Prescripţia executării silite în materie fiscală

Decizie 407 din 02.05.2017


 Somaţiile recapitulative au fost comunicate prin publicitate, prin afişarea anunţului colectiv la sediul pârâtei şi pe pagina de internet a instituţiei nu au întrerupt termenul legal de prescripţie deoarece nu au fost comunicat în mod corect la sediul declarat al societăţii . Pârâta nu a comunicat actele de executare silită prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul social al reclamantei  indicat în Certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi care a fost indicat de intimata contestatoare şi în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat înregistrate la pârâtă.

Decizia civilă nr. 407/02.05.2017- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa la data de 16.03.2016, sub nr. 1117/290/2016, reclamanta SC X SRL, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş Severin, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate ca fiind prescris dreptul pârâtei de a cerere executarea silită pentru suma de 1650 lei reprezentând impozit minim pe profit denumit generic „impozit forfetar”, aferent perioadei ianuarie 2010- septembrie 2010, împreună cu accesoriile aferente acestui tip de impozit, obligarea la scăderea obligaţiilor fiscale din evidenţa analitică pe plătitori şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 

Prin sentinţa civilă nr. 1801/07.11.2016 pronunţată de Judecătoria Reşiţa a fost admisă acţiunea reclamantei  în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a sumei de 1650 lei reprezentând impozit pe profit pe perioada ianuarie –septembrie 2010.

S-a reţinut că reclamanta a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat cu privire la suma de 1650 lei reprezentând impozit pe profit pe perioada ianuarie – septembrie 2010, acestea fiind înregistrate la pârâtă sub nr. 46994/23.04.2010, nr. 96400/21.07.2010 şi nr. 153715/25.10.2010 (8-10).

Potrivit dispoziţiilor art. 131 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aplicabil în cauză, prevede: “(1)  Dreptul de a cere executarea silita a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”.

 Instanţa a reţinut că pentru debitul în cuantum de 1650 lei reprezentând impozit pe profit pe perioada ianuarie –septembrie 2010,  termenul de prescripţie de 5 ani a început să curgă la data de 1 ianuarie 2011.

Aplicând dispoziţiile legale citate mai sus la datele spetei, instanţa a constatat că la data introducerii acţiunii deduse judecăţii – 16.03.2016, termenul de 5 ani pentru exercitarea dreptului de a cere executarea silită era împlinit, iar pârâta nu a făcut dovada întreruperii termenului de  prescripţie în condiţiile art. 133 din O.G. nr. 92/2003.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 44 alin. 2 şi 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „ (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

 (3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare.

 (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

 (5) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorităţii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean sau a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.”

În cauză, instanţa a reţinut că actele de executare silită invocate de pârâtă constând în somaţiile recapitulative nr. 39530/12.11.2014 şi nr. 37126/11.11.2015 au fost expediate de pârâtă la adresa din OS (f. 71, 80-82) şi totodată, au fost comunicate prin publicitate, prin afişarea anunţului colectiv la sediul pârâtei şi pe pagina de internet a instituţiei. Pârâta nu a făcut dovada că a încercat comunicarea actelor de executare silită prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul social al reclamantei din Reşiţa, sediu care este indicat în Certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin (f. 6).

În consecinţă, în condiţiile în care comunicarea actelor de executare silită nu s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 44 din OG nr. 92/2003, emiterea acestor acte nu a condus la întreruperea termenului de prescripţie a executării silite.

Potrivit art. 707 alin 2 C.p.civ., prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită si orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Conform art. 35 Cod proc. civ., cel care are interes poate să ceara constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept dacă nu are calea realizării dreptului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, la data de 01.02.2017 intimatul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin solicitând admiterea apelului, modificarea Sentinţei civile  nr. 1801/07.11.2016 pronunţată de Judecătoria Reşiţa ca fiind netemeinică şi nelegală, iar  pe fond respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea apelului a arătat că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală.

Cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţelor a comunicat punctul de vedere nr. 6198/24.02.2016 al Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin – Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice. Somaţiile recapitulative nr. 39530/12.11.2014 în care sunt cuprinse debitele constituite la impozitul de profit pentru anul 2009 au fost retransmise la sediul declarat al societăţii, în Reşiţa,  , iar plicul a fost primit retur  la data de 18.11.2014 cu menţiunea „firmă mutată de la adresă”.

În data de 05.12.2014 în anunţul colectiv nr. 41692, somaţiile recapitulative au fost publicate pe site-ul anaf.ro şi la sediul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin.

Somaţiile recapitulative nr. 37126/11.11.2015 în care sunt cuprinse debitele constituite la impozitul de profit pentru anul 2010 au fost retransmise la sediul declarat al societăţii, în Reşiţa, Str. Oţelului, nr. 21, ap. 3, jud. Caraş-Severin, iar plicul a fost primit retur  în data de 16.11.2015 cu menţiunea „firmă mutată”.

În data de 02.12.2015 în anunţul colectiv nr. 39337, somaţiile recapitulative au fost publicate pe site-ul anaf.ro şi la sediul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin.

Apelantul arată că, în ceea ce priveşte comunicarea somaţiilor recapitulative, au fost respectate prevederile codului de procedură fiscală, motiv pentru care consideră că executarea silită a fost efectuată în conformitate ci dispoziţiile legale în materia executării silite a creanţelor bugetare, fitul executoriu fiind emis respectandu-se în totalitate prevederile legale în materie.

Cu privire la comunicarea actelor de executare silită prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, arată că Serviciul Registru Contribuabili, declaraţii Fiscale şi Bilanţuri Persoane Juridice a comunicat că SC Olimpyon Consulting SRL figurează cu sediul social în Moniom, nr. 113, biroul 201, ca urmare a modificării acestuia din Reşiţa, Str. Oţelului, nr. 21, ap. 3, jud. Caraş-Severin. Domiciliul fiscal al societăţii a rămas în Reşiţa, Str. Oţelului, nr. 21, ap. 3, jud. Caraş-Severin, deoarece nu a fost depus formularul nr. 50 privind cererea de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal al contribuabilului.

În drept a invocat disp. art. 466-482 Cod procedură civilă.

În temeiul disp. art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul SC X SRL a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului declarat în cauză, ca netemeinic şi nefondat şi menţinerea hotărârii apelate ca fiind temeinică şi legală.

Pe cale de excepţie intimatul apreciază că apelul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, respectiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, instituţie care nu este parte în dosar, ci doar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, în condiţiile în care, aşa cum reiese şi din modul de redactare al apelului, acesta este formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, iar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin are doar calitatea de reprezentant al Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, iar nu apelanta-pârâtă.

Pe fond, apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1801/07.11.2016 este netemeinic şi nefundat, fapt pentru care se impune respingerea acestuia ca atare.

Reclamanta consideră că termenul în care pârâta avea dreptul de a cere executarea silită  pentru recuperarea impozitului aferent perioadei în litigiu, s-a prescris, a început să curgă la data de 01.01.2010 şi s-a împlinit la data de 31.12.2014.

Mai arată că pârâta nu a dovedit faptul că comunicarea actelor de executare silită invocate prin una din modalităţile prevăzute de art. 44 alin. 2 şi 3 din OG 92/2003, precum şi că o astfel de comunicare nu a fost posibilă, cu atat mai mult cu cat a comunicat în mod repetat pârâtei care este sediul social al contestatoarei, astfel că orice susţinere a acesteia potrivit căreia nu ar fi cunoscut sediul social actual este netemeinică şi nefondată.

Totodată, s-a menţionat că începând cu data de 16.03.2009 până în prezent, reclamanta  nu şi-a schimbat sediul social .

În drept a invocat disp. art. 480 alin 1 Cod procedură civilă.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

Apelantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând sentinţa civilă apelată potrivit dispoziţiilor art.479 Cod procedură civilă şi motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, se constată următoarele:

Analizând hotărârea apelată Tribunalul constată că aceasta este legală, motiv pentru care va respinge apelul declarat. În acest sens reţine, în baza înscrisurilor de la dosar faptul că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că pentru debitul în cuantum de 1650 lei reprezentând impozit pe profit pe perioada ianuarie –septembrie 2010,  termenul de prescripţie de 5 ani a început să curgă la data de 1 ianuarie 2011, deoarece reclamanta a depus declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat cu privire la suma de 1650 lei reprezentând impozit pe profit pe perioada ianuarie – septembrie 2010, acestea fiind înregistrate la pârâtă sub nr. 46994/23.04.2010, nr. 96400/21.07.2010 şi nr. 153715/25.10.2010 (8-10).

Somaţiile recapitulative nr. 39530/12.11.2014 şi nr. 37126/11.11.2015 expediate de pârâtă la adresa din Reşiţa, str. O  , au fost comunicate prin publicitate, prin afişarea anunţului colectiv la sediul pârâtei şi pe pagina de internet a instituţiei nu au întrerupt termenul legal de prescripţie deoarece nu au fost comunicat în mod corect la sediul declarat al societăţii . Pârâta nu a comunicat actelor de executare silită prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la sediul social al reclamantei din Reşiţa, cartier M , nr. X, Biroul X, jud. Caraş-Severin, sediu care este indicat în Certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi care a fost indicat de intimata contestatoare şi în declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat înregistrate la pârâtă sub nr. 46994/23.04.2010, nr. 96400/21.07.2010 şi nr. 153715/25.10.2010 (8-10).

 Curtea Constituţională prin Decizia nr. 536/2011  a  admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeasi ordonanta. Procedand la o interpretare teleologica a acestor dispozitii legale, Curtea observa ca intentia legiuitorului a fost de a institui o anumita ordine pentru modalitatile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurand, prin succesiunea mentionata la lit. a)-d), obligatia organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevazuta in art. 44 alin. (2).În considerentele acestei decizii,  Curtea a constatat că o  altfel de interpretare aduce atingere dreptului de acces liber la justitie al contribuabilului. Avand in vedere faptul ca momentul de la care incepe sa curga termenul pentru introducerea contestatiei il reprezinta data comunicarii, incertitudinea acestuia constituie un obstacol in exercitarea dreptului de acces la instanta.

De aceea un act de executare, ce nu a fost comunicat legal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, anterior comunicării prin afişare, nu poate întrerupe nici termenul de prescripţie.

Faţă de considerentele în fapt şi în drept arătate în cuprinsul motivării, tribunalul a respins apelul declarat de apelantul DGRFP Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva Sentinţei civile nr. 1801/07.11.2016 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în dosar nr. 1117/290/2016 în contradictoriu cu intimata SC X SRL.

 

 2.  Contestaţie la executare. Acord  de principiu de eşalonare la plata a obligaţiilor fiscale.

  Suspendarea executării silite generată de acordul de principiu a încetat odată cu renunţarea debitoarei la dreptul obţinut prin acordul de principiu, exprimare de voinţă cuprinsă în cererea acesteia de retragere a cererii de eşalonare. Această exprimare de voinţă  conduce la încetarea acordului de principiu şi în pierderea dreptului debitoarei constând în suspendarea executării silite, astfel că actele de executare nu sunt lovite de nulitate.

Decizia civilă nr. 523/25.05.2017- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa civilă nr.1438/03.08.2016 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr.4335/290/2015 s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A S.A. în contradictoriu cu DGRFP Timişoara în dosarele nr.4514/290/2015 şi nr.4515/290/2015 ale Judecătoriei Reşiţa şi a constatat ca rămasă fără obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. A S.A. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, terţi popriţi BRD-Groupe Societe Generale SA, Banca Comercială Română SA, Raiffeisen Bank SA, CEC Bank, Alpha Bank România SA şi Trezoreria Reşiţa şi intervenienţi forţaţi Coman Gheorghe, SC Euro Delta Automotiv SRL, Ciobotaru Mihai, SC Euro Standard Auto 2006 SRL, Radu Daniela Alexandra, Homoc Dorel Tiberiu, Atudorei Dorin şi SC Profi Original Activ SRL, în dosarul nr.4335/290/2015.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr.621660 încheiat la data de 07.02.2013 privind măsura ISPA 2005/RO/16/P/PE/003 „îmbunătăţirea alimentării cu apă, canalizare şi epurare ape uzate în Jud. Caraş-Severin", ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare (ulterior Ministerul Fondurilor Europene) a stabilit în sarcina societăţii contestatoare o creanţă bugetară în valoare de 1.357.550,33 Euro.

În baza acestui proces-verbal Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a instituit la data de 17.07.2013 sechestru pentru bunurile mobile aflate în proprietatea societăţii debitoare, fiecare bun fiind evidenţiat în anexa procesului-verbal.

La data de 15.09.2015, ANAF Caraş-Severin a procedat la emiterea anunţului de scoatere la licitaţie pentru vânzarea de bunurilor mobile cuprinse în anexa la care s-a făcut referire anterior, stabilind ca dată a licitaţiei data de 09.10.2015.

La data de 16.09.2015, ANAF Caraş-Severin a emis Acordul de principiu nr.7737 prin care s-a stabilit o eşalonare a plăţii debitului pe durata a 60 de luni cu condiţia constituirii în termen de 30 de zile a garanţiilor impuse de O.U.G. nr.29/2011.

Deşi a acceptat eşalonarea plăţii debitului pe durata a 60 de zile, în perioada 08.10.2015-10.10.2015, ANAF Caraş-Severin a organizat licitaţii publice în scopul vânzării bunurilor proprietatea contestatoarei, bunuri care au făcut obiectul acordului, fără să aştepte împlinirea termenului de 30 de zile înăuntrul căruia contestatoarea avea posibilitatea constituirii garanţiilor pretinse de O.U.G. nr.29/2011.

Dat fiind faptul că, prin Referatul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice de Colectare Contribuabili Mijlocii nr.9188/26.10.2015, s-a dispus amânarea procedurii de executare silită a bunurilor imobile menţionate în anunţurile nr.8227/2015 şi nr.8828/2015 în dosarul execuţional nr.893/2015, reţinând şi poziţia procesuală a contestatoarei expusă în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar la data de 28.07.2016, prima instanţă a respins ca lipsită de obiect contestaţia la executare formulată în cadrul dosarului nr.4335/290/2015.

Referitor la cererile ce formează obiectul dosarelor conexate nr.4514/290/2015 şi nr.4515/290/2015, prima instanţă a reţinut că, în mod nelegal, DGRFP a organizat la data de 08.10.2015, respectiv 09.10.2015 licitaţii publice în vederea vânzării silite a bunurilor enumerate în anexa 2 a fiecărei cereri (respectiv Procesul-verbal de sechestru pentru bunurile mobile din data de 17.07.2013 şi anexa ce cuprinde lista autovehiculelor şi autoutilitarelor), întrucât nu au trecut cele 30 de zile acordate contestatoarei prin Acordul de principiu nr.7737/16.09.2015  pentru a constitui garanţii.

Stabilind un nou termen de plată al datoriei contestatoarei, cu scadenţa la data de 14.11.2015, intimata DGRFP Timişoara nu se mai putea prevala de un titlu executoriu în sensul disp. art.663 alin.1 Cod pr.civ., întrucât condiţia de exigibilitate impusă de alin.4 nu era îndeplinită.

Constatând că vânzarea silită a bunurilor ce fac obiectul dosarelor conexate nr.4514/290/2015 şi nr.4515/290/2015 s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, prima instanţă a apreciat ca fiind întemeiată contestaţia la executare formulată în cadrul celor două dosare, a admis-o şi a dispus anularea proceselor-verbale de adjudecare a bunurilor mobile încheiate ca urmare a licitaţiilor publice organizate la data de 08.10.2015 şi data de 09.10.2015 de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin-Colectare Contribuabili Mijlocii, anularea formelor de executare, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară executării silite.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimata DGRFP Timişoara prin AJFP Caraş-Severin, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei civile apelate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În susţinerea apelului arată că măsurile de executare silită s-au luat respectându-se în totalitate dispoziţiile legale în materia executării silite a creanţelor bugetare. Executarea silită  s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile OG nr.92/2003, respectiv somaţia a fost emisă conform art.145 din OG nr.92/2003, iar titlul executoriu în condiţiile art.141 din acelaşi act normativ.

Apelanta precizează că, pentru stingerea creanţelor fiscale, s-a procedat la sechestrarea bunurilor debitoarei şi, în conformitate cu prevederile art.154 alin.5 din OG nr.92/2003, a fost încheiat procesul verbal de sechestru.

În conformitate cu prevederile art.162 din OG nr.92/2003, au fost emise anunţurile din data de 15.09.2015 privind vânzarea bunurilor, în temeiul art.162 alin.10 din acelaşi act normativ au fost încheiate procesele verbale de licitaţie, iar conform art.166 alin.4 din OG nr.92/2003 au fost încheiate procesele verbale de adjudecare.

Apelanta arată că procedura de executare silită reglementată de OG nr.92/2003 nu prevede excepţii în ceea ce priveşte sechestrarea şi valorificarea bunurilor imobile. Prin cererea nr.7334/31.08.2015, intimata a solicitat eşalonarea la plată a datoriilor restante în sumă de 7.736.692 lei, iar în data de 16.09.2015 s-a emis Acordul de principiu nr.7737/16.09.2015 conform căruia intimata avea obligaţia constituirii de garanţii în cuantum de 10.454.944 lei.

Deoarece intimata nu a prezentat că ar avea bunuri proprii cu care să vină în garanţie, a prezentat înscrisuri prin care terţe persoane, respectiv Consiliul Local Reşiţa şi Consiliul Judeţean Reşiţa, care au calitatea de acţionar, doresc să aducă bunuri în garanţie în favoarea SC A SA.

Apelanta menţionează că deşi intimata avea cunoştinţă despre organizarea licitaţiilor, nu şi-a exprimat dorinţa ca aceste bunuri ce au făcut obiectul licitaţiilor să facă obiectul garanţiei. Abia în data de 30.10.2015 intimata a solicitat doar suspendarea temporară a popririi înfiinţată pe conturile societăţii ca urmare a creanţei stabilite prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr.621660/07.02.2013, cerere la care apelanta a răspuns cu adresa nr.9715/09.11.2015 în sensul că nu îndeplineşte condiţiile de suspendare a popririi.

Cu privire la acordul de principiu emis apelanta precizează că acesta nu presupuse suspendarea executării silite a bunurilor proprietatea societăţii şi a conturilor bancare, această suspendare fiind posibilă doar după emiterea deciziei de eşalonare.

În drept, invocă dispoziţiile art.466-482 Cod procedură civilă.

Intimata SC A SA a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului ca netemeinic şi nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile apelate.

În apărare arată că deşi a acceptat eşalonarea la plată a debitului pe durata de 60 de luni, în perioada 08.10.2015-10.10.2015, ANAF Caraş-Severin a organizat licitaţii publice în scopul vânzării bunurilor societăţii, bunuri ce au făcut obiectul Acordului de principiu nr.7737/16.09.2015, fără să aştepte împlinirea termenului de 30 de zile înăuntrul căruia societatea avea posibilitatea constituirii de garanţii pretinse de OUG nr.29/2011.

Consideră că, odată stabilit un nou termen de plată al datoriei cu scadenţa la o altă dată, apelanta nu mai îndeplinea condiţia de exigibilitate a debitului. Ţinând cont de termenul de graţie acordat chiar de creditor cât şi faptul că se cunoştea că se fac demersuri în vederea constituirii garanţiilor necesare eşalonării, în mod nejustificat ANAF a procedat la executarea efectivă prin vânzarea bunurilor.

Faptul că acordul de principiu a fost reînnoit ca mai apoi să se materializeze prin semnarea eşalonării ce a dus la emiterea Deciziei de eşalonare la plată nr.11423/30.12.2015, dovedeşte să societatea a respectat obligaţiile ce îi reveneau potrivit acestui acord.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art.205 şi urm. Cod procedură civilă, OG nr.92/2003.

Terţul poprit CEC Bank a formulat întâmpinare prin care arată că lasă la aprecierea instanţei admiterea sau respingerea apelului.

În drept, invocă dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă.

Examinând sentinţa civilă apelată potrivit dispoziţiilor art.479 Cod procedură civilă şi motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, tribunalul a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr.621660 încheiat la data de 07.02.2013 s-a stabilit în sarcina contestatoarei un debit în valoare de 1.357.555,33 Euro (filele 8-18) .

