Contestaţie creditor Legea nr. 77/2016. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale notificării

Sentinţă civilă 6273 din 28.09.2016


Contestaţie creditor Legea nr. 77/2016. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale notificării

Contrar susţinerilor creditoarei, instanţa apreciază că dovada invocată poate fi administrată şi în cursul judecăţii, cu condiţia întrunirii la data notificării a prescripţiilor legii, cu atât mai mult cu cât art. 5 impune consumatorului numai detalierea, dovada directă fiind o componentă cantitativă şi nu calitativă.

Sentința civilă nr. 6273/28.09.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, S.C. C.E.B. R. S.A. a formulat, în contradictoriu cu O.T., V.M.B., O.M. şi O.G.G., în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, contestaţie privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în ceea ce priveşte notificarea din data de …. formulată de debitori potrivit art. 5 din lege.

Prin Sentința civilă nr. 6273/28.09.2016, instanța a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 77/2016 pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. 1, astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

Pentru a beneficia de stingerea obligaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii.

În acest context, în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta numai îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de lege.

Astfel, în prin contestaţie a fost afirmată inadmisibilitatea procedurii dării în plată apreciată prin prisma lipsei dovezilor îndeplinirii condiţiilor cerute potrivit art. 4, notificării expediată de debitori nefiindu-i ataşate înscrisuri concludente, a căror administrare, în cursul judecăţii, este lipsită de relevanţă.

Contrar susţinerilor creditoarei instanţa apreciază că dovada invocată poate fi administrată şi în cursul judecăţii, cu condiţia întrunirii la data notificării a prescripţiilor legii, cu atât mai mult cu cât art. 5 impune consumatorului numai detalierea, dovada directă fiind o componentă cantitativă şi nu calitativă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul, solicitând admiterea contestaţiei.

Prin decizia civilă nr. 232/22.06.2017 Tribunalul Galaţi a respins apelul ca nefondat, constatând că toate înscrisurile detaliate de apelantă în cererea de apel şi pe care le-ar fi considerat relevante pentru stabilirea admisibilităţii sau inadmisibilităţii cererii de dare în plată, puteau fi cerute consumatorilor înainte de a se formula contestaţia. Simpla lipsă a acestor înscrisuri, apreciate de bancă ca fiind relevante pentru probarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 4, nu justifică considerarea cererii de dare în plată ca fiind inadmisibilă.

Instanţa constată că banca trebuia să solicite expres aceste înscrisuri doveditoare, cu atât mai mult cu cât, consumatorii au depus înscrisurile respective şi în faţa instanţei de fond şi în faţa instanţei de apel, după ce au luat cunoştinţă despre solicitările băncii, dovedind buna lor credinţă.