Limitarea dreptului de proprietate prin existenţa unor stâlpi de electricitate pe terenul reclamantului

Obligaţia de a face. Limitarea dreptului de proprietate prin existenţa unor stâlpi de electricitate pe terenul reclamantului

Atingerea adusă dreptului de proprietate este minimă, ingerinţa în dreptul său este justificată de necesitatea satisfacerii unui scop de interes naţional, bazată pe principiul echităţii şi al minimei afectări a dreptului de proprietate, cu luarea în considerare a contextului politico-social în care s-a edificat postul de transformare şi că la momentul cumpărării terenului unitatea electrică exista pe teren.

Sentinţa civilă nr. 5451/14.07.2016

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună :

-Obligarea pârâtei la plata sumei lunare cu titlu de chirie în cuantum de 1000 lei, începând cu data înregistrării cererii;

-Obligarea pârâtei la plata sumei de 3600 lei reprezentând chiria din ultimii 3 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 5451/14.07.2016, instanţa a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 44 alin.2 din Constituţia României „ proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.”

Potrivit art. 480 din Codul civil „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.”

Potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 al CEDO „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”

Un aspect relevant este acela că la data cumpărării terenului de către reclamant stâlpul de susţinere a liniilor electrice se afla amplasat pe teren, moment în care era în vigoare Legea nr. 318/2003.

Conform art. 32 alin. 2 Legea nr. 318/2003 „Reţeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului, inclusiv terenurile pe care aceasta este amplasată.”, iar art. 37 prevedea că „terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.”

Instanţa are de analizat dacă există vreo limitate a dreptului de proprietate a reclamantului, dacă atingerea adusă acestui drept, este semnificativă şi vădit disproporţionată în raport de scopul urmărit, astfel încât să impună şi o obligaţie de despăgubire, ca singur remediu juridic oferit pentru lipsirea de folosinţă.

Instanţa are în vedere că jurisprudenţa CEDO, în cauze similare, s-a constatat că OUG nr. 63/1998 cât şi Legea nr. 318/2003 şi Legea nr. 13/2007, care au înlocuit-o ulterior, sunt conforme cu dreptul statelor „de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor”, enunţat la al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. Aceste Legi, urmăresc, fără îndoială, un scop legitim de interes general. Pentru justificarea acestor limitări, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, restricţiile aduse exercitării dreptului de proprietate să nu fie disproporţionate, iar titularul dreptului de proprietate să fie despăgubit pentru lipsa de folosinţă.

Ca urmare, se concluzionează că există o limitare a dreptului de proprietate, justificată de satisfacerea unor interese generale ale societăţii, dar acordarea despăgubirilor nu este o consecinţă absolută şi firească a dreptului de folosinţă exercitat de pârâtă, reclamantul fiind obligat în concordanţă cu art. 249 N.C.proc.civ., să efectueze minime probe, cu privire la prejudiciul încercat.

În speţă, este vorba de o limitare legală a dreptului de proprietate, în concordanţă cu disp. art. 53 din Constituţia României. Îngrădirile legale care pot fi aduse prin lege, dreptului de proprietate nu trebuie să atingă fondul acestui drept, adică să-l anihileze şi trebuie să respecte principiul proporționalității între mijloacele utilizate şi scopul urmărit prin instituirea limitării. În acest sens, se are în vedere în principal  că decizia de amplasare a capacităţi energetice, nu are la bază o alegere în mod vădit arbitrară sau nerezonabilă, ci necesitatea de a satisface un interes general şi anume furnizarea curentului electric.

Faţă de încălcarea dreptului de proprietate, invocată de reclamant,  instanţa are în vedere că stâlpii existau pe teren în momentul cumpărării acestuia de către reclamant.

Se are în vedere  că terenul reclamantul are destinaţie agricolă, respectiv arabil, astfel nu se justifică critica imposibilității construirii unei locuințe, atât timp cât reclamantul nu a făcut dovada schimbării destinației terenului în condiţiile Legii nr. 18/1991.

Totodată, astfel cum jurisprudența CEDO a statuat pentru a se constata o ingerință cu privire la dreptul de proprietate persoana trebuie să facă dovada unui bun în sensul dispoziţiile art. 1 protocolul 1 CEDO şi să justifice o speranţă legitimă cu privire la acesta.

 În cauză, bunul este reprezentat de terenul din litigiu, cu toate acestea nu se poate reţine existenţa unei speranțe legitime, raportat la o persoană medie şi corect informată, că terenul se va putea folosi în integralitate, urmând a fi ridicaţi stâlpii şi liniile de electricitate. Instanţa apreciază că reclamantul a prefigurat că terenul va urma să fie folosit făcându-se abstracţie de stâlpii de susţinere a firelor de electricitate şi de traversarea acestor fise a unei părţi din teren.

Fără a nega influența negativă avută de către liniile de tensiune electrică  asupra sănătăţii umane, instanţa are din nou în vedere destinaţia terenului, respectiv teren arabil, iar folosirea acestuia pentru agricultură nu presupune ca reclamantul şi familia acestuia să locuiască sau să fie în preajma unităţilor electrice pentru o perioada îndelungată de timp pentru a fi afectaţi.

Astfel, instanța apreciază că terenul este un teren agricol, iar  reclamantul îl poate exploata şi poate dispune liber de proprietatea sa, potrivit destinației acestuia.

Ca urmare, atingerea adusă dreptului de proprietate al reclamantei, este minimă, ingerinţa în dreptul său este justificată de necesitatea satisfacerii unui scop de interes naţional, bazată pe principiul echităţii şi al minimei afectări a dreptului de proprietate, cu luarea în considerare a contextului politico-social în care s-a edificat postul de transformare şi că la momentul cumpărării terenului unitatea electrică exista pe teren.

Mai mult decât atât, instanţa apreciază că constatarea existenţei unei ingerințe cu privire la dreptul de proprietate al reclamantului şi obligarea la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă  pentru întregul teren, folosinţă contrar destinației terenului, ar duce la încurajarea acțiunilor speculative, în sensul achiziționării unor terenuri  pe care sunt amplasaţi stâlpi de înaltă tensiune sau pe deasupra cărora trec fire de electricitate, tocmai pentru obținerea acestor despăgubiri din partea administratorului unităţilor electrice.

Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată faţă de reanalizarea probatoriului.

Prin Decizia civilă nr. 726/A/2017/07.06.2017, instanţa de control judiciar a respins, ca nefondat, apelul, reţinând că în momentul cumpărării imobilului, această capacitate energetică exista pe terenul tranzacţionat, era vizibilă, iar apelantul-reclamant a cumpărat imobilul în cunoştinţă de cauză, asumându-şi astfel sarcina ce era instituită asupra terenului, respectiv dreptul de uz şi servitute cu titlu gratuit privind capacitatea energetică edificată în anul 1968.

Domenii speta

Spete similare