Contopirea pedepselor.Desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a nesoluţionării fondului cauzei. Nemotivarea hotărârii

DREPT PROCESUAL PENAL

Contopirea pedepselor.Desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a nesoluţionării fondului cauzei. Nemotivarea hotărârii

Art. 4251 alin. (7) pct.2 lit. b) Cod de procedură penală

În contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. şi de contestatorul condamnat C.C.V.  a fost desfiinţată hotărârea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei  spre rejudecare la aceeaşi instanţă,  ca urmare a nesoluţionării fondului cauzei, nemotivării sentinţei penale pronunţate şi în vederea respectării dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală. Cheltuielile judiciare în contestaţie au rămas  în sarcina statului.

Curtea a constatat  că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la fondul cererii de contopire cu care a fost sesizată, neanalizând dacă infracţiunile comise de C.C.V.  pentru care a fost solicitată contopirea pedepselor sunt concurente prin raportare la data comiterii infracţiunilor şi la cea a rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti care au fost succesiv pronunţate cu privire la aceeaşi persoană, natura concursului de infracţiuni, dacă se impune sau nu aplicarea dispoziţiilor art. 6 Cod penal pentru vreuna dintre infracţiunile pentru care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în temeiul Codului penal din 1969, dacă se impune aplicarea sau nu a unui spor de pedeapsă şi nici care sunt perioadele de timp care ar trebui efectiv deduse.

Practic prima instanţă nu a desfăşurat vreo activitate de judecată în legătură cu cererea de contopire formulată de condamnatul C.C.V.

Curtea a  considerat  că nu poate dispune o solu?ie cu privire la fondul cererii de contopire a pedepselor direct în calea de atac şi a dispus  trimiterea cauzei spre rejudecare, chiar dacă omisiunea primei instan?e de a se pronun?a nu se numără explicit printre cazurile în care se poate dispune această solu?ie, potrivit art. 4251 alin. 7 pct. (2) lit. b) Cod de procedură penală.

Această solu?ie se impune ca urmare a aplicării directe a dreptului la două grade de jurisdic?ie în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, garanţie care a fost stipulată şi în dreptul intern şi în materia procedurilor penale aferente fazei de executare a pedepsei în art. 597 alin. (7) şi (8) Cod de procedură penală.

Astfel, lipsa unei judecă?i efective a cauzei în faţa primei instanţe nu poate fi suplinită de către instan?a de control judiciar întrucât ar conduce la privarea contestatorului de un grad de jurisdic?ie.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală

Decizia penală nr. 64/C/18.11.2015; Dosar nr. 3908/111/2014

Prin încheierea penală nr. 202/DL/05.11.2015 pronunţată de sentinţa penală nr. 141 din 21.09.2015 pronunţată de Tribunalul B. a fost respinsă cererea formulată de condamnatul C. C. V. de contopire a pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 381/2011 pronunţată de Judecătoria O. în dosar nr. 23157/271/2010 – 6 ani închisoare; sentinţa penală nr. 1083/27.06.2007 a Judecătoriei O., definitivă prin Decizia penală nr. 1120/2011 a Curţii de Apel O. – 4 ani închisoare; sentinţa penală nr. 159/24.06.2011 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia penală nr. 20/A/2012 a Curţii de Apel O. - 4 ani închisoare; şi sentinţa penală nr. 74/2011 pronunţată de Tribunalul B. la data de 24.03.2011 în dosar nr. 5567/271/2004 definitivă prin Decizia penală nr. 1757/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, modificată prin Decizia nr. 105/17.07.2014 pronunţată de către Curtea de Apel O. în dosar nr. 1361/111/2014 – 7 ani şi 6 luni închisoare;

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 36 Cod penal 1969 dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35 Cod penal 1969. Dispoziţiile art. 34 şi 35 Cod penal 1969 se aplică şi în cazul în care după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă hotărâre definitivă pentru o infracţiune concurentă. Totodată s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile legale mai sus citate, întrucât petentul a beneficiat de efectuarea contopirilor în concordanţă cu prevederile art. 36 raportat la art. 34 şi 35 Cod penal 1969. În ce priveşte deducerea perioadelor executate pe care petentul le-a solicitat a fi deduse, s-a constatat că au fost respectate prevederile legale incidente, respectiv art. 36 alin. 3 Cod penal 1969.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul B.  şi persoana condamnată C. C. V.

În motivarea contestaţiei formulate Parchetul de pe lângă Tribunalul B.  a solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 141/21.09.2015 pronunţată de Tribunalul B. desfiinţarea acestei sentinţe ca netemeinică şi admiterea cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnat formulată de condamnatul C. C. V.

În motivarea contestaţiei sale condamnatul C. C. V. a solicitat admiterea cererii în sensul contopirii pedepselor aplicate prin sentinţa penală 381/2011 a Judecătoriei O., sentinţa penală nr. 1083/2011 a Judecătoriei O., sentinţa penală nr. 159/2011 a Tribunalului B. şi sentinţa penală nr. 74/2011 a Tribunalului B. în temeiul dispoziţiilor art. 33,34 din Codul penal din 1969, fără aplicarea unui spor. Deopotrivă, a solicitat deducerea din pedeapsa rezultantă a duratei executate respectiv de la data de 19.01.2007 la 20.04.2007, de la 05.06.2002 la data de 20.05.2004, de la data de 25.10.2009 la 27.07.2011, de la data de 27.01.2013 la 25.11.2013 respectiv de la 26.11.2013 la zi, precum şi deducerea perioadei executate în O. din 27.01.2013 – 25.11.2013, în vederea extrădării în România.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

 Curtea a constatat că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la fondul cererii de contopire cu care a fost sesizată neanalizând dacă infracţiunile comise de C. C. V. pentru care a fost solicitată contopirea pedepselor sunt concurente prin raportare la data comiterii infracţiunilor şi la cea a rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti care au fost succesiv pronunţate cu privire la aceeaşi persoană, natura concursului de infracţiuni, dacă se impune sau nu aplicarea dispoziţiilor art. 6 Cod penal pentru vreuna dintre infracţiunile pentru care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în temeiul Codului penal din 1969, dacă se impune aplicarea sau nu a unui spor de pedeapsă şi nici care sunt perioadele de timp care ar trebui efectiv deduse.

Practic prima instanţă nu a desfăşurat vreo activitate de judecată în legătură cu cererea de contopire formulată de condamnatul C. C. V.

Curtea a considerat că nu poate dispune o solu?ie cu privire la fondul cererii de contopire a pedepselor direct în calea de atac ?i a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, chiar dacă omisiunea primei instan?e de a se pronun?a nu se numără explicit printre cazurile în care se poate dispune această solu?ie, potrivit art. 4251 alin. 7 pct. (2) lit. b) Cod de procedură penală.

Această solu?ie se impune ca urmare a aplicării directe a dreptului la două grade de jurisdic?ie în materie penală, stabilit de art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, garanţie care a fost stipulată şi în dreptul intern şi în materia procedurilor penale aferente fazei de executare a pedepsei în art. 597 alin. (7) şi (8) Cod de procedură penală.

Astfel, lipsa unei judecă?i efective a cauzei în faţa primei instanţe nu poate fi suplinită de către instan?a de control judiciar întrucât ar conduce la privarea contestatorului de un grad de jurisdic?ie.

Pentru aceste motive, Curtea în baza art. 4251 alin. (7) pct.2 lit. b) Cod de procedură penală şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a admis contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul B. şi de contestatorul condamnat C. C. V. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 21 septembrie 2015 pronunţate de Tribunalul B. în dosarul nr. 3908/111/2014, a desfiinţat sentinţa penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul B., ca urmare a nesoluţionării fondului cauzei, nemotivării sentinţei penale pronunţate şi în vederea respectării dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală. Cheltuielile judiciare în contestaţie au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare