Art. 220 Cod Penal

Dosar nr--/222/2016 art. 220 cp

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DOROHOI  JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA PENALĂ NR. --

Şedinţa publică din data de --- 2016

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte:  ---

Grefier:  --

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi – este reprezentat de:

Procuror:  -

La ordine pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatul L-fiul lui --trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, prev. și ped. de art. 220 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul Penal.

Dezbaterile în şedinţă publică au avut loc la termenul din 16 noiembrie 2016, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunţarea la data de 25 noiembrie 2016, apoi la termenul de astăzi.

Încheierea de şedinţă în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

 Prin rechizitoriul din data de --- al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, emis în dosarul nr.---/144/P/2015, a fost trimis în judecată inculpatul L---pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art.220 alin.1, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei, în esenţă, că în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul L--- a întreținut relații sexuale normale cu minora A---, în vârstă de 13 ani.

Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a fost susţinută pe următorul material probator:

- sesizare DGASPDC Botoşani (f.9-12 d.u.p.);

-declaraţii persoană vătămată Ac--şi certificat naştere (f.38,39-41 d.u.p.);

-ordonanţă efectuare expertiză medico-legală (f.45 d.u.p.);

-raport de constatare medico-legală 159/D2/2015 (f.46-47 d.u.p.);

-raport de evaluare psihologică (f.48-54 d.u.p.);

-adrese sesizare către DGASPDC Botoşani (f.55-56 d.u.p.);

-raport Poliţia --- din 07.01.2015 şi copii acte anexe (f.13-26 d.u.p.);

-adresă SPR ---- şi copii acte anexă (f.27-36 d.u.p.);

-declaraţie martor A(f.58-59 d.u.p.);

-declaraţie martor A--(f.61-62 d.u.p..);

-declaraţie martor A---(f.64-65 d.u.p.);

-declaraţie martor P---(f.66-67 d.u.p.);

-declaraţii  suspect/inculpat (f.78-79, 81-82 d.u.p.);

-cazier  judiciar (f.74 d.u.p.);

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de --.2016 sub numărul ---/222/2016.

 Prin încheierea de cameră preliminară din data de --.2016 s-au constatat legalitatea sesizării instanţei, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală cu privire la inculpat.

La termenul de judecată din data de --- 2016, persoana vătămată A--, asistată de mama sa, A---, s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 2000 lei daune morale.

În cursul judecăţii, dată fiind atitudinea procesuală a inculpatului  de recunoaştere în totalitate a faptei reţinute în sarcina sa şi de însuşire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală (declaraţie, fila 15 dosar), instanţa a constatat îndeplinite condiţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, judecata desfăşurându-se, astfel, potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii.

 Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, minora A---, născută la data de ---, era în clasa a VIII-a şi locuia în perioada 2014-2015 în satul V---, împreună cu sora sa în vârstă de 7 ani şi cu bunicii săi. S-a cunoscut cu inculpatul la data de 3 august 2014, după care au început o relaţie afectivă, minora spunând inculpatului că avea 15 ani. După o lună de zile, cei doi au consimţit să întreţină raporturi sexuale, hotărâre pe care au pus-o în practică în mod repetat, fie în autoturismul inculpatului, fie la locuinţa acestuia. Din luna octombrie 2014 până la data de 7 ianuarie 2015, cei doi au locuit împreună, continuând întreţinerea de raporturi sexuale, mai întâi într-o locuinţă închiriată în satul --, apoi într-o casă închiriată din satul -- Bunicii minorei au cunoscut situaţia, bunica ocupându-se de formalităţile necesare pentru mutarea minorei de la o şcoală la alta.

Toate aceste elemente de fapt, respectiv întreţinerea de către inculpat, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015, de raporturi sexuale cu minora A--, care atunci avea vârsta de 13 ani împliniţi (nu se cunoaşte numărul de acte materiale), rezultă atât din atitudinea de recunoaştere a inculpatului (f.78-79, 81-82 d.u.p., f.15 dosar), cât şi din celelalte probe culese în cursul urmăririi penale: sesizare D.G.A.S.P.C. Botoşani (f. 9-12 d.u.p.), declaraţii persoană vătămată şi certificat de naştere al acesteia (f.38-41 d.u.p.), raport de constatare medico-legală (f.46-47 d.u..p), declaraţiile martorilor A-, Ac-şi A--(f.58-65 d.u.p.).

