisia de control al averilor competentă în vederea exercitării activității de control, dacă în urma activității de evaluare proprii constată o diferență semnificativă între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.

În speță, Comisia a constatat că în urma activității de evaluare desfășurate de petentă, s-a constatat existența unei diferențe în cuantum de 841.040,21 lei între averea dobândită și veniturile realizate de către persoana cercetată în prezenta cauză, persoană care a avut calitatea cerută de lege pentru a-i putea fi cercetată averea pe perioada evaluată. Cum suma de 841.040,21 lei depășește pragul de 10000 euro, Comisia a constatat că în mod legal a procedat petenta la sesizare în prezenta cauză.

Pe de altă parte, Comisia a constatat că din interpretarea textelor legale menționate anterior rezultă că dacă se constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din aceasta sau a anumitor bunuri determinate, indiferent de valoarea patrimonială a acestora, nu are caracter justificat, se impune trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel competente.

În speță, Comisia a reținut că din probele administrate în procedura de control rezultă caracterul nejustificat al dobândirii de către persoana supusă controlului a sumei de 778484,24 lei.

Astfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că între suma veniturilor obținute de persoana cercetată și averea dobândită în perioada 2003-2004 există o diferență în valoare de 792484,24 lei.

Prin urmare, nu se poate reține caracterul nejustificat al diferenței de 48555,97 lei până la concurența sumei de 841040,21 lei cu care a fost sesizată Comisia de către petentă, din nicio probă de la dosar nereieșind caracterul nejustificat al dobândirii de către persoana cercetată a acestei părți de avere.

Sub acest aspect, Comisia a constatat că cele reținute în cadrul raportului de expertiză întocmit în cauză cu privire la împrumuturile și restituirile de sume acordate de către persoana cercetată și soțul acesteia terței societăți (S) SRL, precum și cuantumul veniturilor totale realizate de persoana cercetată și soțul acesteia în perioada evaluată justifică dobândirea de către aceasta din urmă a diferenței de avere în cuantum de 48555,97 lei. Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză sunt confirmate și de înscrisurile depuse la dosar, nefiind infirmate de niciun alt mijloc de probă, astfel că se poate stabili caracterul justificat al dobândirii părții din avere menționată anterior.

Nu pot fi reținute susținerile petentei cu privire la această parte din averea persoanei cercetate în sensul că aceasta ar proveni din creditul de nevoi personale contractat de terțul (T) însă acest credit nu ar trebui luat în considerare de vreme ce nu există un document din care să reiasă că această sumă a fost transferată către persoana cercetată.

Cu privire la această susținere a petentei, Comisia a constatat că din nicio probă de la dosar nu rezultă că diferența de avere în cuantum de 48555,97 lei ar reprezenta echivalentul părții de credit transferate persoanei cercetate de către martorul (M), socrul acesteia, cu atât mai mult cu cât martorul a afirmat că i-a transferat persoanei cercetate și soțului acesteia o sumă mai mare, respectiv 50000 lei.

Contrar susținerilor petentei, Comisia a constatat că această diferență de avere, care are caracter justificat, rezultă din dinamica împrumuturilor și a restituirilor de sume acordate de către persoana cercetată și soțul acesteia terței societăți (S) SRL, care au fost urmate de noi împrumuturi și noi restituiri pe o perioadă semnificativă de timp, precum și din cuantumul veniturilor totale realizate de persoana cercetată și soțul acesteia în perioada evaluată.

Pe de altă parte, Comisia a constatat că în cuprinsul raportului de expertiză se reține existența unor sume noi creditate de către persoana cercetată și soțul acesteia către (S) SRL, și care nu ar putea fi justificată de restituirile de împrumuturi efectuate de către societatea împrumutată, în cuantum de 181029,48 lei. Ulterior, la capitolul de concluzii din cadrul aceluiași raport, dintr-o eroare de redactare, expertul a făcut referire la suma de 185029,48 lei, sumă pe care o are în vedere la calculul final al averii nejustificate dobândite de persoana cercetată.

Din cuprinsul raportului de expertiză, respectiv din adunarea cuantumului sumelor noi stabilite pentru fiecare an în parte, astfel cum rezultă acestea din cuprinsul filelor 34-36, vol. III, reiese că valoarea corectă a acestor sume noi este de 181029,48 lei și nu de 185029,48 lei, cum din eroare s-a menționat de către doamna expert.

Pe de altă parte, ținând seama de faptul că la calculul sumelor dobândite în mod nejustificat de către persoana cercetată s-a utilizat suma de 185029,48 lei în loc de 181029,48 lei, reiese că diferența de 4000 lei, rezultată din această eroare de redactare nu trebuie inclusă în cuantumul averii dobândite de către persoana cercetată și, pe cale de consecință, nici în cuantumul părții de avere dobândite în mod nejustificat.

În plus, Comisia a constatat că din raportul de expertiză (fila 40 vol. III) rezultă că persoana cercetată a realizat în perioada evaluată venituri salariale, alte venituri și venituri din dobânzi în cuantum total de 395693 lei, la care se adaugă suma de 19245,81 lei reprezentând sumă încasată cu titlu de moștenire după defunctul (D).

Comisia a reținut că pe lângă aceste sume, din înscrisurile de la dosar, respectiv din contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 457 dosar ANI) precum și celelalte înscrisuri legate de dobândirea și înstrăinarea de către persoana cercetată a unui autoturism Dacia Logan (filele 453-456 dosar ANI), rezultă că în perioada evaluată, respectiv în anul 2013, persoana cercetată a realizat în plus față de veniturile avute în vedere prin raportul de expertiză întocmit în cauză și suma de 10000 lei, această sumă fiind dobândită în mod justificat.

Prin urmare, din cuantumul total al averii dobândite în mod nejustificat de către persoana cercetată reținut prin raportul de expertiză trebuie constatat caracterul justificat și al unei sume totale de 14000 lei, așa cum s-a arătat anterior, astfel că se impune stabilirea unei sume totale dobândite nejustificat în cuantum de 778484,24 lei.

În ceea ce privește caracterul nejustificat al acestei părți din averea persoanei cercetate, Comisia a constatat că acest caracter rezultă din concluziile raportului de expertiză precum și din înscrisurile depuse la dosar din care reiese că din totalul veniturilor obținute în perioada evaluată de către persoana cercetată și soțul acesteia, acestea nu ar fi putut obține o creștere a patrimoniului în cuantumul menționat.

Nu sunt întemeiate susținerile persoanei cercetate și ale soțului acesteia privind greșita calculare a drepturilor de creanță și a sumelor efectiv remise persoanei cercetate cu titlu de restituire împrumut care au intrat în patrimoniul acesteia prin faptul că s-ar fi avut în vedere rulajul total al creditărilor și nici argumentele persoanei cercetate privind justificarea împrumuturilor acordate prin sume de bani provenite din restituirile de împrumuturi acordate anterior.

Sub acest aspect, Comisia a avut în vedere faptul că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că expertul desemnat a avut în vedere atât împrumuturile acordate de persoana cercetată și soțul acesteia cât și restituirile de împrumuturi care s-au efectuat de către societatea împrumutată, analizând și decelând sumele care au fost împrumutate fără ca proveniența acestora să poată fi justificată prin restituirea unor împrumuturi anterioare.

Comisia a constatat că analiza efectuată de expert în cuprinsul raportului de expertiză este una temeinică, fiind analizat în detaliu fluxul sumelor împrumutate, restituite și apoi împrumutate din nou (filele 34-36 vol. III) iar analiza efectuată de expert este confirmată de înscrisurile depuse la dosar.

Pe de altă parte, în ceea ce privește justificarea sumei de 50000 lei ca provenind din împrumutul contractat de socrul persoanei cercetate, domnul (T), Comisia a constatat că din declarația acestuia rezultă că din totalul creditului contractat de martor, acesta a utilizat în scopuri personale doar suma de 70000 lei, restul de 50000 lei împrumutând-o soțului persoanei cercetate care a contribuit ulterior la plata ratelor de credit proporțional cu suma de care a beneficiat. Depoziția martorului menționat este confirmată și de extrasele de cont depuse la dosar (filele 54-61) de unde rezultă că uneori soțul persoanei cercetate a plătit ratele creditului contractat de tatăl său.

Cu toate acestea, Comisia nu și-a putut însuși concluzia persoanei cercetate în sensul că suma împrumutată de socrul său ar trebui considerată ca fiind dobândită în mod justificat atât timp cât este necontestat că a fost vorba despre un împrumut și nu de o donație. Or, atât martorul cât și persona cercetată au confirmat faptul că deși inițial suma de 50000 lei a fost achitată de martor în contul prețului pentru partea sa de imobil achiziționat, ulterior, această sumă a fost restituită de către persona cercetată și soțul acesteia din averea proprie. În aceste condiții, pentru suma de 50000 lei, persoana cercetată a făcut numai dovada provenienței sale justificate la momentul cumpărării imobilului teren, nu și ulterior, atunci când s-au restituit ratele la credit și implicit la împrumutul acordat de tatăl persoanei cercetate. Așadar, pentru ansamblul perioadei cercetate, persoana cercetată nu a făcut dovada provenienței fondurilor bănești care au constituit sursa restituirii împrumutului acordat de socrul acesteia în vederea achiziționării imobilului, ținând seama și de veniturile realizate de persoana cercetată și soțul acesteia și raportat la concluziile raportului de expertiză.

În ceea ce privește apărarea formulată de persoana cercetată privind existența unor economii realizate anterior perioadei cercetate, în cuantum de 7000 euro, Comisia a constatat că existența unei astfel de sume de bani aflată la dispoziția persoanei cercetate nu este confirmată de nicio probă de la dosar, astfel că susținerile persoanei cercetate apar ca neîntemeiate.

Referitor la susținerea persoanei cercetate privind existența unei neconcordanțe între veniturile luate în considerare în cuprinsul raportului de expertiză între veniturile realizate de soțul persoanei cercetate în anii 2003 și 2004, Comisia a constatat că din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că veniturile din salarii pentru anii 2003 - 2004 realizate de soțul persoanei cercetate și luate în considerare la calculul total al veniturilor realizate sunt cele în cuantum de 5080 lei pentru anul 2003 și 7124 lei pentru anul 2004, cuantumul acestora fiind confirmat de adresa A.N.A.F. depusă la dosar (filele 309-310 dosar ANI).

Nu este întemeiată nici susținerea persoanei cercetate privind existența caracterului justificat al dobândirii întregii sale averi, raportat la lipsa din patrimoniul său a unor bunuri imobiliare sau autoturisme ori a unor conturi cu sold pozitiv semnificativ.

Sub acest aspect, Comisia a reținut, pe de o parte, că dobândirea unei averi nejustificate se poate concretiza nu doar în existența unor bunuri de natura celor enumerate de către persoana cercetată ci și a unor alte categorii de bunuri mobile mai greu de identificat. Pe de altă parte, chiar dacă la momentul actual patrimoniul persoanei cercetate nu ar mai cuprinde veniturile obținute în mod nejustificat, acestea fiind, spre exemplu, risipite, acest fapt nu este de natură să înlăture caracterul nejustificat al dobândirii unei părți din avere.

Comisia a constatat că sunt neîntemeiate și apărările persoanei cercetate privind justificarea întregii sale averi prin veniturile salariale obținute la care se adaugă alte categorii de venituri cum ar fi împrumuturile contractate, despăgubirile obținute de la asiguratori, vânzarea unui autoturism. Sub acest aspect, Comisia a constatat că, exceptând suma de 10000 lei, a cărei situație a fost analizată anterior, toate celelalte venituri obținute de persoana cercetată și soțul acesteia au fost avute în vedere de către expert la redactarea raportului de expertiză, concluzia motivată a acestuia fiind în sensul că veniturile astfel adunate nu acoperă o parte din averea persoanei cercetate.

Nici dobândirea activului succesoral în valoare de 106842,81 lei de către persoana cercetată nu este de natură a constitui o justificare a întregii averi a persoanei cercetate atât timp cât, exceptând autoturismul Dacia Logan, care a fost valorificat prin vânzare, restul bunurilor dobândite (cotă parte apartament, teren) au rămas în patrimoniul persoanei cercetate și nu au fost înstrăinate pentru a se obține sume de bani care să poată justifica proveniența fondurilor bănești pentru împrumuturile acordate.

De asemenea, retragerile de numerar din contul utilizat de familia persoanei cercetate nu sunt de natură prin ele însele a justifica întreaga avere dobândită de persoana cercetată de vreme ce aceasta nu a făcut dovada provenienței sumelor retrase din propriile conturi bancare. Posibila proveniență din interiorul familiei persoanei cercetate, adică de la soțul acesteia, nu este nici ea de natură a justifica astfel de sume de bani atât timp cât tocmai averea persoanei cercetate și a soțului său a format obiectul cercetării. Prin urmare, este lipsită de relevanță imposibilitatea morală de a se preconstitui înscrisuri între soți atât timp cât obiectul probațiunii îl constituie o sursă a sumelor de bani exterioară familiei persoanei cercetate.

Prin urmare, constatând că sesizarea este întemeiată în limitele arătate anterior, Comisia a admis în parte sesizarea, a constatat caracterul nejustificat al dobândirii de către persoana supusă controlului a sumei de 778484,24 lei, a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel (...) – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a respins sesizarea pentru diferența de sumă, ca nefondată.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin raportul de evaluare nr. (...)/G/II/05.05.2017 emis de Agenția Națională de Integritate (filele 1-18 vol. I din dosarul Comisiei) a fost identificată o diferență semnificativă, în cuantum de 841.040,21 lei între averea dobândită și veniturile realizate de către persoana cercetată (Pc) și soțul acesteia (sPc) în perioada 2003-2014.

Sesizată de către Agenția Națională de Integritate (denumită în continuare și A.N.I.), în baza raportului de evaluare mai sus menționat, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel (...) (denumită în continuare și Comisia), în temeiul art. 10 ind. 4, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 115/1996, a pronunțat Ordonanța nr. (...)/12.10.2017 în cadrul în dosarului Comisiei nr. (...)/2017, prin care a dispus admiterea în parte a sesizării formulată de către reclamanta Agenția Națională de Integritate, privind pe persoana supusă controlului (Pc) și soțul acesteia (sPc), a constatat caracterul nejustificat al dobândirii de către aceștia a sumei de 778.484,24 lei și, în consecință, a hotărât trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel (...) – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea, pentru motivele ce urmează a fi prezentate în continuare, a constatat că este justificată partea din averea persoanei cercetate (Pc) (denumită în continuare și persoana cercetată) și a soțului acesteia (sPc), pentru care Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel (...) a dispus trimiterea către instanță a cauzei spre soluționare. În consecință, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare, Curtea a respins ca nefondată sesizarea în discuție.

1.Limitele învestirii instanței

Se impune ca în debutul analizei să se clarifice aspectele legate de cadrul procesual, respectiv cele privind limitele învestirii instanței, întrucât prin concluziile orale și scrise prezentate de persoana cercetată și soțul acesteia prin avocat, se solicită nu doar respingerea sesizării Comisiei ci și anularea raportului de evaluare întocmit de A.N.I.

Față de această împrejurare, Curtea precizează că actul prin care a fost învestită să soluționeze cauza îl reprezintă Ordonanța Comisiei, prin care instanța este sesizată în condițiile art. 10 ind. 4, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 115/1996. Prin urmare, instanța este chemată să se pronunțe asupra caracterului fondat sau nefondat al sesizării efectuate de Comisie, ca urmare a constatării caracterului justificat sau nejustificat al averii supusă controlului, neexistând posibilitatea lărgirii cadrului procesual sub aspect obiectiv, față de specificitatea acestei proceduri judiciare, reglementate de Legea nr. 115/1996, ce evident prezintă trăsături atipice în raport cu un proces obișnuit, comun.

Este adevărat că raportul de evaluare întocmit de A.N.I. a fundamentat sesizarea Comisiei și a constituit obiectul analizei acesteia. Însă, Curtea subliniază faptul că raportul de evaluare întocmit de A.N.I. privind evaluarea averii, emis în cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 13-19 din Legea nr. 176/2010 este un act administrativ cu un regim juridic substanțial diferit de raportul de evaluare întocmit de aceeași instituție privind evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților, emis în cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 20-26 din Legea nr. 176/2010.

Astfel, eficiența raportului de evaluare întocmit de A.N.I. privind evaluarea averii nu poate fi privită în mod izolat, luând în considerare doar acest act, ci respectiva eficiență este în strânsă dependență de cercetările efectuate ulterior de Comisie și de concluziile acesteia, având în vedere că potrivit art. 10 ind. 1 din Legea nr. 115/1996 acel raport de evaluare fundamentează sesizarea Comisiei de către A.N.I.

De altfel această concluzie este întărită și ca urmare a observării diferitelor tipuri de soluții pe care le poate pronunța Comisia, așa cum se relevă prin prevederile art. 10 ind. 1 din Legea nr. 115/1996.

Așadar Curtea subliniază rolul Comisiei de filtrare a raporturilor de evaluare a averii. În această ordine de idei se poate remarca faptul că în speța de față prin raportul de evaluare întocmit de A.N.I. s-a reținut că persoana cercetată și soțul acesteia nu ar putea justifica o sumă de bani al cărui cuantum este mai mare (841.040,21 lei) decât cuantumul reținut de către Comisie cu același titlu (778.484,24 lei). Consecința acestui fapt este că, Curtea nu mai are îndrituirea sau învestirea de a verifica caracterul justificat sau nejustificat al diferenței sumei de bani care este cuprinsă în statuările din raportul de evaluare dar care nu se mai regăsește în cuantumul sumei indicată în Ordonanța Comisiei nr. (...)/12.10.2017 că ar avea caracter nejustificat.

Este evident astfel că raportul de evaluare întocmit de A.N.I. privind averea persoanei cercetate și a soțului acesteia a devenit parțial caduc, în ceea ce privește diferența de sumă cu pretins caracter nejustificat mai sus evidențiată, ca efect al pronunțării Ordonanței Comisiei nr. (...)/12.10.2017.

Prin urmare este vădit faptul că în privința părții din raportul de evaluare în discuție care a devenit caduc instanța nu mai are nici o prerogativă de a statua. Iar instanța nu are nici o îndrituire sau învestire de a statua nici asupra celeilalte părți din raportul de evaluare în discuție, pentru motivele mai sus evidențiate, eficiența acestei părți a raportului de evaluare depinzând de măsura în care Curtea va valida sau va invalida statuările Comisiei.

Așa cum deja s-a arătat cu titlu enunțiativ, Curtea a invalidat în totalitate statuările Comisiei, respingând ca nefondată sesizarea efectuată de aceasta și constatând ca justificată averea persoanei cercetate și a soțului acesteia, situație în care raportul de evaluare în discuție a devenit caduc în totalitatea sa.

În concluzie, Curtea arată că legiuitorul a conceput de asemenea manieră mecanismul controlului averilor a cărui procedură este reglementată prin coroborarea celor două acte normative anterior menționate, respectiv Legea nr. 176/2010 și Legea nr. 115/1996, încât instanța, în eventualitatea sesizării sale, are menirea de a se pronunța exclusiv asupra caracterului fondat sau nefondat al sesizării efectuate de către Comisie și nicidecum asupra raportului de evaluare întocmit de A.N.I.

Deși concluzia enunțată are caracter principial, fiind valabilă în cadrul oricărui proces având ca obiect cercetarea averilor în temeiul actelor normative anterior menționate, în speța de față se mai impune a preciza că există și alte considerente de ordin procedural care converg spre ideea că instanța nu este în mod legal învestită cu soluționarea unei pretenții de anulare a raportului de evaluare întocmit de A.N.I.

Astfel, Curtea subliniază faptul că persoana cercetată și soțul acesteia nu au calitatea de reclamanți în cauză pentru a avea aptitudinea procesuală de a formula pretenții care să fie deduse judecății. De altfel, datorită specificității procedurii judiciare reglementate de Legea nr. 115/1996, ce evident prezintă trăsături atipice în raport cu un proces obișnuit, comun, Curtea chiar a evitat să desemneze anumite părți participante la această procedură cu titulatura de reclamanți sau pârâți. Neexistând o corespondență fidelă între un proces având ca obiect cercetarea averilor conform procedurii judiciare reglementate de Legea nr. 115/1996 și un proces obișnuit, comun, se poate doar afirma că postura procesuală a A.N.I. se apropie (dar nu se identifică) cu situația reclamantului dintr-un proces obișnuit, comun, iar postura procesuală a persoanei cercetate și a soțului acesteia se apropie (dar nu se identifică) cu situația pârâților dintr-un proces obișnuit, comun.

Având în vedere că postura procesuală a persoanei cercetate și a soțului acesteia se apropie (dar nu se identifică) cu situația pârâților dintr-un proces obișnuit, comun, s-ar putea ridica problema dacă aceste persoane ar avea posibilitatea de a formula pretenții care să fie deduse judecății pe calea unei cereri reconvenționale. Răspunsul este negativ întrucât însăși instituția procesuală a cererii reconvenționale, astfel cum este reglementată de prevederile art. 209-210 noul Cod de procedură civilă este incompatibilă cu caracterul atipic și specific al procedurii judiciare reglementate de Legea nr. 115/1996. În aceasta din urmă nu există o cerere de chemare în judecată care reprezintă o condiție sine qua non pentru formularea cererii reconvenționale și în consecință nu se poate ridica problema tinderii către efectul anihilării sau restrângerii pretențiilor din cererea principală prin formularea unor pretenții, prin cererea reconvențională, pretenții care să derive din același raport juridic.

Particularitatea speței de față constă în faptul că pretenția de anulare a raportului de evaluare întocmit de A.N.I. a fost formulată de către persoana cercetată și soțul acesteia prin avocat, doar în cadrul prezentării concluziilor orale și scrise.

Elocvente sunt prevederile art. 392 noul Cod de procedură civilă care statuează:

“Dacă părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces”.

Rezultă din norma de procedură mai sus citată că în cadrul etapei dezbaterii fondului, în care sunt prezentate concluziile scrise și orale, nu pot fi susținute alte cereri decât cele anterior formulate în cadrul procesului și că nu pot fi formulate cereri noi.

În măsura în care este formulată o atare cerere nouă în cadrul etapei dezbaterii fondului, instanța are doar obligația de a nu ține seama de respectiva cerere.

În consecință, în prezenta speță, față de etapa procesuală a formulării de către persoana cercetată și soțul acesteia, prin avocat a pretenției de anulare a raportului de evaluare întocmit de A.N.I., Curtea a fost dispensată de obligația de a invoca și pune în discuția părților excepția inadmisibilității unei atare pretenții.

Iar prin această primă secțiune a considerentelor prezentei hotărâri, Curtea a explicat motivele pentru care pretenția în discuție nu face obiectul învestirii instanței, folosind totodată acest prilej pentru a evidenția, în mod implicit, ansamblul mecanismului de control a averilor a cărui procedură este reglementată prin coroborarea celor două acte normative anterior menționate, respectiv Legea nr. 176/2010 și Legea nr. 115/1996.

2.Caracterul justificat al averii persoanei cercetate și a soțului acesteia

În fapt, persoana cercetată a avut calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului (...) și Administrației Imobiliare (...), în perioada supusă evaluării, respectiv perioada anilor 2003-2014. Soțul persoanei cercetate a activat în mediul privat în perioada în discuție, fiind angajat la o societate privată între anii 2003-2006 (parțial) iar în cursul anului 2006 constituind o societate comercială împreună cu martorul (M2), respectiv S.C. (S) S.R.L., aspecte ce rezultă din depoziția martorului menționat (filele 41-42 din prezentul dosar) și extrasul de la Registrul Comerțului privind mai sus menționata societate comercială (filele 534-544 din vol. II dosar A.N.I.). Aceste aspecte sunt necontestate în cauză, motiv pentru care Curtea nu va insista asupra lor.

Apreciind și coroborând toate probele administrate în cauză Curtea a constatat că este justificată partea din averea persoanei cercetate și a soțului acesteia, pentru care Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel (...) a dispus trimiterea către instanță a cauzei spre soluționare, așa cum se va arăta în continuare.

2.1. Aprecieri generale privind cauza erorilor care au condus la reținerea caracterului nejustificat a averii persoanei cercetate și a soțului ei

Pentru a facilita înțelegerea raționamentului, Curtea arată în chiar debutul analizei, care sunt, în aprecierea sa, cauzele erorilor care au condus la reținerea mai întâi de către A.N.I. și mai apoi de către Comisie a faptului că ar avea caracter nejustificat o anumită parte din averea persoanei cercetate și a soțului acesteia. În acest sens, Curtea a identificat un număr de cinci asemenea cauze, care vor fi descrise în cele ce urmează.

A. Cea mai gravă eroare, în opinia Curții, comisă de A.N.I. și ulterior perpetuată de Comisie constă în luarea în considerare a importantelor sume de bani virate de către S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și a soțului acesteia doar la calculul averii acestora, însă făcând abstracție de faptul că acele sume de bani reprezintă în același timp venituri obținute de aceste persoane și în consecință în mod eronat nu au fost luate în considerare respectivele sume de bani și la calcularea veniturilor acestor persoane. Evident că procedând de o asemenea manieră greșită, diferența dintre avere și venituri, astfel calculate, a fost una de mari proporții, creând falsa impresie că am fi în prezența unor diferențe semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010.

De altfel, din chiar cuprinsul raportului de evaluare nr. (...)/G/II/05.05.2017 emis de Agenția Națională de Integritate (fila 17 vol. I din dosarul Comisiei) se poate remarca nesiguranța A.N.I. tocmai în privința acestei probleme care este centrală, esențială în cauză, arătându-se: “Agenția Națională de Integritate se află în imposibilitatea de a evalua fluxul acestor împrumuturi, toate aceste aspecte urmând a fi avute în vedere și analizate în fața Comisiei de Cercetare a Averilor.”

În contextul aceleiași fraze din cuprinsul raportului de evaluare în discuție, se poate remarca premisa greșită de la care pornește A.N.I., afirmând: ”deși restituirile creditare firmă în sumă de 692.190,25 lei sunt tranzacții de creditare a conturilor susnumiților, ele reprezintă în fapt sume pe care aceștia le-au acordat societății cu titlu de împrumut, pentru această sumă nefiind transmise documente doveditoare, din care să rezulte valoarea exactă a împrumuturilor acordate, data acordării sau proveniența sumelor de bani utilizate pentru a împrumuta societatea”.

 Cu alte cuvinte, raționamentul expus de către A.N.I. este în sensul că, deși suma arătată reprezintă tranzacții de creditare în conturile persoanei cercetate și a soțului acesteia, ceea ce indispensabil ar conduce la calificarea respectivei sume ca fiind și un venit, ar trebui să se facă abstracție de acest aspect și întrucât titlul viramentelor bancare în discuție este “restituire creditare”, toată atenția ar trebui concentrată exclusiv asupra dovedirii de către persoana cercetată și soțul acesteia a provenienței sumelor de bani utilizate pentru a împrumuta societatea.

Este evident că o atare abordare este greșită, în primul rând întrucât excluzând sume încasate succesiv prin virament bancar din partea S.C. (S) S.R.L. din „capitolul venituri” ale persoanei cercetate și soțului acesteia, se înlătură posibilitatea acestora de a justifica anumite sume de bani utilizate de asemenea succesiv pentru a împrumuta societatea, cu venituri provenite din restituiri creditare anterioare efectuate de S.C. (S) S.R.L.

 Trebuie avut în vedere faptul că împrumuturile din partea persoanei cercetate și a soțului acesteia și respectiv restituirile de împrumut efectuate de S.C. (S) S.R.L. cuprind o multitudine de prestații, cu caracter succesiv, ce se întind pe o lungă perioadă de timp. Pentru a exemplifica (fără a fi necesar a folosi date concrete) concluzia anterioară privind greșita abordare a A.N.I., Curtea arată că, de exemplu, dacă la sfârșitul anului 2009 persoana cercetată și/sau soțul acesteia a acordat societății mai sus menționate un împrumut în sumă de “x lei” iar S.C. (S) S.R.L. a restituit acestora în prima jumătate a anului 2010 suma de “x lei” iar în a doua jumătate a anului 2010 aceste persoane împrumută din nou societatea cu aceeași sumă în cuantum de “x lei”, sursa de proveniență a acestui ultim împrumut o reprezintă tocmai venitul obținut de la societate, cu titlu de restituire creditare, în prima jumătate a anului 2010.

B. Eroarea mai sus analizată este dublată de o altă eroare. Astfel, A.N.I. include întreaga sumă de 692.190,25 lei, reprezentând restituire creditare din partea S.C. (S) S.R.L. la „capitolul avere” a persoanei cercetate și a soțului acesteia, ceea ce nu reflectă realitatea, atâta timp cât din această “avere” nu se scade cheltuiala cu creditarea S.C. (S) S.R.L. pentru a se evidenția “averea efectivă (sau netă)” ce corespunde acestui segment al analizei (nefiind vorba despre averea totală).

Teoretic, există trei variante posibile în privința raporturilor dintre cuantumul total al împrumuturilor acordate de persoana cercetată și soțul acesteia către S.C. (S) S.R.L. și cuantumul total al restituirilor de împrumut efectuate de această societate către persoanele împrumutătoare anterior menționate. Curtea a abordat pe rând cele trei variante posibile, evidențiind implicațiile fiecăreia asupra determinării averii persoanei cercetate și a soțului acesteia.

a) O primă posibilitate este aceea ca, cuantumul total al împrumuturilor și cuantumul total al restituirilor în discuție să coincidă, adică să fie identic. Nu este ipoteza speței de față, probele administrate în cauză conducând la concluzia că diferă suma totală împrumutată față de suma totală restituită.

Însă, dacă aceasta ar fi fost situația, a restituirii unei sume identice cu cea împrumutată, acest segment al averii persoanei cercetate și soțul acesteia ar fi constituit din cuantumul total al sumei ce a făcut obiectul împrumutului, respectiv al restituirii, luat în calcul o singură dată, sumă ce ar trebui să se regăsească în subdiviziunea “disponibilități bănești la finele anului 2014”, din cadrul averii persoanei cercetate și a soțului acesteia, în măsura în care suma în discuție sau parte din ea nu ar fi fost retrasă din conturile bancare ale acestora în vederea efectuării unor cheltuieli sau achiziționării unor active.

Suma de bani în discuție ar trebui luată în calculul averii persoanei cercetate și a soțului acesteia o singură dată, întrucât este vorba despre o singură acumulare în activul patrimonial al acestora, sub forma unei disponibilități bănești (ce poate fi împrumutată, cum a fost cazul speței de față sau care ar fi putut fi păstrată, fără să mai facă obiectul vreunui împrumut). Faptul că prin împrumut această disponibilitate bănească s-a transformat într-un drept de creanță iar prin restituirea împrumutului a revenit la forma de disponibilitate bănească, nu trebuie să conducă la o altă concluzie, întrucât este vorba despre una și aceeași valoare din activul patrimonial, care pe parcursul timpului doar a îmbrăcat forme de exprimare diferite, respectiv disponibilitate bănească sau drept de creanță.

b) A doua posibilitate este aceea ca, cuantumul total al împrumuturilor să fie mai mare decât cuantumul total al restituirilor. Este ipoteza pe care o susține dl. expert judiciar (E), desemnat în prezentul dosar, atunci când afirmă că la data de 31.12.2014 ar exista o creanță a persoanei cercetate și a soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L. (fila 80 din prezentul dosar).

Într-o atare situație, segmentul analizat al averii persoanei cercetate și a soțului ei îl reprezintă cuantumul total al sumei împrumutate, care este exprimat însă prin două componente diferite, care se cumulează. O primă componentă o reprezintă acea parte a împrumutului care a fost restituită, ce trebuie luată în calculul averii o singură dată și care în mod obișnuit ar trebui să se regăsească în subdiviziunea “disponibilități bănești la finele anului 2014”, din cadrul averii persoanei cercetate și a soțului acesteia (pentru motivele mai sus expuse la secțiunea 2.1.B.a. a prezentelor considerente). La prima componentă trebuie adăugată a doua componentă care este exprimată sub forma unui drept de creanță al persoanei cercetate și a soțului acesteia împotriva S.C. (S) S.R.L., cuantumul acestei creanțe fiind reprezentat de partea nerestituită a împrumutului.

c) În fine a treia posibilitate, este aceea ca, cuantumul total al împrumuturilor să fie mai mic decât cuantumul total al restituirilor. Este ipoteza pe care o susține A.N.I., într-o formă nu întotdeauna explicită, aspectul fiind contradictoriu și în cadrul cercetărilor efectuate în fața Comisiei, însă această ipoteză o susține într-o formă cât se poate de explicită expertul-parte al A.N.I., respectiv d-na expert (E2) în opiniile sale separate prezentate în cadrul raportului de expertiză ordonat de Curte în prezentul dosar (răspunsurile la: obiectivul 1, pct. 2 – filele 80-82 și fila 97, obiectivele 4, 5, 6, 7, 9 – filele 92-95 și filele 103-107).

Într-o atare situație, în care totalul restituirilor ar fi mai mare decât totalul împrumuturilor, segmentul analizat al averii persoanei cercetate și a soțului ei îl reprezintă cuantumul total al sumei “restituite” (denumire parțial improprie), care este exprimat însă prin două componente diferite, care se cumulează.

O primă componentă o reprezintă suma totală efectiv împrumutată și care a fost și restituită în adevăratul sens al cuvântului, ce trebuie luată în calculul averii o singură dată și care în mod obișnuit ar trebui să se regăsească în subdiviziunea “disponibilități bănești la finele anului 2014”, din cadrul averii persoanei cercetate și a soțului acesteia (pentru motivele mai sus expuse la secțiunea 2.1.B.a. a prezentelor considerente). La prima componentă trebuie adăugată a doua componentă care este exprimată, de asemenea, sub forma unei disponibilități bănești, constând în suma de bani ce a fost virată de către S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și ale soțului acesteia, suplimentar față de suma împrumutată, supliment impropriu denumit “restituire”.

Este foarte important a se face câteva sublinieri legate de ipoteza analizată.

Într-o atare situație, suma de bani suplimentar virată față de suma împrumutată de către S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și ale soțului acesteia, reprezintă un venit cu sursa de proveniență cât se poate de certă: venit obținut de la S.C. (S) S.R.L.

Pe de o parte, în situațiile analizate mai sus în secțiunile 2.1.B.a. și 2.1.B.b. a prezentelor considerente, segmentul analizat al averii îl reprezintă suma împrumutată, iar pentru această acumulare patrimonială, persoana cercetată și soțul ei trebuie să justifice veniturile prin care s-a constituit iar aceste venituri au diverse surse (precum salarii, moștenire, despăgubiri, prețul obținut în urma înstrăinării unor active, etc.) însă nici una din aceste surse nu reprezintă venit creat de S.C. (S) S.R.L.

Pe de altă parte, în ipoteza analizată în prezenta secțiune (2.1.B.c.) a considerentelor, segmentul analizat al averii îl reprezintă suma totală “restituită” (denumire parțial improprie). Prima componentă a acestui segment al averii coincide cu suma împrumutată, pentru a cărei acumulare, persoana cercetată și soțul acesteia pot prezenta ca venituri justificative doar cele ce au surse similare cu cele arătate în ipotezele ce corespund secțiunilor 2.1.B.a. și 2.1.B.b. a prezentelor considerente. Însă a doua componentă a acestui segment al averii, respectiv suma virată de societate ce excede împrumutului, este justificată cu un venit cu sursă de proveniență diferită, respectiv venit creat de S.C. (S) S.R.L.

Consecința este aceea că în cadrul analizei finale pentru determinarea existenței sau inexistenței “diferențelor semnificative” (avere-venituri), acea sumă virată de societate ce excede împrumutului, poate să figureze atât la „capitolul avere” cât și la „capitolul venituri”, fiind în această situație neutră din punct de vedere matematic (în măsura în care în totalitatea ei acea sumă figurează atât la avere cât și la venituri), adică neinfluențând rezultatul final al diferenței în discuție însă, în orice situație este indispensabil ca respectiva sumă să figureze la „capitolul venituri”, aspect asupra căruia Curtea va reveni la momentul oportun.

Curtea arată că în cele mai sus expuse nu există o contradicție față de statuările din secțiunea 2.1.A. a prezentelor considerente.

Astfel, în secțiunea 2.1.A. a prezentelor considerente, atunci când Curtea s-a referit la veniturile obținute succesiv de persoana cercetată și soțul acesteia din restituirile de creditare succesive efectuate de S.C. (S) S.R.L., a avut în vedere venitul recedat de această societate și nicidecum nu s-a referit la un venit creat de S.C. (S) S.R.L.

Făcând trimitere la exemplul arătat în secțiunea 2.1.A. a prezentelor considerente, Curtea subliniază că, suma de “x lei” împrumutată de persoana cercetată și/sau soțul acesteia la sfârșitul anului 2009 către S.C. (S) S.R.L., reprezintă atât o avere (acumulare patrimonială) cât și expresia unui venit (acumularea patrimonială este obținută pe baza unor venituri ca salarii sau altele) iar acest venit prin operațiunea în discuție este cedat către societate. Prin restituirea sumei împrumutate de “x lei” efectuată de S.C. (S) S.R.L. în prima jumătate a anului 2010, acest venit este recedat către persoana cercetată și soțul acesteia. În consecință, în a doua jumătate a anului 2010 când din nou acordă un împrumut în aceeași sumă de ”x lei” către S.C. (S) S.R.L. are această posibilitate utilizând un venit recedat, care însă își păstrează sursa de creare inițială, avută în considerare la sfârșitul anului 2009 (venit din salarii sau alte surse), nefiind nicidecum un venit creat de S.C. (S) S.R.L.

Se mai impune a se preciza un aspect. Dacă suma totală “restituită” (denumire parțial improprie) este mai mare decât suma totală împrumutată, prin aceasta nu trebuie acreditată ideea avansată de A.N.I. prin raportul de evaluare în discuție, respectiv că suma reală împrumutată de persoana cercetată și soțul acesteia ar fi în cuantum identic cu suma de bani așa zis “restituită” de societatea comercială și în consecință aceste persoane ar trebui să facă dovada veniturilor justificative la nivelul sumei “restituite”, fără a se mai putea lua în considerare vreun venit creat de S.C. (S) S.R.L.

În acest sens, Curtea arată că termenul “restituire creditare”, arătat ca titlu al viramentelor bancare efectuate de S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și soțului ei, este opozabil doar acestei societăți comerciale care indică acest titlu al operațiunilor în discuție, nefiind opozabil persoanelor menționate.

Astfel, dacă S.C. (S) S.R.L. a restituit persoanelor arătate mai mult decât a împrumutat de la acestea, faptul acesta se poate datora unei erori a societății comerciale, situație în care, din perspectiva controlului averii persoanei cercetate și a soțului ei, se evidențiază și un venit creat de S.C. (S) S.R.L. Dacă ar exista și pretenția societății de înapoiere din partea persoanei cercetate și a soțului ei a sumei transmise acestora din eroare, excedentar împrumutului, din perspectiva mai sus menționată, am fi și în prezența unei datorii a acestora față de societatea menționată, datorie care ar trebui scăzută la calculul averii.

S-ar putea lua în discuție chiar posibilitatea ca S.C. (S) S.R.L. să fi utilizat o denumire improprie, neadecvată, în privința sumei de bani transmise persoanei cercetate și soțului acesteia excedentar față de suma împrumutată, respectiv “restituire creditare”, însă în realitate această sumă să nu fie în legătură cu împrumutul, ci societatea să fi avut intenția de a gratifica aceste persoane cu suma de bani în discuție sau ca această sumă să reprezinte dividende sau avans dividende în favoarea soțului persoanei cercetate ce are calitatea de asociat la respectiva societate comercială. Din perspectiva controlului averii persoanei cercetate și a soțului ei, situația ar fi la fel ca în precedenta variantă analizată (a erorii asupra cuantumului sumei ce ar fi trebuit restituită), chiar și în privința unei virtuale datorii ale acestora față de societate, dacă plata sumei de bani în discuție ar încălca anumite norme contabile sau alte norme juridice și s-ar ridica problema înapoierii respectivei sume către societate.

Pentru două motive, Curtea nu a putut primi ideea avansată de A.N.I. prin raportul de evaluare în discuție, respectiv că suma reală împrumutată de persoana cercetată și soțul acesteia ar fi în cuantum identic cu suma de bani restituită de societatea comercială. Un prim motiv a fost deja arătat, respectiv faptul că titlul operațiunilor de virare în conturile bancare ale persoanei cercetate și ale soțului ei a sumei de bani ce excede împrumutului, acela de “restituire creditare” este opozabil doar societății comerciale care efectuează aceste viramente bancare și indică acest titlu al operațiunilor, opozabilitate care nu se extinde asupra persoanelor a căror avere este controlată.

Cel de al doilea motiv îl reprezintă faptul că dacă ar fi real ceea ce susține A.N.I., respectiv că, pe lângă sumele de bani expres arătate în actele de împrumut, persoana cercetată și soțul ei ar fi împrumutat societatea comercială și cu alte sume de bani până la concurența sumei totale care a fost restituită, era obligatoriu ca intrarea respectivelor sume de bani în patrimoniul societății să fie înregistrată în evidențele contabile ale acesteia iar în speță nu s-au produs atare dovezi. De altfel, afirmația A.N.I. ar fi trebuit probată prin orice mijloc de probă (lucru ce nu s-a întâmplat), întrucât, în drept ceea ce nu este probat nu există.

În aceeași ordine de idei, Curtea subliniază faptul că restituirea sumelor de bani excedentară împrumutului s-a oglindit în evidențele contabile ale societății comerciale, fiind imposibil de a se evita acest lucru, întrucât a fost realizată prin viramente bancare sau în baza unor acte contabile și nu în numerar fără de întocmirea actelor contabile.

Cu alte cuvinte, Curtea arată că este de neconceput ca parte din împrumut să nu fie înregistrată în contabilitate, atâta timp cât întreaga operațiune de restituire a întregii sume pretins împrumutate este înregistrată în contabilitate. Doar în eventualitatea în care parte din restituirea împrumutului nu ar fi fost înregistrată în contabilitatea societății ar fi plauzibilă susținerea în discuție a A.N.I., însă este evident că o atare ipoteză nu corespunde situației de fapt din prezenta speță.

Iar în privința resurselor financiare ale S.C. (S) S.R.L. necesare pentru a transmite către persoana cercetată și soțul ei o sumă de bani excedentară sumei împrumutate de la aceștia, Curtea arată că este de notorietate că orice societate comercială are resurse financiare nu doar având ca sursă împrumuturile ci având ca sursă și profitul rezultat în urma activității comerciale desfășurate. De altfel, scopul împrumuturilor luate de o societate comercială este tocmai acela de a-și asigura capacitatea necesară desfășurării unei activități profitabile. Și chiar dacă o activitate comercială nu întotdeauna se dovedește profitabilă sau nu este profitabilă în orice moment, acest fapt nu împiedică respectiva societate să efectueze o plată (datorată sau nedatorată) care să conducă la un exercițiu financiar “în pierdere” corespunzător unui anumit moment de depunere la organele fiscale a situațiilor financiare. Mai trebuie amintit faptul că o resursă financiară a S.C. (S) S.R.L. a fost suma obținută de această societate cu titlu de credit în anul 2013, credit garantat cu ipoteca constituită asupra apartamentului aflat în proprietatea persoanei cercetate și a soțului ei, credit la care face referire în depoziția sa martorul (M2) (filele 41-41 din prezentul dosar), depoziție ce se coroborează cu înscrisul aflat la fila 79 din vol. I al dosarului administrativ al A.N.I atașat prezentului dosar.

În aceeași ordine de idei trebuie subliniat faptul că nu S.C. (S) S.R.L. este subiectul în privința căruia se exercită mecanismul de control a averii, întrucât prevederile art. 14, alin. 5 din Legea nr. 176/2010 stipulează în mod limitativ faptul că, “evaluarea se va extinde și asupra averii soțului/soției și, după caz, asupra averii copiilor aflați în întreținere”.

C. O altă eroare care a condus la reținerea caracterului nejustificat a averii persoanei cercetate și a soțului ei, este aceea că nu s-a ținut cont de faptul că aceea parte de avere reprezentată de bunurilor dobândite cu titlu de moștenire, nu trebuie justificată cu veniturile realizate. În această situație, însăși culegerea moștenirii (când activul succesoral excede pasivului succesoral) reprezintă, în sens larg, un venit.

Este adevărat că în “ecuația” determinării existenței sau inexistenței “diferențelor semnificative”, în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, legiuitorul se referă doar la compararea averii cu veniturile. Însă la fel de adevărat este faptul că această normă juridică se completează cu dreptul comun, respectiv dreptul civil, în speță fiind relevante normele juridice și principiile de drept care guvernează materia actului juridic cu titlu gratuit.

În concluzie, în speță fiind în prezența dobândirii cu titlu gratuit de către persoana cercetată a anumitor bunuri, acestea nu trebuie justificate cu veniturile realizate de persoana cercetată și soțul ei iar dintr-o altă perspectivă însăși culegerea moștenirii reprezintă, în sens larg, un venit.

D. Totodată, în aprecierea Curții, o altă eroare care a condus la reținerea de către A.N.I. și de către Comisie a caracterului nejustificat a averii persoanei cercetate și a soțului ei, o reprezintă faptul că în calculul final al averii dobândite în comparație cu veniturile realizate nu s-a procedat la raportarea (sau ancorarea) la un moment temporal fix.

În opinia Curții, având în vedere că perioada supusă evaluării o reprezintă intervalul temporar al anilor 2003-2014, cel mai adecvat era a se folosi ca reper temporal fix în determinarea existenței sau inexistenței “diferențelor semnificative”, finele anului 2014, respectiv data de 31.12.2014. De exemplu, în raportul de expertiză ordonat în prezentul dosar, în mod judicios subdiviziunea “disponibilități bănești” a averii persoanei cercetate și a soțului ei, a fost determinată prin raportarea la data de 31.12.2014 (filele 82-83). Dacă nu s-ar fi folosit raportarea la acest reper temporal fix, care este tocmai capătul intervalului temporal al perioadei supuse evaluării, determinarea respectivelor disponibilități bănești ar fi fost imposibilă sau, în orice caz ar fi fost eronată, având în vedere fluxul retragerilor și depunerilor de numerar în conturile bancare ale persoanei cercetate și soțului ei în perioada 2003-2014.

Astfel, Curtea arată că raportarea la reperul temporal fix mai sus menționat este indispensabilă pentru a se ajunge la o concluzie corectă în operațiunea de determinare a existenței sau inexistenței “diferențelor semnificative”. Curtea subliniază faptul că dacă se abordează calculul în discuție de o altă manieră, de exemplu dacă se procedează la o atare operațiune separat pentru fiecare an în parte din perioada 2003-2014 (cum se arată în raportul de evaluare întocmit de A.N.I.) există o mare probabilitate de a nu se ține seama de interdependențele dintre diferiți ani din acest interval temporal în ceea ce privește proveniența veniturilor și utilizarea averii, ceea ce va duce la o concluzie finală eronată.

Cu titlu de exemplu, Curtea arată că, autoturismul Dacia Logan, dobândit cu titlu de moștenire în anul 2013 de către persoana cercetată a fost înstrăinat de aceasta în anul 2014 pentru prețul de 10.000 lei (filele 427-458 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I.). Dacă s-ar determina existența sau inexistența “diferențelor semnificative”, în mod separat pentru fiecare an în parte, făcând abstracție de corelațiile și interdependențele dintre diferiți ani din acest interval temporal în ceea ce privește proveniența veniturilor și utilizarea averii, concluziile ar fi eronate. Astfel, în anul 2013 autoturismul ar fi figurat la „capitolul avere”, situație care nu mai subzistă ulterior lunii noiembrie 2014 (când a avut loc înstrăinarea autoturismului), ci suma obținută ca urmare a înstrăinării autoturismului ar fi necesar să figureze la capitolul venituri, iar acel venit este în corelație cu un bun dobândit nu în anul respectiv (2014) ci în anul anterior (2013).

E. În fine, Curtea arată că, în ansamblul său abordarea prezentului caz de către A.N.I. este una defectuoasă, fiind greșite în plan conceptual premisele de la care pornește A.N.I. în raționamentul său.

Astfel, prin raportul de evaluare nr. (...)/G/II/05.05.2017 emis de către A.N.I. (filele 1-18 vol. I din dosarul Comisiei), această autoritate administrativă a reținut existența unor diferențe semnificative în cuantum de 841.040,21 lei, între averea dobândită de persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată, respectiv anii 2003-2014, comparativ cu veniturile obținute de aceste persoane în aceeași perioadă.

Potrivit constatărilor A.N.I. cuantumul total de 841.040,21 lei este compus din două sume. O primă sumă este de 148.849,96 lei, ce ar reprezenta diferență semnificativă în perioada 2003-2009. Iar a doua sumă este de 692.190,25 lei, ce ar reprezenta diferență semnificativă în perioada 2009-2014, rezultată din rambursările de creditare efectuate de S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și soțului ei. Atât pentru prima sumă menționată cât și pentru ce de a doua sumă menționată, modalitatea de calcul este evidențiată sub forma unui tabel, cu indicarea înregistrărilor din fiecare an în parte și în final cumulând datele indicate în tabel pentru fiecare an în parte din perioada în discuție.

În privința celei de a doua sume menționate, cea de 692.190,25 lei, ce în opinia A.N.I. ar reprezenta diferență semnificativă în perioada 2009-2014, rezultată din rambursările de creditare efectuate de S.C. (S) S.R.L., deja Curtea a arătat motivele pentru care a apreciat ca greșită abordarea A.N.I., în secțiunile 2.1.A. și 2.1.B a prezentelor considerente.

Tot greșit în ansamblul său este modul de abordare al A.N.I. în privința calculării primei sume mai sus menționate, cea de 148.849,96 lei, ce în opinia A.N.I. ar reprezenta diferență semnificativă în perioada 2003-2009.

Faptul că este greșită această abordare a A.N.I. rezultă, în opinia Curții, din însăși alcătuirea rubricilor din tabelul prin care se evidențiază modul de calcul a sumei în discuție (filele 11-15 vol. I din dosarul Comisiei). Astfel, în acest tabel, pentru fiecare an în parte din perioada evaluată, există o rubrică a veniturilor și o altă rubrică a cheltuielilor, de asemenea există o rubrică a descrierii veniturilor sau cheltuielilor iar în final se evidențiază și o rubrică dedicată calculării diferenței pretins nejustificată, pe baza diferenței dintre sumele indicate în rubrica “venituri” și sumele indicate în rubrica “cheltuieli”.

Această abordare este în plan conceptual greșită, întrucât determinarea existenței sau inexistenței diferențelor semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010 presupune compararea averii dobândite cu veniturile realizate într-un anumit interval de timp. Însă în tabelul în discuție, integrat în raportul de evaluare întocmit de către A.N.I., nu este cuprinsă nici o rubrică destinată descrierii averii dobândite.

Astfel, doar compararea veniturilor cu cheltuielile nu este relevantă în determinarea existenței sau inexistenței diferențelor semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010. Chiar dacă într-un anumit interval de timp totalul cheltuielilor ar fi mai mare decât totalul veniturilor (cu mai mult de 10.000 euro), aceasta nu ar implica în mod automat existența unei diferențe semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010. În acest sens, Curtea subliniază că este posibil ca, evaluând la un anumit moment dat patrimonial unei persoane, pasivul patrimonial să fie mai mare ca activul patrimonial, fără ca acest fapt în sine să ateste obținerea unor venituri ilicite de către aceea persoană, faptul respectiv indicând doar îndatorarea respectivei persoane.

În concluzie, întreaga abordare de către A.N.I. a prezentei spețe este una defectuoasă, antrenând în mod nejustificat procedura de control a averii persoanei cercetate și a soțului ei.

2.2. Aprecierea concretă a probelor, care conduce la concluzia reținerii caracterului justificat a averii persoanei cercetate și a soțului ei

Prevederile art. 18 din Legea nr. 176/2010, statuează:

“Prin diferențe semnificative, în sensul prezentei legi, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.”

Coroborând prevederile art. 14, alin. (1), art. 16, alin. (1), art. 17, alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 176/2010 cu prevederile art. 10 ind. 4, alin. (1), lit. a) și art. 18, alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 115/1996, rezultă că în măsura în care nu se dovedește că între averea persoanei cercetate și a soțului ei dobândită în anii 2003-2014 și veniturile obținute de aceste persoane în aceeași perioadă există o diferență mai mare de 10.000 euro, sau echivalentul în lei al acestei sume, este justificată partea din averea acestor persoane, pentru care Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel (...) a dispus trimiterea către instanță a cauzei spre soluționare. În urma aprecierii probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că respectiva diferență este mai mică de 10.000 euro, așa cum se va arăta în continuare.

Sub aspect probatoriu sunt relevante prevederile art. 17 din Legea nr. 115/1996, care statuează:

“Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate în fața comisiei de cercetare. La prima zi de înfățișare, părțile pot solicita probe noi și curtea de apel va putea dispune încuviințarea acestora, acordând un nou termen.”

Având în vedere această prevedere legală, pentru determinarea existenței sau inexistenței diferențelor semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, Curtea a avut în vedere atât probele administrate în dosarul administrativ al A.N.I. (vol. I și vol. II) atașat la prezentul dosar, cât și probele administrate în dosarul Comisiei nr. (...)/2017 (vol. I, vol. II și vol. III), de asemenea atașat la prezentul dosar și bineînțeles probele administrate în prezentul dosar.

Astfel, în dosarul administrativ al A.N.I. a fost administrată doar proba cu înscrisuri. În dosarul Comisiei nr. (...)/2017 au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu depozițiile persoanei cercetate și a soțului ei, precum și proba cu expertiza contabilă. În prezentul dosar au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza contabilă.

Dintre probele amintite, o importanță deosebită pentru stabilirea situației de fapt a avut proba cu expertiza contabilă pe care a administrat-o atât Comisia cât și Curtea.

În acest context, suntem în prezența a două rapoarte de expertiză contabilă cu concluzii substanțial diferite, adică aflate în contradicție, respectiv raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul Comisiei (filele 23-57 din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017) de către expertul judiciar (...), cu participarea expertului (...), în calitate de consilier a persoanei cercetate și a soțului ei și raportul de expertiză contabilă și suplimentul la acesta întocmit în prezentul dosar (filele 74-120 și filele 143-147) de către expertul judiciar (E) cu participarea expertului (...), în calitate de consilier al A.N.I. și a expertului (...), în calitate de consilier a persoanei cercetate și a soțului ei.

Într-o atare situație, Curtea nu avea posibilitatea de a-și însuși concluziile ambelor rapoarte de expertiză contabilă și nici nu avea posibilitatea de a combina cele două rapoarte de expertiză, ci a fost ținută a opta, în mod motivat, în sensul însușirii totale sau parțiale a concluziilor doar unuia dintre aceste rapoarte de expertiză contabilă, înlăturând în mod implicit concluziile expuse în celălalt raport de expertiză contabilă. Acest aspect este deja consacrat în doctrina de drept procesual civil și în practica judiciară.

În consecință, Curtea și-a însușit parțial (aproape integral) raportul de expertiză contabilă și suplimentul la acesta întocmit în prezentul dosar (filele 74-120 și filele 143-147) de către expertul judiciar (E) cu participarea expertului (...), în calitate de consilier al A.N.I. și a expertului (...), în calitate de consilier a persoanei cercetate și a soțului ei. În mod implicit, Curtea a înlăturat în totalitate din soluția procesului raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul Comisiei (filele 23-57 din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017) de către expertul judiciar (...), cu participarea expertului (...), în calitate de consilier a persoanei cercetate și a soțului ei.

Această opțiune a Curții se fundamentează pe trei motive.

a) În primul rând, Curtea a avut în vedere faptul că raportul de expertiză contabilă și suplimentul la acesta întocmit în prezentul dosar relevă o înțelegere mai profundă de către expert a mecanismului legal al controlului averilor, fiind mai complex, mai riguros, mai bine argumentat și fără de contradicții în comparație cu raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul Comisiei.

Se impun câteva precizări în acest sens.

Astfel, în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în prezentul dosar, la calculul averii persoanei cercetate și a soțului ei se folosește de către expert o formulă (fila 79 din prezentul dosar) mai complexă (active fixe + creanțe + disponibilități bănești – datorii + corecția = avere dobândită) care reflectă mult mai fidel realitatea și totodată la compararea averii cu veniturile se iau în considerare și cheltuielile efectuate de persoana cercetată și soțul ei care sunt scăzute din venituri (fila 88 din prezentul dosar). Însă în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul Comisiei (fila 33 din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), pentru calcularea averii dobândite de persoana cercetată și soțul ei, expertul a avut în vedere bunurile imobile, bunurile mobile, activele financiare și creanțele sub forma împrumuturilor acordate către S.C. (S) S.R.L., făcând abstracție de datorii și totodată făcând abstracție de cheltuielile efectuate de persoana cercetată și soțul ei la momentul comparării averii cu veniturile.

