Solicitare revizuire decizie de pensionare cu luarea în considerare a salariilor brute men?ionate în adeverin?a eliberată de angajator. Plafonarea bazei de calcul a contribu?iei de asigurări sociale. Imposib. luării în calcul cu ocazia stabilirii pensiei.

Plafonarea prin lege (art. 23 din Legea nr. 19/2000), la 3 şi respectiv 5 salarii medii brute lunare, a bazei de calcul a contribuţiei de asigurări sociale are ca efect şi imposibilitatea luării în calcul cu ocazia stabilirii pensiei a veniturilor care au depăşit respectivul plafon (3, respectiv 5 salarii medii brute lunare), întrucât aferent acestora nu s-a calculat şi nu s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale.

Art. 23 din Legea nr. 19/2000

Art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010

Decizia Curtii Constituţionale nr.151/2010

I. Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 70/18.01.2017, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 24.10.2016 de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei cu luarea în considerare a salariilor brute menţionate în adeverinţa nr. [...]/05.08.2014 eliberată de [...], şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor rezultate în urma revizuirii începând de la 01.09.2014 şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantul este pensionar pentru limită de vîrstă, drepturile de pensie ale acestuia fiind stabilite prin decizia nr … din 20.03.2011.

La data de 20.08.2014 reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie în baza adeverinţei nr. …/1731/5.08.2014, cerere ce a fost respinsă prin decizia nr …/03.11.2014. motivul respingerii cererii de recalculare a fost acela că salariile brute cuprinse în adeverinţa depusă nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

La data de 06.10.20116 reclamantul a formulat cerere de revizuire a punctajului mediu anual solicitînd ca această revizuire să se facă în baza adeverinţei nr [...]/05.08.2014.

Prin adresa nr …/2016 pârâta a răspuns reclamantului că, întrucît nu a contestat decizia administrativă nr …/03.11.2014 prin care i s-a respins cererea de recalculare, aceasta a rămas definitivă, iar veniturile cuprinse în adeverinţă nu pot fi fructificate.

In cauză reclamantul invocă dispoziţiile art 107 din legea 263/2010 solicitînd revizuirea pensiei, susţinînd că s-a adresat cu cerere către pârâtă în vederea refacerii calculului pensiei însă aceasta a refuzat.

Potrivit art 107 din Legea 263/2010 „In situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.”

Din textul de lege mai sus citat instanţa constată că revizuirea este o atribuţie exclusivă a Casei Judeţene de Pensii care poate să refacă calculul pensiei fie din oficiu, fie la cererea petentului pensionar, atunci cînd constată că există neconcordanţă între sumele ce trebuiau plătite şi cele stabilite prin decizie de pensionare.

Operaţiunea de recalculare poate fi declanşată oricând, la cererea pensionarului, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin decizia nr.151/2010.

In soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art 89 din Legea 19/2000, Curtea  a constatat „ca orice persoană poate sa aducă la cunoştinţa C.N.P.A.S. orice problema ridicata de calculul pensiei sale in baza dreptului la petiţionare consacrat de art.51 din Constituţie. Efectul petiţiei este încunoştinţarea organului in cauza de problema ridicata, obligaţia acestuia de a verifica aspectele sesizate, precum si formularea unui răspuns persoanei in cauza. Rezulta ca persoanele interesate se pot adresa C.N.P.A.S. cu solicitări sub forma petiţiilor, distinct de procedura judiciara de contestare prevăzută de art.87 din lege, in vederea sesizării”.

Posibilitatea valorificării procedurii de revizuire a drepturilor de pensie este reglementată în prezent de legea 263/2010 prin dispoziţiile art.107, dîndu-se dreptul de a solicita revizuirea şi pensionarului.

Reglementând posibilitatea ca şi pensionarul să poată cere revizuirea modului de calcul al pensiei, intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a stabili o cale de atac împotriva deciziei de pensionare paralelă cu cea a contestaţiei prevăzute în art. 106 din legea 263/2010.

Nu poate fi acceptată ideea că beneficiarul unei pensii, care nu a contestat în termen legal o decizie de stabilire a drepturilor de pensie, să poată invoca aceleaşi eventuale critici pe calea unei acţiuni în revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.107 din Legea 263/2010. S-ar ajunge astfel la eludarea procedurii expres prevăzute de lege pentru contestarea unei decizii emise de casa de pensii, procedură ce impune respectarea unui termen de decădere înăuntrul căruia se poate sesiza instanţa de judecată. Or, dispoziţiile art.106 din lege ar rămâne fără eficienţă dacă s-ar recunoaşte persoanei interesate dreptul de a supune analizei instanţei legalitatea şi temeinicia unei decizii de pensie după trecerea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei.

