Nulitate recurs. Obligativitatea părţii recurente de a indica motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate. Sancţiune.

Decizie 403 din 06.09.2012


Nulitate recurs. Obligativitatea părţii recurente de a indica motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate. Sancţiune.

Potrivit art.3021 alin.1 lit.c) C.proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:

c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 403/6 septembrie 2012

Prin încheierea din 01.06.2012, dată de Tribunalul Hunedoara în dosar 850/243/2011* a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 2 şi art. 34 alin. 1 şi 2 din C. pr. civ., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu au legătură cu obiectul cauzei, astfel că sunt incidente prevederile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul TR, prin care a susţinut că în dosar nr. 850/243/2011* nu a formulat cerere de recuzare, dar cauza a fost soluţionată de acelaşi judecător care s-a pronunţat şi în dosar nr. 3066/243/2011 în care a formulat cerere de recuzare. Recurentul susţine că acelaşi complet de judecată a pronunţat soluţii identice în situaţii juridice diferite.

În drept se invocă Legea nr. 47/1992.

La termenul din 06.09.2012, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului, faţă de criticile formulate de recurent.

Deliberând asupra acestei excepţii, Curtea a reţinut că potrivit art. 3021 alin. 1 lit. c din C. pr. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

În cauză, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică încheierii de respingere a solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale, motivele invocate de recurent fiind străine de soluţia dată prin încheierea atacată şi de considerentele avute în vedere de Tribunalul Hunedoara.

Pentru cele ce preced, Curtea a reţinut ca întemeiată excepţia analizată, astfel că, având în vedere prevederile legale menţionate anterior, a constatat nul recursul de faţă.