Totodată, deosebit de important este a se reliefa că în privința împrumuturilor acordate de persoana cercetată și soțul ei către S.C. (S) S.R.L. și restituirilor acestor împrumuturi de către societatea menționată, care reprezintă punctul central al speței de față, raportul de expertiză contabilă întocmit în prezentul dosar este caracterizat de claritate. Însă, cu privire la aspectul în discuție, în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul Comisiei se relevă contradicții majore. Astfel, la fila 21 a acestui raport de expertiză (fila 33-verso din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), expertul arată că împrumuturile acordate societății comerciale au fost în sumă totală de 840.674,96 lei iar restituirile acestor împrumuturi efectuate de societatea comercială au fost în sumă totală de 817.537,84 lei, fiind semnate contracte de creditare societate pentru suma de 440.604 lei, afirmă că din această din urmă sumă menționată, valoarea de 181.029,48 lei a reprezentat sume “noi”, restul creditărilor putând fi considerate ca fiind efectuate prin rulaj, adică din restituirile anterioare, dar fără a oferi nici o explicație în cadrul raportului de expertiză prin care să argumenteze cum a ajuns la o asemenea concluzie. Însă, în mod contradictoriu, atunci când expertul totalizează averea dobândită în care include și active financiare în sumă de 1.105.369, 91 lei, în privința activelor financiare formulează o notă explicativă cu următorul conținut: ”nu se poate stabili cu exactitate sursa depunerilor înregistrate pe conturile deschise la instituțiile bancare; nu există documente justificative cu ajutorul cărora să se stabilească dacă și în ce măsură acestea ar fi putut fi efectuate din retrageri anterioare din aceste conturi” (fila 33 a raportului de expertiză, respectiv fila 39-verso din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017). În aceeași ordine de idei trebuie subliniat faptul că în cadrul raportului de expertiză, în privința activelor financiare, expertul, arată cu titlu de premisă, că ”nu au fost incluse încasările de la (S) în măsura în care au constituit restituiri ale creanțelor (împrumuturi acordate); acestea au fost considerate < împrumuturi acordate în nume propriu>” (fila 29 a raportului de expertiză, respectiv fila 37-verso din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), fără a arăta în cadrul raportului vreo modalitate în care ar fi folosit datele privind această categorie a “împrumuturilor acordate în nume propriu”.

De asemenea, caracterul riguros al raportului de expertiză contabilă întocmit în prezentul dosar, este determinat de precizia regulilor contabile de conducere a evidenței contabile, precizie pusă în valoare prin prisma modalității de abordare de către expert a culegerii și evidențierii informațiilor. Astfel, în secțiunea 1.5.7 a raportului de expertiză, intitulată „procedura de lucru și termenii utilizați în efectuarea expertizei ”(filele 77, 78 din prezentul dosar), expertul a arătat că a considerat familia (...) o firmă căreia i-a întocmit contabilitatea în perioada supusă evaluării, arătând în mod detaliat conturile contabile utilizate pentru înregistrarea operațiunilor. De exemplu, expertul a arătat că fiecare cont din bancă l-a considerat un jurnal și i-a dat un cod sau expertul a arătat că operațiunile cu terții le-a înregistrat pe analitice pe fiecare terț separat. Însă un nivel similar de rigurozitate nu poate fi atribuit și raportului de expertiză întocmit în dosarul Comisiei, modalitatea de abordare a expertului ce a întocmit respectivul raport nu pune în valoare, în mod comparabil, precizia regulilor contabile de conducere a evidenței contabile.

De altfel, faptul că raportul de expertiză contabilă întocmit în prezentul dosar este mai complex și mai riguros decât raportul de expertiză întocmit în dosarul Comisiei, rezultă și din compararea anexelor întocmite la aceste rapoarte. Anexele la raportul de expertiză contabilă întocmit în prezentul dosar sunt enumerate în opisul aflat la fila 73, evidențiindu-se pe lângă anexele privind depunerile și viramentele bancare și anexe vizând: codificarea jurnalelor utilizate în contabilitate, înregistrările contabile, fișa contabilă 455 cumulată-ridicări și depuneri numerar, jurnal Cartea Mare, veniturile realizate de familia (...), cheltuielile efectuate de familia (...) și cheltuieli lunare pe gospodării publicate de Institutul Național de Statistică. Însă, anexele la raportul de expertiză întocmit în dosarul Comisiei, enumerate la fila 40 a acestui raport, respectiv fila 43 din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017, vizează în exclusivitate depunerile și viramentele bancare.

b) În al doilea rând, opțiunea Curții pentru acceptarea (aproape în integralitate) a raportului de expertiză contabilă și suplimentului acestuia întocmit în prezentul dosar în detrimentul raportului de expertiză întocmit în dosarul Comisiei, este motivată de faptul că la întocmirea primului raport de expertiză amintit, spre deosebire de întocmirea ultimului raport de expertiză amintit, a participat și un expert cu calitatea de consilier a A.N.I., în persoana d-nei expert (...). Această împrejurare, facilitează oferirea prezentării unor perspective diferite iar Curtea în aprecierea sa, care urmează a fi descrisă în continuare, a analizat ambele perspective evidențiate în raportul de expertiză întocmit în prezentul dosar, ceea ce reprezintă o garanție mai solidă în ceea ce privește respectarea principiului aflării adevărului ce guvernează procesul civil (de fapt principiul este aplicabil în toate materiile).

c) În fine, în al treilea rând, opțiunea Curții mai sus amintită, este motivată de faptul că raportul de expertiză contabilă și suplimentul acestuia întocmit în prezentul dosar, reprezintă un mijloc de probă care a fost obținut prin administrarea nemijlocită de către instanță a probei cu expertiza contabilă. Fiind sub controlul direct al instanței administrarea acestei probe, Curtea a fost în măsură să dispună și completarea raportului de expertiză, pentru a se lămuri în totalitate chestiunile de fapt în vederea cărora s-a apelat la concursul unui expert. Însă, aceste avantaje nu pot fi atribuite și raportului de expertiză întocmit în dosarul Comisiei, acest mijloc de probă nefiind obținut prin administrarea nemijlocită de către Curte a probei cu expertiza contabilă.

Așadar, Curtea a optat pentru acceptarea (aproape în integralitate) a raportului de expertiză contabilă și suplimentului acestuia întocmit în prezentul dosar. Motivele pentru care instanța a constatat în principiu pertinența și corectitudinea concluziilor expuse, pe de o parte, dar și anumite erori, pe de altă parte, cu indicarea de către instanță a variantei corecte în locul respectivelor erori, vor fi descrise de către Curte în cele ce urmează.

Curtea și-a însușit aproape în totalitate concluziile expertului judiciar desemnat de instanță, dl. expert (E), excepții făcând totalizarea sumelor reprezentând disponibilitățile bănești existente în conturile bancare la 31.12.2014 și totalizarea veniturilor pe întreaga perioadă evaluată, în privința acestor aspecte Curtea însușindu-și opiniile separate a expertului consilier al A.N.I., d-na expert (...) (totuși cu ajustarea de către instanță a totalului veniturilor), însă în rest, instanța înlăturând concluziile (opiniile separate) ale d-nei expert (...), așa cum se va arăta în continuare. Totodată, în privința pretinsei existențe la data de 31.12.2014 a unei creanțe a persoanei cercetate și a soțului ei împotriva d-lui (T) în cuantum de 33.178,54 lei, Curtea a înlăturat atât opinia d-lui expert (E), cât și opinia d-nei expert (...). De asemenea, în privința totalizării sumelor de bani virate de către persoana cercetată și soțului ei către S.C. (S) S.R.L. și viceversa, Curtea a abordat trei variante, așa cum se va arăta la momentul oportun. Corespunzător celor trei variante, Curtea semnalează necesitatea adăugării la totalul veniturilor indicat de d-na expert (...) a venitului obținut de persona cercetată și soțul ei de la S.C. (S) S.R.L.

Curtea mai precizează și faptul că, întrucât expertul consilier al persoanei cercetate și al soțului ei, d-nul expert (...) a achiesat în totalitate la concluziile expertului judiciar desemnat de instanță, dl. expert (E), în cele ce urmează, instanța se va referi prin comparație doar la opiniile exprimate de către expertul (E), pe de o parte și opiniile exprimate de expertul consilier al A.N.I., (...), pe de altă parte, fiind de prisos a reitera convergența opiniilor experților (...) și (...).

În analiza ce urmează a fi expusă în continuare, Curtea, în operațiunea de determinare a existenței sau inexistenței diferențelor semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, într-o primă etapă a avut în vedere sumele de bani astfel cum au fost indicate de dl. expert (E) pe parcursul întregului raționament expus în cadrul raportului de expertiză inițial depus, dar în final, într-o a doua etapă instanța a corectat rezultatul indicat de dl. expert (E), prin remedierea celor câteva erori (aritmetice sau de altă natură) strecurate în raționamentul expertului și totodată prin luarea în considerare a influenței concluziilor suplimentului la raportul inițial de expertiză. În ambele etape anunțate, au fost analizate în mod comparativ de către Curte opiniile d-lui expertul (E) și cele ale d-nei expert (...), doar în punctele în care există divergența de opinie.

Etapa I

A. Astfel, pe segmentul determinării averii dobândite de persoana cercetată și de soțul ei în perioada evaluată (primul obiectiv al expertizei), o primă divergență între cei doi experți o reprezintă determinarea activelor la data de 31.12.2014 (filele 79-80). Divergența constă în faptul că d-na expert (...) include în valoarea activelor achiziționate de persoana cercetată și soțul ei până la data de 31.12.2014 și suma de 10.000 de lei reprezentând contravaloarea autoturismului Dacia Logan, spre deosebire de dl. expert (E) care nu include această sumă în valoarea activelor în discuție.

Curtea a constatat că abordarea d-nei expert (...) este greșită, fiind corectă abordarea expertului (E), prin prisma a două considerente.

În primul rând, Curtea arată că autoturismul Dacia Logan, în discuție, a fost dobândit de către persoana cercetată în anul 2013, cu titlu de moștenire legală, în urma dezbaterii succesiunii rămase în urma decesului părinților acesteia, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. (...)/30.10.2013 emis de BNP (...), aflat la filele 131-133 din prezentul dosar.

În consecință, autoturismul Dacia Logan, în discuție, fiind dobândit cu titlu de moștenire legală, adică cu titlu gratuit de către persoana cercetată, nici nu era cazul ca acest bun să fie luat în calculul averii persoanei cercetate și a soțului ei, care trebuie justificată cu veniturile obținute de aceștia, în condițiile prescrise de art. 18 din Legea nr. 176/2010. Iar dacă totuși ar fi fost inclus acest bun în capitolul “avere” a persoanei cercetate și a soțului ei era indispensabil ca valoarea acestui bun să fie înregistrată simultan și la capitolul “venituri” ale persoanei cercetate, întrucât culegerea unei moșteniri reprezintă în sens larg un venit, însă în aceste condiții suma de 10.000 lei în discuție ar fi neutră din punct de vedere matematic, adică nu ar influența rezultatul final al diferenței dintre avere și venituri.

Este locul potrivit pentru a menționa că în mod adecvat dl. expert (E) nu a inclus în cadrul activelor dobândite de persoana cercetată nici autoturismul Dacia Logan, nici apartamentul și garajul ce sunt situate în (...), care sunt componente ale masei succesorale atestate prin certificatul de moștenitor nr. (...)/30.10.2013 mai sus menționat. Însă motivul indicat de expert, acela că nu a cunoscut valoarea acestor active la momentul dobândirii acestor bunuri prin moștenire (fila 80), nu este potrivit, motivația corectă privind neincluderea acestor bunuri în cadrul averii care trebuie justificată cu veniturile obținute fiind mai sus arătată de către Curte.

Totodată, este foarte important de subliniat faptul că deși dl. expert (E) arată în același context (fila 80) că ar fi inclus la rubrica “venituri” sumele de bani rezultate în urma vânzării unora din activele dobândite cu titlu de moștenire de către persoana cercetată, Curtea a constatat că această afirmație nu corespunde realității.

Astfel, bunurile imobile indicate în averea succesorală atestată prin certificatul de moștenitor nr. (...)/30.10.2013 emis de BNP (...), aflat la filele 131-133 din prezentul dosar, respectiv apartamentul și garajul situate în (...), au fost dobândite în coproprietate de către persoana cercetată și sora acesteia, d-na (...), care este comoștenitoare alături de persoana cercetată. Între persoana cercetată și sora acesteia nu a intervenit până în prezent un act de partaj privind aceste imobile, persoana cercetată având un drept de proprietate asupra unei cote ideale de ½ din aceste imobile, însă fiind împuternicită de către sora acesteia să vândă aceste imobile, conform procurii speciale autentificate sub nr. (...)/30.10.2013 de către BNP (...) (filele 134-135 din prezentul dosar), vânzare care nu a avut loc până în prezent, oricum relevant fiind că o atare vânzare nu a avut loc până la finele perioadei evaluate, respectiv până la data de 31.12.2014.

În privința sumelor de bani ce au fost incluse în averea succesorală atestată prin certificatul de moștenitor nr. (...)/30.10.2013 emis de BNP (...), acestea au fost ridicate în cursul anului 2013 din conturile bancare ale defunctului (D), doar de către persoana cercetată, fiind împuternicită în mod expres pentru acest fapt de sora sa prin procura mai sus menționată (fila 134 din prezentul dosar) și au fost depuse tot în cursul anului 2013 exclusiv în conturile bancare ale persoanei cercetate, așa cum se atestă prin înscrisurile aflate la filele 150-156 din prezentul dosar, fiind venituri exclusive ale persoanei cercetate care nu le-a mai împărțit cu sora sa, astfel cum rezultă din însăși aceste înscrisuri privind depunerile de numerar în conturile bancare ale persoanei cercetate. Curtea va reveni asupra acestor aspecte, însă în acest stadiu al analizei prezintă relevanță doar faptul că fiind vorba despre sume de bani dobândite cu titlu de moștenire legală de către persoana cercetată, nu se poate ridica problema vânzării respectivelor sume de bani.

În consecință, afirmația d-lui expert (E) în sensul că ar fi inclus la rubrica “venituri” sumele de bani rezultate în urma vânzării unora din activele dobândite cu titlu de moștenire de către persoana cercetată, vizează în mod exclusiv împrejurarea vânzării autoturismului Dacia Logan, însă această afirmație nu corespunde realității, expertul fiind în eroare, așa cum se va arăta de către Curte.

Într-adevăr autoturismul Dacia Logan, dobândit la data de 30.10.2013 cu titlu de moștenire legală de către persoana cercetată, pentru a cărei înmatriculare aceasta a fost împuternicită în mod expres de către sora sa (fila 134 din prezentul dosar), a fost înmatriculat exclusiv pe seama persoanei cercetate la data de 27.11.2013 așa cum rezultă din cartea de identitate a vehiculului (fila 458 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I.) și la aceeași dată de 27.11.2013 a fost declarat și luat în evidență în scopul impunerii fiscale exclusiv pe seama persoanei cercetate, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 427-428 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I. Apoi în data de 19.11.2014 acest autoturism a fost vândut de către persoana cercetată către S.C. (S) S.R.L. pentru prețul de 10.000 lei, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 19.11.2014, aflat la fila 457 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I. iar în aceeași data de 19.11.2014 s-a întocmit de către Municipiul (...) – Direcția economică procesul verbal pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport (fila 456 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I.), prin care acest autoturism a fost scos din evidența fiscală a bunurilor impozabile ale persoanei cercetate. Întreaga operațiunea mai sus descrisă privind acest autoturism Dacia Logan este atestată de înscrisurile aflate la filele 427-458 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I.

Rezultă așadar că persoana cercetată a dispus în mod exclusiv de acest autoturism Dacia Logan, dobândit cu titlu de moștenire legală și prin urmare suma de 10.000 de lei obținută ca urmare a acestei vânzări reprezintă un venit exclusiv al persoanei cercetate. De altfel, această concluzie a Curții este întărită și de depoziția persoanei cercetate, care a fost audiată de către Comisie (fila 35 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017) și a arătat că suma de 10.000 lei, reprezentând prețul obținut ca urmare a vânzării autoturismului Dacia Logan, a dobândit-o în mod exclusiv și nu a împărțit-o cu sora sa, depoziția persoanei cercetate coroborându-se cu aspectele atestate prin înscrisurile aflate la filele 427-458 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I.

Prin urmare Curtea a constatat că este eronată opinia d-nei expert (...) (fila 80 din prezentul dosar) care consideră că suma de 10.000 de lei ar trebui inclusă în valoarea activelor achiziționate până la data de 31.12.2014, sugerând în tabelul alcătuit în sprijinul opiniei sale că autoturismul Dacia Logan ar reprezenta un activ achiziționat de persoana cercetată în cursul anului 2014, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 19.11.2014.

Din cele mai sus expuse, este evident că acest autoturism nu a fost dobândit sau achiziționat de persoana cercetată la data de 19.11.2014, ci dimpotrivă a fost înstrăinat de către persoana cercetată la data de 19.11.2014, astfel că persoana cercetată a obținut în cursul anului 2014 un venit în sumă de 10.000 lei, prin această înstrăinare.

În consecință, suma de 10.000 lei, obținută de persoana cercetată ca urmare a înstrăinării autoturismului Dacia Logan ar fi trebuit inclusă de către expert exclusiv la rubrica “venituri” ale persoanei cercetate.

Este justificată abordarea d-lui expert (E) în privința faptului că nu a inclus suma de 10.000 în cadrul activelor fixe determinate la data de 31.12.2014. De altfel, activele fixe la care se referă dl. expert (E) reprezintă doar bunuri imobile sau mobile, care în natură reprezintă terenuri sau autoturisme, nicidecum sume de bani.

Pe de o parte, autoturismul Dacia Logan este justificat a nu fi inclus în categoria activelor fixe determinate la data de 31.12.2014, întrucât în cursul anului 2013 a fost dobândit de către persoana cercetată cu titlu de moștenire legală, adică cu titlu gratuit, astfel că nu face parte din aceea avere care trebuie justificată cu veniturile obținute, în sensul prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Pe de altă parte, în mod judicios se raportează dl. expert (E), în determinarea averii persoanei cercetate și a soțului ei la un reper temporal fix care este reprezentat de finele perioadei evaluate, respectiv data de 31.12.2014 și constată că la aceea dată autoturismul Dacia Logan nu figura între activele fixe ale persoanei cercetate și soțului ei. În acest sens, Curtea subliniază că este eronată abordarea d-nei expert (...), care nu se raportează la reperul temporal fix și adecvat reprezentat de data de 31.12.2014, ci se referă la valoarea activelor achiziționate până la data de 31.12.2014. Curtea a arătat deja, în cadrul secțiunii 2.1.D. a prezentelor considerente, motivele pentru care o atare abordare este eronată.

În fine, Curtea arată că, verificând afirmația d-lui expert (E) privind includerea sumei de 10.000 lei, reprezentând prețul vânzării autoturismului Dacia Logan în categoria “venituri” ale persoanei cercetate, a constatat că această afirmație nu corespunde realității.

Astfel, răspunzând la obiectivul nr. 2 al expertizei, dl. expert (E) doar indică cuantumul total al veniturilor persoanei cercetate și soțului ei în perioada evaluată, ca fiind 626.873,21 lei, iar pentru componența veniturilor face trimitere la Anexele 4, 5 și 6 (fila 86 din prezentul dosar). Cercetând anexele nr. 4, nr. 5 și nr.6 ale expertizei (filele 109-113 din prezentul dosar), anexe care sunt reproduse și în opinia separată a d-nei expert (...), în contextul combaterii opiniei expertului desemnat de instanță (filele 86-88 din prezentul dosar), Curtea a constatat că suma de 10.000 lei, reprezentând prețul vânzării autoturismului Dacia Logan nu figurează ca o componentă a veniturilor totalizate. Curtea a constatat că nici în varianta indicată de către d-na expert (...) (filele 86-88 din prezentul dosar) în privința veniturilor totale ale persoanei cercetate și soțului ei, nu este inclusă ca o componentă a veniturilor suma de 10.000 lei, reprezentând prețul vânzării autoturismului Dacia Logan, acest aspect fiind de asemenea, foarte important a fi subliniat.

B. Al doilea punct al divergenței între cei doi experți, circumscris tot segmentului determinării averii dobândite de persoana cercetată și de soțul ei în perioada evaluată (primul obiectiv al expertizei), îl reprezintă determinarea creanțelor la data de 31.12.2014 (filele 80-82 din prezentul dosar).

Nu există divergențe de opinie între cei doi experți privind creanța persoanei cercetate și a soțului ei împotriva d-nei (...), creanță în cuantum de 500 lei. Însă există divergențe de opinie între cei doi experți în privința existenței creanței acestor persoane împotriva d-lui (T) (socrul persoanei cercetate) în cuantum de 33.178,54 lei și în privința existenței creanței acestor persoane împotriva S.C. (S) S.R.L. în cuantum de 43.137,20 lei.

B.1. În privința pretinsei creanțe a persoanei cercetate și a soțului ei împotriva d-lui (T) (socrul persoanei cercetate) în cuantum de 33.178,54 lei la data de 31.12.2014, Curtea nu împărtășește nici opinia d-lui expert (E), nici opinia d-nei expert (...), ci arată că se putea ridica doar problema unei eventuale datorii a persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T) (nicidecum a unei creanțe), însă acea datorie a fost stinsă integral la data de 09.01.2014, astfel că la data de 31.12.2014 nu mai exista vreo datorie a acestor persoane față de dl. (T).

Curtea nu a acceptat opinia d-nei expert (...), în sensul că nu ar trebui luată în considerare în “ecuația” determinării existenței sau inexistenței diferențelor semnificative în accepțiunea art. 18 din Legea nr. 176/2010, relația patrimonială dintre persoana cercetată și soțul acesteia, pe de o parte și (T), pe de altă parte, privind achiziționarea terenului aflat în (...).

Argumentele d-nei expert (...) nu sunt sustenabile, întrucât nu era indispensabil ca suma de bani obținută prin credit bancar de către (T) să fie virată în conturile bancare ale persoanei cercetate sau ale soțului ei și doar prin virament bancar din aceste conturi să fie posibilă plata prețului achiziționării terenului în discuție. De asemenea nu era indispensabil ca restituirea de către persoana cercetată și soțul ei către (T) a sumei de bani achitată de acesta din urmă în contul achiziționării de către primii a terenului în discuție să fie efectuată prin viramente bancare în contul bancar al d-lui (T). Cu alte cuvinte, întregul șir al operațiunilor în discuție nu era neapărat necesar să fie efectuat pe calea viramentelor în conturile bancare. De altfel, probele administrate în cauză atestă o altă modalitate de efectuare a acestui șir de operațiuni, așa cum se va arăta în continuare.

Totodată, Curtea arată că, întrucât vizează modalitatea de finanțare (și implicit consecințele patrimoniale ale modalității de finanțare) a achiziționării de către persoana cercetată și soțul ei a unui activ fix luat în calculul averii acestora, relația patrimonială dintre (T) și persoana cercetată și soțul ei, este indispensabil a fi luată în considerare pentru determinarea existenței sau inexistenței diferențelor semnificative în accepțiunea art. 18 din Legea nr. 176/2010.

În privința opiniei d-lui expert (E), în primul rând, Curtea a constatat că acesta face o confuzie între instituția juridică a creanței și instituția juridică a datoriei. În speță nu se poate ridica decât problema unei eventuale datorii a persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T). Astfel, acesta din urmă a acordat un împrumut persoanei cercetate și soțului său și nicidecum aceste din urmă persoane nu au avansat vreo sumă de bani către dl. (T) pentru a avea vreo creanță împotriva sa.

În al doilea rând, Curtea a constatat că la data de 09.01.2014 a fost stinsă integral datoria persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T), așa cum se va argumenta în continuare, astfel că la data de 31.12.2014 nu mai exista vreo datorie a persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T).

Dacă s-ar acredita ideea că suma în discuție de 33.178,54 lei, indicată de către dl. expert (E) ar reprezenta o datorie la data de 31.12.2014 a persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T) (pentru că de creanță nu poate fi vorba), atunci această sumă ar trebui scăzută de două ori din suma indicată de către expert ca fiind rezultat al diferenței dintre avere și venituri, în cea de a doua etapă a analizei, care a fost deja enunțată de către Curte. În acest sens, Curtea a avut în vedere faptul că, ținând cont de formula de calcul utilizată de dl. expert (E) pentru determinarea averii dobândite de persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată, respectiv “active fixe + creanțe + disponibilități bănești – datorii + corecția = avere dobândită” (fila 79 din prezentul dosar), suma în discuție în cuantum de 33.178,54 lei, trebuia scăzută (făcând parte din datorii) și nicidecum adunată (întrucât nu face parte din creanțe), existând astfel nu una, ci două erori ale expertului.

Însă, așa cum s-a arătat, Curtea a constatat că la data de 31.12.2014 nu mai exista vreo datorie a persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T). În consecință, în cea de a doua etapă a analizei, când Curtea a corectat rezultatul indicat de către dl. expert (E) ca diferență între avere și venituri, îndreptând erorile expertului, suma în discuție în cuantum de 33.178,54 lei a fost scăzută o singură dată.

Pe baza probelor administrate în cauză, Curtea a constatat următoarea stare de fapt, în privința relației patrimoniale în discuție stabilită între dl. (T), pe de o parte și persoana cercetată și soțul ei, pe de altă parte.

Curtea a constatat că, pentru achiziționarea de către persoana cercetată și soțul ei a terenului situat în localitatea (...), dl. (T) (socrul persoanei cercetate) la data de 09.03.2007 a contractat și a obținut un credit bancar în valoare de 130.000 lei, fiind avantajat în obținerea creditului în considerarea posibilității sale de a constitui o garanție imobiliară superioară în comparație cu garanția imobiliară ce ar fi putut fi oferită de către persoana cercetată și soțul ei, întrucât apartamentul d-lui (T) și al soției sale era mai valoros decât apartamentul deținut în proprietate din anul 1999 (reper temporal ce excede perioadei evaluate) de către persoana cercetată și soțul ei.

La data de 06.06.2007, trei familii, respectiv (T) și soția sa, persoana cercetată și soțul ei, și (M), soția sa și (...), au cumpărat fiecare de la aceeași vânzătoare, prin același act, câte o parcelă de teren situată în localitatea (...) în suprafață de 1.798 m.p., prețul fiecăreia din cele trei parcele de teren fiind de 70.251,46 lei.

Achitarea prețului pentru cele două parcele de teren achiziționate de (T) și soția sa, pe de o parte și persoana cercetată și soțul ei, pe de altă parte, a avut loc în numerar, resursa financiară principală pentru achitarea prețului fiind suma de 130.000 lei, obținută de dl. (T) prin contractarea unui credit bancar.

Intenția d-lui (T) nu a fost aceea de a gratifica persoana cercetată și soțul ei, finanțând aproape în totalitate achitarea prețului pentru parcela de teren achiziționată de persoana cercetată și soțul ei. Intenția d-lui (T) a fost ca, procedând în acest mod, să acorde un împrumut persoanei cercetate și soțului ei, împrumut ce urma a fi restituit de către aceștia.

În consecință, în cadrul ansamblului operațiunii de rambursare a creditului bancar, înțelegerea dintre dl. (T), persoana cercetată și soțul acesteia a fost în sensul ca aceștia din urmă să achite jumătate din cuantumul fiecărei rate de rambursare a creditului, rate care includ și dobânda stipulată în contractul de credit. Persoana cercetată și soțul ei au procedat în modul convenit, respectiv au achitat jumătate din cuantumul ratelor de credit, ultima plată făcută de aceștia în data de 09.01.2014, în cuantum de 64.985 lei, în scopul rambursării anticipate a creditului de către dl. (T), stingând integral datoria persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T). Astfel, la data de 31.12.2014 nu mai exista vreo datorie a persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T).

Starea de fapt astfel cum a fost mai sus reținută și descrisă de către Curte rezultă din coroborarea mijloacelor de probă vizând aspectul în discuție, existente în prezentul dosar, în dosarul Comisiei nr. (...)/2017 și în dosarul administrativ al A.N.I., cele din urmă două dosare menționate fiind atașate la prezentul dosar.

În acest sens Curtea a avut în vedere conținutul depozițiilor martorului (M) atât în prezentul dosar (fila 32 din prezentul dosar) cât și în dosarul Comisiei (fila 96 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), conținutul depoziției martorului (M) (fila 33 din prezentul dosar), conținutul depoziției persoanei cercetate, date în fața Comisiei (fila 35 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017) și conținutul depoziției soțului persoanei cercetate, date în fața Comisiei (fila 35 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), care se coroborează, fiind convergente în a atesta starea de fapt mai sus descrisă de Curte.

Convingerea Curții privind exacta stabilire a stării de fapt, astfel cum a fost mai sus descrisă, este determinată de coroborarea depozițiilor mai sus menționate cu înscrisurile aflate la dosar vizând chestiunea în discuție.

Relevante în acest sens sunt înscrisurile aflate la filele 42-64 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017 și înscrisurile aflate la filele 480-484 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I.

Este vorba mai întâi despre contractul de credit nr. RQ(...) din 09.03.2007 încheiat între (BANCA) S.A. și dl. (T) (filele 42-48 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), prin care se relevă data obținerii creditului (09.03.2007), cuantumul sumei obținute cu titlu de credit (130.000 lei) și condițiile de creditare, inclusiv dobânda convenită.

Totodată, extrasul de carte funciară aflat la fila 52 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017, atestă faptul că apartamentul aflat în proprietatea d-lui (T) și a soției sale, fiind compus din 5 camere și dependințe, având o suprafață construită de 177,29 m.p. și fiind situat în zona centrală a municipiului (...) este mai valoros decât apartamentul aflat în proprietatea persoanei cercetate și a soțului ei, dobândit de aceștia în anul 1999, care este compus din 4 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 64,83 m.p. și nu este situat în zona centrală a municipiului (...), astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară, încheierea de carte funciară și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/07.06.1999, aflate la filele 480-484 din vol. II al dosarului administrativ al A.N.I. Iar contractul de ipotecă nr. (...)/12.03.2007, autentificat sub nr. (...)/12.03.2007 de către BNP (...) (filele 49-51 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017) atestă faptul că apartamentul aflat în proprietatea d-lui (T) și a soției sale a făcut obiectul constituirii garanției imobiliare prin care s-a garantat rambursarea creditului contractat de dl. (T).

În mod evident, înscrisul aflat la filele 62-64 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017, intitulat “act de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare”, autentificat sub nr. (...)/06.06.2007 de către BNP (...), atestă cumpărarea celor trei parcele de teren situate în (...) de către cele trei familii mai sus menționate, prețul egal al fiecăreia din cele parcele (70.251,46 lei) și primirea de către vânzătoare a prețului integral la data încheierii contractului (06.06.2007).

Cu privire la participarea persoanei cercetate și a soțului ei la plățile ratelor creditului contractat de către dl. (T), elocvente sunt înscrisurile aflate la filele 55-61 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017.

Astfel, în extrasul de cont aflat la filele 55-59 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017, sunt evidențiate (cu marker-ul) unele plăți în contul rambursării creditului contractat de dl. (T) efectuate de soțul persoanei cercetate (fila 56 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017) sau de către persoana cercetată (filele 58, 59 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), înscris care se coroborează cu depoziția martorului (M), dată în prezentul dosar (fila 32 din prezentul dosar), în cadrul căreia martorul arată că de regulă, la restituirea ratelor lunare a creditului contractat, fiul său (soțul persoanei cercetate) îi înmâna jumătate din suma de bani necesară iar depunerea sumei de bani corespunzătoare fiecărei rate de credit era efectuată de către martor, însă mai existau și situații de excepție când fiul său achita direct ratele de credit sau partea convenită ca fiind a sa din aceste rate de credit.

De asemenea, elocvente sunt extrasele de cont aflate la filele 60-61 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017, care atestă că în data de 09.01.2014 soțul persoanei cercetate a achitat suma de 64.985 lei, înscris care se coroborează cu depoziția soțului persoanei cercetate dată în fața Comisiei (fila 36 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), rezultând că prin depunerea de către soțul persoanei cercetate a sumei de 64.985 lei în data de 09.01.2014 în contul rambursării creditului contractat de dl. (T), s-a stins integral datoria persoanei cercetate și a soțului ei față de dl. (T), privind finanțarea achiziționării terenului din (...). De altfel, din ansamblul depozițiilor mai sus menționate rezultă această concluzie, mai explicită în acest sens fiind depoziția soțului persoanei cercetate care se referă în mod expres la această chestiune iar celelalte depoziții mai sus menționate, în care nu se face referire expresă la această chestiune, nu infirmă ci dimpotrivă confirmă, cel puțin în mod tacit concluzia amintită.

În consecință, Curtea arată că atâta timp cât însăși soțul persoanei cercetate arată în mod expres că la data de 09.01.2014 a avut loc restituirea integrală a împrumutului acordat (prin forma mai sus arătată) de către dl. (T) iar depoziția persoanei cercetate nu infirmă, ci dimpotrivă confirmă cel puțin în mod tacit această teză (arătând că la restituirea creditului în discuție a contribuit ulterior circa 2-3 ani și dânsa și soțul ei cu sume de bani plătite lunar – fila 35-verso din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017), nu există nici un motiv, respectiv nici o probă care să sprijine ideea că la data de 31.12.2014 ar mai fi existat o datorie a persoanei cercetate și soțului ei față de dl. (T), în cuantum de 33.178,54 lei.

În plan marginal (pentru că nu este ipoteza speței), Curtea mai arată că, ipotetic vorbind, dacă intenția d-lui (T) ar fi fost aceea de gratificare a persoanei cercetate și soțului ei prin finanțarea achiziționării de către aceștia din urmă a terenului din (...) fără a le pretinde restituirea sumei de bani avansate în acest scop, atunci respectiva sumă de bani ar fi trebuit să figureze la rubrica “venituri” ale persoanei cercetate și ale soțului ei. Nefiind însă aceasta ipoteza speței, Curtea a constatat că în mod justificat experții nu au inclus suma în discuție la capitolul “venituri” ale persoanei cercetate și ale soțului ei, respectiva sumă de bani putând fi luată în considerare exclusiv la capitolul “datorii”, însă fiind restituită integral până la data de 09.01.2014, nu putea fi inclusă la rubrica “ datorii la data de 31.12.2014”.

B.2. În privința existenței unei creanțe a persoanei cercetate și a soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L. în cuantum de 43.137,20 lei la data de 31.12.2014, Curtea a constatat că dl. expert (E) afirmă acest lucru însă d-na expert (...) combate acest aspect, afirmând că nu exista la data de 31.12.2014 vreo creanță a persoanei cercetate și a soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L. întrucât restituirile de creditare efectuate de S.C. (S) S.R.L. sunt în cuantum de 692.190,25 lei, adică un cuantum mult mai ridicat decât cuantumul sumelor cu care aceste persoane ar fi creditat societatea comercială care ar fi de 266.700 lei (filele 80-82 din prezentul dosar).

Întrucât chestiunea privind cuantumul total al sumelor cu care persoana cercetată și soțul ei a creditat S.C. (S) S.R.L. și mai ales privind cuantumul total al restituirilor de creditare efectuate de S.C. (S) S.R.L., reprezintă în opinia Curții punctul central al speței de față, pentru a acoperi prin analiză toate posibilitățile, garantând astfel respectarea principiului aflării adevărului, Curtea a abordat trei variante, o variantă principală, o variantă subsidiară și o variantă terțiară, subliniind însă faptul că rezultatul final al comparării averii cu veniturile va fi același (prin raportare la pragul valoric impus de prevederile art. 18 din Legea nr. 176/2010), adică nu va fi influențat de varianta acreditată.

În varianta principală, Curtea nu a acreditat nici opinia exprimată de către dl. expert (E), nici opinia exprimată de către d-na expert (...), în privința acurateței calculării celor două sume totale în discuție supuse comparării, însă a acreditat ideea că este evident că totalul sumelor de bani virate de către S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și soțului ei în perioada evaluată este mai mare decât totalul sumelor de bani cu care aceștia din urmă au creditat societatea comercială menționată în aceeași perioadă.

În varianta subsidiară Curtea a acreditat opinia exprimată de d-na expert (...).

În varianta terțiară Curtea a acreditat opinia exprimată de dl. expert (E).

Revenind la varianta principală, Curtea arată în primul rând că nu poate împărtăși opinia d-lui expert (E) în sensul că la data de 31.12.2014 ar fi existat o creanță a persoanei cercetate și a soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L. în cuantum de 43.137,20 lei. Această opinie implică în mod indispensabil faptul că, în perioada supusă evaluării, totalul sumelor de bani virate din conturile bancare ale persoanei cercetate și ale soțului ei în conturile bancare ale S.C. (S) S.R.L. sau depuse în numerar de aceste persoane în caseria societății menționate, pe baza unor dispoziții de încasare, cu titlu de creditare societate ar fi fost mai mare cu 43.137,20 lei decât totalul sumelor de bani virate din contul bancar al S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și ale soțului ei.

Însă, Curtea a constatat că o atare ipoteză este contrazisă inclusiv de dl. expert (E) prin răspunsurile date de acesta la obiectivele nr. 4-9 ale expertizei alături de justificările prezentate (filele 92-95 din prezentul dosar).

