Anulare act de evaluare profesor

OBIECT: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.G. în contradictoriu cu pârâţii C.T. I.B.  şi C.S.C.C.A. înregistrată la data de 27.10.2015, sub nr de dosar 3668/110/2015 a solicitat anularea Hotărârii Comisiei de Contestaţii din 23.09.2015, anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie din 9.09.2013, anularea întregii proceduri cu păstrarea punctajului din autoevaluare.

ARGUMENTELE RECLAMANTEI: În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la data de 11.09.2013 a primit adresa nr 4104/9.09.2013 emisă de pârâtă, prin care i s-a comunicat că i s-a acordat pentru activitatea desfăşurată în anul 2012-2013 calificativul satisfăcător, nefiindu-i comunicate decizia emisă de Director în condiţiile articolului 93 din Legea 1/2011 şi nici tabelul de calificative care a stat la baza stabilirii acestui calificativ. S-a mai arătat că prin adresa nr 4164/13.09.2013 i s-a comunicat că s-a respins contestaţia, fiind diminuat punctajul de la 63 la 62 puncte, neavând cunoştinţă de motivele de reducere a punctajului din raportul de autoevaluare.

Reclamanta a arătat că potrivit articolului 13 din Metodologie contestaţiile se soluţionează de o Comisie numită prin Decizia Directorului, compusă din 3-5 membri aleşi de Consiliul Profesional, din care nu pot face parte persoanele care au realizat evaluarea, indicând că Hotărârea Comisiei nu i-a fost comunicată. S-a mai subliniat faptul că nu a fost convocată la şedinţa Consiliului de Administraţie din 9.09.2013, cu încălcarea articolului 10 alineat 2, convocarea impunându-se pentru argumentarea punctajului din fişa de autoevaluare.

Reclamanta a precizat că niciodată nu a fost acordat un astfel de calificativ, că acordarea este arbitrară, întrucât au existat mai multe litigii, că nu a fot justificat punctajul acordat, nefiind făcută nicio analiză sau verificare în legătură cu motivele diminuării punctajului de la autoevaluare.

S-a mai arătat că diminuarea punctajului impunea existenţa unor referate prin care să se fi stabilit anterior deficienţele în aceste activităţi, ea neavând nicio problemă în legătură cu modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, nefiind constatată nicio deficienţă. Reclamanta a arătat că toţi salariaţii care sunt în subordinea sa au primit calificativul foarte bine.

APĂRĂRILE PÂRÂŢILOR:

Prin întâmpinarea formulată de pârâta C.S.C.C. s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată, arătând că hotărârea este legală, că în data de 23.09.2015 a fost înregistrat procesul verbal din cadrul şedinţei, proces verbal redactat în prezenţa reclamantei şi la care nu a formulat obiecţiuni. S-a subliniat faptul că potrivit dispoziţiilor articolului 10 alineat 1 calificativul anual şi punctajul corespunzător sunt aduse la cunoştinţa cadrului didactic, dacă este prezent, neexistând o obligaţie legală de convocare. S-a subliniat faptul că reclamanta a fost prezentă la şedinţa Consiliului de Administraţie din 9.09.2013, când s-a prezentat ordinea de zi, existând posibilitatea de a participa la şedinţa de evaluare. S-a mai arătat că s-au avut în vedere fişa postului, fişa de autoevaluare, procesul verbal al Consiliului de Administraţie din 9.09.2013, adresele 4104/9.09.2013, 4164/13.09.2013, 456911.10.2013, decizia 69/23.09.2013, procesul verbal al Consiliului Profesional din 3.09.2013.

Prin întâmpinarea formulată de C.T. I.B.  s-a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în şedinţa din data de 9.09.2013 au fost analizate şi stabilite calificativele personalului didactic, în şedinţele anterioare indicându-se că în data de 9.09 se vor stabili calificativele, ordinea de zi fiind prezentată la începutul şedinţei, când reclamanta a participat. Pârâta a mai arătat că din numeroasele adrese formulate de P.O.B., instituţii bancare, organe financiare reiese desfăşurarea deficitară a activităţii reclamantei în funcţia evaluată.

ANALIZA INSTANŢEI:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive:

Potrivit dispoziţiilor articolului 36 din Codul de procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigiul, astfel cum acestea este dedus judecăţii.

În cadrul acţiunii de faţă raportul juridic supus analizei instanţei constituie un raport de drept administrativ, suspus regulilor Legii 554/2004. Calitatea procesuală în dreptul administrativ nu este condiţionată de personalitatea juridică a autorităţii publice emitente, întrucât ceea ce determină capacitatea unei autorităţi publice de a sta în proces este abilitarea legală de a încheia un anume act administrativ. Noţiunea de autoritate publică, astfel cum este definită de articolului 2 din Legea 554/2004 cuprinde orice organ de stat sau al unităţilor administrativ teritoriale care acţionează în regim de putere publică, şi nu strict statul şi unitatea administrativ teritorială.

Cerinţa calităţii procesuale pasive trebuie analizată astfel prin raportare la specificul litigiilor de contencios administrativ, obiectul acţiunii de faţă constituindu-l anularea procedurii de evaluare, respectiv a Hotărârii Consiliului de administraţie şi a Comisiei de contestaţii, obligaţiile aferente revenind emitentului actului.

Având în vedere faptul că demersul juridic al reclamantei vizează şi actul emise de Comisia de soluţionare a Contestaţiilor, faţă de atribuţiile stabilite în sarcina pârâtei, instanţa reţine faptul că partea a justificat legitimitatea procesual pasivă.

Cu privire la fondul cauzei:

În fapt, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 9.09.2013 (fila 51) s-a acordat reclamantei calificativul Satisfăcător, punctaj 63, iar prin Decizia nr 69/23.09.2013 (fila 61) s-a confirmat calificativul acordat pentru anul 2012-2013.

Prin Hotărârea nr. 6303/23.09.2015 Comisia de analiză şi soluţionare a contestaţiilor a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva calificativului acordat.

Instanţa reţine faptul că prin Decizia nr 14/22.09.2015 (fila 40) s-a dispus constituirea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor calificativelor anuale din Preşedinte P.A., membri C.V., B.C.G., fiind astfel respectate exigenţele impuse de articolul 13 din Ordin, Comisia nefiind formată din persoanele care au realizat evaluarea în consiliul de administraţie.

Potrivit dispoziţiilor articolului 10 alineat 2 din Ordinul 6143/2011

„Evaluarea finală se face în prezenţa cadrului didactic/didactic auxiliar în cauză care argumentează, la solicitarea membrilor Consiliului de Administraţie acordarea punctajului la autoevaluare.”,

iar potrivit articolului 11

„Calificativul anual şi punctajul corespunzător acordate de către consiliul de administraţie sunt aduse la cunoştinţa fiecărui cadru didactic/didactic auxiliar în mod direct, dacă acesta este prezent la şedinţa consiliului de administraţie.”

În ceea ce priveşte primul motiv de anulare invocat şi anume încălcarea obligaţiei de convocare, instanţa apreciază că nu este întemeiat, dispoziţiile articolului 10 alineat 2 din Ordinul 6143/2011 reglementând dreptul personalului de a participa la şedinţa de evaluare, scopul fiind acela de acordare a posibilităţii de argumentare a punctajului stabilit în fişa de autoevaluare. Instanţa reţine faptul că autoritatea şi-a îndeplinit obligaţia de informare a angajatului cu privire la data şedinţei de stabilire a calificativelor (în şedinţa din data de 3.09.2013 s-a stabilit data de 9.09.2013 pentru efectuarea evaluării), modul în care angajatul a înţeles să îşi exercite dreptul de participare neputând conduce la nulitatea actului de evaluare, partea neputând invoca propria culpă. Din conţinutul procesul verbal al şedinţei din data de 9.09.2013 (fila 51) se observă faptul că reclamanta a participat la şedinţa Consiliului de Administraţie, la punctul 10 fiind consemnat punctul de vedere cu privire la problema discutată, absenţa acesteia la partea finală a şedinţei neputând fi imputată autorităţii, reclamanta exprimându-şi astfel voinţa de a nu participa la etapa acordării calificativelor. Mai mult decât atât drepturile reclamantei nu fost vătămate prin emiterea actului fără o audiere prealabilă, partea având posibilitatea de a motiva punctajul stabilit în fişa de autoevaluare şi de a combate punctajul stabilit de comisia de evaluare atât în cadrul contestaţiei cât şi în cadrul cererii de anulare, fiindu-i asigurat cadrul necesar exercitării dreptului la apărare. 

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea Hotărârii de stabilire a calificativului şi a Hotărârii de soluţionare a contestaţiei, instanţa urmează a o înlătura, din conţinutul documentaţiei care a stat la baza emiterii celor două acte rezultând argumentele autorităţii pentru stabilirea punctajului şi pentru respingerea contestaţiei. Astfel, din analiza fişei cadru de autoevaluare/evaluare în vederea stabilirii calificativului anual pentru funcţia de administrator financiar contabil în învăţământul preuniversitar (fila 66) se constată faptul că autoritatea a stabilit în mod clar domeniile de evaluare a angajatului, şi punctajul aferent fiecărui criteriu de performanţă în parte. De asemenea, din conţinutul procesului verbal al şedinţei din 22.09.2015 (fila 41) rezultă că în soluţionarea contestaţiei au fost analizate fişa postului, fişa de autoevaluare, procesul verbal al Consiliului de Administraţie din 9.09.2013, adresele 4104/9.09.2013, 4164/13.09.2013, 456911.10.2013, decizia 69/23.09.2013, procesul verbal al Consiliului Profesional din 3.09.2013.

Unul dintre principiile dreptului la o bună administraţie este într-adevăr, cel al motivării actului administrativ unilateral individual emis de o autoritate publică, dar obligaţia pe care o impune articolul 6 paragraful 1 de motivare a hotărârilor, nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez; Hotărârea Van der Hurk, Hotărârea Ruiz Torija), fiind necesară examinarea problemelor esenţiale supuse dezbaterii. Instanţa reţine faptul că motivele autorităţii sunt cuprinse în procesul verbal al şedinţei din data de 9.09.2013, fiind semnalate probleme în ceea ce priveşte cunoaşterea legislaţiei, respectarea procedurilor, respectarea termenelor, lipsa competenţelor digitale, necesitatea desemnării unei persoane pentru a efectua controlul financiar preventiv, pentru verificarea serviciului contabilitate, abateri în completarea documentelor, lipsa de iniţiativă în atragerea de fonduri. Instanţa apreciază faptul că partea a fost informată cu privire la motivele care au determinat autoritatea să acorde calificativul „satisfăcător”, fiind respectate exigenţele motivării actului administrativ. Mai mult decât atât legiuitorul impune obligaţia completării fişei de evaluare, fără a stabili necesitatea motivării fiecărui punct în parte, fiind permisă astfel justificarea calificativului prin referirea la documentele analizate de autoritate.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate referitoare la diminuarea punctajului stabilit în fişa de autoevaluare, instanţa apreciază că nu este fondat, autoevaluarea şi evaluare reprezentând etape distincte, punctajul acordat de Consiliul de administraţie trebuind să aibă la bază activitatea desfăşurată de personalul didactic, respectiv îndeplinirea atribuţiilor stabilite în fişa postului, autoritatea acordând un punctaj propriu şi nu cel indicat de persoana evaluată. Deşi în mod nelegal autoritatea a diminuat punctajul stabilit de Consiliul de administraţie de la 63 la 62, în cadrul soluţionării contestaţiei, contestaţie care are natura unei căi de atac, instanţa apreciază că această neregularitate nu constituie o cauză de nulitate a actului, întrucât calificativul nu a fost modificat, scăderea la punctajul 62 neproducând efecte juridice, nefiind agravată situaţia angajatului.

Competenţa instanţei de contencios este limitată la verificarea legalităţii procedurii de evaluare, neputându-se substitui autorităţii pentru stabilirea criteriilor de evaluare şi nici pentru acordarea punctajului,  acordarea în concret a calificativului fiind o atribuţie stabilită în sarcina autorităţii.

Controlul judecătoresc este limitat  la problemele ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de evaluare, ceea ce determină imposibilitatea instanţei de judecată de a face aprecieri asupra evaluării făcute de Comisii, de a invalida evaluările făcute de examinatori şi de a le înlocui cu evaluările proprii.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susţinerea unui examen de tip şcolar sau universitar şi nu poate intra în domeniul de aplicare a articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îndepărtându-se atât de la competenţa normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluţionarea unui diferend, cât şi de la garanţiile instituite de articolul 6 din Convenţie, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie. (Cauza Van Marle şi alţii contra Belgiei, Cauza San Juan contra Franţei).

De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit că „instanţele judecătoreşti nu pot cenzura modul în care comisiile de concurs, respectiv comisiile de soluţionare a contestaţiilor, au evaluat candidaţii care au susţinut un examen/concurs, instanţele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competenţa exclusivă de a evalua cunoştinţele necesare pentru promovarea concursului”. (decizia nr 172/2014).

Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine că nu au fost încălcate dispoziţiile legale care definesc procedura de evaluare, cererea de anulare fiind nefondată.

Domenii speta

Spete similare