Calitate procesuală pasivă

Sentinţă civilă 92 din 17.02.2015


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUEDIN – JUDEŢUL CLUJ

DOSAR NR. UNIC .../.../2014

Cod operator date cu caracter personal 3189

SENTINŢA CIVILĂ NR. 92/2015

Şedinţa  publică  din: 17 februarie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: L. E. M.

GREFIER: D. B.

Pe rol fiind judecarea cauzei civil formulată de reclamantele G. R. şi  C. E., în contradictoriu cu pârâtul R. I., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă în instanţă pârâtul R. I., lipsă fiind reclamantele.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,  se constată că  reclamantele  au  depus la dosar prin  serviciul registratură al instanţei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 24.865 lei, o serie de înscrisuri şi o cerere de judecare a cauzei în lipsă (f. 385-396).

Instanţa,, procedând la verificarea competenţei, faţă de  dispoziţiile art. 94 alin.1, lit. j raportat la  dispoziţiile art. 98 şi 99 NCPC  din oficiu invocă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei  Huedin  în soluţionarea  cauzei,  excepţie  pe care o pune  în discuţia părţilor.

Pârâtul solicită  respingerea excepţiei apreciind că Judecătoria Huedin are competenţă în soluţionarea cererii.

Instanţa  reţine cauza  în pronunţare  pe excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.

I N S T A N Ţ A:

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Huedin la data de 27.08.2014, astfel cum a fost aceasta completată în cadrul procedurii prevăzute de art. 194-200 NCPC, reclamantele G. R. şi C. E. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul R. I., punerea în executare a rezoluţiei 12.07.2007, dosar penal nr.  … a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, prin anularea falsului contract de vânzare-cumpărare a lui R. I. şi radierea acestuia ca cel de al treilea cumpărător, obligarea pârâtului R. I. la plata despăgubirilor solicitate , reprezentând chirie 4.000 euro pe lună din anul 2005 până la zi, pentru ocuparea fără drept a unei mari părţi din imobilul din sat … nr. …, com. …, obligarea pârâtului la plata tuturor obligaţiilor financiare către S. R. şi implicit către Judecătoria Huedin, hotărâte definitiv şi irevocabil prin sentinţe civile şi penale în cei peste 10 ani de judecată, sumele datorate urmând a fio indexate cu cota de inflaţie şi penalizările prevăzute de lege.

În motivarea în fapt, reclamantele au arătat, ,,pe scurt,, istoria celor 10 ani de judecată .

Prin rezoluţie emisă în procedura de regularizare a cererii, instanţa a calculat taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată şi a dispus comunicarea acesteia către reclamante. Astfel, la petitul privitor la pretenţii, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului R. I. la plata despăgubirilor solicitate , reprezentând chirie 4.000 euro pe lună din anul 2005 până la zi, pentru ocuparea fără drept a unei mari părţi din imobilul din sat … nr. …, com. …, ceea ce înseamnă obligarea pârâtului la plata lipsei de folosinţă pentru 117 luni la momentul formulării cererii, în cuantum lunar de 4.000 euro, rezultând o valoare totală numai pentru acest petit de 2.106.000 lei.

La termenul de judecată din data de 17.02.2015, procedând la verificarea competenţei în conformitate cu disp. art. 131-132 NCPC, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Huedin, reţinând cauza în pronunţare cu privire la această excepţie.

Analizând actele dosarului raportat la excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Huedin, reţine următoarele:

Potrivit disp. art. 131 alin. 1 NCPC, la primul termen de judecată judecătorul este obligat , din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina iar potrivit disp. art. 132 alin. 1 NCPC, când în faţa instanţei se pune în discuţie competenţa, instanţa este obligată să stabilească instanţa competentă.

Competenţa materială presupune o delimitarea între instanţe de grad diferit şi este reglementată sub aspect funcţional şi sub aspect procesual, competenţa procesuală determinând categoria de pricini care pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Normele care reglementează competenţa materială au caracter de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

În actuala reglementare a Codului de procedură civilă, tribunalul este instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanţa competentă a soluţiona o anumită cerere, această cerere va fi judecată în primă instanţă de către tribunal.

Această competenţă rezultă din atribuirea către tribunal , spre soluţionare în primă instanţă, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, atribuire prevăzută expres în art. 95 alin. 1 NCPC, conform căruia ,,tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe,,.. Textul stabileşte astfel şi competenţa generală a tribunalului, deoarece exclude din competenţa sa cererile date prin lege ,,în competenţa altor instanţe,, .

Potrivit disp. art. 98 alin. 1 NCPC, competenţa se determină după valoarea obiectului cererii iar această valoare este stabilită de către reclamant, raportat la dispoziţiile art. 194 lit. c NCPC.

În speţă, valoarea obiectului cererii a fost arătată de către reclamante şi calculată de către instanţă la  suma de 2.106.000 lei.

Raportat la  disp. art. 94 alin. 1 lit. j NCPC, judecătoria judecă în primă instanţă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv , indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. Rezultă astfel, că judecătoria judecă în primă instanţă orice cerere evaluabilă în bani cu valoare de maxim 200.000 lei . Ori, în speţă, valoarea obiectului cererii este mult mai mare decât cea prevăzută de lege în competenţa judecătoriei.

Faţă de disp. art. 94 alin. 1 lit. j NCPC, coroborat cu disp. art. 95 alin. 1 NCPC, rezultă că în speţă, competenţa materială de soluţionare a prezentei cereri revine în primă instanţă Tribunalului, în speţă Tribunalului Cluj, Secţia civilă.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, raportat la dispoziţiile legale menţionate, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Huedin, invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a prezentei cereri în favoarea Tribunalului Cluj, Secţia Civilă.

Prezenta hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, raportat la disp. art. 132 alin. 3 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Huedin, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantele G. R., CNP  … şi C. E., CNP …, ambele cu domiciliul în …, str.  …,  nr. …, et. …, ap. …, sector …, în contradictoriu cu pârâtul R. I., CNP …, cu domiciliul în …, str.  … nr. …, bl  …, sc. …, et. …, ap…., sector  …, având ca obiect pretenţii, în favoarea Tribunalului Cluj, Secţia Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.02.2015

PREŞEDINTE, GREFIER,

L. E. M. D. B.