În acest sens Curtea arată că obiectivele nr. 4-9 ale expertizei au fost propuse de către persoana cercetată și soțul ei suplimentar față de primele trei obiective care au fost propuse de către instanță iar aceste obiective suplimentare, în esență, vizează defalcarea pe anumite categorii și compararea sumelor de bani virate de către persoana cercetată și soțul ei către S.C. (S) S.R.L. și viceversa.

Întrucât răspunsurile la obiectivele nr. 4-9 ale expertizei, atât ale d-lui expert (E) cât și ale d-nei expert (...), reprezintă practic o detaliere implicită a poziției acestora exprimată asupra existenței sau inexistenței la data de 31.12.2014 a unei creanțe în cuantum de 43.137,20 lei a persoanei cercetate și a soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L. (poziție arătată la filele 80-82 din prezentul dosar) cele trei variante în discuție abordate de Curte (principală, subsidiară și terțiară) au fost aplicate în mod implicit și în privința respectivelor răspunsuri la obiectivele nr. 4-9 ale expertizei. În consecință, a devenit inutil a mai fi analizate de către Curte, în mod separat în cadrul considerentelor hotărârii, aspectele de divergență între cei doi experți în privința obiectivelor nr. 4-9 ale expertizei, întrucât în acest punct al analizei Curtea a abordat, în mod implicit, relevanța luării în considerare a răspunsului celor doi experți la obiectivele nr. 4-9 ale expertizei.

Curtea a constatat că prin răspunsurile d-lui expert (E) pe de o parte la obiectivele nr. 4, nr. 5 și nr. 9 (sub un aspect) ale expertizei și pe de altă parte la obiectivele nr. 6, nr. 7, 8 și nr. 9 (sub alt aspect), rezultă că sumele de bani virate de persoana cercetată și soțul ei către S.C. (S) S.R.L. în perioada evaluată ar fi în cuantum total de 303.535 lei (236.050 lei virați de persoana cercetată și 67.485 lei virați de soțul persoanei cercetate) iar sumele de bani virate de S.C. (S) S.R.L. către persoana cercetată și soțul ei în aceeași perioadă evaluată ar fi în cuantum de 602.804 lei (114.900 lei primiți de persoana cercetată și 487.184 lei primiți de soțul persoanei cercetate).

Este evident așadar că totalul sumelor de bani acordate S.C. (S) S.R.L., cu titlu de creditare, de către persoana cercetată și soțul ei este mai mic decât totalul sumelor de bani primite de aceste persoane de la societatea menționată, în perioada evaluată. În consecință, existența la data de 31.12.2014 a vreunei creanțe a persoanei cercetate și soțul ei împotriva S.C. (S) S.R.L. în cuantum de 43.137,20 lei, este infirmată chiar de dl. expert (E) prin răspunsurile date de acesta la obiectivele nr. 4-9 ale expertizei alături de justificările prezentate (filele 92-95 din prezentul dosar).

Totodată, ipoteza amintită este infirmată și de poziția exprimată de d-na expert (...) cu privire la aspectul în discuție (filele 80-82 din prezentul dosar) precum și de răspunsurile date de aceasta la obiectivele nr. 4-9 ale expertizei alături de justificările prezentate (filele 92-95 din prezentul dosar).

Curtea nu a putut reține cu titlu principal opinia d-nei expert (...) cu privire la aspectul în discuție, în pofida faptului că varianta principală reținută de către instanță cu privire la starea de fapt vizând aspectul în discuție, se apropie de opinia exprimată de d-na expert (...), în privința statuării inexistenței vreunei creanțe a persoanei cercetate și soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L. și în privința statuării valorii mai mari a sumelor de bani primite de aceste persoane de la societatea menționată în comparație cu sumele acordate de aceste persoane societății, cu titlu de creditare.

Aceasta se datorează faptului că atât în opinia d-nei expert (...) arătată la filele 80-82 din dosar cât și în răspunsurile date de aceasta la obiectivele nr. 4-9 ale expertizei alături de justificările prezentate (filele 92-95 din prezentul dosar), Curtea a constatat că s-au strecurat anumite inexactități, așa cum se va arăta în continuare.

Astfel, Curtea a constatat că este eronată afirmația d-nei expert (...) în sensul că ar fi fost prezentate doar contracte de creditare încheiate de persoana cercetată cu societatea și nu ar fi fost prezentate și contracte de creditare încheiate de soțul persoanei cercetate cu societatea în pofida susținerii că acesta din urmă a creditat societatea încă de la înființare, adică din anul 2006 (fila 80 din prezentul dosar).

Această afirmație este contrazisă de înscrisurile aflate în dosarul Comisiei. Printre acestea se află și o serie de contracte de creditare încheiate de soțul persoanei cercetate cu S.C. (S) S.R.L. (filele 140-142, filele 180-188 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017 și filele 32-35, filele 68-69, filele 94-95, filele 98-99, filele 131, filele 133-134, filele 163-169, filele 215 din vol. II al dosarului Comisiei nr. (...)/2017). De asemenea, se află printre aceste înscrisuri și extrase de cont bancar, care atestă creditarea societății de către soțul persoanei cercetate, prin viramente bancare (doar cu titlu de exemplu, se pot observa înscrisurile aflate la filele 117-120 în vol. II al dosarului Comisiei nr. (...)/2017). Totodată, printre aceste înscrisuri se numără și o serie de dispoziții de încasare, care atestă creditarea societății, în numerar, prin casieria acesteia de către soțul persoanei cercetate (dispoziții de încasare care, cu titlu de exemplu, se poate observa că se regăsesc, printre înscrisurile aflate la filele 1-31 în vol. II al dosarului Comisiei nr. (...)/2017). Toate aceste înscrisuri se coroborează cu depoziția martorului (M2)  dată în prezentul dosar (filele 41-42 din prezentul dosar), în cadrul căreia martorul arată că, la începutul activității societății, creditările acesteia se efectuau atât de către martor cât și de soțul persoanei cercetate, prin depunerea sumelor de bani în numerar, în casieria societății, în baza unor dispoziții de încasare, sumele creditate fiind relativ mici, respectiv până la 10.000 lei iar ulterior creditările având loc prin viramente bancare, sumele creditate fiind mai mari.

O altă inexactitate identificată de către Curte în opinia d-nei expert (...), vizează lipsa de consecvență în indicarea cuantumului total al sumelor de bani cu care persoana cercetată a creditat S.C. (S) S.R.L.

Astfel, în opinia d-nei expert (...) arătată atât la fila 80 din prezentul dosar cât și la fila 92 din prezentul dosar (răspunsul la obiectivul 4 al expertizei), aceasta indică că 266.700 lei reprezintă cuantumul total al sumelor de bani cu care persoana cercetată a creditat S.C. (S) S.R.L. Însă, în cadrul răspunsului la obiectivul 9 al expertizei (fila 95 din prezentul dosar) d-na expert (...) este în consens cu dl. expert (...) în privința totalului sumelor de bani cu care persoana cercetată și soțul ei a creditat societatea (303.535 lei) și a defalcării acestui total între sumele de bani acordate de persoana cercetată societății (236.050 lei) și sumele de bani acordate de soțul persoanei cercetate societății (67.485 lei), divergența de opinie existând doar în privința totalului sumelor de bani virate de societate către persoana cercetată și soțul ei.

Se poate observa că tocmai în prima rubrică a tabelului expus de către d-na expert (...) (fila 95 din prezentul dosar), probabil în încercarea de a diminua evidența contradicției cu afirmațiile sale anterioare, intitulează explicația rubricii “creditări (S) srl”, fără a specifica că este vorba despre creditările efectuate de către persoana cercetată, spre deosebire de cea de a doua rubrică a tabelului pe care o intitulează “creditări (S) srl (sPc)”.

În privința sumelor de bani acordate de soțul persoanei cercetate societății (67.485 lei) nu este diferență de opinie între cei doi experți (fila 92 – răspunsul la obiectivul 5 al expertizei și fila 95).

În privința sumelor de bani acordate de persoana cercetată societății, afirmația inițială a d-nei expert (...) că ar totaliza 266.760 lei, la fel cum se indică în raportul de evaluare întocmit de A.N.I. (fila 17 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017) nu este argumentată în nici un mod de către aceasta (după cum se poate observa în prezentul dosar la fila  80 și la fila 92 – răspunsul la obiectivul 4 al expertizei), d-na expert neprezentând vreun tabel sau vreo anexă prin care să evidențieze componentele care totalizate indică un atare cuantum, spre deosebire de celelalte puncte ale expertizei în privința cărora a oferit o explicație a răspunsurilor sale. Iar ralierea ulterioară, în cadrul aceluiași raport de expertiză, a d-nei expert (...) la opinia exprimată de dl. expert (E) în sensul că sumele de bani acordate de persoana cercetată societății sunt în cuantum de 236.050 lei, în condițiile în care dl. expert (E) și-a argumentat punctul de vedere prin trimiterea la conținutul anexei nr. 9 a expertizei (fila 92 și fila 116 din prezentul dosar), indică că, în realitate, această din urmă opinie este cea corectă.

În consecință, în varianta principală a stării de fapt reținute de către Curte, instanța a constatat că totalul sumelor de bani cu care persoana cercetată și soțul ei a creditat societatea este de 303.535 lei, care se poate defalca în sumele de bani acordate de persoana cercetată societății în cuantum cumulat de 236.050 lei și sumele de bani acordate de soțul persoanei cercetate societății în cuantum cumulat de 67.485 lei.

Rămâne de stabilit în continuare care este în varianta principală a stării de fapt reținute de către Curte, cuantumul total al sumelor de bani virate de S.C. (S) S.R.L. către persoana cercetată și soțul ei.

Cu privire la această chestiune, Curtea a constatat mai întâi faptul că opinia d-nei expert (...) vizând acest aspect, este de asemenea manieră construită încât să acrediteze ideea că totalul respectivelor sume ar fi în cuantum de 692.190,25 lei, întocmai cum s-a indicat în raportul de evaluare întocmit de către A.N.I. (fila 17 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017).

Însă, Curtea a constatat o serie de erori ale d-nei expert (...), privind calculul sumei totale în discuție, cele mai multe erori fiind identificate de către Curte în privința calculării de către d-na expert a cuantumului total al sumelor virate de S.C. (S) S.R.L. către persoana cercetată iar o singură eroare a fost identificată de către Curte și în privința calculării de către d-na expert a cuantumului total al sumelor virate de S.C. (S) S.R.L. către soțul persoanei cercetate.

Astfel, în privința cuantumului total al sumelor de bani virate de S.C. (S) S.R.L. către persoana cercetată, d-na expert (...) afirmă că este de 194.342,3 lei, expunând sub forma unui tabel toate aceste viramente (filele 92-93 din prezentul dosar) în timp ce dl. expert (E) indică un cuantum total al respectivelor sume de bani ca fiind de 114.900 lei (fila 92 din prezentul dosar), făcând trimitere la anexa nr. 11 a expertizei (care se află la fila 118 din prezentul dosar).

Comparând componența sumelor de bani incluse de d-na expert (...) în tabelul aflat la filele  92-93 din prezentul dosar cu componența sumelor de bani incluse de dl. expert (E) în anexa nr. 11 a expertizei (fila 118 din prezentul dosar), o primă subliniere a Curții este că în tabelul întocmit de d-na expert (...), se regăsesc toate sumele componente indicate în anexa nr. 11 a expertizei de către dl. expert (E). Prin urmare rămâne de verificat în ce măsură viramentele indicate de către d-na expert (...) suplimentar față de cele indicate de dl. expert (E), corespund sau nu corespund realității.

În al doilea rând, Curtea subliniază că așa cum se explică de către d-na expert (...) în finalul tabelului întocmit (fila 93 din prezentul dosar), dânsa a apreciat că în acest tabel trebuie incluse și viramentele efectuate în conturile deschise la (Banca 2), ce totalizează 25.472 lei, în timp ce dl. expert (E) a avut în vedere doar viramentele societății în conturile bancare ale persoanei cercetate deschise la (Banca 3), așa cum arată și în titlul anexei nr. 11 a expertizei (fila 118 din prezentul dosar), corespunzător modului în care a fost formulat obiectivul nr. 6 al expertizei (fila 93 din prezentul dosar).

Curtea a constatat că în mod greșit a fost inclus în calculul în discuție de către d-na expert (...) viramentele efectuate în conturile deschise la (Banca 2), ce totalizează 25.472 lei, greșeală care a fost identificată de către Curte prin verificarea extraselor de cont, emise de (Banca 2), înscrisuri aflate la filele 129-162 din vol. I al dosarului administrativ al A.N.I.

Totalul de 25.472 lei al viramentelor în conturile deschise la (Banca 2), este compus în tabelul întocmit de d-na expert (...) din următoarele viramente: 10.442,25 lei efectuat la data de 21.07.2009; 7.600 lei efectuat la data de 24.12.2010; 5.200 lei efectuat la data de 04.04.2011 și 2.500 lei efectuat la data de 04.04.2011. Riguros ar fi fost să fie evidențiat în acest total și zecimala de 0,25 lei, pe care d-na expert nu o mai ia în calcul, deși în mod surprinzător (evident nejustificat) folosește o zecimală de 0,30 lei în indicarea totalului sumelor din tabel, în condițiile în care singura sumă cu zecimală era cea de 10.442,25 lei privind viramentul din 21.07.2009.

Confruntând afirmația privind pretinsa existență a celor patru viramente bancare indicate de către d-na expert (...) cu extrasele privind conturile bancare ale persoanei cercetate, deschise la (Banca 2), Curtea a constatat că aceste înscrisuri nu atestă respectivele viramente bancare, infirmându-se așadar ipoteza susținută de către d-na expert.

Curtea subliniază faptul că în centralizatorul emis de (Banca 2), aflat la fila 129 din vol. I al dosarului administrativ al A.N.I., se arată că persoana cercetată a avut deschise la această bancă doar două conturi curente, respectiv un cont curent simplu, deschis la data de 25.01.2011 și închis la data de 05.09.2012 și un cont curent de economii, deschis la data de 25.01.2011 și închis la data de 14.05.2011. A mai avut și șase depozite bancare, deschise și respectiv închise în cursul anilor 2011-2012, dar acestea din urmă sunt lipsite de relevanță în analiza de față, întrucât cele patru viramente bancare în discuție puteau fi efectuate exclusiv în conturile curente și nicidecum în conturile de depozite bancare. Este evident că primele două dintre cele patru viramente bancare în discuție, pretins efectuate în datele de 21.07.2009 și respectiv 24.12.2010, nu aveau cum să fie efectuate în conturile curente ale persoanei cercetate deschise la (Banca 2), având în vedere că data deschiderii acestora a fost 25.01.2011.

Lecturând extrasele de cont, emise de (Banca 2), privind cele două conturi curente ale persoanei cercetate (filele 130-133 din vol. I al dosarului administrativ al A.N.I.), se poate observa că niciunul din cele patru viramente bancare în discuție nu este atestat de aceste extrase de cont (în privința inexistenței viramentelor din 21.07.2009 și 24.12.2010 explicația a fost deja oferită).

Restul extraselor de cont, emise de (Banca 2), privind conturi curente, îl au ca titular pe soțul persoanei cercetate, însă viramentele efectuate de S.C. (S) S.R.L. către acesta urmează a fi analizate separat.

În privința restului viramentelor indicate de către d-na expert (...) în tabelul întocmit, despre care afirmă că au fost efectuate de societate în conturile bancare ale persoanei cercetate deschise la (Banca 3), viramente indicate suplimentar comparativ cu cele arătate de dl. expert (E), Curtea a identificat o singură greșeală în calculul învederat de către d-na expert (...).

Astfel, suplimentar față de cele învederate de către dl. expert (E), privind viramentele efectuate de societate în conturile bancare ale persoanei cercetate deschise la (Banca 3), d-na expert (...) menționează în tabelul întocmit de dânsa următoarele viramente: 10.000 lei, efectuat la data de 01.04.2011; 10.000 lei efectuat la data de 05.08.2011; 10.000 lei efectuat la data de 07.03.2012; 6.200 lei efectuat la data de 26.09.2012; 15.000 lei efectuat la data de 08.11.2013; 5.000 lei efectuat la data de 11.11.2013 și 6.200 lei efectuat la data de 08.05.2014.

Confruntând afirmația privind existența sau pretinsa existență a acestor viramente cu extrasele de cont, emise de (Banca 3), ce se regăsesc în vol. I și vol. II din dosarul Comisiei nr. (...)/2017, Curtea a constatat că doar primul virament arătat de d-na expert (...), respectiv cel de 10.000 lei efectuat în data de 01.04.2014, reprezintă o consemnare eronată, care nu corespunde realității. În rest, toate celelalte viramente mai sus enumerate, corespund realității.

În acest sens, lecturând extrasul de cont, emis de (Banca 3), aferent anului 2011, în care se evidențiază creditările S.C. (S) S.R.L. și restituirile de creditare efectuate de această societate atât către persoana cercetată cât și față de soțul persoanei cercetate (filele 153-162 vol. II din dosarul Comisiei nr. (...)/2017), se poate observa, că înscrisul aflat la fila 153, vol. II din dosarul Comisiei nr. (...)/2017, atestă că la data de 01.04.2011 a fost efectuat de S.C. (S) S.R.L. un virament bancar în sumă de 10.000 lei, cu titlu de restituire creditare, dar nu către persoana cercetată ci către soțul acesteia. Prin urmare, în mod eronat a fost consemnat de către d-na expert (...) acest virament bancar ca fiind efectuat în contul bancar al persoanei cercetate deschis la (Banca 3).

În rest, Curtea a constatat că celelalte viramente în discuție sunt atestate prin extrasele de cont emise de (Banca 3), așa cum rezultă din înscrisurile aflate la următoarele file: fila 158 vol. II din dosarul Comisiei nr. (...)/2017 (viramentul de 10.000 lei din data de 05.08.2011); fila 108 vol. I din dosarul Comisiei nr. (...)/2017 (viramentul de 10.000 lei din data de 07.03.2012); fila 110 vol. I din dosarul Comisiei nr. (...)/2017 (viramentul de 6.200 lei din data de 26.09.2012); fila 125 vol. I din dosarul Comisiei nr. (...)/2017 (viramentul de 15.000 lei din data de 08.11.2013 și viramentul de 5.000 lei din data de 11.11.2013); fila 135 vol. I din dosarul Comisiei nr. (...)/2017 (viramentul de 6.200 lei din data de 08.05.2014).

În consecință, pentru a reflecta realitatea în privința sumelor de bani primite de persoana cercetată de la S.C. (S) S.R.L., din totalul de 194.342, 25 lei indicat de către d-na expert (...) (referirea la zecimala de 0,30 fiind în mod evident o eroare) trebuie scăzute suma de 25.742,25 lei și suma de 10.000 lei. În urma acestor scăderi, rezultă un cuantum total al sumelor de bani primite de persoana cercetată de la S.C. (S) S.R.L. în valoare de 158.600 lei, care a fost reținut de către Curte în varianta principală, acreditată privind aspectul în discuție.

În privința cuantumului total al sumelor de bani virate de S.C. (S) S.R.L. către soțul persoanei cercetate, Curtea a constatat că există o apropiere între poziția exprimată de către d-na expert (...) (497.848 lei – filele 93, 94 din prezentul dosar) și poziția exprimată de către dl. expert (E) (487.184 lei - fila 93 și fila 119 din prezentul dosar).

Diferența dintre cei doi experți constă în aceea că, d-na expert (...) a inclus în calculul în discuție și un virament în sumă de 10.700 lei efectuat în data de 14.12.2011.

Verificând acest aspect, Curtea a constatat că extrasul de cont emis de (Banca 3), mai precis înscrisul aflat la fila 162 vol. II din dosarul Comisiei nr. (...)/2017, atestă că în data de 14.12.2011 s-au efectuat de S.C. (S) S.R.L. două viramente, cu titlu de restituire creditare, fiecare în sumă de 9.000 lei, din care unul către soțul persoanei cercetate și unul către persoana cercetată (acesta din urmă a fost cuprins de ambii experți în calculul sumelor primite de persona cercetată de la societatea menționată - fila 92 și fila 118 din prezentul dosar).

Prin urmare existența la data de 14.12.2011 a unui virament din partea S.C. (S) S.R.L. către soțul persoanei cercetate reflectă realitatea, însă numai în măsura constatării sumei virate ca fiind 9.000 lei și nu 10.700 lei, cum greșit a consemnat d-na expert (...).

În consecință, pentru a reflecta realitatea în privința sumelor de bani primite de soțul persoanei cercetate de la S.C. (S) S.R.L., din totalul indicat de către d-na expert (...) trebuie scăzută suma de 1.700 lei (10.700 - 9.000) sau la totalul indicat de către dl. expert (E) trebuie adăugată suma de 9.000 lei. În urma acestor operațiuni aritmetice, rezultă un cuantum total al sumelor de bani primite de soțul persoanei cercetate de la S.C. (S) S.R.L. în valoare de 496.184 lei, care a fost reținut de către Curte în varianta principală, acreditată privind aspectul în discuție.

În concluzie, în varianta principală a stării de fapt reținute de către Curte, instanța a constatat că totalul sumelor de bani pe care persoana cercetată și soțul ei le-au primit de la S.C. (S) S.R.L. este de 654.784 lei, care se poate defalca în sumele de bani primite de persoana din partea societății în cuantum cumulat de 158.600 lei și sumele de bani primite de soțul persoanei cercetate din partea societății în cuantum cumulat de 496.184 lei.

Rezultă așadar, că în varianta principală a stării de fapt reținute de către Curte, instanța nu a acceptat nici opinia d-lui expert (E), nici opinia d-nei expert (...), datorită erorilor identificate în calculele prezentate de aceștia, însă a constatat că nu există la data de 31.12.2014 vreo creanță a persoanei cercetate și soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L. în cuantum de 43.137,20 lei, totalul sumelor acordate de aceste persoane societății fiind mai mic decât totalul sumelor primite de aceste persoane de la societate.

Două sunt consecințele stării de fapt, astfel cum a fost reținută de către Curte, în varianta principală acreditată.

O primă consecință este aceea că, în cea de a doua etapă a analizei, care a fost anunțată, atunci când Curtea a corectat rezultatul indicat de către dl.expert (E) ca diferență între avere și venituri, îndreptând erorile expertului, suma în discuție în cuantum de 43.137,20 lei a fost scăzută din respectivul rezultat indicat de către expert.

A doua consecință este aceea că, existând o diferență pozitivă în operațiunea aritmetică de scădere din totalul sumelor de bani primite de persoana cercetată și soțul ei de la societate a totalului sumelor acordate de aceste persoane societății, cu titlu de creditare firmă, în varianta principală acreditată de Curte diferența în discuție fiind de 351.249 lei (654.784 - 303.535), această diferență reprezintă un venit al persoanei cercetate și al soțului ei, cu sursa de proveniență cât se poate de certă, respectiv un venit obținut de la S.C. (S) S.R.L.

Curtea a abordat pe larg implicațiile acestei chestiuni în secțiunile 2.1.A. și 2.1.B. ale considerentelor prezentei hotărâri (secțiuni la care face trimitere), motiv pentru care nu va relua aspectele arătate în respectivele secțiuni ale considerentelor hotărârii, ci în acest punct al analizei va face câteva succinte sublinieri.

Pe de o parte, cu acest venit în sumă de 351.249 lei, obținut de la S.C. (S) S.R.L., sau cel puțin cu o parte din acest venit, persoana cercetată și soțul ei putea să dobândească avere sau să-și mărească averea și în această situație, cel puțin o parte din această sumă ar trebui să se reflecte în elementele care descriu averea, indicate și de dl. expert (E), respectiv: achiziționarea activelor fixe (însă nu este cazul speței de față, finanțarea achiziționării activelor având altă sursă, așa cum lesne se poate observa din probatoriul administrat), constituirea disponibilităților bănești (este cazul speței, la data de 31.12.2014 disponibilitățile bănești fiind de 150.097,90 lei) sau nașterea unor drepturi de creanță prin împrumutarea unor persoane (este doar parțial cazul speței de față, în privința creanței împotriva d-nei (...), creanță a cărei valoare la data de 31.12.2014 era în sumă de 500 lei).

Pe de altă parte, acest venit în sumă de 351.249 lei, obținut de la S.C. (S) S.R.L., putea fi cheltuit total sau parțial de persoana cercetată și soțul ei în alte scopuri decât pentru dobândirea averii, respectiv pentru cheltuielile curente (care în speță au fost stabilite de dl. expert (E) ca fiind de 247.308,72 lei - fila 115 din prezentul dosar) sau pentru alte cheltuieli (cum ar fi de exemplu cheltuielile cu excursiile, în privința cărora din depoziția martorei (...) - fila 40 din prezentul dosar coroborată cu depoziția soțului persoanei cercetate dată în fața Comisiei - fila 36 vol. I din dosarul Comisiei nr. (...)/2017, rezultând caracterul moderat a unor atare cheltuieli).

S-ar putea ridica eventual problema unei eventuale erori a persoanei cercetate în completarea declarațiilor de avere, fără a evidenția venitul obținut de la S.C. (S) S.R.L. (filele 598-609 vol. II din dosarul administrativ al A.N.I.), însă o atare eroare este scuzabilă în opinia Curții, având în vedere că, chiar și experții contabili întâmpină reale dificultăți în determinarea totalului sumelor virate de persoana cercetată și soțul ei către societate și viceversa.

Mai trebuie subliniat un alt aspect, cel mai important aspect în opinia Curții, întrucât, în aprecierea instanței, respectivul aspect reprezintă esența speței de față.

Astfel, ideea avansată de A.N.I. prin raportul de evaluare întocmit, idee care practic a stat la baza declanșării în speța de față a mecanismului controlului averilor, este în sensul că suma reală împrumutată societății de către persoana cercetată și soțul acesteia ar fi în cuantum identic cu suma de bani așa zis “restituită” de societatea comercială și în consecință aceste persoane ar trebui să facă dovada veniturilor justificative la nivelul sumei “restituite”, fără a se mai putea lua în considerare vreun venit creat de S.C. (S) S.R.L.

Față de această idee avansată de A.N.I., Curtea reiterează sublinierea faptului că sarcina probei incumba A.N.I. care afirmă acest lucru, așa cum rezultă din prevederile art. 249 noul Cod de procedură civilă, însă instanța a constatat că, prin nici un mijloc de probă, A.N.I. nu a dovedit ipoteza pe care o susține iar în drept, ceea ce nu este dovedit nu există.

În aceeași ordine de idei, Curtea subliniază faptul că persoana cercetată și soțul ei beneficiază de prezumția caracterului licit al dobândirii averii, prezumție cu valoare constituțională, așa cum rezultă din prevederile art. 44, alin. 8, teza a II-a din Constituția României, revizuită.

Pentru a răsturna această prezumție era necesar ca A.N.I. să prezinte dovezi certe în susținerea poziției sale. În acest sens este elocvent pasajul ce a fost evocat și de către persoana cercetată și soțul ei prin avocat, în cadrul concluziilor orale și scrise formulate, pasaj cuprins în paragraful 33 al Deciziei Curții Constituționale nr. 388/2019, în care instanța de contencios constituțional arată că “se instituie controlul averii numai în cazul în care între averea declarată la data învestirii sau numirii în funcție și averea dobândită pe parcursul exercitării funcției se constată diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite.”

Fără a relua întregul set de argumente expus pe larg în secțiunea 2.1.B.c. a considerentelor prezentei hotărâri (la care face însă trimitere), Curtea reamintește doar faptul că termenul “restituire creditare”, arătat ca titlu al viramentelor bancare efectuate de S.C. (S) S.R.L. în conturile bancare ale persoanei cercetate și soțului ei, este opozabil numai acestei societăți comerciale care indică acest titlu al operațiunilor în discuție, nefiind opozabil persoanelor menționate. Cu alte cuvinte uzitarea termenul “restituire creditare” de către S.C. (S) S.R.L. nu reprezintă o probă care să ateste ideea susținută de A.N.I. Este posibil ca sumele de bani virate de S.C. (S) S.R.L. persoanei cercetate și soțului ei, excedentar față de suma împrumutată de aceștia, să facă obiectul unei erori a societății comerciale asupra cuantumului împrumutului, sau să reprezinte expresia intenției de gratificare din partea societății comerciale ori să reprezinte, în pofida denumirii inadecvate, dividende sau avans dividende acordate soțului persoanei cercetate, care are calitatea de asociat în această societate comercială.

Curtea mai reamintește că, în opinia sa, este absurdă ideea acreditată de A.N.I., respectiv aceea că, pe lângă sumele de bani evidențiate în contabilitatea S.C. (S) S.R.L. (sau mai generic în acte) ca făcând obiectul creditării din partea persoanei cercetate și a soțului ei, să mai fi existat și alte sume de bani cu care aceste persoane să fi împrumutat societatea comercială, care să nu fie înregistrate în contabilitatea acesteia din urmă (sau mai generic în acte). Ideea este absurdă, în condițiile în care, toate sumele de bani virate de S.C. (S) S.R.L. către persoana cercetată și către soțul ei au fost evidențiate în contabilitatea societății (sau mai generic în acte), fiind vorba despre viramente bancare sau încasări în baza unor acte contabile, aspect necontestat în speță (întrucât în caz contrar A.N.I. ar fi fost în imposibilitate să indice vreun cuantum total al respectivelor sume). Absurdul derivă din imposibilitatea obiectivă a unei societăți comerciale de a restitui (în adevăratul sens al cuvântului) sume de bani oglindite în contabilitate (sau mai generic în acte), care să nu fi fost în prealabil înregistrate în contabilitate (sau mai generic în acte) la momentul primirii lor.

Finalizând această descriere a variantei principale reținute de instanță și a consecințelor sale, Curtea mai menționează doar faptul că considerațiile arătate în privința venitului obținut de persoana cercetată și soțul ei de la S.C. (S) S.R.L. sunt valabile și în privința variantei subsidiare și a celei terțiare, diferind (însă nu în mod radical) doar cuantumul concret al respectivului venit.

În varianta subsidiară, aceea a acreditării opiniei exprimate de d-na expert (...), rămân valabile cele două consecințe arătate în cadrul analizării variantei principale, cu singura deosebire că, cuantumul venitului obținut de persoana cercetată și soțul ei de la S.C. (S) S.R.L. ar fi de 388.655,25 lei (692.190,25 - 303.535).

În varianta terțiară, aceea a acreditării opiniei exprimate de d-nul expert (E), (deși, prin definiție ar reprezenta o contradicție), suma de 43.137,20 lei indicată de dl. expert ca exprimând la data de 31.12.2014 valoarea creanței persoanei cercetate și soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L., nu ar mai trebui scăzută de către Curte în etapa a doua a analizei, respectiv atunci când instanța va corecta rezultatul indicat de expert ca diferență între avere și venituri, îndreptând erorile strecurate în raționamentul expertului iar cuantumul venitului obținut de persoana cercetată și soțul ei de la S.C. (S) S.R.L. ar fi de 298.549 lei (114.900 + 487.184 - 303.535).

C. Al treilea punct al divergenței între cei doi experți, circumscris tot segmentului determinării averii dobândite de persoana cercetată și de soțul ei în perioada evaluată (primul obiectiv al expertizei), îl reprezintă determinarea disponibilităților bănești în conturi bancare la data de 31.12.2014 (filele 82-83 din prezentul dosar).

Curtea a remarcat faptul că ambii experți indică aceleași componente valorice ale respectivelor disponibilități bănești care trebuie adunate, însă la totalizarea acestora dl. expert (E) indică totalul în cuantum de 166.190,70 lei în timp ce d-na expert (...) indică totalul în cuantum de 150.097,90 lei. În mod evident nu poate fi vorba decât de o eroare strecurată în calculul aritmetic al unuia din cei doi experți. Verificând acest aspect, adică adunând sumele indicate de ambii experți ca reprezentând disponibilități bănești în conturi bancare la data de 31.12.2014, Curtea a constatat că totalul acestora este în cuantum de 150.097,90 lei, prin urmare este corect calculul aritmetic făcut de către d-na expert (...), fiind greșit calculul aritmetic făcut de dl. expert (E) care, contrar realității a cuprins în acest calcul o sumă de 16.092,80 lei.

În consecință, în a doua etapă a analizei, Curtea urmează a scădea suma de 16.092,80 lei din rezultatul indicat de dl. expert (E) ca fiind rezultatul comparării averii cu veniturile.

D. Al patrulea punct al divergenței între cei doi experți, circumscris tot segmentului determinării averii dobândite de persoana cercetată și de soțul ei în perioada evaluată (primul obiectiv al expertizei), îl reprezintă determinarea datoriilor la data de 31.12.2014 (fila 83 din prezentul dosar).

Curtea a acreditat punctul de vedere exprimat de către dl. expert (E), în sensul constatării existenței unei datorii în cuantum de 6.467,52 lei la data de 31.12.2014, chiar dacă este vorba despre o datorie a persoanei cercetate și soțului ei față de ei însăși, având în vedere modalitatea de ansamblu (și nu doar în ce privește aspectul în discuție) de abordare de către dl. expert a culegerii și evidențierii datelor punând în valoare precizia regulilor contabile, prin considerarea familiei (...) o firmă iar membrii familiei ca asociați, firmă căreia dl. expert i-a întocmit contabilitatea în perioada supusă evaluării. În consecință, Curtea a înlăturat obiecția învederată de către d-na expert (...), în sensul că, cu privire la aspectul în discuție este inadecvată metoda folosită de dl. expert (E), fiind incorect a determina datorii ale soților (...) către ei înșiși.

Totuși, în etapa a doua a analizei, Curtea va evidenția faptul că și fără luarea în considerare a sumei de 6.467,52 lei, se menține concluzia instanței în sensul inexistenței în speță a diferențelor semnificative, în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010.

E. Ca un corolar al celor până în acest moment expuse cu privire la opiniile celor doi experți, este evident că și în momentul prezentării de către aceștia a răspunsului la obiectivul nr. 1 al expertizei se menține divergența de opinie dintre aceștia (filele 84-85 din prezentul dosar).

Curtea a remarcat însă consecvența d-lui expert (E), care nu face altceva decât să aplice formula anunțată în debutul expertizei, privind determinarea averii persoanei cercetate (active fixe + creanțe + disponibilități bănești - datorii + corecția = avere dobândită), la datele concrete indicate de dânsul raportat la fiecare din elementele acestei formule. În urma acestui demers, dl. expert (E) arată că, în opinia sa, averea dobândită de către persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată reprezintă expresia unei valori în cuantum de 503.335,05 lei. În consecință Curtea a acreditat în această primă etapă a analizei, punctul de vedere exprimat de dl. expert (E).

Dar în privința opiniei exprimată de către d-na expert (...), Curtea a constatat din nou că această opinie este de asemenea manieră construită încât să acrediteze ideea unor diferențe semnificative tocmai în cuantumul indicat de A.N.I. în raportul de evaluare întocmit.

Curtea a constatat însă, că nu există nici o justificare pentru unele elemente alăturate de către d-na expert (...), pentru ca, în mod cumulat, să indice un total a averii dobândite de către persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată în cuantum de 1.483.208 lei.

Astfel, elementul intitulat de d-na expert (...) “solduri conturi” a cărei expresie valorică este de 150.097,6 lei, reprezintă totalul disponibilităților bănești existente la data de 31.12.2014 în conturile bancare ale persoanei cercetate și soțului ei și în consecință reflectă inclusiv depunerile de numerar păstrate până la data de 31.12.2014 în respectivele conturi bancare.

În consecință, nu există nici o justificare pentru cumularea de către d-na expert (...) a elementului intitulat “solduri conturi” a cărei expresie valorică este de 150.097,6 lei cu elementul intitulat “depuneri numerar” a cărei expresie valorică este de 531.598 lei.

Curtea subliniază faptul că d-na expert (...) nu arată și nu argumentează nicăieri în cuprinsul raportului de expertiză din ce anume este compus acest element intitulat “depuneri numerar” și cum a ajuns să determine expresia sa valorică de 531.598 lei.

Totodată, Curtea a constatat că d-na expert (...) a inclus în elementele pe care le-a cumulat în vederea determinării averii dobândite de către persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată și suma de 692.190 lei, reprezentând totalul sumelor de bani primite de persoana cercetată și soțul ei de la S.C. (S) S.R.L., din care a scăzut, cu titlu de corecție, suma de 72.357,7 lei despre care afirmă că reprezintă diferența dintre totalul expresiei valorice a contractelor de creditare prezentate și valoarea creditelor acordate societății din conturile bancare ale persoanei cercetate.

Însă, Curtea a remarcat faptul că d-na expert (...) nu explică în nici un fel de ce această sumă de bani rezultantă (692.190 lei - 72.357,7 lei) ar trebui inclusă în capitolul “avere”, deoarece atâta timp cât nu se dovedește că a fost folosită la achiziționarea activelor fixe, la constituirea disponibilităților bănești sau la nașterea dreptului de creanță al persoanei cercetate și soțului ei împotriva vreunei persoane, suma de bani în discuție nu poate fi inclusă decât la capitolul “venituri”.

De asemenea, Curtea a constatat că d-na expert (...) nu a făcut nici o corelație între totalul sumelor de bani împrumutate de persoana cercetată și soțul ei către S.C. (S) S.R.L. și sumele de bani primite de aceste persoane de la societate, deși o atare corelație era indispensabilă pentru a reflecta realitatea.

Pentru toate aceste motive Curtea nu a acceptat opinia d-nei expert (...) cu privire la aspectul în discuție.

F. Un alt punct al divergenței între cei doi experți, este circumscris segmentului determinării veniturilor obținute de persoana cercetată și de soțul ei în perioada evaluată, ce corespunde celui de al doilea obiectiv al expertizei (filele 86-88 din prezentul dosar).

În această privință, Curtea a acreditat opinia d-nei expert (...), în sensul că veniturile indicate de dânsa corespund realității și că, cumulând aceste venituri se ajunge la suma de 642.167,96 lei. Însă, Curtea arată că nu această sumă de 642.167,96 lei reprezintă totalul veniturilor obținute de persoana cercetată și de soțul ei în perioada evaluată, pentru că, pe de o parte la această sumă trebuie adăugată suma de 10.000 lei, reprezentând venitul obținut de persoana cercetată prin înstrăinarea la data de 19.11.2014 a autoturismului Dacia Logan, ce îl dobândise în cursul anului 2013, cu titlu de moștenire legală, rezultând așadar o sumă de 652.167,96 lei.

Pe de altă parte, la suma de 652.167,96 lei, trebuie adăugată suma reprezentând venitul obținut de persoana cercetată și soțul ei de la S.C. (S) S.R.L., care în varianta principală este de 351.249 lei, în varianta subsidiară este de 388.655,25 lei, iar în varianta terțiară este de 298.549 lei.

În consecință, în final trebuie concluzionat că, totalul veniturilor obținute în perioada evaluată de persoana cercetată și soțul ei este de 1.003.416,96 lei în varianta principală, 1.040.823,21 lei în varianta subsidiară și 950.716,96 lei în varianta terțiară.

Curtea nu a putut accepta opinia exprimată de către dl. expert (E) în privința veniturilor indicate de acesta ca fiind obținute în perioada evaluată de persoana cercetată și soțul ei (pe care le cumulează la valoarea de 626.873,21 lei), întrucât există vădite contradicții între cuprinsul anexelor nr. 4, nr. 5 și nr. 6 ale expertizei, contradicții sesizate în mod judicios de către d-na expert (...) în opinia sa separată cu privire la aspectul în discuție (filele 86, 87 din prezentul dosar).

G. De asemenea, ca un corolar al celor până în acest moment expuse cu privire la opiniile celor doi experți, este evident că și în momentul prezentării de către aceștia a răspunsului la obiectivul nr. 3 al expertizei (compararea averii cu veniturile) se menține divergența de opinie dintre aceștia (filele 88-92 din prezentul dosar).

Curtea din nou remarcă atât consecvența cât și rigurozitatea d-lui expert (E), care pentru a răspunde la acest obiectiv al expertizei, a folosit valorile anterior afirmate de către dânsul în ceea ce privește veniturile pe de o parte și averea dobândită pe de altă parte, dar totodată a dovedit o înțelegere mai profundă a mecanismului legal al controlului averilor și în cadrul acestei operațiuni de comparare a veniturilor cu averea dobândită, a implicat și elementul cheltuielilor efectuate de persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată (234.706,12 lei), cheltuieli pe care le-a cumulat cu averea dobândită.

Astfel, scăzând din totalul veniturilor, atât averea dobândită cât și cheltuielile efectuate de persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată, dl. expert (E) concluzionează că rezultă o diferență în sumă negativă de 111.168 lei. Operațiunea de scădere poate fi efectuată și în sens invers adică adunând pe de o parte averea dobândită și cheltuielile efectuate de persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată și scăzând din acest total veniturile realizate de aceste persoane în aceeași perioadă, ceea ce conduce la același rezultat ca cel indicat de expert, dar în sumă pozitivă, diferența în discuție fiind în sumă (pozitivă) de 111.168 lei, care ar reprezenta în opinia expertului diferența semnificativă în accepțiunea art. 18 din Legea nr. 176/2010. Această din urmă abordare a fost avută în vedere de către Curte, ca reper al rezultatului comparării averii cu veniturile indicat de către dl. expert (E) în cadrul inițialului raport de expertiză întocmit.

În consecință, Curtea în această primă etapă a analizei a acreditat acest rezultat indicat de către dl. expert (E) urmând ca în a doua etapă a analizei să corecteze acest rezultat atât prin luarea în considerare a influenței concluziilor suplimentului la inițialul raport de expertiză cât și prin îndreptarea erorilor expertului identificate de către Curte în prima etapă a analizei.

Curtea nu poate împărtăși punctul de vedere al d-nei expert (...) cu privire la aspectul în discuție, în considerarea a două motive.

Un prim motiv îl reprezintă modul defectuos de stabilire de către d-na expert (...) a averii dobândite de către persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată, ceea ce, constituindu-se într-o premisă greșită, determină implicit un rezultat viciat al comparării averii cu veniturile.

Al doilea motiv îl reprezintă faptul că d-na expert (...), pentru a răspunde la acest obiectiv al expertizei (compararea averii cu veniturile) nu face altceva decât să copieze poziția exprimată de A.N.I. în cadrul raportului de evaluare întocmit, poziție ilustrată în cadrul respectivului raport de evaluare sub forma a două tabele. În cadrul răspunsului la obiectivul nr. 3 al expertizei, d-na expert (...) copiază în mod efectiv primul tabel în discuție din cuprinsul raportului de evaluare, susținând că acest tabel ar atesta o diferență semnificativă în perioada 2003-2009 în cuantum de 148.949,94 lei la care s-ar adăuga o diferență semnificativă în cuantum de 692.190 lei, reprezentată de sumele de bani virate de S.C. (S) S.R.L. către persoana cercetată și soțul ei.

Curtea a arătat deja, în cadrul secțiunii 2.1.E. a prezentelor considerente (la care face trimitere) motivele pentru care a apreciat că este eronat modul de abordare expus de către A.N.I. în cadrul raportului de evaluare și prin urmare, acele argumente ale Curții arată în mod implicit rațiunile pentru care instanța apreciază că este greșit punctul de vedere exprimat de către d-na expert (...) cu privire la aspectul în discuție, opinia exprimată de către d-na expert fiind identică cu cea arătată de A.N.I. în cadrul raportului de evaluare întocmit.

Etapa 2

Așa cum deja a anunțat, în această a doua etapă a analizei, Curtea urmează să corecteze rezultatul comparării averii cu veniturile indicat de către dl. expert (E) în cadrul inițialului raport de expertiză întocmit atât prin luarea în considerare a influenței concluziilor suplimentului la inițialul raport de expertiză cât și prin îndreptarea erorilor expertului identificate de către Curte în prima etapă a analizei.

Prin urmare mai întâi trebuie analizat de către Curte suplimentul la inițialul raport de expertiză (filele 143-147 din prezentul dosar), respectiv poziția divergentă a celor doi experți cu privire la cele două lămuriri solicitate d-lui expert (E) în raport cu inițialul raport de expertiză depus.

Prin prima lămurire furnizată în cadrul suplimentului la inițialul raport de expertiză, dl. expert (E) arată că sumele de bani ce au făcut parte din masa succesorală rămasă în urma lui (D), antecesorul persoanei cercetate, conform celor atestate prin certificatul de moștenitor nr. (...)/30.10.2013, în cuantum total de 75.248 lei (45.148 + 4.000 + 26.100) au fost luate în considerare în cadrul inițialului raport de expertiză la determinarea averii persoanei cercetate și a soțului ei, fiind incluse în cadrul disponibilităților bănești existente în conturile bancare ale acestora la data de 31.12.2014.

Prin cea de a doua lămurire furnizată în cadrul suplimentului la inițialul raport de expertiză, dl. expert (E) arată că, aceleași sume de bani anterior menționate nu au fost luate în considerare în cadrul inițialului raport de expertiză la determinarea veniturilor persoanei cercetate și soțului ei, pentru că nu a cunoscut în acel moment sursa de proveniență a acestor venituri, dar aceste sume de bani trebuie incluse în rândul veniturilor obținute de către persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată.

D-na expert (...) are aceeași obiecție la ambele lămuriri furnizate de către dl. expert (E) și anume că aceste sume nu pot fi luate în considerare nici la determinarea averii, nici la determinarea veniturilor persoanei cercetate și soțului ei în perioada evaluată, întrucât nu există documente care să reflecte sursa de proveniență a acestora.

Curtea a înlăturat această obiecție exprimată de către d-na expert (...) și implicit a acreditat punctul de vedere exprimat de către dl. expert (E) prin cele două lămuriri furnizate, întrucât la dosar există documente care să reflecte atât proveniența acestor sume de bani cât și faptul că după ce au fost retrase din conturile bancare ale defunctului (D) de către persoana cercetată au fost depuse în conturile bancare ale persoanei cercetate.

În acest sens, la dosarul cauzei, există certificatul de moștenitor nr. (...)/30.10.2013 (filele 131-133 din prezentul dosar), care atestă că sumele în discuție existau în conturile bancare ale defunctului (D), antecesorul persoanei cercetate.

Se impune precizarea că în certificatul de moștenitor menționat se stipulează faptul că sumelor de bani arătate ca existente în conturile bancare ale defunctului (D) li se alătură și accesoriile acestora, adică se face referire la dobânda bancară ce a produs-o lăsarea respectivelor sume în depozite bancare. Astfel, se explică lipsa unei exactități totale între cuantumul sumelor de bani indicate în certificatul de moștenitor menționat și sumele de bani efectiv ridicate din conturile bancare ale defunctului (D) de către persoana cercetată. Totodată, Curtea precizează că datorită rotunjirii și în plus și în minus a sumelor în discuție de către persoana cercetată la momentul depunerii acestora în conturile sale bancare și având în vedere necesitatea luării în considerare și a unui anumit curs valutar pentru echivalarea în lei a sumei de 10.000 de euro ce face parte din aceste sume, instanța a acceptat că totalul acestor sume este de 75.248 lei, așa cum a arătat dl. expert (E) în cadrul celor două lămuriri oferite.

De asemenea, există la dosar procura specială nr. (...)/2013 (filele 134-135) prin care persoana cercetată este împuternicită de către sora sa, (...) inclusiv să ridice aceste sume din conturile bancare rămase în urma defunctului (D).

Totodată, este important de subliniat faptul că la dosar există înscrisuri care fac dovada ridicării de către persoana cercetată a sumelor de bani în discuție din conturile bancare rămase în urma defunctului (D) în data de 12.11.2013 și în data de 03.02.2014 și totodată fac dovada că în aceleași zile sumele de bani astfel ridicate, au fost depuse, cu mici rotunjiri în plus sau în minus, de către persoana cercetată în conturile bancare ale acesteia (filele 150-156 din prezentul dosar).

Mai mult de atât, prin notele scrise la raportul de expertiză (filele 166-167 din prezentul dosar) persoana cercetată și soțul ei, prin avocat, evidențiază identitatea dintre sumele de bani ridicate de persoana cercetată din conturile bancare rămase în urma defunctului (D) și sumele de bani depuse de persoana cercetată în conturile bancare ale acesteia prin corespondența între monetarul uzitat în cele două operațiuni succesive, corespondență care este atestată și de către Curte, în urma verificării înscrisurilor aflate la filele 150-156 din prezentul dosar.

Consecința acreditării de către Curte a punctului de vedere exprimat de către dl. expert (E) prin cele două lămuriri furnizate, îmbracă două aspecte.

Un aspect este evident și constă în faptul că în operațiunea de corectare de către Curte a rezultatului comparării averii cu veniturile indicat de către dl. expert (E) în cadrul inițialului raport de expertiză întocmit, suma de 75.248 lei este necesar a fi adăugată la veniturile reținute de către dl. expert în cadrul inițialului raport de expertiză întocmit pentru a corecta eroarea expertului care nu a inclus inițial această sumă la venituri) și în consecință trebuie scăzută din respectivul rezultat (rezultat ce reflectă operațiunea aritmetică: avere + cheltuieli - venituri).

Al doilea aspect, vizează faptul că, sumele de bani în discuție, fiind dobândite de către persoana cercetată cu titlu de moștenire legală, reprezintă o parte a averii care nu trebuie justificată de aceste persoane cu veniturile realizate, în sens larg culegerea moștenirii fiind venitul în baza căreia s-a dobândit. În consecință, în mod greșit dl. expert (E) a inclus această sumă de 75.248 lei la capitolul “avere dobândită” în cadrul inițialului raport de expertiză întocmit, eroare care trebuie corectată prin excluderea, respectiv scăderea acestei sume din avere și în consecință trebuie scăzută din rezultatul mai sus amintit (rezultat ce reflectă operațiunea aritmetică: avere + cheltuieli - venituri).

Astfel, scăzând din suma de 111.168 lei (rezultatul comparării averii cu veniturile indicat de către dl. expert (E) în raportul de expertiză necompletat) de două ori suma de 75.248 lei (adică 150.496 lei) se ajunge la un prim rezultat corectat de (-) 39.328 lei, adică o sumă negativă, ceea ce înseamnă că averea + cheltuielile au fost mai mici decât veniturile obținute de persoana cercetată și soțul ei în perioada evaluată, cu alte cuvinte nu există diferențe semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea 176/2010.

Este evident că dacă după prima corectare a rezultatului comparării averii cu veniturile indicat de către dl. expert (E) în raportul de expertiză necompletat, în urma luării în considerare a concluziilor suplimentului la inițialul raport de expertiză, s-a ajuns la concluzia inexistenței diferențelor semnificative, prin continuarea de către Curte a acestei operațiuni de corectare a rezultatului amintit concluzia ar fi aceeași, ar fi doar întărită de creșterea proporției veniturilor, pe de o parte comparativ cu averea + cheltuielile, de cealaltă parte.

Pentru rigurozitate, Curtea va continua analiza.

Astfel, scăzând din rezultatul în discuție, rămas după prima corectare (-39.328 lei) și suma de 33.178,54 lei (raportat la greșeala expertului privind calificarea acestei sume ca fiind creanță a persoanei cercetate și soțului ei împotriva d-lui (T), se ajunge la suma de (-)72.506,54 lei.

Scăzând din suma de (-)72.506,54 lei și suma de 43.137,20 lei (raportat la greșeala expertului privind calificarea acestei sume ca fiind creanță a persoanei cercetate și soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L.), în varianta principală și varianta subsidiară acreditate de Curte, rezultă suma de (-) 115.643,74 lei.

Scăzând din suma de (-)115.643,74 lei și suma de 16.092,80 lei (raportat la greșeala expertului privind totalizarea sumelor reprezentând disponibilitățile bănești în conturile bancare) se ajunge la suma de (-)131.736,54 lei.

În varianta principală, scăzând din suma de (-)131.736,54 lei și suma de 376.543,75 (provenită din scăderea din suma de 1.003.416,96 lei – cât a reținut Curtea în etapa I, secțiunea 2.2.F., în varianta principală, că este cuantumul real și total al veniturilor – a sumei de 626.873,21 lei – indicată în mod greșit și incomplet de către expert în privința totalului veniturilor) rezultă suma de (-)508.280,29 lei.

În varianta subsidiară, scăzând din suma de (-)131.736,54 lei și suma de 413.950 lei (provenită din scăderea din suma de 1.040.823,21 lei – cât a reținut Curtea în etapa I, secțiunea 2.2.F., în varianta subsidiară, că este cuantumul real și total al veniturilor – a sumei de 626.873,21 lei – indicată în mod greșit și incomplet de către expert în privința totalului veniturilor) rezultă suma de (-)545.686,54 lei.

În varianta terțiară, scăzând din suma de (-)131.736,54 lei și suma de 323.843,75 lei (provenită din scăderea din suma de 950.716,96 lei – cât a reținut Curtea în etapa I, secțiunea 2.2.F., în varianta terțiară, că este cuantumul real și total al veniturilor – a sumei de 626.873,21 lei – indicată în mod greșit și incomplet de către expert în privința totalului veniturilor) rezultă suma de (-)455.580,29. În această variantă terțiară, la suma de (-)455.580,29 trebuie adunată suma de 43.137,20 lei (Curtea acceptând în varianta terțiară că în mod corect expertul a calificat această sumă ca fiind creanță a persoanei cercetate și soțului ei împotriva S.C. (S) S.R.L.).

Curtea precizează că în operațiunea instanței anunțată pentru etapa a doua, aceea de corectare de către instanță a rezultatul comparării averii cu veniturile indicat de către dl. expert (E) în cadrul inițialului raport de expertiză întocmit, atât prin luarea în considerare a influenței concluziilor suplimentului la inițialul raport de expertiză cât și prin îndreptarea erorilor expertului identificate de către Curte în prima etapă a analizei, s-au impus scăderile sumelor mai sus arătate din respectivul rezultat și nu adunarea vreunei sume (cu excepția adunării unei sume în varianta terțiară), având în vedere formula utilizată de expert pentru determinarea averii (active fixe + creanțe + disponibilități bănești – datorii + corecția = avere dobândită) precum și formula utilizată de expert pentru compararea averii cu veniturile (avere + cheltuieli - venituri).

Se poate observa că în toate cele trei variante arătate (principală, subsidiară și terțiară), sunt mult mai mari veniturile persoanei cercetate și ale soțului ei, pe de o parte comparativ cu averea + cheltuielile, pe de altă parte, ceea ce conduce la concluzia categorică că în speță nu există diferențe semnificative în accepțiunea prevederilor art. 18 din Legea 176/2010.

Având în vedere proporția dintre venituri, pe de o parte și avere + cheltuieli, pe de altă parte și dacă s-ar ridica problema că expertul ar fi greșit în determinarea unor datorii ale persoanei cercetate și a soțului ei față de ei însăși în cuantum de 6.467,52 lei sau că ar fi greșite afirmațiile făcute în cele două lămuriri prezentate în suplimentul la inițialul raport de expertiză, se poate lesne observa că concluzia amintită rămâne neschimbată, chiar dacă la rezultatele finale mai sus arătate s-ar aduna, pentru corectare, suma de 6.467,52 și/sau dublul sumei de 75.248 lei.

3.Temeiurile de drept ale soluției adoptate de către Curte

Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 115/1996, Curtea a constatat că este justificată partea din averea persoanei cercetate (Pc) și a soțului acesteia (sPc), pentru care Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel (...) a dispus trimiterea către instanță a cauzei spre soluționare, și în consecință a respins ca nefondată sesizarea.

Fiind în culpă procesuală, întrucât a declanșat în mod neîntemeiat în speță mecanismul de control al averilor, în temeiul art. 451-453 noul Cod de procedură civilă, Curtea a obligat Agenția Națională de Integritate să plătească persoanei cercetate (Pc) și soțului acesteia (sPc) suma de 23.860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale (întrucât onorariul de avocat va fi solicitat pe cale separată), reprezentând onorariile experților judiciari, respectiv a onorariului expertului desemnat de către Comisie, în cuantum de 6.800 lei, achitat conform chitanței nr. (...)/24.05.2017 (2.000 lei), aflată la fila 79 din vol. I al dosarului Comisiei nr. (...)/2017 și conform chitanței nr. (...)/03.10.2017 (4.800 lei), aflată la fila 73 din vol. III al dosarului Comisiei nr. (...)/2017 precum și a onorariului expertului desemnat de către Curte, în cuantum de 17.060 lei, achitat conform chitanței nr. (...)/24.05.2018 (2.000 lei), aflată la fila 30 din prezentul dosar și extrasului de cont nr. (...)/18.03.2019, emis de (Banca 3) (15.060 lei), aflat la fila 136 din prezentul dosar.

În temeiul prevederilor art. 18, alin. 3 din Legea nr. 115/1996, Curtea a dispus închiderea dosarului.

Domenii speta

Spete similare