Ordonanță de plată

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Ordonanța de plată. Analiza prescripției dreptului material la acțiune pe calea ordonanței de plată. Efecte. Neîndeplinirea condiției certitudinii creanței.

Index alfabetic:

Ordonanță de plată

Excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Creanță certă, lichidă și exigibilă

Codul de procedură civilă: art. 1014 alin. 2 C.pr.civ , art. 662,

Deși reprezintă un înscris însușit de părți prin semnarea acestuia, contractul încheiat între părți instituie doar cadrul general de derulare a relațiilor contractuale, executarea operațiunilor prevăzute de acesta urmând a se concretiza în Anexele comandă și facturile fiscale. Rezultă așadar că acest contract nu probează prin el însuși o creanță certă, lichidă și exigibilă. Analizând factura emisă în temeiul contractului, instanța constată că aceasta nu a fost acceptată la plată de debitor, nefiind semnată de acesta sau de debitorul principal PFA MC. Reclamanta nu a depus la dosar, deși i s-a solicitat, nici dovada plății parțiale făcute de pârât în contul respectivei facturi.  Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa apreciază că în speţă nu este îndeplinită nici condiția certitudinii, creanţa solicitată fiind aparent prescrisă.

Judecătoria Liești, secția civilă, Încheierea din data de 11.07.2017

Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2017 pe rolul Judecătoriei Lieşti, sub nr. 651/838/2017, reclamanta S.C. RG SRL  a solicitat obligarea pârâtului MC, la plata sumei de 46.284,67 lei reprezentând debit, contravaloare factură fiscală neachitată nr. 2022941/21.10.2008, în valoare totală de 46.284, 67 scadentă la data de 18.12.2008 și a dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii în instanță și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul, reprezentant al P.F.A. M C, contractul de vânzare cumpărare nr. 30862/21.10.2008 având ca obiect vânzarea de bunuri pe baza de comandă.

Reclamanta a livrat bunuri către P.F.A. MC, factura fiind acceptată prin semnare.  P.F.A. MC nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturii. În temeiul art. 11 pct. 11. 3 din contract, reprezentantul legal al societății și-a dat acordul pentru a deveni fidejusor al cumpărătorului, la data de 21.10.2008 fiind semnat un contract de fidejusiune.

A mai arătat reclamanta că având în vedere cuantumul mare al datoriilor acumulate și perioada lungă de neplată, la data de 20.03.2017, l-a somat pe debitor să aducă la îndeplinire, în termenul de 15 zile de la comunicare, obligațiile asumate în temeiul contractului, dar acesta a refuzat primirea.

Reclamanta a mai învederat instanței faptul că, în temeiul art. 662 alin. 2 C.pr.civ., creanța este certă, lichidă și exigibilă.

În drept, au fost invocate disp. art. 1013-1017 C.pr.civ. și art. 149 și 194 C.pr.civ. 

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 de lei (fila 4).

Au fost atașate: împuternicire, fișă documente financiare, somație de plată, dovadă de comunicare, factura fiscală seria F SLS nr. 2022941/21.10.2008, contract de fideiusiune, contract de vânzare-cumpărare, extras ONRC pt PFA MC.

La data de 22.05.2017, pârâtul MC a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea ca nefondată.

În motivare, pârâtul a arătat că cererea este inadmisibilă deoarece potrivit art. 1014 alin.2 C.pr.civ., creanțele înscrise la masa credală în cadrul unor proceduri de insolvență nu sunt incluse în sfera de aplicare a ordonanței de plată. Sub acest aspect a mai arătat că prin încheierea nr. 486 din data de 08.05.2014, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 2344/121/2014 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment a PFAMC. În această cauză, reclamanta a formulat cerere de înscriere la masa credală a debitoarei PFA MC.

A mai arătat pârâtul că cererea reclamantei este inadmisibilă și sub aspectul neîndepliniri procedurii prealabile obligatorii impuse de disp. art. 1015 C.pr.civ.

În subsidiar s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată motivat de faptul că este prescris dreptul reclamantei de a mai pretinde plata sumei de către pârâtul MC. Factura fiscală a devenit scadentă la data de 21.11.2008, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 21.11.2011.

A mai arătat pârâtul că înțelege să conteste calitatea sa de debitor, derivând din contractul de fideiusiune.

În drept, au fost invocate disp. art. 1014, 1015, 1021 C.pr.civ.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse: încheierea nr. 486 din data de 08.05.2014, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 2344/121/2014.

La data de 12.06.2017, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că apreciază că este îndreptățită să solicite obligarea la plată a fideiusorului, întrucât PFA MC se află în procedura falimentului, iar pârâtul s-a angajat prin contract să răspundă pentru obligațiile acesteia, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune.

Referitor la obligația de a-l soma pe debitor, reclamanta a precizat că și-a îndeplinit-o, pârâtul refuzând primirea.

Cu privire la termenul de prescripție, s-a arătat că acesta a fost întrerupt prin înscrierea la masa credală.

La termenul de judecată din data de 13.06.2017 instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și a unit cu fondul excepția inadmisibilității invocată de pârât.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 21.10.2008, între reclamantă, în calitate de vânzător, și PF MC , în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 30862 prin care vânzătorul se obliga să vândă în limita stocului disponibil și în ordinea comenzilor produsele (semințe, pesticide și îngrășăminte) în cantitățile, prețurile și termenele de plată detaliate în anexă.

La art. 11. 3 din contract s-a prevăzut că reprezentantul legal al cumpărătorului, în calitate de fidejusor, garantează și răspunde solidar cu cumpărătorul pentru executarea obligațiilor asumate în prezentul contract, renunțând la beneficiul de discuțiune și diviziune.

Referitor la dobânzi, în art. 11.1 din contract s-a prevăzut că acestea pot depăși valoarea contractului.

Prin contractul de fideiusiune nr. 30862 din data de 21.10.2008, încheiat între reclamantă și pârât, acesta din urmă s-a obligat ca în caz de neexecutare de către debitorul principal a obligațiilor ce îi revin, să răspundă direct și imediat față de creditor cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare până la concurența sumei de 69284,67 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate în temeiul contractului nr. 30862/21.10.2008.

La data de 21.10.2008, reclamanta a emis factura fiscală seria F SLS nr. 2022941/21.10.2008, factură ce nu este semnată de primire de debitor.

***

Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâtul debitor, instanța reține următoarele:

Conform art. 1014 alin. 2 C.pr.civ. nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Excluderea este una firească față de scopul procedurii insolvenței și se referă doar la debitorii supuși procedurii insolvenței, care nu pot fi chemați în judecată și pe calea ordonanței de plată. Prezenta cerere nu este îndreptată împotriva P.F. MC, ci împotriva persoanei fizice MC, nefiind incident art. 1014 alin. 2 C.pr.civ., debitorul nefiind în insolvență.

Referitor la cel de-al doilea motiv, art. 1015 C.pr.civ. prevede următoarele: Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Din înscrisurile existente la dosar instanța reține că reclamanta și-a îndeplinit această obligație la data de 21.03.2017, însă pârâtul a refuzat primirea (filele 7-10). Așa fiind, acesta nu își poate invoca propria culpă pentru a obține respingerea acțiunii.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.

***

Pe fondul cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 1014 NCPC, procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat într-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Conform art. 662NCPC, o creanţă este certă atunci când potrivit alin. 2, existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. În privinţa acestei cerinţe se impune precizarea că textul urmează a fi adaptat în sensul în care existenţa creanţei nu rezultă din cuprinsul unui titlu executoriu ci din cuprinsul înscrisurilor pe care le deţine creditorul împotriva debitorului; în această situaţie este firesc să nu existe un titlu executoriu, având în vedere că procedura se desfăşoară tocmai în scopul obţinerii unuia.

Lichiditatea, presupune conform alin. 3, ca obiectul creanţei să fie determinat sau titlul ce o consacră să cuprindă elemente care să permită stabilirea lui. Exigibilitatea, potrivit alin. 4, se referă la faptul că obligaţia ce incumbă debitorului este fie ajunsă la scadenţă, fie acesta din urmă este decăzut din beneficiul termenului.

Analizând cererea de emitere a ordonanței de plată în raport de aceste cerințe, instanța constată că acestea nu sunt îndeplinite.

Conform art. 2 din Anexa 1 la contract, acesta reglementează obligația vânzătorului de a vinde în limita stocului disponibil și în ordinea comenzilor primite, și a cumpărătorului de a cumpăra produse în cantitățile, configurația și condițiile detaliate de Anexa 2.

Deși reprezintă un înscris însușit de părți prin semnarea acestuia, contractul încheiat între părți instituie doar cadrul general de derulare a relațiilor contractuale, executarea operațiunilor prevăzute de acesta urmând a se concretiza în Anexele comandă și facturile fiscale. Rezultă așadar că acest contract nu probează prin el însuși o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Analizând factura emisă în temeiul contractului, instanța constată că aceasta nu a fost acceptată la plată de debitor, nefiind semnată de acesta sau de debitorul principal PFA Mihalcea Costel. Reclamanta nu a depus la dosar, deși i s-a solicitat, nici dovada plății parțiale făcute de pârât în contul respectivei facturi.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa apreciază că în speţă nu este îndeplinită nici condiția certitudinii, creanţa solicitată fiind aparent prescrisă.

Potrivit art.7 alin.(1) din Decretul 167/1958, în vigoare la data încheierii convenţiei, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, iar conform art. 3 din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie este de 3 ani.

Factura fiscală a fost emisă în data de 21.10.2008, fiind scadentă la data de 18.12.2008, dată de la care curge și termenul de 3 ani. Rezultă așadar că termenul de prescripție pare să se fi împlinit la data de 18.12.2011. Cauza de întrerupere de care face vorbire reclamanta a avut loc la data de 02.03.2017, cu mult după aparenta împlinire a termenului.

Faţă de cele expuse, instanţa apreciază că existenţa creanţei nu este una neîndoielnică, fiind necesare probe exterioare înscrisului prin care să se stabilească certitudinea creanţei.

Conform art. 1021 alin. 1  din Codul de procedură civilă, dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

Cu privire la penalitățile de întârziere, având în vedere caracterul accesoriu al acestora față de debitul principal, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1014 C.pr.civ. nici pentru acest capăt de cerere.

Față de considerentele de fapt și drept expuse, apreciind că nu s-a făcut dovada certitudinii creanței, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.

În baza art. 1021 C.pr.civ. creditorul va putea introduce cerere de chemare în judecată în baza dreptului comun.

Cu privire la cererea obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare