Contestatie la executare

Decizie 417 din 25.05.2017


Prin încheierea civilă nr. 1912/23.11.2016 Judecătoria T a admis acţiunea civilă având ca obiect contestaţie la executare, privind pe contestatoarea FB,  în contradictoriu cu intimata SC, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite,a constatat prescris dreptul de a obţine executarea silită,a anulat actele de executare silită începute în dosarul nr.4278/2013 al BEJ MP.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă coroborând probatoriul scriptic administrat, cu susţinerile părţilor a constatat şi a reţinut că:

Având în vedere dispoziţiile art.248 Cod proc. Civ, instant s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită invocată de contestatoare prin cererea sa.

Potrivit dispoziţiilor art.706 alin.1 Cpc “ dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel” şi potrivit art.706 alin.2 Cpc “ termenul de prescriptive începe să curgă de la data când naşte dreptul de a obţine executarea silită.”

În cazul hotărârilor judecătoreşti şi a celor arbitrare, termenul de prescripţie începe să curgă  de la data rămânerii lor definitive.”

În prezenta cauză, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr.2428/09.11.2010 pronunţată de  Tribunalul B.

Cererea de executare silită a fost înregistrată la BEJA MP la data de 15.11.2013 şi a fost admisă prin încheierea din 13.12.2013. La data de 25.02.2016, BEJ a formulat cerere de încuviinţare a executării silite împotriva contestatoarei. Încuviinţarea executării silite s-a făcut prin încheierea nr.267 din data de 02.03.2016  pronunţată de Judecătoria Z.

Soluţionând excepţia invocată de contestatoare, instanţa a apreciat că acesta trebuie să fie admisă pentru următoarele considerente expuse în continuare.

Conform prevederilor art.632 alin.2 Cpc titlul executoriu poate fi hotărâre executorie prevăzută la art.633, o hotărâre cu executare provizorie, o hotărâre definitive, precum şi orice hotărâre sau înscris care potrivit legii poate fi pus în executare.

Printre hotărârile executorii prevăzute de dispoziţiile art.633 Cpc se numără şi cele date în primă instant fără drept de apel. Întrucât titlul executoriu din prezenta cauză este reprezentat de decizia civilă nr.2428/09.11.2010 pronunţată de  Tribunalul B,  irevocabilă, aceasta este executorie din momentul pronunţării.

Având în vedere considerentele de mai sus, momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi faptul că nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescriptive, instanţa  a admis excepţia invocată şi a constatat prescris dreptul creditorului intimat de a obţine executarea silită.

Pe fondul cauzei, instanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea debitoare având în vedere că dreptul creditorului intimat de a obţine executarea silită era prescris la momentul formării cererii de executare silită faţă de dispoziţiile art.706 Cpc.

 Cu privire la efectele admiterii contestaţiei, instanţa a apreciat că, se impune anularea executării silite însăşi, întrucât aceasta a fost efectuată  cu încălcarea prevederilor legale referitoare la termenul de prescriptive al executării silite.

Pe cale de consecinţă, instanţa a anulat toate actele de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare4278/2013 al BEJA MP.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel intimata SC, care a solicitat admiterea apelului formulat, schimbarea sentinţei apelate şi pe fond, respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În motivarea apelului s-a arătat că prima instanţă în mod greşit a apreciat că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la momentul pronunţării, la acest moment hotărârea nefiind redactată, astfel că atât timp cât creditorul nu a obţinut hotărârea nu se poate aprecia că acesta este nediligent. Apelanta a invocat şi practica judiciară a CAB care, într-o decizie de speţă a apreciat că termenul de prescripţie în interiorul căruia se poate cere învestirea cu formulă executorie curge de la data comunicării hotărârii.

La data de 14.03.2017 intimata-contestatoare  a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de apelanta- intimată ca nefondat, învederând că în cauză fiind vorba de un titlu executoriu pronunţat printr-o hotărâre definitivă, termenul de prescripţie curge de la data pronunţării.

Analizând actele şi lucrările cauzei, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

În cauză titlul executoriu este reprezentat de decizia de recurs nr. 2428/09.11.2010 pronunţată de  Tribunalul B, care potrivit menţiunilor din cuprinsul acesteia este una irevocabilă. Cererea de executare silită a fost formulată la data de 15.11.2013, astfel cum se menţionează pe menţiunea de intrare-ieşire a SC DA, fiind ulterior înregistrată la BEJA MP.

Având în vedere data sesizării executorului judecătoresc – 15.11.2013- în cauză sunt aplicabile, în temeiul art. 3 alin.(1) din legea nr.76/2012, prevederile noului Cod de procedură civilă în ceea ce priveşte procedura de executare silită. Însă pentru începerea curgerii termenului de prescripţie şi efectele executorii ale hotărârii vor trebui avute în vedere dispoziţiile care reglementau prescripţia la momentul în care a început  să curgă şi, respectiv, cele în vigoare la momentul pronunţării hotărârii.

În condiţiile dispoziţiile art. 405 C.pr. civ din 1865 (cărora le corespund dispoziţiile art. 706 noul C.pr.civ) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Din coroborarea art.376 şi 377 C.pr.civ. din 1865 rezultă că sunt irevocabile şi pot fi puse în executare silită hotărârile date în recurs, astfel încât titlul executoriu din prezenta cauză îl constituie Decizia  nr.2428/09.11.2010 pronunţată de  Tribunalul B, irevocabilă.

Întrucât prescripţia începe să curgă de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită, rezultă că din momentul pronunţării deciziei irevocabile începe să curgă termenul prescripţie a executării silite.

Fără a nega împrejurarea că până la momentul redactării hotărârii creditorul nu are un înscris care să constate  titlul executoriu, totuşi trebuie avut în vedere că, în concret, creditorului îi incumbă obligaţia de diligenţă pentru a intra în posesia acestuia. În acest sens, poate solicita urgentarea redactării hotărârii tot astfel cum, dacă există riscul să expire termenul de prescripţie fără a fi redactată hotărârea,  are posibilitatea legală de a solicita încuviinţarea executării  în temeiul unui certificat de grefă care cuprinde soluţia pronunţată în cauză.

Mai mult, susţinerea apelantei-intimate, în sensul că în cazul deciziilor irevocabile termenul curge de la comunicare este lipsit de fundament legal având în vedere că sub regimul Codului de procedură civilă din 1865 hotărârile irevocabile nu se comunică părţilor, art. 266 alin.(3) C.pr.civ. din 1865 prevăzând că hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

Ca atare este greşit a se susţine ca în cazul unei hotărâri irevocabile termenul de prescripţie curge de la comunicarea acesteia, în cauză creditorul lăsând să curgă termenul de prescripţie fără a face demersuri necesare pentru începerea executării silite. Mai mult,  din menţiunea aplicată pe titlul executoriu (fila 50 verso dosar fond) rezultă că hotărârea a fost eliberată la data de 16.05.2013, astfel încât este exclusă ipoteza ca hotărârea să fi fost redactată după termenul de prescripţie de 3 ani şi să pună creditoarea în imposibilitatea deţinerii înscrisului constatator al titlului executoriu în interiorul termenului de 3 ani.

Nu poate fi reţinută de către instanţă nici referirea apelantei la practica judiciară invocată, întrucât aceasta nu este aplicabilă cauzei având în vedere că la momentul în care s-a împlinit termenul de prescripţie şi a fost sesizat executorul judecătoresc - noiembrie 2013- dispoziţiile legale în vigoare nu prevedeau necesitatea parcurgerii, distinct, a procedurii învestirii cu formulă executorie, pentru a se putea susţine că era necesară existenţa înscrisului constatator al titlului pe care să se aplice formula de învestire.

În concluzie, având în vedere că în cauză titlul executoriu este  reprezentat de o hotărâre irevocabilă, executorie de la data pronunţării, şi care, potrivit prevederilor legale aplicabile la acel moment, nu se comunica părţilor, grefat pe regula că termenul de prescripţie a dreptului de cerere executarea silită curge, în cazul acestor hotărâri, de la pronunţare, tribunalul constată că la data sesizării organului de executare silită termenul de prescripţie era împlinit.

Pe cale de consecinţă, instanţa, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr.civ. a respins apelul ca neîntemeiat.