În baza acestui titlu a fost pornită executarea silită; pentru emiterea somaţiei a fost întocmit ulterior un proces verbal de sechestru pentru bunuri mobile ale SC A SA (fila 22 dosar), în data de 17.07.2013 şi s-a stabilit scoaterea la licitaţie a acestor bunuri la data de 09.10.2015.

Anterior datei stabilite prin licitaţie, între debitoarea SAC A SA şi ANAF-Direcţia Regională a Finanţelor Publice Timişoara reprezentată prin AJFP Caraş-Severin s-a încheiat un acord de principiu prin care părţile convenţiei au stabilit eşalonarea la plata obligaţiilor fiscale în sumă de 7285199 lei pentru o perioadă de 60 de luni, condiţionat de îndeplinirea într-un termen de 30 de zile de către debitoare a obligaţiei de a constitui garanţii, conform art.9 din OUG nr.29/2011.

Ulterior (fila 42), termenul pentru constituirea garanţiilor a fost stabilit ca fiind 16.11.2015. Efectele acestei convenţii în privinţa executării silite constau în suspendarea acesteia până la data de 16.11.2015.

Nu este întemeiată susţinerea intimatei (fila 102), conform căreia acordul nu are ca efect suspendarea executării silite, aceasta fiind posibilă doar după emiterea deciziei de eşalonare, întrucât, o eventuală decizie de eşalonare, care ar fi fost emisă doar după constituirea garanţiilor, ar fi înlăturat însăşi dreptul de a executa silit debitoarea pe perioada eşalonării (cu condiţia efectuării plăţilor la termenele stabilite) şi nu ar fi avut efecte cu privire la suspendarea acestei executări (efecte generate doar de acordul de principiu).

Astfel, orice act de executare efectuat până la data de 16.11.2015 ar fi fost lovit de nulitate.

Tribunalul constată însă că aceste efecte privind suspendarea executării silite, generate de acordul de principiu, au încetat odată cu renunţarea debitoarei la dreptul obţinut prin convenţie (prin acordul de principiu), exprimare de voinţă cuprinsă în înscrisul de la fila 145 dosar nr.4514/290/2015, intitulat ,,cerere de retragere a cererii de eşalonare’’. Această exprimare de voinţă împreună cu acceptul celeilalte părţi formează un acord de voinţă al părţilor pentru încetarea convenţiei, a acordului de principiu.

Unul dintre efectele încetării convenţiei constă în pierderea dreptului debitoarei constând în suspendarea executării silite, astfel că actele de executare nu mai sunt lovite de nulitate.

Tot faţă de efectele acestei cereri este lipsit de relevanţă dacă garanţiile pe care debitoarea a dorit a fi acceptate de către creditoare (terenuri aflate în proprietatea oraşului şi judeţului) îndeplineau condiţiile art.9 alin.2 din OUG nr.29/2011, întrucât legalitatea actelor de executare, în cazul de faţă, se raportează la existenţa dreptului intimatei de a le efectua, respectiv de existenţa unei obligaţii de a nu le efectua într-un anumit termen.

Pentru aceste considerente,  Tribunalul, în baza art.3 din Ordinul nr.1853/2011, art.4 din OUG nr.29/2011, art.1321-1322 Cod civil, art.622 şi art.625 Cod procedură civilă şi art.480 Cod procedură civilă, a admis apelul formulat de către DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE CARAŞ-SEVERIN împotriva sentinţei civile nr.1438/03.08.2016 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr.4335/290/2015, a anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul, a respina contestaţia la executare formulată de către contestatoarea SC A SA în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, terţi popriţi fiind BRD-Groupe Societe Generale SA, Banca Comercială Română SA, Raiffeisen Bank SA, CEC Bank, Alpha Bank România SA, Trezoreria Reşiţa şi intervenienţii Coman Gheorghe, SC Euro Delta Automotiv SRL, Ciobotaru Mihai, SC Euro Standard Auto 2006 SRL, Radu Daniela Alexandra, Homoc Dorel Tiberiu, Atudorei Dorin şi SC Profi Original Activ SRL.