Faţă de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanţa reţine că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi vinovăţia inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu.

 În drept, fapta  inculpatului  de a fi întreţinut în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015, de raporturi sexuale cu minora A--, care atunci avea vârsta de 13 ani împliniţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de act sexual cu un minor, prevăzută de art.220 alin.1, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de act sexual cu un minor este reprezentat de acţiunea de întreţinere de raporturi sexuale consimţite cu minora A--, care atunci avea vârsta de 13 ani împliniţi.

Urmarea socialmente periculoasă constă în lezarea relaţiilor sociale privitoare la libertatea sexuală a minorei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin.3 pct.1 lit.a din Codul penal. Astfel, întreţinând raporturi sexuale cu minora A--, inculpatul a prevăzut şi a urmărit rezultatul descris mai sus.

 Astfel, potrivit art. 396 alin. 2 C.p.p., constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat în calitate de autor, instanţa urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii continuate de act sexual cu un minor.

Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat sunt reprezentate de închisoare de la 1 la 5 ani (art.220 alin.1 din Codul penal).

La stabilirea limitelor de pedeapsă ce vor fi aplicate în prezenta cauză, instanţa reţine că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.374 alin.4 rap. la art.375 din Codul de procedură penală.

Potrivit art.374 alin. 4 din Codul de procedură penală, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).

 Consecinţa aplicării procedurii simplificate de soluţionare a cauzelor penale prevăzută de art.375 din Codul de procedură penală, la cererea inculpatului, este dată de Legiuitor prin ultimul alineat al art.396 din Codul de procedură penală, în cuprinsul căruia se statuează că dacă instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Faţă de aceste prevederi, instanţa, în stabilirea unei pedepse concrete pentru inculpat, va ţine cont de limitele prevăzute de art.220 alin.1 din Codul penal, reduse cu o treime, adică pedeapsa cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni.

Totodată, prevederile art.35 alin.1 raportat la art.36 alin.1 din Codul penal dispun că în cazul săvârşirii infracţiunii în formă continuată, pedeapsa aplicată este cea prevăzută de lege pentru infracţiunea respectivă, al cărei maxim poate fi majorat cu cel mult 3 ani, în cazul pedepsei închisorii.

Se determină astfel o limită maximă de pedeapsă de 6 ani şi 4 luni închisoare.

 Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art.74 din Codul penal, instanţa reţine, pentru stabilirea duratei pedepsei, că inculpatul nu are antecedente penale (fapt confirmat de fişa de cazier judiciar - f.21 dosar), că practic, bunicii minorei au consimţit tacit la desfăşurarea activităţii infracţionale a inculpatului, încurajându-l, chiar, prin mutarea minorei de la o şcoală la alta, că minora, în primă fază, nu a precizat inculpatului vârsta sa reală, dar şi că faptele s-au derulat pe parcursul a câteva luni şi au fost întrerupte doar de intervenţia autorităţilor.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa conchide că stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum redus, dar totuşi peste minimul legal, şi anume de un an închisoare, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

Instanţa, în temeiul art.67 alin.1 din Codul penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit.a şi b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de un an după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, reţinând faptul că inculpatul, prin prisma faptei săvârşite, se face nedemn de a fi ales sau de a ocupa o astfel de funcţie, ce implică un caracter şi un trecut ireproşabil.

În baza art.65 alin.1 din Codul penal, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a şi b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru incidenţa instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instituţie prevăzută de art.91 din Codul penal.

 Astfel, pedeapsa aplicată de către instanţă este închisoarea pe o durată mai mică de 3 ani, iar inculpatul nu are nicio altă condamnare (f.21 dosar); totodată, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (declaraţia de la fila 15 dosar); în plus, ţinând cont de vârsta inculpatului, de posibilităţile sale de îndreptare, analizate mai sus, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind, totuşi, necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În consecinţă, în temeiul art.91 alin.1 din Codul penal, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Dispoziţiile art.92 alin.1 din Codul penal impun stabilirea unui termen de supraveghere între 2 şi 4 ani, dar cel puţin egal cu durata pedepsei aplicate, situaţie faţă de care instanţa va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, care urmează să curgă, în conformitate cu prevederile art.92 alin.2 din Codul penal, de la data la care hotărârea va rămâne definitivă.

În lumina dispoziţiilor art.93 alin.1 din Codul penal, instanţa este obligată să impună inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Dintre obligaţiile prevăzute de art.93 alin.2 din Codul penal, instanţa va impune inculpatului să frecventeze, pe durata termenului de încercare, unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciat ca adecvat de către Serviciul de probaţiune Botoşani.

Măsura obligatorie, conform art.93 alin.3 din Codul penal, a prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii va fi impusă pentru o perioadă de 60 de zile, raportat la faptul că o astfel de muncă are rolul său în conştientizarea inculpatului cu privire la fapta săvârşită, dar, pe de altă parte, nu există elemente care să determine fixarea unei perioade mai lungi. Munca urmează a fi prestată în localitatea de domiciliu a inculpatului, comuna --, sau într-una apropiată acestuia – ---, ambele din jud. Botoşani.

În temeiul dispoziţiilor art.404 alin.2 şi ale art.91 alin.4 din Codul penal, se va atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, consecinţe cuprinse în art.96 din Codul penal şi care constau în posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ceea ce are drept urmare dispunerea executării pedepsei.

Cu privire la acţiunea civilă, instanţa constată că în persoana inculpatului sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale faţă de partea civilă A--. Astfel, inculpatul a săvârşit o faptă ilicită – infracţiunea pentru care este judecat; aceasta a produs un evident prejudiciu moral, constând în disconfortul psihic pe care minora îl resimte ca urmare a conştientizării gravităţii faptei comise asupra sa; legătura de cauzalitate rezultă din însăşi modalitatea de comitere a faptei; vinovăţia este cea descrisă la analiza laturii penale a cauzei.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale solicitate, instanţa reţine că legiuitorul şi jurisprudenţa nu oferă criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morală. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

Consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic şi afectiv prin fapta comisă sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit suferinţa astfel provocată.

Instanţa reţine că suma de 2000 lei solicitată de partea civilă este pe deplin meritată, astfel că urmează ca, în baza art.397 alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la art.1357 alin.1 din Codul civil, să admită acţiunea civilă, precum şi să-l oblige pe inculpat să achite părţii civile suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

Faţă de prevederile imperative ale art.7 alin.1 rap. la art.3 şi la pct.19 din anexa la Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Totodată, raportat la dispoziţiile art.275 alin.6 din Codul de procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Botoşani a onorariului în cuantum de 195 lei pentru av. --, desemnată din oficiu pentru apărarea părţii civile, această sumă rămânând în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 2320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 2020 lei în faza de urmărire penală, 100 lei în faza de cameră preliminară şi 200 lei în faza de judecată.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 În temeiul art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul L---fiul lui --- pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art.220 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, precum şi a art.36 alin.1 raportat la art.35 alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art.67 alin.1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de un an.

În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a şi b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art.91 alin.1 şi al art.92 alin.1 şi 2 din Codul penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere fiind de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art.92 alin.3 şi al art.93 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art.92 alin.3 şi al art.93 alin.2 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul are obligaţia să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, apreciat ca adecvat de către Serviciul de probaţiune Botoşani.

În temeiul art.93 alin.3 din Codul penal, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria --, jud. Botoşani sau la Primăria --, jud. Botoşani.

În temeiul art.91 alin.4 din Codul penal, precum şi al art.404 alin.2 din Codul de procedură penală, atrage atenţia inculpatului că pe viitor conduita sa trebuie să fie una conformă normelor de convieţuire socială, precum şi că în cazul în care va mai comite infracţiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, se expune la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecinţa dispunerii executării pedepsei.

În baza art.397 alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la art.1357 alin.1 din Codul civil, admite acţiunea civilă promovată de partea civilă AC--, CNP: ----asistată de reprezentant legal, S--, CNP: ---împotriva inculpatului.

Obligă pe inculpat să achite părţii civile suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.7 alin.1 rap. la art.3 şi la pct.19 din anexa la Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Botoşani a onorariului în cuantum de 195 lei pentru av. --, desemnată din oficiu pentru apărarea părţii civile, această sumă rămânând în sarcina statului.

În baza art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat la plata către stat a sumei de 2320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 2020 lei în faza de urmărire penală.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe prezenta minută.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, -- 2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare