Tentativă de omor

Prin rechizitoriul nr. 896//P/2013 din 12.06.2015 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a fost trimis în judecată, în stare de libertate  inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, prev. de art. 32 N.C.pen. rap. la art. 188 al. 1 N.C.pen. (persoană vătămată A.C.), şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 al. 1, 2 N.C.pen. (persoană vătămată B.G.), cu aplic. art. 38 al. 1 N.C.pen.,constând în aceea că: în seara zilei de 04.03.2013, în jurul orei 17:30, în timp ce se afla pe un teren al său situat pe raza com. G.F., sat T., jud. Bacău, punctul “T.”, pe fondul unei altercaţii şi cu intenţia, cel puţin indirectă, de a ucide, a lovit pe persoana vătămată A.C. cu o bucată de lemn în zona capului, cauzându-i o fractură craniană care a necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, se retine ca în aceeaşi împrejurare, a lovit pe persoana vătămată B.G. cu un corp contondent şi cu palmele şi a izbit-o la pământ, cauzându-i leziuni traumatice (în special echimoze) în zonele feţei, capului, gâtului şi membrelor, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiată, persoana vătămată A.C.  s-a constituit parte civila in cauza cu sumele -13.200 lei - beneficiu nerealizat din cazau stării de sănătate in care s-a aflat din cauza leziunilor cauzate de inculpat, 1000 lei –cheltuieli de transport, 5000 euro –daune morale, insa persoana vătămata  B.G.  -fl.51 dosar, a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Prin adresa nr. 7064/22.04.2013, S.C.J.U. Târgu Mureş a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 435,33 lei.

Prin adresa nr. 1807/08.04.2013, S.M. Odorheiu Secuiesc a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 469,063 lei.

S.J.U. Miercurea Ciuc nu a comunicat dacă se constituie sau nu parte civilă în procesul penal.

S.A.J. Harghita a comunicat adresa - fl.6 dosar, ca se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1624,00 lei reactualizata la data executării.

In faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba:

- declaraţiile persoanelor vătămate A.C. şi B.G.;  certificate medico-legale privind leziunile suferite de cele două persoane vătămate;  documente medicale, în xerocopie;  declaraţiile inculpatului B.G.; declaraţiile martorilor: N.M.G., N.M.I., B.I., B.P., B.M. şi B.M.; adrese ale Primăriei com. G.F. cu privire la situaţia juridică a unor terenuri situate în punctul „T.”; proces-verbal de constatare a cioatelor provenind de la arborii sustraşi; adresa O.S. G.F., privind valoarea prejudiciului produs ca urmare a sustragerii de material lemnos.

În cursul cercetării judecătoreşti în conformitate cu dispoziţiile art. 376 Cod procedură penală  a fost audiat inculpatul B.G. –fl.40 dosar, si persoana vătămata/parte civila A.C. –fl.38 dosar si B.G.-fl.51dosar,  ale căror declaraţii au fost consemnate in scris si ataşate al dosarul cauzei.

De asemenea, instanţa a procedat la audierea martorilor în acuzare contestaţi de inculpat, respectiv N.M.G. - fl.53 dosar,  B.P. –fl.55dosar, si martorii partii civile, M.Z.-fl.57dosar, si M.L., fl.58 dosar,  ale căror declaraţii au fost consemnate in scris si ataşate al dosarul cauzei.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 04.03.2013, în jurul orei 17:00, inculpatul B.G. s-a deplasat împreună cu fraţii săi B.P. şi B.I., precum şi cu numiţii N.M.I. şi N.M.G., cu autoturismul acestuia din urmă, pe raza com. G.F., sat T., jud. Bacău, punctul „T.”, unde susnumiţii deţin suprafeţe de teren (păşuni, fâneţe), care au şi spaţii împădurite. Scopul deplasării persoanelor susmenţionate în acest loc a fost depistarea persoanelor vătămate A.C. şi B.G., despre care aveau informaţii că sustrag material lemnos de pe respectivele suprafeţe.

Când au ajuns în apropierea podului amplasat peste pârâul T., martorul N.M.G. a oprit autoturismul din care au coborât toți ocupanții acestuia, după care N.M.G. și cu inculpatul B.G. s-au deplasat către suprafața de teren aparținând acestuia din urmă. În acest loc, cei doi i-au surprins pe A.C. și pe B.G., în timp ce încărcau lemne într-o căruță.

Între aceste persoane a izbucnit o altercație, în timpul căreia inculpatul B.G. a luat o bucată din lemn și l-a lovit pe  A.C. în partea stângă a capului. Apoi, probabil cu același obiect, inculpatul l-a lovit pe  B.G. în zona feței, a capului  și l-a izbit pe acesta la pământ.

Persoanele vătămate A.C. și B.G. au fugit de la fața locului, deplasându-se la locuința acestuia din urmă, situată în satul T.. Precizăm că persoana vătămată  A.C. are o relație de concubinaj cu numita B.M., sora lui B.G..

Timp de două zile, A.C. a refuzat să meargă la spital, dar întrucât starea sănătății s-a agravat, la data de 07.03.2013, acesta s-a deplasat la dispensarul din com. L.S., jud. Harghita, de unde a fost preluat de o ambulanță și transportat la S.J.U. Miercurea Ciuc, iar din acest loc a fost transferat la S.C.J.U. Târgu Mureș, unde a rămas internat în intervalul 07-08.03.2013. Ulterior, în intervalul 13-21.03.2013, persoana vătămată  A.C. a fost internată la S.M. Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita.

Din concluziile certificatului medico-legal nr. A2/38 din 12.03.2013, emis de SJML Harghita, rezultă că persoana vătămată A.C. prezintă leziuni traumatice cranio-cerebrale care pot data din 04.03.2013 și s-au putut produce prin lovire cu corp dur-contondent. Timpul de îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunii traumatice suferite este de 45-50 de zile, calculate de la data producerii. Cu ocazia examinării medico-legale, s-a constatat că persoana vătămată a prezentat o fractură înfundată temporo-parietală stânga.

Din concluziile certificatului medico-legal nr. 76/E din 06.03.2013, emis de SJML Bacău, rezultă că persoana vătămată B.G. prezintă un traumatism obiectivat prin echimoze și excoriații, leziuni ce  s-au putut produce prin lovire cu și de mijloace contondente/corpuri dure, în condițiile ce vor fi stabilite pe cale de anchetă. Leziunile pot data din 04.03.2013 și necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Fiind audiate, cele două persoanele vătămate au declarat că au fost agresate de către B.G., B.P., B.I., N.M.I. şi N.M.G., însă din mijloacele de probă administrate în cauză, atât in faza urmăririi penale cit si in cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că doar B.G. este autorul actelor de agresiune împotriva ambelor persoane vătămate.

In apărare,  iniţial  inculpatul a  sugerat ideea unei legitime apărări.

Astfel, inculpatul B.G., fiind audiat anterior în faza actelor premergătoare şi apoi ca învinuit, a declarat că B.G. a încercat să îl lovească pe N.M.G. cu o ţapină, iar A.C. a încercat să îl lovească pe inculpat cu un topor, ca ulterior in declaraţia de inculpat B.G. a declarat că A.C. s-a îndreptat către el, ţinând mâna stângă sub haină la piept, astfel încât inculpatul a crezut că persoana vătămată are asupra sa un pistol sau un cuţit. Insa, in cursul cercetării judecătoreşti  inculpatul a renunţat la aceasta apărare si, revenind,  a susţinut ca ” am ajuns în pădurea de la punctul T.,  am văzut persoanele vătămate  cu o căruţa cu un cal, care încărcau nişte buşteni în căruţa. I-am întrebat ce căuta acolo, l-am văzut pe C. ca are un topor in mina insa nu a încercat  sa mă lovească cu toporul....” .... ”eu nu ştiu care este motivul pentru care C. deşi avea un topor  in mina si anterior l-am lovit cu un lemn , nu a acţionat violent fata de mine dimpotrivă acesta a fugit cu calul de la locul incidentului” .  de altfel, si  martorul  N.M.G., care deşi  a declarat iniţial că B.G. a vrut să îl lovească cu o ţapină, iar A.C. a sărit să îl lovească pe B.G. cu un topor, acesta din urmă lovindu-l pe A.C. cu o bucată de lemn în zona capului, ulterior -  in fata  instanţei -  sa revină si sa declare ca in realitate ”...persoanele vătămate aveau topor si ţapina la căruţa , insa nu au ripostat”, probabil ca le era frica , noi fiind mai mulţi.”..

Astfel, nu poate fi reţinuta  cauza justificativa a legitimei apărări, deoarece – aşa cum s-a arata si anterior -  din probe nu rezulta ca inculpatul s- aflat intr-o situaţie de înlăturare a unui atac grav,  direct, imediat si iminent din partea persoanelor vătămate, in realitate inculpatul, susţinut  de martorii care îl însoţeau a avut iniţiativa declanşării actelor de violenta. Astfel,  trebuie reţinut faptul ca in  dreptul persoanelor vătămate au ajuns inculpatul B.G. împreună cu martorul N.M.G., la o distanţă mică faţă de aceştia rămânând şi celelalte trei persoane, martori in cauza. Aceste persoane, deşi arata ca ştiau  că persoanele vătămate sunt violente, şi-au asumat riscul de a intra în contact cu acestea, deşi cel mai potrivit ar fi fost să anunţe organele de poliţie la numărul de telefon 112, mai mult inculpatul a avut iniţiativa actelor  de violenta împotriva ambelor persoane vătămate. De altfel, având în vedere şi faptul că susnumiţii nu au sesizat organele de poliţie, deşi susţin aceştia aveau date că A.C. şi B.G. sustrag material lemnos, iar inculpatul şi persoanele din grupul său  s-au deplasat în punctul „T.”,  apreciind că este mai potrivit să îşi facă singuri dreptate – explicaţiile martorului N.M.G., anume ca nu a lăsat politia sa cerceteze eventualul furt de arbori de deoarece ”cred ca poliţistul ţinea cu vătămatele si de aceea am intervenit” nu pot justifica acest comportament deosebit de violent al inculpatului.

De altfel, inculpatul  avut aceeaşi poziţie oscilanta si nesincera si cu privire  la propria acţiune violenta împotriva persoanelor vătămate:

Daca iniţial inculpatul a arătat –declaraţie din 08.03.2013 fl.49 dup – ca ”am luat un lemn rotund , numit cep, de pe jos, cu care l-am, lovit pe A.C. peste cap, iar lui B.G. i-am dat câteva palme” , declaraţie menţinuta si in data de 13.08.2013 - fl.46 dup- pentru ca in declaraţia din 28.04.2013  sa nuanţeze situaţia si sa arate ca ”...am luat un cep de jos –o creanga mai mare de brad - si l-am lovit peste mina stingă ”, in declaraţia data in fata instanţei  sa arate ca revine si recunoaşte fapta insa arata ca  ”l- a lovit doar o singura data cu un lemn dar nu in cap,” insa susţinerile inculpatului – prin care încearcă sa minimalizeze efectul  acţiunilor violente asupra persoanei vătămate A.C.-  sunt contrazise de martorul ocular N.M.I., declaraţie necontestata de inculpat  – care arătat în toate declaraţiile - declaraţie fl.57 dup ”tatăl meu si cu B.G. s-au apropiat de cei doi , întrebându-i ce căuta acolo, observând ca B.G. avea in mina un ţapin iar A.C. a luat de jos un topor rămânând lângă căruţa .Imediat  s-a iscat o încăierarea intre B.G. si ceilalţi doi, respectiv B.G.  si A.C., tatăl rămânând in spate si am văzut cum B.G.  cu un cep ( bucata de lemn) l-a lovit in cap pe A.C. care a căzut  imediat  la pământ  iar apoi l-a lovit pe B.G. cu palmele peste fata si cred  ca si cu bucata  de lemn pe spate , acesta fugind către pârâu.” ,  dar si de concluziile certificatului medico-legal nr. A2/38 din 12.03.2013, emis de SJML Harghita, din care rezultă că persoana vătămată A.C. prezintă leziuni traumatice cranio-cerebrale care pot data din 04.03.2013 și s-au putut produce prin lovire cu corp dur-contondent. Timpul de îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunii traumatice suferite este de 45-50 de zile, calculate de la data producerii. Cu ocazia examinării medico-legale, s-a constatat că persoana vătămată a prezentat o fractură înfundată temporo-parietală stânga. 

De asemenea, referitor si la persoana vătămata B.G. inculpatul  minimalizează intervenţia sa , in sensul ca deşi in declaraţia iniţiala  a arătat ca i-a dat câteva palme lui G. ,  in fata instanţei arata ca ” eu m-am deplasat spre locul unde se desfăşura conflictul intre G. si N. care se îmbrânceau de câteva minute si l-am lovit de vreo doua ori  p e G. cu piciorul in fund, dupa care G. a plecat.” Insa, cu privire la persoana vătămată B.G., nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului şi ale unora dintre martori cu privire la faptul că B.G. ar fi fost lovit doar cu palmele în zona feţei sau capului sau doar câteva picioare in fund –cum a revenit si declarat inculpatul in fata instanţei de judecata - în condiţiile în care la examinarea medico-legală –CML nr.76/06.03.2013- au fost descoperite mai multe echimoze în diverse zone ale corpului (faţă, cap, gât, membre) ” ce s-au putut produce prin lovire cu si mijloace contondente/corpuri dure”., concluziile ştiinţifice coroborându-se si cu declaraţia martorului ocular N.M.I., declaraţie necontestata de inculpat  – care arătat în declaraţie  fl.57 dup. ca inculpatul `... apoi l-a lovit pe B.G. cu palmele peste fata si cred  ca si cu bucata  de lemn pe spate , acesta fugind către pârâu.”

De asemenea, din dinamica incidentului dintre părţi –aşa cum a fost reţinut de către instanţa de judecata -  nu se poate retine in favoarea inculpatului nici circumstanţa atenuanta  a provocării prev. de art.75al.1lit.a in condiţiile art.76 al.1C.penal. Pentru a se retine circumstanţa atenuanta a provocării, nu este suficient ca persoana vătămata sa aibă o comportare injurioasa sau ameninţătoare; se cere ca victima sa dovedească o agresivitate sau o alta comportare care sa fie considerata ca grava, de natura sa cauzeze făptuitorului o stare de puternica tulburare sau emoţie, încât sa nu fie in stare sa se abţină de la o riposta prin săvârşirea de infracţiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului sa fie la fel de grava ca riposta celui provocat, dar pentru existenta unei puternice tulburări sau emoţii se presupune, de regula, ca faptele celor in cauza sa aibă o apropiata semnificaţie.( ICCJ., decizia nr. 4038 din 1 iulie 2005). Având in vedere aceste considerente, in speta, in  favoarea inculpatului nu se va retine si circumstanţa atenuanta prev. de art.75 al.1 lit.a in condiţiile art.76 al.1Cpenal  - deoarece atât din declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţia  victimei infracţiunii dar si  a inculpatului ( ” I-am întrebat ce căuta acolo, l-am văzut pe C. ca are un topor in mina insa nu a încercat  sa mă lovească cu toporul....” .... ”eu nu ştiu care este motivul pentru care C. deşi avea un topor  in mina si anterior l-am lovit cu un lemn , nu a acţionat violent fata de mine dimpotrivă acesta a fugit cu calul de la locul incidentului) nu rezulta ca fapta penala a fost săvârşita pe fondul unei tulburări grave provocate de către acţiuni violente ale victimelor. 

Astfel, din actele dosarului rezultă că in mod cert ca inculpatul în seara zilei de 04.03.2013, în jurul orei 17:30, în timp ce se afla pe un teren al său situat pe raza com. G.F., sat T., jud. Bacău, punctul “T.”, pe fondul unei altercaţii şi cu intenţia, cel puţin indirectă, de a ucide, a lovit pe persoana vătămată A.C. cu o bucată de lemn în zona capului, cauzându-i o fractură craniană care a necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale, si în aceeaşi împrejurare, a lovit pe persoana vătămată B.G. cu un corp contondent şi cu palmele şi a izbit-o la pământ, cauzându-i leziuni traumatice (în special echimoze) în zonele feţei, capului, gâtului şi membrelor, care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, fapte care , in drept, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor  de tentativă de omor, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 al. 1 C.pen., (persoană vătămată A.C.), şi lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 al. 1, 2 N.C.pen. (persoană vătămată B.G.), cu aplic. art. 38 al. 1 N.C.pen.

În privinţa încadrării juridice a faptei comise de inculpat, instanţa  reţine următoarele:

Inculpatul a arătat in apărare ca fata de mijloacele  de proba administrate in faza urmăririi penale si judecata este greşit reţinuta  încadrare legala a faptelor  in infracţiunea sesizata de tentativa de omor fata de pvat. A.C. deşi in realitate s-ar impune reţinerea încadrării juridice in infracţiunea prev. de art.193 al.2 NCP., fata de nr. de zile de îngrijiri medicale indicate in CML. Insa, in  temeiul art.386 al.1 CPP. va respinge ca nefondata cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea sesizata si prev de  art. 32 C.pen.rap. la art. 188 alin.1 C.pen. in infracţiunea prev. de art.193 al.2 C.penal pentru următoarele considerente:

  Omorul se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane (animus necandi), iar nu cu intenţia generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art.174 C.pen., cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. Doctrina mai foloseşte noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenţia are două forme: directă şi indirectă. Fapta este săvârşită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei infracţiuni” (art.16 al.3 lit.a C.pen.), iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui” (art.16 al.3 lit.b C.pen.). Ceea ce deosebeşte deci, intenţia directă de cea indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenţia directă, făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat. Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenţia de ucidere.

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor calificat (art.32 rap.la art.188 Cpenal.) ori în loviri sau alte violente /vătămare corporală gravă este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit infracţiunea.

In cazul infracţiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve – prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite – că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma. Astfel, există tentativă de omor şi nu lovire sau alte violente sau  vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de lovire sau vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

In vederea delimitării infracţiunii de lovire sau  vătămare corporală  de tentativa la omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.

In speţa, intensitatea loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate şi gravitatea numeroaselor leziuni produse, în raport şi cu vârsta tânără a victimei, conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, săvârşind astfel tentativa la omor  cu intenţie indirectă şi nu infracţiunea de lovire sau alte violente, astfel cum a susţinut, în mod nefondat, acesta.

În surprinderea poziţiei psihice pe care inculpatul a avut-o în momentul comiterii infracţiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat loviturile repetat, cu o anumită intensitate şi la întâmplare, este de natură să conducă la ideea că inculpatul  a prevăzut şi acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potenţial mortal ridicat (zona capului). Este adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează mai puternic intenţia de a ucide (care este directă), însă lipsa acestei orientări concretizată în loviri întâmplătoare a unor atari regiuni, nu poate constitui o prezumţie de înlăturare a intenţiei indirecte.

Nici numărul de zile de îngrijiri medicale de 45-50 zile de care a avut nevoie persoana vătămata C. în recuperarea sa, ca urmare a fracturii suferite, nu sunt relevante pentru încadrarea juridică a infracţiunii, deoarece intenţia de a ucide se deduce din modul de a acţiona al inculpatului.

Aşa fiind, inculpatul urmează să răspundă penal pentru săvârşirea tentativei la omor fata  de persoana vătămata A.C...

In consecinţa, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice formulata de inculpat prin avocat, respectiv din infracţiunea sesizata si prev .de  art. 32 C.pen.rap. la art. 188 alin.1 C.pen.  in infracţiunea prev. de art.194 Cpenal nu este fondata, motive pentru care in temeiul art.386al.1 CPP. se va respinge, deoarece fapta de tentativă de omor subzistă, având în vedere obiectul vulnerant folosit (bita de lemn), zonele vizate (capul victimei, printre altele), intensitatea loviturilor, iar potrivit jurisprudentei relevante  si constante in materie toate aceste elemente au relevanţă în stabilirea încadrării juridice susmenţionate, chiar dacă leziunile suferite de victimă nu au fost de natură a-i pune acesteia viaţa în primejdie.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă se probează cu următoarele mijloace de proba:  declaraţiile persoanelor vătămate A.C. şi B.G.;  certificate medico-legale privind leziunile suferite de cele două persoane vătămate;  documente medicale, în xerocopie; declaraţiile inculpatului B.G.; declaraţiile martorilor: N.M.G., N.M.I., B.I., B.P., B.M. şi B.M.; adrese ale Primăriei com. G.F. cu privire la situaţia juridică a unor terenuri situate în punctul „T.”; proces-verbal de constatare a cioatelor provenind de la arborii sustraşi; adresa O.S. G.F., privind valoarea prejudiciului produs ca urmare a sustragerii de material lemnos, precum si mijloacele de proba administrate in cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile inculpatului B.G. –fl.40dosar, a persoanei vătămata/parte civila A.C. –fl.38 dosar si B.G.-fl.51 dosar,  martorilor N.M.G.-fl.53 dosar,  B.P. –fl.55dosar,  M.Z.-fl.57 dosar, si M.L., fl.58 dosar, 

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, urmările acesteia, datele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu atitudine oscilanta pe tot parcursul procesului penal) şi toate celelalte criterii generale de individualizare prev.de art.74 Cp. 

Conduita  inculpatului înainte de comiterea faptei, prezenţa lui la toate chemările organului de urmărire penală, dar şi în faţa instanţei de judecată, regretul  exprimat faţă de cele întâmplate, vârsta acestuia,  sunt tot atâtea circumstanţe  ce pot fi reţinute în sarcina inculpatului, cu efect asupra cuantumului pedepsei aplicate, respectiv orientat spre minimul legal, insa potrivit NCpenal aceste aspect nu mai constituie circumstanţe legale atenuante pentru a primi efectele juridice de reducere a limitelor prev. de lege. De aceea, tribunalul apreciază că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins numai prin stabilirea unui cuantum egal cu minimul prevăzut de lege, respectiv o pedeapsa cu închisoare in cuantum de 5 ani, respectiv  1 an închisoare. În temeiul art.38 al.1, art.39 al.1 lit.b si art.45 C.penal, va dispune contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, va aplica pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare,  la care va adaugă 1/3 din cealaltă pedeapsa (4 luni), rezultând o pedeapsă  principala  de 5 ani si 4 luni închisoare .

Instanţa apreciază că numai  executarea pedepsei rezultante in regim de detentei, poate atinge scopul preventiv şi educativ al pedepsei,  pronunţarea condamnării nefiind suficientă pentru ca inculpatul să-şi revizuiască atitudinea socială şi să nu mai comită alte fapte prevăzute de legea penală.

Actele de violenţă comise de inculpat îndreptate fiind împotriva valorii sociale supreme – viaţa – atrage în numele dreptului inviolabil la viaţă, la integritatea fizică, psihică şi materială a oricărei fiinţe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.

Nu se poate ca, pentru faptele săvârşite împotriva altui semen de al său şi căruia a încercat să-i curme viaţa, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de către instanţa , în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatul trebuiau să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, instanţa  va ţine seama că acţiunea violentă a inculpatului putea să aibă drept consecinţă pierderea unei vieţi omeneşti, ceea ce demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplin acord cu dispoziţiile Codului penal, ce exclude astfel executarea unei pedepse  care să fie suspendată sub supraveghere.

De asemenea, in  baza art. 66 alin. (1) lit. a), b)C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe si in  baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

 Sub aspectul laturii civile:

 Persoana vătămată A.C. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu sumele -13.200 lei - beneficiu nerealizat din cazau stării de sănătate in care s-a aflat din cauza leziunilor cauzate de inculpat, 1000 lei –cheltuieli de transport, 5000 euro –daune morale, insa persoana vătămata  B.G.  -fl.51 dosar, a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal., iar persoana vătămată B.G. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

 Prin adresa nr. 7064/22.04.2013, S.C.J.U. Târgu Mureş a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 435,33 lei.

Prin adresa nr. 1807/08.04.2013, S.M. Odorheiu Secuiesc a comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 469,063 lei.

S.J.U. Miercurea Ciuc nu a comunicat dacă se constituie sau nu parte civilă în procesul penal.

S.A.J. Harghita nu a comunicat dacă se constituie sau nu parte civilă în procesul penal.

În consecinţă, apreciind că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv există fapta ilicită, un prejudiciu patrimonial si nepatrimonial, cert şi nereparat, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu , precum şi vinovăţia inculpatului instanţa în baza art. 1357 si urm. Din NCCiv(act normativ în vigoare la momentul consumării infracţiunii) şi art. 397 alin 1 Cod procedură penală va  admite in parte actiunea civila si va obliga inculpatul la plata către  partea civila A.C. a următoarelor sume, reprezentând despăgubiri civile, din care:  -10.000 lei -cu titlu de daune morale, suma pe care instanţa o apreciază ca fiind îndestulătoare fata de prejudiciul nepatrimonial provocat de către inculpat parţii civile, si  1000 lei - c/v transport, cf declaraţiile martorilor M.Z.-fl.57dosar, si M.L., fl.58 dosar,  si înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de partea civila, precum si suma de 13.200 lei  - cu titlu de daune materiale, respectiv beneficiu nerealizat de parte a civila ca urmare a stării de sănătate in care s-a aflat din cauza leziunilor cauzate de inculpat prin fapta reţinuta , prejudiciu dovedit cu contractul de munca din 14.02.2013 - fl.225 - 25 dosar camera prel.( 2 luni X 240 ore pe luna x 6,40 euro/ora).

 De asemenea, in temeiul art.1357 C.civ. si art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, va admite acţiunile civile si in consecinţa va obliga inculpatul la plata următoarelor sume:

- către  partea civilă S.A.J. HARGHITA—1624,00, reactualizata la data executării;

- către partea civila Spitalul Clinic Judeţean  de Urgenţă TG . MURES-435,339 lei, reactualizata la data executării;

- către partea civila S.M. Odorheiu Secuiesc - 469,063 lei, reactualizata la data executării;

Va lua act ca Spitalul de Urgenta Miercurea Ciuc nu s-a constituit parte civila in cauza.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă.

Va constata că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care au fost incluse şi cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul urmării penale, în cuantum de 200 lei.

Domenii speta

Spete similare