Prin urmare, procedura revizuirii drepturilor de pensie la cererea beneficiarului acestora nu poate fi asimilată cu cea a contestaţiei îndreptate împotriva deciziei de pensionare, chiar dacă, în esenţă, în cadrul ambelor proceduri se urmăreşte o verificare a elementelor care influenţează punctajul mediu anual pe baza înscrisurilor deja existente la dosarul administrativ la momentul emiterii deciziei.

Cum în cauză, reclamantului i s-a emis decizia de respingere a cererii de recalculare la data de 03.11.2014, decizie necontestată, această decizie a devenit definitivă, astfel că nu se mai poate reveni asupra celor solicitate de către reclamant (anume luarea în calcul a veniturilor înscrise în adeverinţa nr [...]/05.08.2014) pentru că altfel s-ar încălca autoritatea deciziei din 3.11.2014

Faţă de cele expuse, instanţa a apreciat că revizuirea drepturilor de pensie este atributul exclusiv al Casei Judeţene de Pensii, iar în măsura în care aceasta a respins cererea venită din partea titularului pensiei, respingere ce nu a fost contestată, o nouă cerere, chiar şi de revizuire, pentru aceleaşi motive nu se mai poate formula.

II. Apelul:

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul [...], solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii, respectiv al valorificării veniturilor menţionate în cuprinsul adeverinţei care face obiectul acţiunii.

În motivarea cererii de apel, reclamantul a arătat că este îndreptăţit să fie luată în calcul adeverinţa menţionată, în baza principiului contributivităţii, pentru acele venituri plătindu-se lunar cotele de contribuţie pentru asigurări sociale. Prin hotărârea primei instanţe s-a produs o denegare de dreptate, fiind invocată o veritabilă excepţie de inadmisibilitate, cu încălcarea rolului activ şi prin refuzul aplicării legii. Faţă de refuzul valorificării adeverinţei, reclamantul a făcut cerere de revizuire, iar în urma nesoluţionării ei a solicitat instanţei recalcularea punctajului mediu anual.

Intimata pârâtă nu a formulat apărări faţă de cererea de apel.

III. Analiza apelului:

1. Printr-o cerere din 04.10.2016, apelantul a solicitat intimatei revizuirea pensiei sale sub aspectul valorificării veniturilor brute menţionate în adeverinţa nr. [...]/05.08.2014 eliberată de [...]. Aceasta făcuse obiectul unei cereri de recalculare din 20.08.2014 pe care intimata a respins-o prin decizia nr. [...]/03.11.2014, împotriva căreia apelantul nu a formulat contestaţie în condiţiile art. 149-151 din Legea nr. 263/2010.

2. În ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de revizuire deduse judecăţii, Curtea constată că, deşi tribunalul a afirmat dreptul pensionarului de formula cerere de revizuire a pensiei, prevăzut de art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, a apreciat că legiuitorul nu a intenţionat să prevadă o nouă cale de atac împotriva deciziei de pensionare. De asemenea, a reţinut că revizuirea pensiei este „atributul exclusiv al casei judeţene de pensii” şi că, dacă aceasta a respins o cerere a titularului pensiei şi această „respingere” nu a fost contestată, o cerere de revizuire nu mai poate fi formulată.

Rezultă totuşi din art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 că, „în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.”

În condiţiile în care legiuitorul a prevăzut expres posibilitatea pensionarului de a formula cerere de revizuire ulterior stabilirii drepturilor de pensie, fără a circumstanţia în niciun fel momentul la care sau până la care poate face acest lucru, exerciţiul dreptului de a cere revizuirea, care este una dintre componentele dreptului la pensie, nu ar putea fi negat altfel decât prin încălcarea legii.

3. De altfel, ipoteza tipică avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat instituţia revizuirii a fost aceea a rămânerii definitive a deciziei de pensie, întrucât în cazul unei decizii nedefinitive încă se poate formula contestaţie şi nimeni nu ar avea nevoie, la acel moment, de instituţia revizuirii. Aceasta a fost reglementată, ca o garanţie a dreptului la pensie, tocmai pentru a nu permite perpetuarea pe tot restul vieţii pensionarului a unor erori de stabilire a pensiei, chiar dacă decizia prin care au fost comise a rămas definitivă.

Aşa cum şi casa de pensii poate revizui din oficiu pensia în favoarea sau în defavoarea pensionarului atunci când constată erori săvârşite prin decizii definitive, la fel şi pensionarul poate cere şi are dreptul să obţină remedierea unor asemenea erori.

Procedura revizuirii nu se suprapune celei a contestaţiei, de vreme ce prin revizuire nu se cere anularea deciziei cuprinzând erori de calcul sau de preluare a datelor ori de aplicare a legii, ci se tinde la emiterea unei noi decizii care să o înlocuiască pe cea care conţine astfel de erori, cu un efect retroactiv limitat la durata termenului general de prescripţie.

4. Curtea constată din considerentele sentinţei apelate că, deşi prima instanţă conchide că revizuirea nu poate fi utilizată într-o situaţie precum cea din speţă în care pensionarul nu a contestat decizia prin care casa de pensii i-a respins o cerere de recalculare a pensiei, nu reiese şi când s-ar putea aplica totuşi procedura revizuirii, prevăzută de lege, la cererea pensionarului.

Dacă pensionarul ar fi formulat contestaţie (administrativă şi apoi judiciară) împotriva deciziei de pensie, pretenţiile sale s-ar fi analizat în cadrul acelei contestaţii, hotărârea instanţei având putere de lucru judecat şi împiedicând orice viitoare procedură de revizuire.

Astfel, singura logică a instituţiei revizuirii pensiei este aceea a corectării erorilor, fie ele de fapt sau de drept, săvârşite de casele de pensii prin decizii rămase definitive. Este opţiunea legiuitorului, expres reglementată prin art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, să permită pensionarului să ceară revizuirea pensiei ulterior stabilirii acesteia. Această opţiune se explică nu numai prin considerente de echitate, statul neputându-se prevala pe termen nelimitat de beneficiul propriilor erori, cu efectul diminuării propriilor obligaţii succesive, dar şi prin necesitatea respectării principiului contributivităţii, potrivit căruia cuantumul pensiei are la bază contribuţiile de asigurări sociale.

Prin urmare, revizuirea pensiei nu se suprapune cu contestarea deciziilor de pensie, ci constituie un remediu distinct pentru ipoteza tipică a neutilizării procedurii de contestare, legiuitorul înţelegând să sancţioneze într-o oarecare măsură şi comportamentul nediligent al pensionarului, prin instituirea unui efect retroactiv limitat, iar nu total, al revizuirii.

Reclamantul este aşadar îndreptăţit la analiza fondului cererii sale de revizuire, asupra căreia pârâta nu s-a pronunţat prin decizie, fiind nerelevant că nu a contestat decizia prin care intimata i-a respins cererea de recalculare a pensiei.

5. Potrivit adeverinţei nr. [...]/05.08.2014 eliberată de [...], apelantul a beneficiat de veniturile brute acolo menţionate în perioada 15.09.1978 – 05.07.2014.

Succesiunea în timp a actelor normative care au reglementat plata şi evidenţierea plăţii contribuţiei de asigurări sociale fac necesară analizarea distinctă a situaţiei de fapt dinainte şi respectiv începând de la 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000.

6. Cu privire la perioada anterioară acestei date, potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Prin decizia ÎCCJ în interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instanţe, s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Câtă vreme la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat, este nejustificat să se refuze valorificarea unor adeverinţe în care sporurile nu sunt menţionate defalcat şi devine irelevant caracterul permanent sau nepermanent al sporurilor, singura condiţie determinantă pentru valorificarea veniturilor salariale la stabilirea pensiei fiind aceea a virării contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat.

În cuprinsul adeverinţei în cauză este menţionat expres că „s-a virat CAS la total fond de salarii”, iar prin adresa nr. …/907/19.06.2017 s-a confirmat plata de către angajator a contribuţiei de asigurări sociale asupra salariului brut al apelantului.

Prin urmare, intimatul reclamant este îndreptăţit la valorificarea veniturilor brute din cuprinsul adeverinţei mai sus menţionate, aferente perioadei anterioare datei de 1.04.2001, aplicându-se principiul contributivităţii prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.

Plata contribuţiei pentru pensia suplimentară nu condiţionează luarea în calcul la stabilirea pensiei a venitului brut, inclus în fondul de salarii, asupra căruia angajatorul a virat contribuţia de asigurări sociale, ci doar acordarea suplimentului de punctaj prevăzut de art. 168 din Legea nr. 263/2010.

7. Cu privire la perioada începând de la 01.04.2001, Curtea are în vedere că Legea nr. 19/2000 a introdus o evidenţă a contribuţiilor de asigurări sociale individuale pe baza datelor înscrise în declaraţiile nominale de asigurare depuse lunar de către angajator. Aceste declaraţii cuprind date privind veniturile salariale, precum şi cu privire la baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

Pentru respectarea principiului contributivităţii, sumele care se iau în calcul la stabilirea pensiilor sunt cele care reprezintă baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale. Pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, această bază de calcul poate rezulta din carnetul de muncă ori din adeverinţe emise de foştii angajatori ori de deţinători ai arhivelor acestora, iar pentru perioada începând cu această dată rezultă din declaraţiile nominale de asigurare.

8. Potrivit art. 10 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 263/2010, „pentru perioadele de după 31.03.2001, declaraţia nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. 1 pc. I lit. c). În situaţiile în care derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi nedovedită prin declaraţia nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare şi a punctajului anual, pot fi valorificate şi alte acte doveditoare, întocmite în condiţiile legii.”

În acelaşi sens, art. 166 din Legea nr. 263/2010 prevede că „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 01.04.2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi (1.01.2011), se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare socială.”

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru perioadele ulterioare datei de 31.03.2001, dovedirea stagiului de cotizare se poate face cu adeverinţe eliberate de angajatori, numai în lipsa declaraţiilor nominale de asigurare, care însă în speţă au fost depuse la dosar.

Imposibilitatea valorificării altor informaţii decât cele rezultând din declaraţiile nominale de asigurare, cu privire la veniturile obţinute de salariat, se explică prin necesitatea respectării principiului contributivităţii, întrucât pensia este cuvenită numai aferent sumelor care au intrat în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, or baza de calcul rezultă chiar din declaraţiile nominale de asigurare pe baza cărora contribuţiile de asigurări sociale au fost calculate şi reţinute.

De aceea, plafonarea prin lege (art. 23 din Legea nr. 19/2000), la 3 şi respectiv 5 salarii medii brute lunare, a bazei de calcul a contribuţiei de asigurări sociale are ca efect şi imposibilitatea luării în calcul cu ocazia stabilirii pensiei a veniturilor care au depăşit respectivul plafon (3, respectiv 5 salarii medii brute lunare), întrucât aferent acestora nu s-a calculat şi nu s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale.

9. Ca urmare, referitor la perioada începând de la 01.04.2001, se reţine că intimata pârâtă a luat în considerare baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale rezultând din declaraţiile nominale de asigurare, ale căror existenţă şi conţinut nu au fost contestate, întrucât, potrivit principiului contributivităţii, drepturile de pensie au la bază numai această contribuţie care este indisolubil legată de baza ei de calcul.

Pentru acest motiv, soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată sub aspectul valorificării adeverinţei care face obiectul cauzei pentru perioada începând de la 01.04.2001 va fi menţinută.

10. Din considerentele mai sus expuse a rezultat că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este nelegală şi netemeinică sub aspectul valorificării adeverinţei care face obiectul acţiunii pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, motiv pentru care Curtea, admiţând apelul şi schimbând în parte sentinţa apelată, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., va obliga pârâta să emită reclamantului o decizie de revizuire a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a salariilor brute aferente perioadei septembrie 1978 – martie 2001 inclusiv, menţionate în adeverinţa nr. [...]/05.08.2014 eliberată de [...], începând de la 01.09.2014.

Totodată, ca efect al revizuirii, Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantului diferenţele de pensie rezultate în urma emiterii noii decizii, începând de la 01.09.2014 (ţinându-se cont că adeverinţa în cauză a fost depusă la dosarul administrativ de pensie în susţinerea unei cereri de recalculare din 20.08.2014, iar art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010 consacră efectele recalculării din luna următoare depunerii cererii).

În baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ., în raport cu soluţia de admitere a apelului şi de admitere în parte a acţiunii, Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă (onorariu de avocat), proporţional cu pretenţiile admise, şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Domenii speta

Spete similare